Verificare măsuri preventive. Art.207 NCPP. Decizia nr. 29/2015. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 29/2015 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 29-04-2015 în dosarul nr. 29/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL T. M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 29/CU
Ședința publică din 29 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - A. O.
Grefier - R. A. I.
Cu participarea Ministerului Public reprezentat de către doamna procuror A. B. din cadrul Parchetului de pe lângă ÎCCJ – D. – S. T. T. M.
Pe rol soluționarea contestației formulate de către P. de pe lângă ÎCCJ – D. – S. T. T. M. împotriva încheierii penale din 23.04.2015 a Tribunalului M..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă:
- inculpata S. H. asistată de către avocat desemnat din oficiu V. L.;
- inculpatul S. C. asistat de către apărător desemnat din oficiu, avocat B. R. M. și
- inculpata M. M. asistată de către apărător desemnat din oficiu, avocat M. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța constată că este sesizată cu contestației formulate de către P. de pe lângă ÎCCJ – D. – S. T. T. M. împotriva încheierii penale din 23.04.2015 a Tribunalului M. în termen și motivată.
De asemenea, aduce la cunoștința inculpaților că dreptul la apărare le este garantata pe tot parcursul procesului penal, fiindu-le desemnat câte un apărător desemnat din oficiu.
Inculpații S. H. și S. C. sunt de acord cu apărătorii desemnați din oficiu.
Față de împrejurarea că doamna avocat M. M. nu s-a prezentat la prima oră la cauză, aceasta a fost înlocuită cu domnul avocat M. M. sens în care se va încunoștința Baroul M..
Reprezentanta D. învederează că nu are cereri de formulat.
Apărătorii inculpaților precizează de asemenea că nu au cereri de formulat.
Nefiind cereri e formulat, instanța acordă cuvântul asupra căii de atac exercitate.
Reprezentanta D. solicită admiterea contestației, desființarea parțială a încheierii penale atacate și în rejudecare în temeiul art. 362 Cod procedură penală raportat la art. 208 Cod procedură penală menținerea arestării preventive a inculpaților S. C. și S. H., iar în temeiul art. 362 Cod procedură penală raportat la art. 208 alin.4 Cod procedură penală menținerea măsurii preventive a controlului judiciar față de inculpata M. M..
În susținerii acestei solicitări, învederează instanței că atât inculpata S. H. cât și inculpatul S. C. au beneficiat de măsura controlului judiciar, S. Hanjal inițial în dosarul nr. 64/D/P/2012 iar inculpatul S. Critian în dosarul nr. 69/D/P/2014 fiecare dintre aceștia având obligația de a nu se apropia de persoana vătămată H. A. P. iar în privința inculpatei S. și de membrii familiei acesteia. Cu toate acestea, inculpații au încălcat această obligație săvârșind infracțiunea ce fac obiectul prezentului dosar, în care, în esență se reține că în data de 17/18 august 2014 au lipsit de libertate pe Minora H. A. P. în mod ilegal, încercând să o determine în mod direct, prin constrângerea acesteia respectiv indirect prin oferirea unei sume de bani să-și retragă declarațiile date în dosarele penale indicate. În acest contest, în condițiile în care premergător luării măsurii arestării preventive, a fost dispusă măsura controlului judiciar, fiecare dintre inculpați având obligația de a nu se apropia de persoana vătămată, obligație pe care aceștia au încălcat-o prin săvârșirea de infracțiuni împotriva aceluiași subiect pasiv, în opinia sa este discutabilă oportunitatea înlocuirii măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar și de această dată fără impunerea nici unei obligații în raport cu persoana vătămată sau membrii familiei acesteia, aceasta cu atât mai mult cu cât încercarea anterioară de a asigura buna desfășurare a procesului penal prin ținerea inculpaților aproape de autorități, reprezentând un eșec total, inculpații încălcând obligațiile stabilite.
