Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 361/2015. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 361/2015 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 01-07-2015 în dosarul nr. 361/2015
ROMÂNIA
C. DE A. TÂRGU M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 361/A
Ședința publică din 01 iulie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE I. C. B.
Judecător M.-R. C.
Grefier K. P.
Pe rol pronunțarea asupra apelului declarat de către inculpatul S. A. (fiul lui M. și O., născut la data de 28 octombrie 1979, domiciliat în Reghin, ., județul M.) împotriva sentinței penale nr. 273/23.12.2014 a Judecătoriei Reghin.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților, precum și a reprezentantului Ministerului Public, domnul procuror Ș. V. C. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Tg. M..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
P. intermediul grefierului autorizat, s-a procedat la verificarea inculpatului în evidențele Administrației Naționale a Penitenciarelor, ocazie cu care s-a constatat care este restul rămas neexecutat din condamnările anterioare, motiv pentru care s-a depus la dosarul cauzei o copie a interfeței bazei de date.
Mersul dezbaterilor și susținerilor în fond ale părților au fost consemnate în încheierea din 22 iunie 2015, când s-a amânat pronunțarea pentru 01 iulie 2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C. DE A.
Deliberând asupra prezentului apel:
La data de 23 decembrie 2014, Judecătoria Reghin a pronunțat sentința penală nr. 273 prin care în baza prevederilor art. 386 Cod procedură penală și a art. 5, alin. 1 din noul Cod penal, a schimbat încadrarea juridică a faptelor, reținute în sarcina inculpatului Șimon A., prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Reghin din data de 23.12.2013, din infracțiunile de tâlhărie, fapte prevăzute și sancționate de art. 211, alin.1, 2 lit. b, c și alin. 2¹ lit. a cu aplicarea art. 75 lit. c și art. 37, lit. a din vechiul Cod penal în infracțiunile de tâlhărie calificată prevăzută de art. 233, 234 alin.1, lit. d, cu reținerea art. 77 lit. a și art. 41 alin. 1 din noul Cod penal, cu aplicarea art. 5 din noul Cod penal.
În baza prevederilor art. 234 alin.1, lit. d, cu reținerea art. 77 lit. a și art. 41 alin. 1 din noul Cod penal, cu aplicarea art. 5 din noul Cod penal, l-a condamnat pe inculpatul Șimon A. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată (persoană vătămată G. S.), conform art. 66 alin. 1 lit. a, b Cod penal a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implica exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 5 ani, pedeapsă ce s-a dispus a se executa începând după executarea pedepsei închisorii și potrivit art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a, b Cod penala a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza prevederilor art. 233, 234 alin.1, lit. d, cu reținerea art. 77 lit. a și art. 41 alin. 1 din noul Cod penal, cu aplicarea art. 5 din noul Cod penal, l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată (persoană vătămată P. S. S.), potrivit art. 66 alin. 1 lit. a, b Cod penal a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implica exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 5 ani, pedeapsă ce s-a dispus a se executa începând după executarea pedepsei închisorii și conform art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a, b Cod penal a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implica exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 38 alin. 1, raportat la art. 39 alin. 1 lit. b din noul Cod penal, a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, la care a adăugat un spor obligatoriu și fix de 1 an și 8 luni închisoare, reprezentând o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, condamnatul ȘIMON A. urmând să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani și 8 luni închisoare.
În baza art. 104 alin. 2 din noul Cod penal, a revocat liberarea condiționată dispusă prin sentința penală nr. 1108/28.06.2013, pronunțată de Judecătoria Bistrița, cu privire la condamnatul Șimon A. și a dispus executarea restului de pedeapsă de 619 de zile închisoare.
În baza art. 43 alin. 1 din noul Cod penal, a aplicat condamnatului Șimon A. pedeapsa rezultantă de 6 ani, 8 luni și 619 de zile închisoare.
În baza art. 45, alin. 1 și alin., 3, lit. a Cod penal, a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală a închisorii, pedeapsa complementară cea mai grea a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 5 ani, pedeapsă ce s-a dispus a se executa începând după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 45, alin. 5, raportat la art. 45, alin. 3, lit. a, b Cod penal, i-a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală a închisorii, pedeapsa accesorie, cea mai grea, a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 5 ani, la care a adăugat partea neexecutată, de 619 de zile, din pedeapsa accesorie rămasă neexecutată din pedeapsa aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 267/17.02.2012 pronunțată de Judecătoria Aiud, definitivă prin decizia penală nr. 189/14.05.2012 pronunțată de Tribunalul A., aplicând inculpatului o pedeapsă accesorie rezultantă pe o perioadă de 5 ani și 619 zile, ce s-a dispus a se executa începând după executarea pedepsei închisorii.
În baza art.72 alin. 1 și 3 din noul Cod penal, s-a scăzut din durata pedepsei închisorii durata reținerii și arestării preventive din data de 12.12.2013 și până în data de 19.05.2014.
În temeiul art. II, alin. 2 din O.U.G. nr. 82/2014, raportat la art. 2151, alin. 7 Cod procedură penală, a menținut măsura controlului judiciar, luată față de inculpatul S. A., prin decizia penală nr. 132/19.05.2014 pronunțată de Tribunalul M. pe o perioadă de 60 de zile, începând cu data pronunțării prezentei hotărâri.
În temeiul art. 397 alin. 1 Cod procedură penală, raportat la art. 25 Cod procedură penală și la art. 1357, alin. 1 din Noul Cod Civil, l-a obligat pe inculpatul S. A. la plata sumei de 600 lei, cu titlu de despăgubiri civile (reprezentând daune morale) către partea civilă G. S., prin reprezentant legal G. B., conform art. 397 alin. 1 Cod procedură penală, raportat la art. 25 Cod procedură penală și la art. 1357, alin. 1 din noul Cod civil, l-a obligat pe același inculpat la plata sumei de 600 lei, cu titlu de despăgubiri civile (reprezentând daune materiale) către partea civilă P. S. S., prin reprezentant legal P. S. și conform art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, a obligat inculpatul la plata sumei de 780 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Instanța de prim grad jurisdicțional, pentru a adopta această soluție de condamnare a reținut că:
P. rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Reghin din data de 23.12.2013, emis în dosarul nr. 2413/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Reghin și înregistrat pe rolul Judecătoriei Reghin sub număr dosar_, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de arest a inculpaților:
- Kalanyos Z., pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 211 al. 1, 2 lit. b, c și al. 2¹ lit. a cu aplicarea art. 75 lit. c C.p. (faptă descrisă la pct.1 din Rechizitoriu); art. 211 al. 1, 2 lit. b, c și art. 2¹ lit. a cu aplicarea art. 75 lit. c C.p. (fapta descrisă la pct. 2 din Rechizitoriu); art. 211 al.1, 2 lit. b, c și al. 2¹ lit. a cu aplicarea art. 41 al. 2 C.p. și art. 75 lit. c C.p. (două acte materiale comise la data de 19.11.2013 și descrise la pct. 3 și 4 din Rechizitoriu), cu aplicarea art. 33 lit. a C.p.;
- Capo A., pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 211 al. 1, 2 lit. b, c și al. 2¹ lit. a cu aplicarea art. 99 al. 3 C.p. (faptă descrisă la pct.1 din Rechizitoriu); art. 211 al.1, 2 lit.b, c și al. 2¹ lit. a cu aplicarea art. 99 al. 3 C.p. (faptă descrisă la pct. 2 din Rechizitoriu); art. 211 al. 1, 2 lit. b, c și al. 2¹ lit. a cu aplicarea art. 41 al. 2 C.p. și art. 99 al.3 C.p. (două acte materiale descrise la pct. 3 și 4 din Rechizitoriu), cu aplicarea art. 33 lit. a C.p.;
- M. A. B., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzute de art. 211 al.1, 2 lit.b, c și al. 2¹ lit. a cu aplicarea art. 75 lit. c C.p. (faptă descrisă la pct. 3 din Rechizitoriu);
- Șimon A., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 211 al.1, 2 lit.b, c și al. 2¹ lit. a cu aplicarea art. 75 lit. c și art. 37 lit. a C.p. (faptă descrisă la pct.2 din Rechizitoriu); art. 211 al.1, 2 lit. b, c și al. 2¹ lit. a cu aplicarea art. 75 lit. c și art. 37 lit. a C.p. (faptă descrisă la pct. 4 din Rechizitoriu), cu aplicarea art. 33 lit. a C.p.
