Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 655/2012. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 655/2012 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 25-10-2012 în dosarul nr. 655/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR.655/R
Ședința publică din 25 Octombrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. V.
Judecător D. C. U.
Judecător A. O.
Grefier D. B.
Pe rol judecarea recursului promovat de asiguratorul . – A. V. I. G. Sucursala M., împotriva sentinței penale nr.123 din 06.06.2012, pronunțată de Judecătoria Sighișoara, având ca obiect ucidere din culpă (art.178 C.p.).
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților și a Reprezentantului Ministerului Public procuror Ș. V. C. din cadrul P. de pe lângă Curtea de Apel Târgu M. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 10 octombrie 2012, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre și prin care s-a dispus amânarea pronunțării asupra cauzei la data de 25 octombrie 2012.
CURTEA DE APEL
Asupra căii de atac de față,
1. Prezentarea sesizării. Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ /14 august 2012, asiguratorul S.C. A. R. –A. V. INSURANTE G. S.A. a declarat recurs împotriva sentinței penale nr. 123/6 iunie 2012 pronunțate de Judecătoria Sighișoara în dosarul nr._ .
În motivarea căii de atac, este contestată temeinicia hotărârii primei instanțe sub aspectul modalității de soluționare a acțiunii civile, asiguratorul subliniind că, deși a fost obligat să plătească despăgubirile civile acordate părților civile în limitele contractului de asigurare, judecătoria nu a precizat care sunt aceste limite. În plus, suma de 100.000 euro atribuită părților civile depășește condiția unui echilibru între suferința morală și evaluarea materială a acesteia, cu atât mai mult cu cât și victima a avut o culpă în producerea accidentului, întrucât s-a angajat în traversarea DN 13A prin loc nepermis și fără să se asigure.
Analizând recursul pendinte, prin prisma materialului dosarului nr._ al Judecătoriei Sighișoara, a motivelor invocate, a susținerilor și concluziilor recurente, ale părților și ale reprezentantului Ministerului Public, precum și din oficiu, în limitele efectelor devolutiv și neagravării situației în propria cale de atac, se rețin următoarele:
2. Prezentarea hotărârii atacate. Prin sentința penală nr. 123/6 iunie 2012, Judecătoria Sighișoara:
-în baza art. 178 al. 1 și 2 C.p cu aplicarea art. 320 ind. 1 al. 7 C.p.p., art. 74 al. 1 lit. a și c C.p., rap. la art. 76 al. 1 lit. d C.p. l-a condamnat inculpatul P. N. E. la 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
-în baza art. 81 C.p. a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o durată de 2 ani și 9 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 C.p.
-în baza art. 359 C.p.p a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.p. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
-în baza art. 14 și 346 C.p.p., rap. la art. 998 și 999 C.civ., l-a obligat pe inculpat să plătească părților civile V. J., V. E. E., V. J. A. și V. I. suma de 100 000 euro, cu titlu de daune morale și respinge restul pretențiilor civile.
-a constatat că . V. Insourange G. SA are calitatea de asigurator de răspundere civilă și a obligat această societate la plata despăgubirilor civile, acordate de instanță părților civile, în limitele contractului de asigurare.
-în baza art. 191 al. 1 C.p.p. l-a obligat pe inculpat să suporte cheltuielile judiciare avansate de stat în cauză, în sumă de 3000 lei.
Pentru pronunțarea acestei hotărâri, prima instanță a reținut că la data de 21.10.2005, orele 06:50, inculpatul conducea autoturismul Ford Tranzit, cu nr. de înmatriculare_, pe DN 13A, din direcția Sovata, în direcția Tg. M., in condiții de întuneric și ceață. Ajuns în localitatea Fântânele, la km. 5, de pe DN 13A în fața imobilului cu nr. 77 din aceeași localitate, inculpatul a observat-o pe partea vătămată V. E., care la cca. 5 m. în fața autovehiculului condus de inculpat, s-a angajat în traversarea DN 13 A prin loc nesemnalizat și neamenajat ca atare.
Inculpatul a încercat să evite impactul, însă, datorită condițiilor de întuneric și ceață, dar și a vitezei de deplasare, peste limita legală stabilită pentru circulația în localități, nu a reușit. Autovehiculul condus de inculpat a lovit-o pe partea vătămată V. E.. În urma impactului aceasta a fost aruncată pe partea carosabilă, suferind multiple leziuni care, la scurt timp după producerea accidentului, au condus la decesul acesteia.
Fiind audiat in faza de judecată inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, solicitând aplicarea dispoz. art. 320 indic. 1 C.pr.pen..
