Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 300/2015. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 300/2015 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 11-06-2015 în dosarul nr. 300/2015
ROMÂNIA
C. DE A. T. M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr.300/A
Ședința publică din 11 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE dr.M. V.
Judecător I. C. B.
Grefier G. C.
Pe rol pronunțarea asupra apelului formulat de către inculpatul O. L. (fiul lui E. și M., născut la data de 20.09.1993 în municipiul T. M., județul M., cu domiciliul în loc. Bălăușeri, nr. 259, jud. M., f.f.l. în com. Crăciunești, ., jud. M., CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul Tg.M.) împotriva sentinței penale nr.228 din 30 martie 2015 pronunțată de Judecătoria Tg.M. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților, precum și a reprezentantului Ministerului Public.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerilor în fond ale părților au fost consemnate în încheierea din 27 mai 2015, când s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 11 iunie 2015. Încheierea amintită face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C. DE A.
Prin sentința penală nr. 228 din 30 martie 2015 Judecătoria Tg.M. a dispus după cum urmează:
În baza art. 396 alin 1 și 2 C proc pen condamnă la pedeapsa de 2 ani închisoare pe inculpatul O. L., fiul lui E. și M., născut la data de 20.09.1993 în municipiul T. M., județul M., cu domiciliul în loc. Bălăușeri, nr. 259, jud. M., f.f.l. în com. Crăciunești, ., jud. M., CNP_, cu antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, faptă prev. și ped. de art. 233 Cod penal rap. la art. 234 alin. 1 lit. d Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art art. 396 alin 10 Croc pen.
În temeiul art. 16 din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 97 alin 1 Cpen anulează suspendarea executării pedepsei sub supraveghere dispusă prin sentința penală nr. 1117/20.10.2014 a Judecătoriei T. M., definitivă prin neapelare la data de 04.11.2014 prin care inculpatul O. L. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare.
Repune în individualitatea lor pedepsele stabilite prin sentința penală mai sus-menționată după cum urmează:
1. pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată prev. de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a), g) și i) Cod penal 1968, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1968 (3 acte materiale), a art. 5 Cod penal și a art. 396 al. 10 Cod de procedură penală stabilită prin sentința penală nr. 1117/20.10.2014 a Judecătoriei T. M., definitivă prin neapelare la data de 04.11.2014,
2. pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu în formă continuată prev. de art.192 alin. 1 și 2 Cod penal 1968, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1968 ( 3 acte materiale), a art. 5 Cod penal și a art. 396 al. 10 Cod de procedură penală stabilită prin sentința penală nr. 1117/20.10.2014 a Judecătoriei T. M., definitivă prin neapelare la data de 04.11.2014;
3. - pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 183/8.03.2013 pronunțată de Judecătoria T. M., rămasă definitivă prin nerecurare la data de 20.03.2013, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 al. 1 rap. la art. 209 al. 1 lit. a), g), i) Cod penal 1968, cu aplicarea art. 3201 al. 7 Cod de procedură penală 1968 [faptă de la începutul lunii aprilie 2012];
4. pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 183/8.03.2013 pronunțată de Judecătoria T. M., rămasă definitivă prin nerecurare la data de 20.03.2013, pentru comiterea infracțiunii de violare de domiciliu în formă continuată, prevăzută de art. 192 al. 1 și 2 Cod penal 1968, cu aplicarea art. 3201 al. 7 Cod de procedură penală 1968 [fapte de la începutul lunii aprilie 2012];
5. pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată în perioada 18.04._13 (3 acte materiale), prev. de art. 208 al. 1 rap. la art. 209 al. 1 lit. a), g), i) Cod penal 1968 cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal 1968 și art. 3201 al. 7 Cod de procedură penală 1968 aplicată prin sentința penală nr. 1160/13.11.2013 a Judecătoriei T. M.;
6. pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu în formă continuată în perioada 18.04._13 (3 acte materiale), prev. de art. 192 al. 1 și 2 Cod penal 1968. cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal 1968 și art. 3201 al. 7 Cod de procedură penală 1968, aplicată prin sentința penală nr. 1160/13.11.2013 a Judecătoriei T. M.;
7. sporul de 1 an închisoare stabilit prin sentința penală nr. 1117/20.10.2014 a Judecătoriei T. M., definitivă prin neapelare la data de 04.11.2014.