În fapt, în actul de sesizare s-au reținut următoarele:
1. În seara zilei de 06.11.2013, în jurul orelor 20,30, în timp ce partea vătămată C. G., în vârstă de 17 ani se deplasa pe . Reghin, a fost acostat de către inculpatul minor Kalanyos Z. și inculpatul minor Capo A., care l-au prins de piept și i-au cerut să le remită telefonul mobil marca „T-Mobile”, care îl avea asupra lui, împrejurare în care partea vătămată l-a aruncat în curtea unui imobil, al cărui gard l-a escaladat în scopul de a-și asigura scăparea, însă a fost urmărit de către inculpatul minor Capo A., care l-a imobilizat la pământ și i-a sustras telefonul, care i-a căzut din haine.
După ce inculpatul a intrat în posesia telefonului, s-a deplasat, împreună cu inculpatul Kalanyos Z., la domiciliu.
La data de 07.11.2013 inculpatul minor Capo A. a valorificat telefonul, martorului Kanci L., cu suma de 30 lei, de la care a fost ridicat de către organele de poliție și restituit părții vătămate C. G., pe bază de dovadă la data de 10.12.2013 (f. 75).
Prejudiciul cauzat era în valoare de 100 euro.
Inculpații Kalanyos Z. și Capo A. au recunoscut fapta comisă, declarație care se corobora cu declarațiile părții vătămate și procesul-verbal de recunoaștere din grup, din care a rezultat că partea vătămată i-a indicat pe cei doi inculpați, ca și coautori ai faptei (f. 85-86).
2. În seara zilei de 16.11.2013, în jurul orelor 23,10 în timp ce partea vătămată G. S., în vârstă de 13 ani, se deplasa pe . Reghin, a fost acostat de către inculpații S. A., Kalanyos Z. și Capo A., împrejurare în care inculpatul S. A. l-a constrâns, prin amenințare și acte de violență, să îi remită aparatul laptop marca „Samsung RV515”, pe care îl avea asupra lui, pus într-o geantă din material textil, după care inculpații au plecat la domiciliu.
La data de 17.11.2013 inculpatul S. A. i-a oferit, spre vânzare, aparatul laptop martorului Kalanyos L. Vadar, cu suma de 800 lei, însă acesta a refuzat să îl cumpere, după care inculpatul a căutat un alt cumpărător în persoana martorului Kalanyos G., căruia i l-a vândut cu suma de 600 lei.
Pe parcursul cercetărilor, efectuate de către organele de poliție, aparatul laptop a fost predat de către martorul M. D. tatălui părții vătămate G. B., prejudiciul cauzat având o valoare de 2000 lei.
Din certificatul medico-legal întocmit de către IML Tg. M. a rezultat că partea vătămată G. S. a suferit leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare un număr de 4-5 zile îngrijiri medicale, în urma agresiunii (f. 127).
Inculpații Kalanyos Z. și Capo A. au recunoscut fapta comisă, în împrejurările descrise, în timp ce inculpatul Șimon A. a negat orice implicare în comiterea ei, însă vinovăția i-a fost demonstrată prin declarațiile celorlalți inculpați, coroborate cu declarațiile părții vătămate, a martorilor Kalanyos L. Vadar, Kalanyos G. și M. D., precum și cu procesul verbal de recunoaștere din grup a inculpaților Șimon A. și Kalanyos Z. de către partea vătămată ( f. 92-94).
3. În seara zilei de 19.11.2013, în jurul orelor 18,30, în timp ce părțile vătămate H. P. B., V. A. și L. A., minori care aveau vârsta de 13 ani se deplasau, pe . Reghin, în momentul când au ajuns în dreptul podului metalic pietonal, înspre cartierul Libertății, au fost acostați de către inculpații M. A. B., Kalanyos Z. și Capo A. care, prin exercitarea de amenințări, i-au determinat să le remită telefoanele mobile, pe care le aveau asupra lor, după care inculpații s-au îndepărtat și deplasat înspre domiciliu.
Prejudiciul cauzat părții vătămate H. P. B. aevea o valoare de 700 lei, în raport cu telefonul mobil marca „Samsung Galaxy Gio”, cel cauzat părții vătămate V. A. avea o valoare de 200 lei, în raport cu telefonul marca „Nokia E71”, iar cel cauzat părții vătămate L. A. o valoare de 600 lei, în raport cu telefonul „Orange Stockholm” fapt pentru care părțile vătămate H. P. B. și L. A. s-au constituit părți civile în cauză (f. 162 verso, 166 verso) .
Pe parcursul cercetărilor efectuate de către organele de poliție, telefonul mobil marca „Nokia E71” a fost ridicat, de la martorul F. B., care l-a cumpărat cu suma de 30 lei de la numitul H. Richard și restituit părții vătămate V. A., pe bază de dovadă la data de 11.12.2013 ( f. 181).
Inculpații au recunoscut fapta, probă care se corobora cu declarațiile părților vătămate, martorilor P. G., F. B. și cu procesele verbale de recunoaștere după fotografiile prezentate celor trei părți vătămate.
4. În seara aceleiași zile, în jurul orelor 21,00 în timp ce partea vătămată P. S. S., în vârstă de 13 ani, se deplasa pe podul de peste canalul M., în direcția Parcului Tineretului, a fost acostat de către inculpații Șimon A., Kalanyos Z. și Capo A. care, prin exercitarea unor acte de violență i-au sustras telefonul mobil marca „Samsung S 6310 Galaxy Young Blue”, după care au fugit. După comiterea faptei inculpații au valorificat telefonul, martorului Kanci L., cu suma de 90 lei care a fost împărțită, în mod egal, între aceștia.