În drept fapta comisă de inculpat care la data de 21.10.2005, orele 06:50 în timp ce conducea autoutilitara Ford Tranzit cu nr._ pe DN 13 A din direcția Sovata în direcția Tg. M., in condiții de întuneric și ceață, în localitatea Fântânele, la km. 5 di pe DN 13A, in fața imobilului cu nr. 77, din cauza nerespectării dispozițiilor legale privind circulația pe drumurile publice, a produs un accident rutier în urma căruia a rezultat decesul părții-vătămate V. E., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 178 alin. 1 și 2 C.p.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța a ținut cont de criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C.pen. mai precis de gradul de pericol social mediu al faptei și care nu denotă o periculozitate sporită a inculpatului, de modul și de mijloacele de comitere a faptei, de persoana inculpatului care este la primul conflict cu legea penală și de limitele speciale ale pedepsei
Cu privire la latura civilă a cauzei, instanța a constatat că părțile vătămate V. J., V. E. E., V. A. și V. I., în calitate de moștenitori ai defunctei V. E., adică soțul și copii acesteia din urmă, s-au constituit părți civile în cauză cu suma de 400.000 euro, daune morale și materiale.
Instanța a mai constatat că părțile civile nu au dovedit existența vreunor pagube materiale, însă au suferit fiecare câte un prejudiciu moral.
În ceea ce privește însă daunele morale, instanța a observat că acestea au caracter pur afectiv, stabilirea lor fiind lăsată la aprecierea instanței.
La aprecierea daunelor morale, instanța a avut în vedere consecințele negative suferite de părțile civile, care prin moartea prematură și brutală a soțului și respectiv a tatălui lor, s-au văzut lipsiți de sprijinul și afecțiunea acestuia, fiecare parte civilă suferind un șoc emoțional puternic și o pierdere ireparabilă. Este greu de cuantificat pierderea soțului și respectiv a mamei, iar prejudiciul moral este imens. Instanța a mai avut în vedere și culpa concurentă a victime, iar aceste sume de bani pretinse au rolul de a asigura o reparație, în măsura în care este posibilă, a unui prejudiciu care, în realitate, nu se poate repara.
3. Punctul de vedere al instanței de recurs. Recursul promovat de asigurator împotriva acestei sentințe este fondat, iar aspectele pe care le vom dezvolta în continuare determină, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d C. pr. pen., admiterea căilor de atac, cu consecințele casării hotărârii atacate și rejudecării cauzei în limitele de mai jos:
Judecătoria Sighișoara, admițând în parte acțiunea civilă exercitată de părțile civile V. J., V. E. E., V. J. A. și V. I., le-a acordat acestora o câtime totală de 100.000 euro, cu titlu de daune morale. Întrucât daunele morale au fost oferite drept compensație pentru suferința psihică a părților civile produsă de decesul intempestiv al soției și, respectiv, mamei lor și cum această suferință este personală a fiecărei părți civile și nu colectivă, prejudiciul nepatrimonial s-a produs în persoana fiecărei părți civile, iar repararea lui trebuie să aibă loc prin obligarea inculpatului și a asiguratorului la plata daunelor morale către fiecare parte civilă și nu la plata unei sume globale.
Relativ la daunele morale cerute, în cauză sunt îndeplinite în mod cumulativ elementele angajării răspunderii civile delictuale, astfel că este întemeiată și solicitarea părților civile de obligare a inculpatului la plata daunelor morale. Subliniem, în continuare, că negreșit decesul brusc și violent al victimei –soția d-lui V. J. și mama d-lor V. E. E., V. J. A. și V. I., față de care victima a păstrat puternice legături afective a cauzat acestora pentru o îndelungată perioadă de timp, suferințe morale incomensurabile. Observăm, în același timp, că inculpatul nu este singurul răspunzător de moartea d-nei V. E., deznodământul tragic fiind în egală măsură și o consecință a conduitei imprudente a victimei, care s-a angajat în traversarea DN 13A prin loc nepermis și fără să se asigure. Totodată, avem în vedere că, în ceea ce privește întinderea despăgubirilor de acordat pentru prejudiciul psihic afectiv provocat succesorilor victimei, nefiind prevăzut în legislația actuală un criteriu matematic, abstract de evaluare a cuantumului acestora, această operațiune este lăsată la aprecierea judecătorului, în funcție atât de suferințele psihice la care au fost supuși cei care îl pretind, cât și de împrejurarea că aceste despăgubiri nu trebuie să reprezinte o îmbogățire nejustificată a părților civile și nici o exploatare neîntemeiată a patrimoniului inculpatului. Raportat la cele două criterii, având în vedere și culpa concurentă a victimei în producerea evenimentului rutier, considerăm că suma de câte 15.000 euro (sau echivalentul în lei a acesteia la data remiterii ei, echivalent indicat în condițiile în care pe teritoriul României plățile se fac în moneda națională) acordată în persoana fiecărei părți civile, la care se adaugă și condamnarea penală a inculpatului reprezintă o reparație echitabilă și adecvată a suferințelor psihice îndurate de părțile civile.