În temeiul art. 15 din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 85 alin 1 Cpen de la 1969 anulează suspendarea condiționată a executării pedepsei dispusă prin sentința penală nr. 103/04.07.2014 a Judecătoriei Sighișoara, definitivă prin neapelare la data de 05.08.2014 prin care inculpatul O. L. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare.
Repune în individualitatea lor pedepsele stabilite prin sentința penală mai sus menționată după cum urmează:
1. pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat, fapte prev. de art. 26 Cpen de la 1969 rap. la art. 208 alin 1 - art. 209 alin. 1 lit. a, g și i Cpen de la 1969 cu aplicarea art. 5 Cpen și art. 396 alin 10 Cproc pen
2. pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat, fapte prev. de art. 26 Cpen d ela 1969 rap. la art. 208 alin 1 - art. 209 alin. 1 lit. a, g și i Cpen de la 1969 cu aplicarea art. 5 Cpen și art. 396 alin 10 Cproc pen
3. pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat, fapte prev. de art. 26 Cpen d ela 1969 rap. la art. 208 alin 1 - art. 209 alin. 1 lit. a, g și i Cpen de la 1969 cu aplicarea art. 5 Cpen și art. 396 alin 10 Cproc pen.
În baza art. 40 Cpen aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare la care adaugă un spor de 5 ani și 4 luni din totalul celorlalte pedepse, precum și sporul de 1 an închisoare stabilit prin sentința penală nr. 1117/20.10.2014 a Judecătoriei T. M., definitivă prin neapelare la data de 04.11.2014, urmând ca inculpatul să-i fie stabilită pedeapsa de 8 ani și 4 luni închisoare.
În baza art. 43 alin 1 Cpen adaugă pedeapsa de 2 ani închisoare stabilită prin prezenta la pedeapsa rezultantă de 8 ani și 4 luni, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 10 ani și 4 luni închisoare.
În temeiul 233 Cpen rap. la art. 45 alin.3 lit. a Cod penal, aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a, b Cod penal, respectiv a dreptului de a fi ales în autorități publice sau în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 3 ani.
În temeiul art. 45 alin.5 Cod penal rap. la art. 45 alin.3 lit. a Cod penal, aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a, b Cod penal, respectiv a dreptului de a fi ales în autorități publice sau în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.
În temeiul art. 72 alin. 1 Cpen deduce din pedeapsa rezultantă aplicată de 10 ani și 4 luni închisoare perioada reținerii din data de 20.04.2012 și precum și durata reținerii și a arestului preventiv de la 09.02.2015 la zi.
Potrivit art. 7 din Legea 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare dispune prelevarea de probe biologice de la inculpatul O. L. după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
În temeiul art. 5 alin.5 din Legea nr.76/2008, informează inculpatul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.
În temeiul art. 399 alin 1 Cprocpen menține starea de arest a inculpatului.
În temeiul art. 397 alin. 1 Cproc pen constată că în cauză nu există constituire de parte civilă.
În baza art. 398 rap. la art. 274 alin. 1 Cproc. P. obligă inculpatul la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat ( 300 lei pentru faza de urmărire penală și 700 lei pentru faza cameră preliminară și judecată).