Prejudiciul cauzat părții vătămate P. S. S. avea o valoare de 600 lei.
Inculpații Kalanyos Z. și Capo A. au recunoscut fapta comisă, în împrejurările descrise, însă inculpatul Șimon A. a negat orice implicare în comiterea faptei.
Situația de fapt reținută în rechizitoriu a fost susținută de probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, respectiv: declarații învinuiți (f.32,46,58); procese verbale de consemnare a plângerii (f 67,116,223); plângerea părților vătămate (f. 161,163,165); declarații părți vătămate (f. 68-68¹, 118-119, 130-131, 162 164,166,224); dovada de predare (f. 75); procese verbale de prezentare pentru recunoaștere (f. 80-82, 92-94); planșe fotografice (f. 85-86, 187-190, 200-202, 207-210, 236-237); declarații martori ( f 108, 109, 110, 178, 179, 306, 307, 308); certificat medico-legal ( f 127 ); proces verbal de ridicare (f. 180); procese verbale de recunoaștere după fotografie (f.183-184, 196-197, 203-204, 232-233).
Dosarul a fost înregistrat în data de 24 decembrie 2013 pe rolul Judecătoriei Reghin, sub nr._ .
P. sentința penală nr. 17/30.01.2014, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Reghin a dispus condamnarea inculpaților KALANYOS Z., CAPO A. și M. A. B.. P. aceeași hotărâre, instanța a disjuns cauzei în ceea ce îl privea pe inculpatul S. A., dosarul nou format fiind prezentul dosar, cu numărul_ .
Analizând materialul probator administrat în prezentul dosar în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești în ceea ce-l privește pe inculpatul S. A., instanța a reținut următoarele:
În fapt, în seara zilei de 16.11.2013, în jurul orelor 23,10 în timp ce partea vătămată G. S., în vârstă de 13 ani se deplasa pe . Reghin, a fost acostat de către inculpații S. A., Kalanyos Z. și Capo A., împrejurare în care inculpatul S. A. l-a constrâns, prin amenințare și acte de violență, să îi remită aparatul laptop marca „Samsung RV515”, pe care îl avea asupra lui pus într-o geantă din material textil, după care inculpații au plecat la domiciliu.
Pe parcursul cercetărilor efectuate de către organele de poliție, aparatul laptop a fost predat, de către martorul M. D., tatălui părții vătămate G. B., prejudiciul cauzat și recuperat având o valoare de 2000 lei.
Din certificatul medico-legal întocmit de către I.M.L. Tg. M. a rezultat că partea vătămată G. S. a suferit leziuni corporale, care au necesitat pentru vindecare un număr de 4-5 zile îngrijiri medicale, în urma agresiunii (f. 127).
În seara zilei de 19.11.2013, în jurul orelor 21,00, în timp ce partea vătămată P. S. S., în vârstă de 13 ani, se deplasa pe podul de peste canalul M. în direcția Parcului Tineretului, a fost acostat de către inculpații Șimon A., Kalanyos Z. și Capo A., care, prin exercitarea unor acte de violență, i-au sustras telefonul mobil marca „Samsung S 6310 Galaxy Young Blue”, după care au fugit. După comiterea faptei, inculpații au valorificat telefonul martorului Kanci L. cu suma de 90 lei, care a fost împărțită, în mod egal între aceștia.
Prejudiciul cauzat părții vătămate P. S. S. avea o valoare de 600 lei.
Instanța a reținut astfel că faptele descrise în actul de sesizare al instanței, deși nu au fost recunoscute de către inculpat, au fost săvârșite de acesta, vinovăția inculpatului rezultând din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și în cursul judecății.
Astfel, condamnatul Capo A., audiat în prezenta cauză în calitate de martor (declarație consemnată la filele 715-716 dosar), a confirmat că inculpatul a participat la săvârșirea infracțiunii, împotriva persoanei vătămate G. S., în data de 16.11.2013, arătând că, împreună cu inculpatul S. A. și cu condamnatul Kalanyos Z., au hotărât să-i ia minorului laptopul, pe care au văzut că acesta îl avea asupra lui., menționând că inculpatul l-a prins în brațe, din spate, pe persoana vătămată, despre care martorul a declarat că s-a speriat, în urma acțiunilor celor trei persoane, între care inculpatul din prezenta cauză, astfel că persoana vătămată le-a dat laptopul, pe care inculpatul l-a vândut, ulterior, și a împărțit banii, cu martorul și cu celălalt condamnat. Martorul a mai arătat că, și în data de 19.11.2013, împreună cu inculpatul și încă o persoană, văzând un copil care avea asupra sa un telefon mobil, i-au cerut telefonul, amenințându-l cu bătaia, iar persoana vătămată, fiindu-i frică, a dat celor trei persoane telefonul mobil, după care martorul l-a vândut, iar banii i-a împărțit cu inculpatul și cu celălalt participant, la săvârșirea faptei.
În același timp, condamnatul Kalanyos Z., audiat în prezenta cauză în calitate de martor (declarație consemnată la filele 717-719 dosar), a confirmat că a săvârșit fapta din data de 16.11.2013, împreună cu inculpatul S. A. și cu condamnatul Capo A., arătând că aceștia i-au luat laptopul persoanei vătămate G. S., după care inculpatul l-a vândut. Martorul a arătat că, împreună cu inculpatul S. A. și cu condamnatul Capo A. au săvârșit și fapta din data de 19.11.2013, arătând că văzând un copil cu un telefon, în buzunar, Capo A. l-a împins pe acesta, după care inculpatul S. A. a sărit asupra lui, prinzându-l în brațe și i-a luat telefonul mobil, după care telefonul respectiv a fost vândut și banii împărțiți între cei trei.
Declarațiile celor doi martori s-au coroborat și cu declarațiile date de persoanele vătămate, în cursul urmăririi penale și în faza de judecată (consemnate la filele 741 și 747 dosar, persoana vătămată Geraszim Silvester recunoscându-l pe inculpat, pe care l-a văzut bine, în noaptea în care a săvârșit fapta, precizând că inculpatul l-a prins de gulerul bluzei, persoanei vătămate fiind-i frică de cei trei inculpați) și cu celelalte mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale (declarații martori, certificat medico-legal, procese-verbal de recunoaștere din grup).
Sub aspectul laturii obiective a infracțiunii de tâlhărie în formă calificată (atât în vechea lege, cât și în noul Cod penal), instanța a reținut că elementul material consta în acțiunea de luare din posesia persoanei vătămate, prin exercitarea de amenințări a unui aparat tip laptop, respectiv a unui telefon mobil. Acțiunea inculpatului, care a luat bunurile aparținând persoanelor vătămate, a realizat elementul material al infracțiunii de tâlhărie (conform noului Cod penal – tâlhărie calificată), urmarea imediată constând în atingerea adusă relațiilor sociale create în jurul proprietății persoanelor, valoare socială ocrotită penalmente.