Faptul că persoana vătămată constituită parte civilă a fost audiată la termenul din 27 martie 2015 în opinia sa nu lipsește de fundament concluzia enunțată anterior câtă vreme judecata constituie o simplă fază a procesului penal neechivalând cu finalizarea acestuia, persoana vătămată putând fi audiată iar la termenul din 20 mai 2015 urmând a fi audiați în calitate de martori părinții acesteia. În plus, relevant sub aspectul ignorării de către inculpați a autorităților organelor judiciare și relevant sub aspectul pericolului real în care s-ar găsit persoana vătămată în condițiile punerii în libertate a celor doi inculpați fără nici o restricție raportat la persoana vătămată este chiar conduita acestora pe parcursul judecății la care se și face referire în încheierea de ședință din 27 martie 2015 și pe care inculpații nu o pot contesta, atitudine care a fost de natură a-i cauza părții vătămate o temere în considerarea căreia aceasta a fost însoțită la fiecare termen de judecată de către lucrătorii de poliție.
Având în vedere toate aceste elemente de fapt, de împrejurarea că în cauză există suficiente probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunea reținut în sarcina lor, limitele de pedeapsă prevăzute de cele două infracțiuni la care a făcut referire și care sunt mai mari de 5 ani, și starea de pericol interpretată de această dată ca o stare de pericol pentru persoana vătămată și pentru actul de justiție, solicită admiterea contestației și menținerea arestului preventiv. Față de inculpata M. apreciază că toate considerentele exprimate anterior își regăsesc valabilitatea, menținerea controlului judiciar impunându-se și față de aceasta și la acest moment, din perspectiva bunei desfășurări a procesului penal care este încă în derulare.
Avocat B. R. M. din oficiu pentru inculpatul S. C. solicită respingerea contestației formulate și menținerea încheierii de ședință atacate. Scopul pentru care a fost luată măsura arestării preventive a fost atins prin durata în care inculpatul se află în stare de arest iar măsura preventivă nu poate fi o anticipare a viitoarei pedepse. Consideră că nu se impune menținerea acestei măsuri iar luarea față de inculpat a unei măsuri mai puțin restrictive cum este cea a controlului judiciar este temeinică și legală. Cu cheltuieli în sarcina statului.
Avocat V. L. din oficiu pentru S. H., solicită în principal respingerea contestației parchetului întrucât ultima încheierea pronunțată de Tribunalul M. este temeinică sub aspectul revocării măsurii arestului preventiv și înlocuirii cu măsura preventivă a controlului judiciar. Solicită a se avea în vedere că inculpata este arestată preventivă din octombrie 2014 și practic acesta a fost unul din motivele principale pentru care instanța de fond s-a raportat la pericolul concret, actual pe care l-ar avea inculpata dacă ar fi lăsată în stare de libertate, ori acest termen rezonabil a fost depășit de vreme ce discutăm de peste 6 luni de detenție în arest preventiv. Partea vătămată H. A. este în prezent majoră, a fost audiată și a răspuns nemijlocit puse atât de instanță, procuror și avocați și a relatat că întâlnirea cu S. H. a fost întâmplătoare și în acel context s-a întâlnit și cu mama părții vătămate.
Pentru toate aceste motive solicită respingerea contestației promovate de parchet.
În subsidiar, având în vedere că la luarea măsurii controlului judiciar au fost enumerate niște obligații și dacă instanța consideră necesar că trebuie inserată și obligația de a nu lua legătura cu partea vătămată, solicită a fi inserată și această obligație.
Avocat M. M., din oficiu pentru inculpata M. M. solicită respingerea contestație ca neîntemeiată și menținerea încheierii atacate. La acest moment nu se mai justifică această stare de control judiciar luată față de inculpata pe care o reprezintă deoarece conform Constituției și CEDO aceasta s-a pus la dispoziția parchetului și a respectat obligațiile impuse. În toată această perioadă de 6 luni, a fost suficientă pentru ca organele abilitate să ducă la bun sfârșit probatoriul. Dacă față de inculpată s-ar menține această măsură preventivă, în opinia sa, acesteia i s-ar aduce grave atingeri în ceea ce privește drepturile și libertățile persoanei, libertății de mișcare a persoanei ceea ce contravine Convenției Europene.
Inculpatul S. C., având ultimul cuvânt, arată că atunci când a aflat că este căutat de poliție, a venit și s-a prezentat. Solicită respingerea contestației pentru a fi alături de familia sa.
Inculpata S. H., având ultimul cuvânt, solicită respingerea contestației și să fie pusă sub control judiciar pentru că să fie alături de familia.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra contestației formulată:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel T. M. sub nr._ la data de 27.04.2015, P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D. – S. T. T. M. a formulat contestație împotriva încheierii de ședință din 23.04.2015 pronunțată de Tribunalul M..