Restul dispozițiilor sentinței penale, vizând modalitatea de soluționare a acțiunii penale puse în mișcare față de inculpatul P. N. E.; constatările vizând calitatea de asigurator a S.C. A. R. –A. V. INSURANTE G. S.A.; obligarea inculpatului la suportarea cheltuielilor judiciare avansate de stat în cauză și cuantumul acestor cheltuieli, este la adăpost de critici.
În mod corect prima instanță nu s-a rezumat doar la constatarea calității de asigurator a S.C. A. R. –A. V. INSURANTE G. S.A., ci a obligat această societate să plătească ea însăși despăgubirile acordate părților civile, dispoziție pe care o vom relua prin prezenta hotărâre, limitată însă la suma de câte 15.000 euro sau echivalentul în lei a acesteia la momentul plății, oferită fiecăreia dintre părțile civile V. J., V. E. E., V. J. A. și V. I..
În acest sens, reamintim că în procesul penal, inculpatul (când este cazul și partea responsabilă civilmente) este subiectul pasiv al acțiunii civile alăturate acțiunii penale, ceea ce înseamnă că, în cazul constatării îndeplinirii condițiilor angajării răspunderii delictuale, el este ținut să repare prejudiciul.
În cazul particular al accidentelor rutiere ale căror victime au suferit vătămări fizice sau morale ori au decedat, pentru garantarea recuperării integrale a prejudiciilor cauzate victimelor sau terților, în dreptul intern au fost luate măsurile legislative adecvate care să asigure că aceste prejudicii vor fi acoperite integral prin asigurare sau, dacă vehiculul nu a fost identificat ori nu este asigurat, a fost înființat Fondul de protecție a victimelor străzii responsabil cu despăgubirea.
În prezenta cauză, inculpatul este asigurat de răspundere civilă. Prin urmare, instanța investită cu soluționarea acțiunii penale și a acțiunilor civile alăturate acesteia nu poate să ignore prevederile Legii nr. 136/1995. Următoarele dispoziții ale acestui act normativ sunt relevante în speță: -art. 54 alin. 1 potrivit căruia „… în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, …, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienți forțați”.
-art. 55 alin. 1 potrivit căruia „despăgubirile se plătesc de către asigurător persoanelor fizice sau juridice păgubite”.
-art. 50 alin. 1 și 2 după care „Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri.
În caz de vătămare corporală sau deces, despăgubirile se acordă atât pentru persoanele aflate în afara vehiculului care a produs accidentul, cât și pentru persoanele aflate în acel vehicul, cu excepția conducătorului vehiculului respectiv”.
-art. 55 potrivit căruia „Despăgubirile se plătesc de către asigurător persoanelor fizice sau juridice păgubite.
Despăgubirile nu pot fi urmărite de creditorii asiguratului.
Despăgubirile se plătesc asiguraților dacă aceștia dovedesc că au despăgubit persoanele păgubite și despăgubirile nu urmează să fie recuperate potrivit prevederilor art. 58.
Odată cu încasarea despăgubirii, persoanele păgubite vor declara în scris că au fost despăgubite pentru pagubele suferite și că nu mai au nici o pretenție de la asigurătorul de răspundere civilă și asigurat (persoana vinovată) în legătură cu paguba respectivă.
În situația efectuării plății de către asigurătorul de răspundere civilă direct în contul bancar al persoanei păgubite, aceasta se consideră a fi integral despăgubită dacă în termen de 30 de zile de la data intrării sumei în contul său bancar nu a notificat asigurătorului de răspundere civilă eventualele obiecții referitoare la cuantumul despăgubirii.
În cazul în care în drepturile persoanei păgubite s-a subrogat asigurătorul conform prevederilor art. 22, eventuala diferență de despăgubire dintre asigurarea facultativă și asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto rămâne pe contul asigurării facultative, neputând fi recuperată de la asigurat (persoana vinovată), dacă despăgubirea plătită din asigurarea facultativă nu depășește limita maximă a despăgubirii ce poate fi acordată de asigurător pentru prejudiciile cauzate în unul și același accident de vehicul, prevăzută de legislația în vigoare”.
Modalitatea în care este instituită prin lege asigurarea obligatorie de răspundere civilă ilustrează voința legiuitorului de a simplifica mijloacele prin care persoana prejudiciată ajunge să fie dezdăunată și corespunde scopului pentru care a fost instituită obligativitatea asigurării. Astfel, din moment ce legea obligă persoanele să se asigure tocmai pentru a garanta plata despăgubirilor către eventualii păgubiți, este firesc ca în situația producerii riscului asigurat garanția să devină funcțională, iar asigurătorul să fie ținut să plătească.