Sub aspectul laturii subiective, în ceea ce privea infracțiunea de tâlhărie în formă calificată, instanța a reținut că inculpatul a acționat cu vinovăție, în modalitatea intenției directe, conform dispozițiilor art. 16 alin. 3 lit. a din noul Cod penal (respectiv art. 19, alin. 1, pct. 1, lit. a din vechiul Cod penal), întrucât inculpatul a prevăzut rezultatul faptelor sale și a urmărit producerea rezultatului, prin săvârșirea faptelor.
Instanța a mai reținut că fapta inculpatului S. A.,de a sustrage un aparat laptop, împreună cu condamnații Kalanyos Z. și condamnatul minor Capo A., pe timp de noapte și într-un loc public, prin exercitarea de acte de violență și amenințări, asupra părții vătămate minore G. S., întrunea elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211, alin.1, 2 lit. b, c și alin. 2¹ lit. a cu aplicarea art. 75 lit. c și art. 37, lit. a din vechiul Cod penal. În ceea ce privea prevederile noului Cod penal, instanța a reținut că fapta inculpatului întrunea elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233, 234 alin.1, lit. d, cu reținerea art. 77 lit. a și art. 41 alin. 1 din noul Cod penal, cu aplicarea art. 5 din noul Cod penal.
Fapta inculpatului S. A. de a sustrage telefonul mobil, marca „Samsung S 6310 Galaxy Young Blue”, împreună cu condamnații Kalanyos Z. și condamnatul minor Capo A., pe timp de noapte și într-un loc public, prin exercitarea de acte de violență și amenințări asupra părții vătămate minore P. S. S., întrunea elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211, alin.1, 2 lit. b, c și alin. 2¹ lit. a cu aplicarea art. 75 lit. c și art. 37, lit. a din vechiul Cod penal. În ceea ce privea prevederile noului Cod penal, instanța a constatat că fapta inculpatului întrunea elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie calificată prevăzută de art. 233, 234 alin.1, lit. d, cu reținerea art. 77 lit. a și art. 41 alin. 1 din noul Cod penal, cu aplicarea art. 5 din noul Cod penal.
Faptele comise de către inculpatul S. A. se aflau și în concurs real, fiind aplicabile prevederile art. 33 lit. a din vechiul Cod penal.
În consecință, instanța a constatat că, din probele administrate în cursul urmăririi penale, a rezultat suficiente date cu privire la existența infracțiunilor, pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală și cu privire la vinovăția inculpatului.
Din analiza fișei de cazier a inculpatului (f. 121 d.u.p.)a rezultat că acesta avea antecedente penale, având în vedere faptul că i s-a aplicat pedeapsa de 5 ani 6 luni închisoare, în urma unor contopiri de pedepse prin sentința penală 267/17.02.2012 a Judecătoriei Aiud, definitivă prin decizia penală nr. 189/14.05.2012 a Tribunalului A., din a cărei executare s-a liberat condiționat la data de 03.07.2013, având un rest neexecutat de 619 zile închisoare, pedeapsă față de care inculpatul se afla în stare de recidivă postcondamnatorie.
În ceea ce privea susținerea, potrivit căreia infracțiunile deduse judecății ar fi fost săvârșite de inculpat și în stare de recidivă postexecutorie, instanța a reținut că aceasta era neîntemeiată. Astfel, având în vedere faptul că prin sentința penală 267/17.02.2012 a Judecătoriei Aiud au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului prin hotărârile anterioare, respectiv prin sentința penală nr. 491/2010, prin sentința penală nr. 123/2010, prin sentința penală nr. 52/2010, prin sentința penală nr. 424/2009 și prin sentința penală nr. 800/2005, rezulta că nu exista nicio condamnare anterioară a inculpatului, care să fi putut fi considerată executată (și pentru care să nu se fi împlinit termenul de reabilitare) și față de care acesta să fi săvârșit infracțiunile deduse judecății în stare de recidivă post executorie, deoarece inculpatul a săvârșit faptele în timpul liberării condiționate, acordate pentru ultima pedeapsă de 5 ani și 6 luni aplicată acestuia. În ceea ce privea condamnarea anterioară anului 2005, respectiv cea aplicată prin sentința penală nr. 278/2000, instanța a reținut că erau aplicabile prevederile art. 38, alin. 2 din vechiul Cod penal, această condamnare neatrăgând starea de recidivă, deoarece pentru aceasta s-a împlinit termenul de reabilitare.
Instanța a reținut că, în data de 1 februarie 2014 au intrat în vigoare Legea nr. 135 din 01.07.2010 privind noul Cod de procedură penală, precum și Legea nr. 187 din 24.10.2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind noul Cod penal.
Potrivit dispozițiilor art. 5 alin. 1 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal „În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă”.
În speța analizată, fiind incident textul legal anterior arătat, instanța a determinat care era legea penală mai favorabilă inculpatului, prin compararea celor două legi penale succesive, respectiv cea din momentul comiterii faptelor (vechiul Codul penal, în vigoare la data comiterii faptelor) și cea din momentul judecării faptelor (Legea nr. 286/2009 privind noul Codul penal).
Având în vedere dispozițiile Deciziei Curții Constituționale nr. 265/2014, instanța a analizat separat, în ansamblu și fără combinarea dispozițiilor penale din legile succesive, prevederile din cele două legi penale succesive, în ceea ce privea încadrarea juridică, individualizarea pedepsei și modalitatea de executare a pedepsei ce urma a-i fi aplicată, având în vedere și prevederile referitoare la recidivă, pentru a determina care dintre aceste legi era mai favorabilă inculpatului.
Astfel, analizând speța dedusă judecății, în baza prevederilor vechiului Cod penal, instanța a reținut că la individualizarea pedepsei, pe care urma a i-o aplica inculpatului, trebuia să țină seama de criteriile generale, prevăzute de art.72 din vechiul Cod penal și care priveau dispozițiile părții generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în legea specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea sa penală.
Conform prevederilor vechiului Cod penal, pedeapsa care se putea aplica inculpatului, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211, alin.1, 2 lit. b, c și alin. 2¹ lit. a din vechiul Cod penal era situată între limitele speciale cuprinse între 7 și 20 de ani.
Or, având în vedere gravitatea mare a infracțiunilor săvârșite de inculpat și faptul că acesta avea și antecedente penale, instanța a apreciat că pedepsele care urmează a i se aplica acestuia nu se vor situa la limita inferioară prevăzută de lege.