În motivarea contestației s-a invocat netemeinicia încheierii atacate sub aspectul înlocuirii măsurii arestului preventiv cu măsura controlului judiciar față de inculpații S. C. și S. H., respectiv revocării controlului judiciar față de inculpata M. M., solicitându-se menținerea măsurii arestului preventiv, respectiv a controlului judiciar față de inculpați.
S-a asigurat asistența juridică prin apărători desemnați din oficiu.
Analizând contestația formulată, prin prisma materialului aflat la dosar, a motivelor invocate, a concluziilor reprezentantului Ministerului Public și ale apărătorilor intimaților-inculpați, precum și din oficiu, se rețin următoarele:
Prin încheierea de ședință din 23.04.2015 pronunțată de Tribunalul M., s-au dispus următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. 362Cod procedură penală (Legea nr. 135/2010), raportat la art. 208 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia luării măsurilor preventive dispuse în cauză.
În temeiul prevederilor art. 242 alin. 1 Cod procedură penală, a fost revocată măsura controlului judiciar dispusă față de inculpata:
- M. M. și a fost respinsă cererea reprezentantei Ministerul Public de menținere a măsurii controlului judiciar.
În temeiul prevederilor art. 242 alin. 2 Cod procedură penală, art. 211 Cod procedură penală și art. 214 - 215 Cod procedură penală, a fost înlocuit arestul preventiv luat față de inculpatul S. C., cu măsura preventivă a controlului judiciar și s-a dispus punerea lui în libertate, la data rămânerii definitive a prezentei încheieri, dacă nu este arestat în altă cauză; respinge cererea formulată de reprezentantul Ministerul Public privind menținerea arestării preventive și cererea apărătorului inculpatului având ca obiect revocarea măsurii sau înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.
În baza art. 215 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, pe timpul cât se află sub control judiciar, inculpatul avea următoarele obligații:
- să se prezinte la instanța de judecată sau la organele judiciare ori de câte ori este chemat;
- să informeze de îndată organul judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinței;
- să se prezinte la Poliția mun. Tg. M., conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
- să nu depășească limita teritorială a jud. M..
În baza art. 215 alin. 3 Cod procedură penală, i s-a atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.
A fost desemnat ca organ de executare a obligațiilor stabilite Poliția mun. Tg. M. jud. M..
În temeiul prevederilor art. 242 alin. 2 Cod procedură penală, art. 211 Cod procedură penală și art. 214 - 215 Cod procedură penală, a fost înlocuit arestul preventiv luat față de inculpata S. H., cu măsura preventivă a controlului judiciar și s-a dispus punerea sa în libertate, la data rămânerii definitive a prezentei încheieri, dacă nu este arestată în altă cauză; respinge cererea formulată de reprezentantul Ministerul Public privind menținerea arestării preventive și cererea apărătorului inculpatei având ca obiect revocarea măsurii sau înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.
În baza art. 215 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, pe timpul cât se află sub control judiciar, inculpata are următoarele obligații:
- să se prezinte la instanța de judecată sau organele judiciare ori de câte ori este chemată;
- să informeze de îndată organul judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinței;
- să se prezinte la Poliția mun. Tg. M., conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemată;
- să nu depășească limita teritorială a jud. M..
În baza art. 215 alin. 3 Cod procedură penală, i s-a atras atenția inculpatei că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.
S-a desemnat ca organ de executare a obligațiilor stabilite Poliția mun. Tg. M., jud. M..
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a apreciat că menținerea celei mai severe dintre măsurile preventive, adică arestarea preventivă, nu se impune, iar o altă măsură preventivă restrictivă de libertate, precum cea a controlului judiciar corespunde atât exigențelor de oportunitate cât și de proporționalitate, apărarea ordinii publice de pericolul putându-se realiza și pe alte căi decât arestarea preventivă, mai ales că în cadrul acestui control urmează a fi impuse fiecărui inculpat anumite obligații și restricții. Prin reținerea acestui temei concret se justifică și condiția prevăzută de art. 02 alin.1,3 Cod procedură penală și anume că luarea, respectiv menținerea unei măsuri preventive, se dispune în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal și dacă sunt necesare în acest scop, urmând ca organele judiciare să administreze materialul probator necesar finalizării acestei faze procesuale.
