Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Decizia nr. 740/2012. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 740/2012 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 28-11-2012 în dosarul nr. 740/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr.740/R
Ședința publică din 28 noiembrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. G.
Judecător I. G.
Judecător M. R. C.
Grefier G. C.
Cu participarea Ministerului Public reprezentat prin domnul procuror Ș. V. C., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-M.
Pe rol judecarea recursului declarat de petenta P. G.-C. URIȘIU DE J. (cu sediul în ., ., nr.87, jud.M.), împotriva sentinței penale nr.137 din 3 mai 2012, pronunțată de Judecătoria Reghin, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa reprezentantului petentei și lipsa intimaților P. I., P. A., N. I. și S. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată că recurenta a depus la dosarul cauzei, la data de 27 noiembrie 2012, concluzii scrise.
Instanța invocă din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 278 ind.1 alin.10 Cod procedură penală, excepția inadmisibilității recursului declarat de petenta Parohoa G.-C. Urisiu de J., întrucât hotărârea pronunțată de Judecătoria Reghin este definitivă și prin urmare, nu poate fi atacată cu recurs. Pune în vedere reprezentantului Ministerului Public să-și exprime poziția față de excepția invocată.
Reprezentantul parchetului este de acord cu excepția invocată de instanță, în condițiile în care, conform prevederilor art. 278 ind.1 alin.10 Cod procedură penală, hotărârea pronunțată conform alin.8 al aceluiași articol, este definitivă. Formulează concluzii de respingere ca inadmisibil a recursului declarat de petentă.
Instanța reține cauza în pronunțare asupra excepției invocate.
CURTEA DE APEL
Asupra prezentei cauze:
Prin sentința penală nr.137 din 3 mai 2012 Judecătoria Reghin a respins plângerea formulată de către petenta P. G. C. Urisiu De J. împotriva rezoluției nr. 35/II/2012, a Parchetului de pe lângă Tribunalul M., în baza art. 278 indice 1 alin.8, lit. a Cod procedură penală, privind pe făptuitorii P. I., P. A., N. I., S. A. și a obligat, în baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, petenta la plata de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a adopta această soluție, instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Prin plângerea înregistrată la data de 3 februarie 2012, petenta P. G. C. a formulat plângere împotriva rezoluției nr. 35/II/2/2012, din data de 16.01.2012, a Parchetului de pe lângă Tribunalul M..
În motivarea plângerii petenta prin reprezentant, preot F. Z., a arătă că, odată cu desființarea cultului greco – catolic, în timpul regimului comunist, terenurile care au aparținut acestui cult au fost preluate, ilegal, de Biserica ortodoxă, iar, după câteva luni - începând cu data de 10 mai 1949, le-a predat Ministerului Agriculturii conform documentelor existente la Arhiva Națională M., Consiliul Local Chiheru de J. dispunând de aceste terenuri.
Arată că petenta a primit, de la Stat, doar o parte din terenurile ce le-au fost confiscate în 1948, terenuri înscrise în CF. 38 și 39.
Petenta, prin reprezentant, a arătat că, prin Decizia penală nr. 414/R a Tribunalului M., din 21.09.2010, s-a dispus urmărirea penală a numitului P. I., deoarece s-a constatat că acesta cunoștea că terenul nu-i aparține, fapt dovedit prin declarațiile sale și actele petentei depuse la dosar.
De asemenea, s-a susținut că, . ,,Rât” a fost reînscrisă în CF 1/1 în favoarea Parohiei G. – Catolice Urisiu de J. în primăvara anului 2011, iar P. I. și S. A. folosesc, în continuare, o parte din proprietatea de teren a petentei, sub privirea atentă a procurorului de caz și a poliției care a fost sesizată în această privință, la începutul lucrărilor agricole din 2011 și după care a depus copii la P..
A mai precizat reprezentantul petentei că, la Urisiu de J., au fost puși în posesie și apoi au primit Titlul de proprietate, pentru cele 5 ha teren, conform Deciziei civile nr. 979/04.07.2001 a Tribunalului M., iar după încă o acțiune în instanță, pentru nerespectarea unei hotărâri judecătorești definitive, au mai primit un Titlu de proprietate la Legea nr. 247/2005 pentru suprafața de 14,27 ha teren.
Astfel, au făcut o Notificare Publică pe care au afișat-o în locuri publice, după care preotul ortodox de la Urisiu de Sus, P. A. împreună cu N. I. actualmente viceprimar, au instigat sătenii pentru a folosi terenurile ce au fost retrocedate petentei.
Petenta, prin reprezentant, a arătat că, Decretul - Lege 358/1948 prin care s-a interzis Biserica G.-C. a fost abrogat prin Decretul Lege 9/1989, iar prin Decretul - Lege 126/1990 Biserica G.-C. a fost repusă în drepturi, iar ulterior au fost date legile restituirii proprietăților confiscate abuziv și care au fost puse în aplicare, dar care nu se respectă, în totalitate, așa cum se întâmplă și în cazul petentei.
Petenta a susținut că atât făptuitorul, cât și procurorii au ignorat dispozițiile legale, dând impresia că respectarea legii este doar o opțiune, nu și o obligație.