Conform vechiului Cod penal, inculpatului urma a i se aplica o pedeapsă de 8 ani închisoare, pentru săvârșirea fiecăreia dintre infracțiunile de tâlhărie prevăzută de art. 211, alin.1, 2 lit. b, c și alin. 2¹ lit. a cu aplicarea art. 75 lit. c și art. 37, lit. a din vechiul Cod penal, având în vedere că minimul special al pedepsei este de 7 ani, iar maximul special de 20 de ani. În speță, față de limitele de pedeapsă prevăzute de textul sancționator, instanța a apreciat că o pedeapsă de 8 ani închisoare, ar fi fost proporțională cu gravitatea faptelor deduse judecății și suficientă pentru a se atinge triplul scop stabilit de legiuitor: preventiv, educativ și coercitiv. În același timp, având în vedere faptul că inculpatul avea un rest de pedeapsă, neexecutat, de 619 zile închisoare, instanța urma să facă aplicarea prevederilor art. 61 din vechiul Cod penal, urmând să contopească pedeapsa aplicată cu restul neexecutat de 619 zile închisoare, urmând să-i aplice inculpatului o pedeapsă de 9 ani închisoare, pentru fiecare dintre cele două infracțiuni. Având în vedere faptul că cele două infracțiuni au fost săvârșite de inculpat în concurs, în baza prevederilor art. 34, lit. b din vechiul Cod penal, inculpatului urma a i se aplica pedeapsa cea mai grea, de 9 ani închisoare, care ar fi sporită cu 1 an închisoare, stabilind o pedeapsă rezultantă de 10 ani închisoare.
Instanța a mai reținut că, potrivit prevederilor noului Cod penal, față de limitele de pedeapsă prevăzute de art. 233, 234 alin.1, lit. d din noul Cod penal, cuprinse între 3 și 10 ani închisoare, inculpatului urma a i se aplica o pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru fiecare dintre infracțiunile de tâlhărie calificată săvârșite de acesta, considerând că, față de limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, aceasta ar fi fost proporțională cu gravitatea faptelor deduse judecății și suficientă pentru a se atinge triplul scop stabilit de legiuitor: preventiv, educativ și coercitiv. În urma aplicării prevederilor art. 38 alin. 1, raportat la art. 39 alin. 1 lit. b din noul Cod penal, instanța urma a-i aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, la care urma să adauge un spor obligatoriu și fix de 1 an și 8 luni închisoare, reprezentând o treime din cealaltă pedeapsă stabilită, condamnatul ȘIMON A. urmând să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani și 8 luni închisoare. În același timp, având în vedere faptul că inculpatul avea un rest de pedeapsă neexecutat de 619 zile închisoare, instanța urma să facă aplicarea prevederilor art. 104 alin. 2 din noul Cod penal, să revoce liberarea condiționată, dispusă prin sentința penală nr. 1108/28.06.2013, pronunțată de Judecătoria Bistrița, cu privire la condamnatul ȘIMON A. și să dispună executarea restului de pedeapsă de 619 de zile închisoare. În consecință, în baza art. 43 alin. 1 din noul Cod penal, instanța urma să-i aplice condamnatului ȘIMON A. pedeapsa rezultantă de 6 ani, 8 luni și 619 de zile închisoare.
În concluzie, având în vedere dispozițiile legilor penale succesive, respectiv limitele de pedeapsă stabilite de legea veche, pentru infracțiunile săvârșite de inculpat (între 7 și 20 de ani închisoare) și limitele de pedeapsă stabilite de legea nouă (între 3 și 10 ani închisoare), precum și faptul că în cauză nu se impunea aplicarea unei pedepse în limita minimă, prevăzută de lege, având în vedere circumstanțele cauzei, respectiv gravitatea faptelor, raportată la modul de săvârșire a acestora, precum și la faptul că inculpatul, deși era recidivist și era liberat condiționat din executarea unei pedepse privative de libertate, a săvârșit, din nou, două infracțiuni, împreună cu alte două persoane, dintre care unul era minor, instanța a apreciat că pedepsele stabilite mai sus, în baza prevederilor celor două legi penale succesive, erau proporționale cu gravitatea faptelor deduse judecății și suficientă pentru a se atinge triplul scop stabilit de legiuitor: preventiv, educativ și coercitiv, raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de cele două legi. Astfel, conform analizei realizate anterior, rezulta că, din punctul de vedere al pedepsei principale (și rezultante), legea nouă îi era mai favorabilă inculpatului. În același timp, instanța a mai reținut, în ceea ce privea pedeapsa accesorie, faptul că ambele legi impuneau obligativitatea aplicării acesteia, astfel că din acest punct de vedere nu existau diferențe între prevederilor legilor succesive.
În consecință, instanța a apreciat că noul Cod penal cuprindea dispoziții mai favorabile inculpatului, astfel că a avut în vedere prevederile acestuia în stabilirea și aplicarea pedepsei pentru infracțiunile săvârșite de inculpat.
Având în vedere concluzia potrivit căreia legea nouă îi era mai favorabilă inculpatului, instanța a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptelor, reținute în sarcina inculpatului Șimon A., prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Reghin din data de 23.12.2013 din infracțiunile de tâlhărie, fapte prevăzute și sancționate de art. 211, alin.1, 2 lit. b, c și alin. 2¹ lit. a cu aplicarea art. 75 lit. c și art. 37, lit. a din vechiul Cod penal în infracțiunile de tâlhărie calificată prevăzută de art. 233, 234 alin.1, lit. d, cu reținerea art. 77 lit. a și art. 41 alin. 1 din noul Cod penal, cu aplicarea art. 5 din noul Cod penal.
În baza prevederilor art. 234 alin.1, lit. d, cu reținerea art. 77 lit. a și art. 41 alin. 1 din noul Cod penal, cu aplicarea art. 5 din noul Cod penal, instanța l-a condamnat pe inculpatul ȘIMON A. la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată (persoană vătămată G. S.).
În ceea ce privea pedeapsa accesorie, instanța a avut în vedere jurisprudența CEDO, respectiv cauza Hirst contra Marii Britanii și cauza S. și P. contra României, precum și decizia LXXIV din 05.11.2007 a I.C.C.J. Astfel, sistemul sancționator nu trebuia să conducă la compromiterea drepturilor individului, atunci când o sancțiune apărea ca vădit disproporționată față de gravitatea infracțiunii. Instanța a reținut astfel că, în cauza Hirst contra Marii Britanii, C. Europeană a apreciat ca orice restricție, a drepturilor electorale, trebuia sa fie justificată și să urmărească un scop legitim, în special prevenția infracțiunilor și apărarea ordinii publice. C. a concluzionat ca interzicerea automata a dreptului de a participa la alegerile legislative, aplicabila tuturor deținuților condamnați, la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărea un scop legitim, nu respecta principiul proporționalității, reprezentând în aceste condiții o încălcare a art. 3 Protocol 1 din Convenție. P. ratificarea Convenției Europene a Drepturilor Omului, statele și-au asumat și obligația, prevăzută de art. 3 Protocol 1, de a organiza la intervale rezonabile alegeri libere, prin scrutin secret, în condiții care sa asigure libera exprimare a opiniei cu privire la alegerea corpului legislativ, astfel că acestea trebuia sa asigure deținutului condițiile necesare exercitării efective a acestuia, chiar în condițiile unui regim privativ de libertate.