În ceea ce o privește pe inculpata M. M. s-a apreciat că, din materialul dosarului nu mai rezultă care este nevoia atât de imperioasă care să determine menținerea acesteia măsuri preventive față de inculpată și care sunt acele date din care ar rezulta că procesul penal nu ar putea avea loc în bune condiții cu aceasta aflată în libertate.
Dispozițiile judecătorului de la Tribunalul M. de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar în privința celor doi inculpați S. sunt juste și au fost emise cu respectarea strictă a legalității (cu excepția omisiunii de a stabili în sarcina acestora obligații suplimentare).
Judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel nu a constatat existența vreunui motiv de anulare a încheierii atacate și nici în contestația procurorului nu se invocă vreun asemenea motiv, ci încheierea este criticată doar sub aspectul temeiniciei.
În soluționarea căii de atac, vom impune fiecărui inculpat respectarea unor obligații suplimentare față de cele dispuse prin încheierea atacată, respectiv să nu se apropie și să nu comunice direct sau indirect, pe nicio cale cu partea civilă H. ANIKA P. și cu martorii H. MARTON și K. A. (fiind probabil o omisiune a judecătorului de prim grad), acesta fiind și singurul motiv de admitere a contestației în privința inculpaților S..
În schimb, dispoziția de revocare a controlului judiciar față de inculpata M. M. este una netemeinică, urmând ca această măsură preventivă să fie menținută, pentru considerentele ce le vom arăta în continuare.
Verificând măsura arestării preventive a celor doi inculpați, reținem că, potrivit disp. art. 362 alin. 1, 2 rap. la art. 208 și art. 242 alin. 2 C. pr. pen, măsura arestării preventive poate fi înlocuită cu o măsură preventivă mai ușoară.
În acord cu judecătorul fondului, apreciem că necesitatea asigurării bunei desfășurări a procesului penal în continuare, în condițiile în care – încă de la momentul arestării inculpaților s-a invocat necesitatea elucidării în perioada imediat următoare, a unor elemente precum circumstanțele reale ale comiterii faptelor, dar și înlăturarea oricărei posibilități de influențare a părții vătămate de către inculpați, urmând a fi administrate probe atât în favoarea cât și în defavoarea acestora – nu mai este suficientă pentru a se menține această măsură, pentru a se asigura realizarea scopului instituit de dispoziția legală menționată mai sus.
Procedura în fața primei instanțe este una relativ avansată, fiind audiate toate părțile din prezenta cauză, urmând a mai fi administrate probele testimoniale solicitate de reprezentanta Ministerului Public, precum și eventualele probe ale inculpaților.
Un prim motiv de contestație invocat de parchet este acela că încheierea atacată este netemeinică, deoarece temeiurile inițiale subzistă și impun în continuare privarea de libertate a celor doi inculpați.
Nu putem primi o asemenea critică, deoarece judecătorul de la tribunal nu și-a motivat soluția de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar pe lipsa probelor sau indiciilor temeinice privind săvârșirea infracțiunilor imputate, ci în mod just a apreciat că nu ne mai aflăm în prezența unei stări de pericol pentru ordinea publică, chiar dacă nu au intervenit modificări în privința stării de fapt și a temeiurilor inițiale.
Si judecătorul investit cu soluționarea contestației, reține existența indiciilor temeinice cerute de disp. art. 202 alin. 1 C. pr. pen, având în vedere materialul probator administrat până în prezent.
Chiar dacă nu au survenit modificări a stării de fapt și a temeiurilor inițiale, la acest moment procesual, măsura arestării preventive nu este singura care să asigure buna desfășurare a procesului penal, ci și măsura controlului judiciar, mai puțin severă dar cu limitarea libertății de mișcare și de acțiune a inculpaților, poate asigura atingerea scopului prev. de art. 202 alin. 1 C. pr. pen.
Durata celor 6 luni de arest preventiv este una după care pericolul concret pentru ordina publică al inculpaților s-a diminuat, ținând seama de probele administrate, dar și de circumstanțele personale ale inculpaților, iar măsura arestului preventiv nu a fost revocată, ci s-a dispus înlocuirea ei cu controlul judiciar, astfel încât prin obligațiile impuse fiecărui inculpat, procesul penal se poate desfășura în bune condiții în continuare.