În motivare, prima instanță arată că la data de 08.02.2015 inculpatul O. L. a plecat din ., fiind însoțit de către vărul său, martorul A. Szabolcs către T. M., în scopul ca inculpatul să se întâlnească cu o persoană, prieten al acestuia căruia i-a cerut împrumut o sumă de bani, necesari pentru întreținerea copilului minor al inculpatului. Plecarea a avut loc în jurul orelor 16.00, însă la locul de întâlnire, persoana așteptată nu a venit, așa că inculpatul, sunat fiind de concubina acestuia care i-a solicitat să se întoarcă la domiciliu, în jurul orelor 19.30 a zărit două persoane în vârstă de sex feminin care se deplasau pe . municipiul T. M.. Întrucât inculpatul și martorul nu aveau bani să se întoarcă la domiciliu, inculpatul, fără a-i comunica intenția vărului său, a luat rezoluția infracțională de a sustrage prin violență poșeta persoanei vătămate F. C. C.. În acest scop, inculpatul s-a apropiat în fugă de persoana vătămată și a apucat poșeta acesteia care se afla pe umăr. Întrucât nu a reușit să o deposedeze pe persoana vătămată din prima încercare, inculpatul a smucit în mod repetat de geantă, astfel încât, opunând rezistență, persoana vătămată a căzut, iar inculpatul s-a împosedat, în cele din urmă cu bunul. Inculpatul, urmat de martor a părăsit în fugă locul faptei, a căutat în poșeta persoanei vătămate de unde a sustras suma de 25 lei, iar mai apoi a aruncat geanta și s-a deplasat într-o stație de autobuz cu intenția de a se întoarce la domiciliu. În stația de autobuz au fost descoperiți de un echipaj de jandarmi care au răspuns apelului SNUAU 112 al persoanei vătămate și reținuți. Inculpatul a condus organele de jandarmi la locul în care a abandonat poșeta persoanei vătămate, iar suma de 25 lei aflată în posesia acestuia a fost restituită.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul.
În motivare, apelantul solicită reducerea pedepsei, întrucât a recunoscut și regretat săvârșirea faptei.
Apelul este fondat, pentru următoarele considerente:
Săvârșirea faptei nu este contestată de inculpat, și este dovedită de ansamblul probatoriului.
Cu privire la pedeapsa stabilită pentru săvârșirea faptei din cauză, instanța de apel reține că aceasta corespunde cu gravitatea faptei, dedusă din prejudiciul modic cauzat, din urmările agresiunii, care nu s-au concretizat în leziuni produse victimei care să necesite îngrijiri medicale, pe de altă parte cu periculozitatea inculpatului, care are antecedente penale și a hotărât să facă rost de bani atacând două femei observate pe stradă.
Severitatea deosebită tratamentului sancționator aplicat rezultă nu din pedeapsa stabilită în cauză, ci din modalitatea în care prima instanță a procedat la cumulul juridic al pedepsei stabilite în cauză cu pedepsele din antecedentele inculpatului. Această modalitate este nejustificată.
Este adevărat că inculpatul a săvârșit fapta în termenele de încercare stabilite în paralel prin sentințele penale nr. 1117/20.10.2014 a Judecătoriei T. M. și nr. 103/04.07.2014 a Judecătoriei Sighișoara, prin care inculpatului i-au fost aplicate pedeapsa de 3 ani închisoare, a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere, fiind stabilit un termen de încercare de 7 ani, respectiv pedeapsa de 2 ani închisoare, a cărei executare a fost suspendată condiționat, fiind stabilit un termen de încercare de 4 ani. Mai este adevărat că suspendările pedepselor dispuse prin cele două sentințe trebuiau anulate, iar pedepsele contopite în baza dispozițiilor art. 15 și 16 din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 85 alin. 1, art. 86 ind. 5 alin. 1 și la art. 33 lit.a, 34 lit. b din Codul penal din 1969.
De aici încolo, prima instanță a ales o cale pe care aceste dispoziții nu o justificau – anume, în loc să mențină soluția pe care cele două instanțe au ales-o în baza dispozițiilor vechiului Cod penal, de contopire a pedepselor în cea mai grea dintre ele, sporul fiind facultativ, a aplicat dispozițiile noului Cod penal, care presupun adăugarea unui spor de 1/3, obligatoriu, la cea mai grea dintre pedepsele stabilite. Acest mod de a proceda este în neconcordanță nu doar cu dispozițiile tranzitorii ale Legii nr. 187/2012, care prevăd ultraactivitatea dispozițiilor vechiului Cod penal cu privire la anularea suspendării pedepsei. El încalcă, atunci când este aplicat un spor de pedeapsă cu ocazia contopirii pedepselor pentru care prin sentința penală nr. 103/04.07.2014 a Judecătoriei Sighișoara nu se găsise necesar un astfel de spor, autoritatea de lucru judecat a acestei sentințe. În mod asemănător, aplicând cu ocazia contopirii pedepselor vizate prin sentința penală nr. 1117/20.10.2014 a Judecătoriei T. M. un spor mai mare decât sporul de 1 an considerat suficient prin această sentință, este încălcată autoritatea de lucru judecat a acesteia.