Astfel, ținând cont și de jurisprudența CEDO, în baza art. 66 alin. 1 lit. a, b Cod penal, instanța a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implica exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 5 ani, pedeapsă ce s-a dispus a se executa începând după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a, b Cod penal, instanța a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza prevederilor art. 233, 234 alin.1, lit. d, cu reținerea art. 77 lit. a și art. 41 alin. 1 din noul Cod penal, cu aplicarea art. 5 din noul Cod penal, instanța l-a condamnat pe inculpatul Șimon A. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată (persoană vătămată P. S. S.).
În baza art. 66 alin. 1 lit. a, b Cod penal, instanța a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implica exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 5 ani, pedeapsă ce s-a dispus a se executa începând după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a, b Cod penal, instanța a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implica exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
Văzând că cele două infracțiuni comise de inculpat au fost săvârșite în concurs real, în baza art. 38 alin. 1, raportat la art. 39 alin. 1 lit. b din noul Cod penal, instanța a aplicat condamnatului pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, la care a adăugat un spor, obligatoriu și fix, de 1 an și 8 luni închisoare, reprezentând o treime din cealaltă pedeapsă stabilită, condamnatul ȘIMON A. urmând să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani și 8 luni închisoare.
Instanța a reținut că inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani 6 luni închisoare, în urma unor contopiri de pedepse prin sentința penală 268/17.02.2012 a Judecătoriei Aiud, definitivă prin decizia penală nr. 189/14.05.2012 a Tribunalului A., din a cărei executare s-a liberat condiționat la data de 03.07.2013, în baza sentinței penale nr. 1108/28.06.2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița, inculpatul având un rest neexecutat de 619 zile închisoare.
În baza art. 104 alin. 2 din noul Cod penal, instanța a revocat liberarea condiționată, dispusă prin sentința penală nr. 1108/28.06.2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița, cu privire la condamnatul ȘIMON A. și a dispus executarea restului de pedeapsă de 619 de zile închisoare.
În baza art. 43 alin. 1 din noul Cod penal, instanța a aplicat condamnatului ȘIMON A. pedeapsa rezultantă de 6 ani, 8 luni și 619 de zile închisoare.
În baza art. 45, alin. 1 și alin., 3, lit. a Cod penal, instanța a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală a închisorii, pedeapsa complementară, cea mai grea, a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implica exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 5 ani, pedeapsă ce se va executa începând după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 45, alin. 5, raportat la art. 45, alin. 3, lit. a, b Cod penal, instanța a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală a închisorii, pedeapsa accesorie, cea mai grea, a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implica exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 5 ani, la care a adăugat partea neexecutată de 619 de zile, din pedeapsa accesorie rămasă neexecutată, din pedeapsa aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 267/17.02.2012 pronunțată de Judecătoria Aiud, definitivă prin decizia penală nr. 189/14.05.2012 pronunțată de Tribunalul A., aplicând inculpatului o pedeapsă accesorie rezultantă pe o perioadă de 5 ani și 619 zile, ce se va executa începând după executarea pedepsei închisorii.
În baza art.72 alin. 1 și 3 din noul Cod penal, văzând că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în perioada 12.12._14, instanța a dedus din durata pedepsei închisorii durata reținerii și arestării preventive din data de 12.12.2013 și până în data de 19.05.2014.
În temeiul art. II, alin. 2 din O.U.G. nr. 82/2014, raportat la art. 2151, alin. 7 Cod procedură penală, instanța a menținut măsura controlului judiciar luată față de inculpatul S. A., prin decizia penală nr. 132/19.05.2014 pronunțată de Tribunalul M. pe o perioadă de 60 de zile, începând cu data pronunțării prezentei hotărâri.
În ceea ce privea acțiunea civilă formulată de partea civilă G. S., prin reprezentant legal G. B., instanța a admis-o. Astfel, în data de 28 ianuarie 2014, persoana vătămată a depus la dosar cererea de constituire de parte civilă (fila 489, vol. II), prin care a arătat că solicita obligarea inculpaților la plata sumei de 600 lei daune materiale și morale. Pentru a decide în acest sens, instanța a reținut vinovăția inculpatului, care a fost condamnat, precum și faptul că partea civilă a suferit leziuni corporale, care au necesitat pentru vindecare 4-5 zile de îngrijiri medicale, în urma săvârșirii faptei de către inculpat, legătura de cauzalitate dintre fapta săvârșită de inculpat și prejudiciul moral produs prin aceasta părții civile, minor în vârstă de 13 ani, fiind evident, având în vedere faptul că acesta a fost afectat moral de comportamentul infracțional al inculpatului și de punerea sa în situația de victimă a unei infracțiuni de tâlhărie, la o vârstă fragedă.
În consecință, în temeiul art. 397 alin. 1 Cod procedură penală, raportat la art. 25 Cod procedură penală și la art. 1357, alin. 1 din noul Cod civil, instanța l-a obligat pe inculpatul S. A. la plata sumei de 600 lei, cu titlu de despăgubiri civile (reprezentând daune morale) către partea civilă G. S., prin reprezentant legal G. B..
În ceea ce privea acțiunea civilă formulată de partea civilă P. S. S., prin reprezentant legal P. S., instanța a admis-o, de asemenea. Astfel, în data de 20 noiembrie 2013, persoana vătămată a depus la dosarul de urmărire penală cererea de constituire de parte civilă (filele 296 -297, vol. I), prin care a arătat că solicita obligarea inculpaților la plata sumei de 600 lei daune materiale, reprezentând contravaloarea telefonului mobil sustras de inculpat. Pentru a decide în acest sens, instanța a reținut vinovăția inculpatului, care a fost condamnat, precum și faptul că partea civilă a suferit un prejudiciu, în urma săvârșirii faptei de către inculpat, constând în contravaloarea telefonului mobil sustras, legătura de cauzalitate dintre fapta săvârșită de inculpat și prejudiciul produs părții civile fiind evident.
În consecință, în temeiul art. 397 alin. 1 Cod procedură penală, raportat la art. 25 Cod procedură penală și la art. 1357, alin. 1 din noul Cod civil, instanța l-a obligat pe inculpatul S. A. la plata sumei de 600 lei, cu titlu de despăgubiri civile (reprezentând daune materiale) către partea civilă P. S. S., prin reprezentant legal P. S..