Considerentele enunțate mai sus determină concluzia după care în procesul penal care poartă pentru o infracțiune de vătămare corporală din culpă sau ucidere din culpă produsă printr-un accident rutier și în care a fost adusă și o acțiune civilă, inculpatul, când este antrenată răspunderea lui delictuală, este ținut să dezdăuneze partea civilă după regulile răspunderii civile delictuale. În același timp, obligația de dezdăunare incumbă și asiguratorului, în acest caz după regulile instituite de Legea nr. 136/1995 și potrivit clauzelor contractului de asigurare.
Contrar celor susținute de către asigurator, impunerea efectuării plății „în limitele contractului de asigurare” este o dispoziție previzibilă și executabilă, nefiind nevoie ca instanța să detalieze în hotărârea sa aceste limite. Aceasta, deoarece termenii contractului de asigurare sunt expres și clar stipulați, ei au fost asumați de inculpat și asigurator odată cu perfectarea contractului, iar în fața instanței penale nu s-a dezvăluit nici de către inculpat și nici de către asigurator vreo nelămurire în interpretarea clauzelor contractuale pentru a cărei clarificare să fie necesară intervenția instanței penale pe tărâmul chestiunilor prealabile.
În aceiași ordine de idei, obligarea celor doi nu înseamnă că părților civile le este oferită o dublă plată, această măsură fiind exclusă de principiul neîmbogățirii fără justă cauză. O asemenea obligație lasă deschisă calea părților civile să se îndestuleze direct de la asigurator pentru daunele morale obținute în procesul penal și, doar dacă suma care le-a fost oferită de societatea de asigurare nu o acoperă integral pe cea acordată de către instanța de judecată sau în ipoteza în care, la executarea hotărârii, asiguratorul este insolvabil, părțile civile se pot îndrepta împotriva inculpatului pentru diferența neobținută de la societatea de asigurare.
4. Cheltuielile judiciare. Având în vedere soluția principală adusă recursului, în baza art. 192, alin. 3 C. pr. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
1. În temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d C. pr. pen., admite recursul declarat de asiguratorul S.C. A. R. –A. V. INSURANTE G. S.A. București, reprezentată în proces de Sucursala M. (cu sediul în Tg.-M., P-ța Teatrului, nr. 4, jud. M.) împotriva sentinței penale nr. 123/6 iunie 2012 pronunțate de Judecătoria Sighișoara în dosarul nr._ și, în consecință:
1.1. Casează în parte sentința penală recurată, rejudecând cauza în limitele de mai jos:
a) În temeiul art. 346, alin. 1 C. pr. pen., admite în parte acțiunea civilă promovată de părțile civile V. J., V. E. E., V. J. A. și V. I. și, în consecință:
- Potrivit art. 14 alin. 5 C. pr. P.. raportat la art. 998-999 din vechiul C. civ., obligă pe inculpatul P. N. E. să plătească părții civile V. J. suma de 15.000 euro sau echivalentul în lei a acesteia la data plății, cu titlu de daune morale;
- Potrivit art. 14 alin. 5 C. pr. P.. raportat la art. 998-999 din vechiul C. civ., obligă pe inculpatul P. N. E. să plătească părții civile V. E. E. suma de 15.000 euro sau echivalentul în lei a acesteia la data plății, cu titlu de daune morale;
- Potrivit art. 14 alin. 5 C. pr. P.. raportat la art. 998-999 din vechiul C. civ., obligă pe inculpatul P. N. E. să plătească părții civile V. J. A. suma de 15.000 euro sau echivalentul în lei a acesteia la data plății, cu titlu de daune morale;
- Potrivit art. 14 alin. 5 C. pr. P.. raportat la art. 998-999 din vechiul C. civ., obligă pe inculpatul P. N. E. să plătească părții civile V. I. suma de 15.000 euro sau echivalentul în lei a acesteia la data plății, cu titlu de daune morale;
Respinge acțiunea civilă pentru rest.
Obligă S.C. A. R. –A. V. INSURANTE G. S.A. la plata despăgubirilor civile acordate părților civile, în sumele menționate mai sus, în limitele contractului de asigurare.
1.2. Menține restul dispozițiilor sentinței penale nr. 123/6 iunie 2012 a Judecătoriei Sighișoara, privind modalitatea de soluționare a acțiunii penale puse în mișcare față de inculpatul P. N. E.; constatările vizând calitatea de asigurator a S.C. A. R. –A. V. INSURANTE G. S.A.; obligarea inculpatului la suportarea cheltuielilor judiciare avansate de stat în cauză și cuantumul acestor cheltuieli.
2. În baza art. 192, alin. 3 C. pr. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina statului.
3. Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 25 octombrie 2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. V. D. C. U. A. O.
Grefier,
D. B.
Red./thred.M.V./25.10.2012/2ex.
Jud.fond. D.V.
| ← Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 46/2015. Curtea de Apel... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 822/2012. Curtea de... → |
|---|