Instanța de apel consideră că, la contopirea pedepselor potrivit dispozițiilor Codului penal din 1969, pedeapsa cea mai grea dintre ele, 2 ani, la care se adaugă sporul de 1 an deja aplicat prin sentința penală nr. 1117/20.10.2014 a Judecătoriei T. M., reprezintă un tratament sancționator suficient.
Pedeapsa de 3 ani rezultată prin aplicarea dispozițiilor tranzitorii constituie primul termen al recidivei reținute în baza dispozițiilor art. 43 alin 1 din actualul Cod penal, sub imperiul căruia inculpatul a săvârșit fapta din cauză. Aceste dispoziții impun să se adauge pedeapsa de 2 ani închisoare stabilită în prezenta cauză la pedeapsa rezultantă de 3 ani sus-menționată, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare.
Pentru aceste considerente, instanța va admite în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod pr. pen. apelul declarat de inculpatul O. L., va desființa parțial dispozițiile hotărârii atacate și în rejudecare va dispune potrivit celor de mai sus. Va menține restul dispozițiilor primei instanțe, compatibile cu prezenta decizie.
În baza art. 422 Cod pr. pen. va deduce din pedeapsa aplicată apelantului, pe lângă durata scăzută de prima instanță, durata arestului preventiv de la data pronunțării sentinței atacate, 30 martie 2015, până la zi.
În baza art. 275 alin. 3 Cod pr. pen. Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod pr. pen. admite apelul declarat de inculpatul O. L. (fiul lui E. și M., născut la data de 20.09.1993 în municipiul T. M., județul M., cu domiciliul în loc. Bălăușeri, nr. 259, jud. M., f.f.l. în ., jud. M., CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul Tg.M.) împotriva sentinței penale nr. 228 din 30 martie 2015 pronunțată de Judecătoria Tg.M. în dosarul nr._, și în consecință:
Desființează parțial sentința atacată și rejudecă în limitele de mai jos cauza:
Menține dispozițiile primei instanțe de condamnare a inculpatului la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie din cauză, de anulare a suspendării executării pedepselor aplicate prin sentința penală nr. 1117/20.10.2014 a Judecătoriei T. M. și prin sentința penală nr. 103/04.07.2014 a Judecătoriei Sighișoara și de repunere în individualitatea lor a pedepselor stabilite prin aceste două sentințe.
În baza art. 15 și 16 din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 85 alin. 1, art. 86 ind. 5 alin. 1 și la art. 33 lit.a, 34 lit. b din Codul penal din 1969 contopește pedepsele stabilite prin aceste două sentințe în pedeapsa cea mai grea, 2 ani închisoare, pe care o sporește cu 1 an, reieșind pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.
În baza art. 43 alin 1 C. pen adaugă pedeapsa de 2 ani închisoare stabilită în prezenta cauză la pedeapsa rezultantă de 3 ani sus-menționată, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare.
Menține restul dispozițiilor primei instanțe, compatibile cu prezenta decizie.
În baza art. 422 Cod pr. pen. deduce din pedeapsa aplicată apelantului, pe lângă durata scăzută de prima instanță, durata arestului preventiv de la data pronunțării sentinței atacate, 30 martie 2015, până la zi.
În baza art. 275 alin. 3 Cod pr. pen. Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina statului, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu, se va avansa Baroului M. din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 11.06.2015.
Președinte, Judecător,
dr.M. V. I. C. B.
-fiind în concediu de odihnă
semnează președintele instanței
F. D.
Grefier,
G. C.
Red/tehn.I.B. 8.07.2015/3 ex/ Jud.fond I. P.
| ← Verificare măsuri preventive. Art.207 NCPP. Decizia nr.... | Trafic internaţional de droguri. Legea 143/2000 art. 3. Decizia... → |
|---|