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, văzând culpa procesuală a inculpatului, care a fost condamnat, instanța l-a obligat la plata sumei de 780 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Această soluție a instanței de prim grad, în termen legal, a fost apelată de către inculpatul S. A. care, prin apărătorul desemnat din oficiu pe seama sa, a solicitat ca în urma admiterii căii de atac astfel promovate, desființându-se sentința penală criticată, să fie achitat de acuzele ce i-au fost reținute în sarcină. S-a reținut faptul că probele administrate în cauză nu au demonstrat situarea sa spațio-temporală în câmpul infracțional. Inculpatul a învederat că circumstanțele reale, descrise drept cadru al săvârșirii celor două fapte penale, imputate, nu permit concluzionarea că ar fi avut vreo contribuție, la deposedarea, prin exercitarea de violențe, a celor două părți vătămate minore, de bunurile pe care acestea le dețineau.
Analizând apelul astfel declarat, prin prisma dispozițiilor art. 412, 416-419 Cod procedură penală, se constată că acestea are caracter fondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Inițial, rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Reghin îi privea pe cei patru inculpați, respectiv pe S. A., M. A. B., Kalanyos Z. și Capo A. - acesta din urmă fiind minor; care, prin rechizitoriul întocmit în dosarul nr. 2413/P/2013 al unității de parchet inițial menționate, au fost trimiși în judecată pentru comiterea, în condițiile concursului real de infracțiuni, a câte două, respectiv trei fapte penale de tâlhărie. De precizat că, față de câte unii dintre inculpați au fost reținute circumstanțe agravante, de natura formei continuate și a săvârșirii faptei împreună cu un inculpat minor sau în stare de recidivă postcondamnatorie. După învestirea instanței de fond cu soluționarea cauzei și după ce magistratul, de la prim grad jurisdicțional, a verificat legalitatea investirii sale, li s-a adus la cunoștință tuturor celor patru inculpați din cauză că pot recurge la procedura simplificată de soluționare a cauzei, recunoscând acuzele ce le-au fost reținute în cauză, context în care urmau să beneficieze de reducere cu o treime a limitelor de pedeapsă, prevăzute pentru infracțiunile astfel imputate. În cauză, doar trei dintre cei patru inculpați au recunoscut comiterea acuzelor ce le-au fost reținute în sarcină, astfel că instanța de fond, prin sentința penală nr. 17/30 ianuarie 2014 a procedat la condamnarea inculpaților Kalanyos Z., Capo A. și M. A. B. pentru săvârșirea infracțiunilor, reținute în sarcina lor. Cum în cauză inculpatul S. A., apelantul din prezenta cauză, a contestat vehement acuzele ce i-au fost reținute în sarcină, cauza a fost disjunsă față de acesta și, drept urmare, a fost format un nou dosar, sub nr._, în care cercetarea judecătorească față de acesta s-a derulat normal, prin administrare de probatoriu.
Se constată, având în vedere motivele de apel invocate de către inculpat, că, în urma coroborării declarațiilor date în faza urmăririi penale, de către coinculpații Kalanyos Z. și Capo A. cu declarațiile date, atât în faza urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești de către partea vătămată, respectiv partea civilă G. S. și P. S. S., cu procesele verbale de recunoaștere după fotografie întocmite cu ocazia recunoașterii lor, efectuate de către părțile vătămate P. S. S. și G. S. că inculpatul S. A. a participat, alături de coinculpații Kalanyos Z. și minorul Capo A. doar la deposedarea, prin violență, în noaptea zilei de 16.11.2013 a victimei G. S., de laptopul pe care acesta îl avea asupra sa.
Probele enumerate anterior nu au permis determinarea, cu certitudine, dincolo de orice dubiu, a împrejurării că, în noaptea zilei de 19 noiembrie 2013 inculpatul S. A., împreună cu coinculpații Kalanyos și Capo, prin exercitarea de violențe, asupra victimei, în vârstă de 13 ani, P. S. S., ar fi deposedat-o pe aceasta de telefonul mobil, marca Samsung S 6310 Galaxy Young Blue, pe care victima îl avea asupra sa. În data de 11 decembrie 2013 când partea vătămată P. S. S. a fost prezentă la organele de urmărire penală, pentru efectuarea actelor necesare a fi realizate în cauză, acesteia, astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la filele 229-237 dosar de urmărire penală, i-au fost prezentate spre recunoaștere fotografii și persoane între care se aflau inculpații Kalanyos Z., S. A. și Capo A.. Cu ocazia desfășurării acestor două proceduri (de recunoaștere după fotografie și a persoanei) victima l-a recunoscut doar pe coinculpatul minor Capo A.. În declarațiile date în faza urmăririi penale, inițial, de către Kalanyos Z. (a se vedea în acest sens filele 36-40 dosar urmărire penală) acest inculpat a învederat faptul că a comis deposedarea, prin violență, a victimei P. S. S., însoțit fiind de coinculpații Capo A. și M. B. A.. Aceleași aspecte au reieșit și din declarațiile coinculpatului minor Capo A., care a învederat faptul că, în seara zilei de 19 noiembrie 2013, în jurul orelor 18,30, aflându-se împreună cu coinculpații Kalanyos Z. și M. B. A., în dreptul podului de fier de pe . Libertății, au deposedat-o pe victima P. S. S., de telefonul mobil, pe care aceasta îl avea; deposedare realizată prin exercitarea de violențe asupra acestei victime (se au în vedere aici declarațiile inculpatului minor aflate la filele 50-53 dosar de urmărire penală). Totodată și coinculpatul M. A. B., în declarația dată în faza urmăririi penale aflată la fila 62, a învederat faptul că era împreună cu coinculpații Capo și Kalanyos, când, prin exercitarea de violențe, au deposedat-o pe această victimă de telefonul mobil pe care aceasta îl deținea.
P. urmare, coroborându-se declarațiile coinculpaților Kalanyos, Capo și M., declarații date în faza urmăririi penale, cu declarațiile victimei minore P. S. S. și cu procesele verbale de recunoaștere (după fotografie și a persoanei) realizate de către P. S. S., în faza urmăririi penale, rezultă faptul, cert, că, în seara zilei de 19 noiembrie 2013 inculpatul S. A. nu se afla în compania coinculpaților Kalanyos și Capo și nici nu era în zona podului de peste canalul M., de pe . Reghin. P. urmare, acest inculpat nu avea cum să fie autorul infracțiunii de tâlhărie a cărei victimă a fost P. S. S..
Considerentele anterior expuse demonstrează faptul că, în sarcina acestui inculpat, ce nu este la prima situare a sa în sfera ilicitului penal, nu se poate reține săvârșirea infracțiunii de tâlhărie față de victima anterior menționată, neexistând probe incriminatoare împotriva sa. P. urmare, în legătură cu această acuză pentru care a fost condamnat la prim grad jurisdicțional, se impune a se adopta o soluție de achitare a inculpatului apelant, fondată pe prevederile art. 16 alin. 1 lit. c Cod procedură penală.