Hotărârea este însă criticabilă sub aspectul omiterii părții civile și a unui număr de doi martori față de care inculpaților nu le-a fost interzis a lua legătura.
Constatăm că în considerentele încheierii atacate, nu se face referire la aceste persoane, în sensul că nu s-ar impune stabilirea obligării inculpaților de a nu lua legătura cu ele.
Pe de altă parte, din interpretarea art. 215 alin. 2 lit. d C. pr. pen raportat la situația inculpaților, rezultă că, pe lângă cele stabilite în sarcina acestora prin încheierea atacată, inculpaților S. trebuie să le fie impusă și obligația de a nu comunica cu partea civilă și cu cei doi martori, probabil omiși de judecătorul de la tribunal.
Pentru considerentele avute în vedere, se impune menținerea măsurii preventive a controlului judiciar și față de inculpata M. M., așa cum a fost luat prin încheierea penală nr. 34/CU/CDL/10.10.2014 a Curții de Appel T. M..
Față de cele reținute, urmează ca, în temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 2 lit. a rap. la art. 206 alin. 6, 7 C. pr. pen, să admitem contestația formulată de P. DE PE LÂNGĂ ÎCCJ – D. – S. T. T. M. împotriva încheierii penale din 23.04.2015 a Tribunalului M..
Vom desființa parțial hotărârea atacată și soluționând cauza:
În baza art. 362 alin. 2 rap. la art. 208 alin. 2, 5 C. pr. pen, vom menține măsura controlului judiciar luată față de inculpata M. M..
În baza art. 215 alin. 2 lit. d C. pr. pen, pe timpul controlului judiciar, vom impune fiecăruia dintre inculpații S. C. și S. H. să respecte și următoarele obligații:
- să nu se apropie și să nu comunice direct sau indirect, pe nicio cale cu partea civilă H. ANIKA P. și cu martorii H. MARTON și K. A..
Vom menține restul dispozițiilor din hotărârea atacată.
În baza art. 275 alin. 3 C. pr. pen, cheltuielile judiciare în contestație rămân în sarcina statului, din care suma de 300 lei reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu va fi avansată Baroului M. din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 2 lit. a rap. la art. 206 alin. 6, 7 C. pr. pen, admite contestația formulată de P. DE PE LÂNGĂ ÎCCJ – D. – S. T. T. M. împotriva încheierii penale din 23.04.2015 a Tribunalului M..
Desființează parțial hotărârea atacată și soluționând cauza:
În baza art. 362 alin. 2 rap. la art. 208 alin. 2, 5 C. pr. pen, menține măsura controlului judiciar luată față de inculpata M. M. (fiica lui F. și M., născută la data de 24 mai 1985 în Reșița, jud. C. S., domiciliată în Reșița, Calea Caransebeșului nr. 3, ., f.f.l. în mun. Tg. M., . nr. 32 C, ., CNP_).
În baza art. 215 alin. 2 lit. d C. pr. pen, pe timpul controlului judiciar, impune fiecăruia dintre inculpații S. C. (fiul lui A. și I., născut la data de 3 aprilie 1985 în Reșița, jud. C. S., domiciliat în Tg. M., ., ., f.f.l. în mun. Tg. M., . nr. 32 C, ., CNP_) și S. H. (fiica lui A. și I., născută la data de 18 aprilie 1974 în Tg. M., domiciliată în mun. Tg. M., .. 38 A, jud. M., CNP_) ambii din Penitenciarul Tg. M. să respecte și următoarele obligații:
- să nu se apropie și să nu comunice direct sau indirect, pe nicio cale cu partea civilă H. ANIKA P. și cu martorii H. MARTON și K. A..
Menține restul dispozițiilordin hotărârea atacată.
În baza art. 275 alin. 3 C. pr. pen, cheltuielile judiciare în contestație rămân în sarcina statului, din care suma de 300 lei reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu va fi avansată Baroului M. din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 29 aprilie 2015.
Președinte
A. O.
Grefier
R. A. I.
Red.AO/11.05.2015
Thnred./CC/3 exp./ 14.05.2015
Jd.fd. I.L.
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 185/2015. Curtea... | Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 300/2015.... → |
|---|