În legătură cu cea de a doua acuză pentru care Judecătoria Reghin a pronunțat condamnarea acestui inculpat apelant, aceleași probe – declarațiile coinculpaților Kalanyos Z., Capo A., declarațiile părții vătămate G. S., declarațiile martorilor Kalanyos L. Vadar și Kalanyos G. alături de procesul verbal de recunoaștere, din grup, a coinculpaților Kalanyos și S., au demonstrat faptul că inculpații S. A., Kalanyos Z. și Capo A., în noaptea zilei de 16 noiembrie 2013, prin exercitarea de violențe, pe ., au deposedat-o pe victima G. S. de laptopul, pe care aceasta îl avea asupra sa, într-o geantă din material textil. Această acțiune conjugată a celor trei inculpați, exercitată asupra acestei victime minore, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, astfel cum era aceasta reglementată de prevederile art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c, alin. 21 lit. a, cu aplicarea art. 75 lit. c din vechiul Cod penal, respectiv de prevederile art. 233, 234 alin. alin. 1 lit. d cu reținerea art. 77 lit. a și a art. 41 alin. 1 din noul Cod penal, deoarece deposedarea victimei de bunul ce-l deținea s-a realizat prin amenințare și acte de violență, violențe în urma cărora victima, pentru vindecare, a necesitat 4-5 zile de îngrijiri medicale. Ca urmare a acestor acțiuni derulate, în locul și data menționate, de către cei trei inculpați, aceștia, acționând cu forma de vinovăție a intenției directe, și-au apropriat bunul ce constituia proprietatea victimei; ulterior inculpatul apelant a reușit să înstrăineze acest bun martorului Kalanyos G. cu suma de 600 de lei, ce a fost împărțită între coautori, în mod egal.
P. urmare, în legătură cu această primă acuză reținută în sarcina inculpatului apelant, se constată că, în mod corect, la prim grad jurisdicțional s-a constatat că fapta există, a fost comisă de către inculpat cu forma de vinovăție cerută de lege și s-a dispus angajarea răspunderii penale a acestuia, cu stricta respectare a prevederilor art. 74 din Cod penal. Pedeapsa aplicată de către Judecătoria Reghin pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, în dauna părții vătămate G. S., atât ca și cuantum, cât și ca și modalitate de executare, asigură atingerea scopului educativ, represiv și coercitiv al acesteia. Se impune a fi inserate în prezentele considerente că, la prim grad jurisdicțional, în mod corect vis-a-vis fașă de acest inculpat apelant a operat schimbarea de încadrare juridică a infracțiunilor de tâlhărie pe care acesta le-ar fi comis în dauna acestor două părți vătămate, noul Cod penal constituind în cauză legea penală mai favorabilă.
Pentru aceste considerente anterior expuse, urmează ca în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod pr. pen. va admite apelul declarat de inculpatul Șimon A. împotriva sentinței penale nr. 273/23.12.2014 a Judecătoriei Reghin, și în consecință:
Va desființa parțial sentința atacată și va rejudeca în limitele de mai jos cauza:
În baza art. 16 alin. 1 lit. c Cod pr. pen. îl va achita pe inculpatul ȘIMON A. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 233, 234 alin.1, lit. d, cu reținerea art. 77 lit. a și art. 41 alin. 1 din noul Cod penal, cu aplicarea art. 5 din noul Cod penal, tâlhărie calificată (persoană vătămată P. S. S.).
Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului Șimon A. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 234 alin.1, lit. d, cu reținerea art. 77 lit. a și art. 41 alin. 1 din noul Cod penal, cu aplicarea art. 5 din noul Cod penal, tâlhărie calificată (persoană vătămată G. S.) la 3 ani și 6 luni închisoare, va menține dispoziția primei instanțe de revocare a liberării condiționate dispuse prin sentința penală nr. 1108/28.06.2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița, și de executare a restului de pedeapsă de 619 de zile închisoare, aplicând inculpatului pedeapsa rezultantă de 3 ani, 6 luni și 619 zile închisoare.
Va menține și dispozițiile primei instanțe de aplicare a pedepsei complementare a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 5 ani, precum și de interzicere a acelorași drepturi cu titlu de pedeapsă accesorie.
Va înlătura dispozițiile primei instanțe de obligare a inculpatului la plata despăgubirilor către partea civilă P. S. S..
Va reduce cuantumul cheltuielilor judiciare la care a fost obligat inculpatul în favoarea statului la 390 lei, urmând ca restul cheltuielilor să rămână în sarcina statului și va menține restul dispozițiilor primei instanțe, compatibile cu prezenta.
În baza art. 275 alin. 3 Cod pr. pen. Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina statului, suma de 200 de lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu, se va avansa Baroului M. din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod pr. pen. admite apelul declarat de inculpatul ȘIMON A. (fiul lui M. și O., născut la data de 28.10.1979 in Reghin, jud. M., domiciliat în Reghin ., jud. M., având CNP_) împotriva sentinței penale nr. 273/23.12.2014 a Judecătoriei Reghin, și în consecință:
Desființează parțial sentința atacată și rejudecă în limitele de mai jos cauza:
În baza art. 16 alin. 1 lit. c Cod pr. pen. achită pe inculpatul ȘIMON A. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 233, 234 alin.1, lit. d, cu reținerea art. 77 lit. a și art. 41 alin. 1 din noul Cod penal, cu aplicarea art. 5 din noul Cod penal, tâlhărie calificată (persoană vătămată P. S. S.).
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului Șimon A. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 234 alin.1, lit. d, cu reținerea art. 77 lit. a și art. 41 alin. 1 din noul Cod penal, cu aplicarea art. 5 din noul Cod penal, tâlhărie calificată (persoană vătămată G. S.) la 3 ani și 6 luni închisoare.
Menține dispoziția primei instanțe de revocare a liberării condiționate dispuse prin sentința penală nr. 1108/28.06.2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița, și de executare a restului de pedeapsă de 619 de zile închisoare, aplicând inculpatului pedeapsa rezultantă de 3 ani, 6 luni și 619 zile închisoare.
Menține și dispozițiile primei instanțe de aplicare a pedepsei complementare a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 5 ani, precum și de interzicere a acelorași drepturi cu titlu de pedeapsă accesorie.
Înlătură dispozițiile primei instanțe de obligare a inculpatului la plata despăgubirilor către partea civilă P. S. S..
Reduce cuantumul cheltuielilor judiciare la care este obligat inculpatul în favoarea statului la 390 lei, urmând ca restul cheltuielilor să rămână în sarcina statului.
Menține restul dispozițiilor primei instanțe, compatibile cu prezenta.
În baza art. 275 alin. 3 Cod pr. pen. Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina statului, din care suma de 200 de lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu, se va avansa Baroului M. din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 1.07.2015.
Președinte, Judecător,
I. C. B. M.-R. C.
Grefier,
K. P.
Red. M.R.C. 21 iulie 2015
Tehnored. D.M. 29.07.2015 . 2 ex.
Judecător fond A. H.
| ← Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 322/2015. Curtea de Apel TÂRGU... | Vătămarea corporală. Art.194 NCP. Decizia nr. 328/2015.... → |
|---|