De asemenea, soluția procurorilor, dincolo de faptul că este nelegală, încurajează nerespectarea legii, încalcă principiile de morală, incită la ură pe criteriu religios și, pe termen lung, subminând autoritatea statului.
În drept, s-au invocat disp. art. 278 și 278 ind. 1, al. 8, lit. b sau c din Codul de procedură penală și Legile 18/1991, 169/1997, 1/2000, 247/2005 modificate și completate.
La plângere, petenta a anexat, în copie, rezoluția din 16.01.2012 (f. 7,8), și dovada comunicării acesteia (f 6).
La dosarul instanței a fost atașat dosarul nr. 693/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Reghin și lucrarea nr. 35/II/2/2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul M..
Analizând actele si lucrările dosarului, respectiv plângerea petentei, copia rezoluției, înscrisurile aflate la dosarele nr. 693/P/2011 și 35/II/2/2012, instanța a reținut că:
Prin plângerea înregistrată la Postul de Poliție Chiheru de J. în data de 16.06.2010 și, ulterior, la P. de pe lângă Judecătoria Reghin P. G. C. Urisiu de J. a solicitat tragerea la răspundere penală a învinuiților P. I., S. S., S. V., B. R., P. A., B. C., B. V., I. S., N. S., S. A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tulburare de posesie.
În fapt, petenta a sesizat împrejurarea că învinuiții folosesc, de câteva zeci de ani, suprafețe de teren ce aparțin Bisericii G. - Catolice și dețin adeverințe și împuterniciri din partea Bisericii Ortodoxe. De asemenea s-a mai susținut faptul că P. A. și N. I., învinuiți în cauză, au instigat la tulburare de posesie cetățenii din localitate.
Prin Rezoluția din data de 24.11.2012., P. de pe lângă Judecătoria Reghin a dispus neînceperea urmăririi penale, a învinuiților pentru comiterea infracțiunii prev. și ped. de art. 25 raportat la art. 220 alin. 1 Cod penal.
Împotriva rezoluției prim-procurorului a formulat plângere petenta, iar prin Sentința penală nr. 102 din 23.02.2010 a Judecătoriei Reghin, plângerea a fost respinsă, reținându-se că fapta învinuitului P. I. nu ar fi prevăzută de legea penală, intrând sub incidența legii civile.
Împotriva hotărârii instanței de fond s-a formulat recurs, iar prin Decizia penală nr. 414/R din 21 septembrie 2010 Tribunalul M. a admis recursul formulat de recurenta petentă P. G.-C. Urisiu de J. și a admis plângerea formulată de recurentă împotriva ordonanței emise la data de 5.03.2009 în dosar nr.1448/P/2008 de P. de pe lângă Judecătoria Reghin, menținută prin rezoluția emisă la data de 3.07.2009 de P. de pe lângă Judecătoria Reghin în dosar nr.215/II/2/2009, conform art. 278 ind. 1 pct. 8 litera b Cod procedură penală, a desființat soluțiile atacate și a dispus trimiterea cauzei Parchetului de pe lângă Judecătoria Reghin în vederea redeschiderii urmăririi penale împotriva învinuitului intimat P. I. pentru fapta de tulburare de posesie prevăzută de art. 220 alin. 1 Cod penal.
Probatoriul a fost completat cu declarația învinuitului P. I. (fila 57 dosar parchet) și a martorului P. A., conform prevederilor hotărârii pronunțate în recurs.
Împotriva ordonanței a formulat plângere petenta, soluționată prin Ordonanța nr. 35/II/2/2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul M., fila 7 din dosar, prin care s-a respins plângerea petentei, ca fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei soluții, petenta a formulat plângere.
Reanalizând ordonanțele atacate și materialul probator administrat, instanța a constatat că soluția pronunțată de procurorul de caz era legală și temeinică.
Potrivit dispozițiilor art. 220 Cod penal, infracțiunea de tulburare de posesie constă în ocuparea în întregime sau în parte, fără drept, a unui imobil aflat în posesia altuia.
Sub aspectul laturii obiective, infracțiunea de tulburare de posesie presupunea, pe de o parte o acțiune de ocupare a unui imobil aflat în posesia altuia, iar, pe de altă parte, ocuparea imobilului trebuia să se facă fără drept, iar sub aspectul laturii subiective, infracțiunea trebuie să fie săvârșită cu intenție.
În cauza dedusă judecății, instanța a constatat că, plângerea formulată de petentă era netemeinică în condițiile în care, petenta nu ar fi exercitat, niciodată, o posesie efectivă asupra parcelelor de teren.
Preotul ortodox, P. A. a susținut faptul că avea cunoștință de titlul de proprietate emis petentei, însă dreptul de proprietate al acesteia nu era înscris în cartea funciară.
La dosar a fost depusă o copie a CF. nr._, din care a rezultat la rubrica înscrieri privitoare la proprietate, faptul că se întabula dreptul de proprietate, în urma reconstituirii, în favoarea Parohiei G. – Catolice, sub B/1 din CF._.
Având în vedere argumentele de fapt și de drept reținute anterior, instanța a apreciat că soluțiile atacate erau legale și temeinice și, în baza art. 278 ind. 1 al. 8 lit. a Cod procedură penală, a dispus respingerea plângerii și menținerea ordonanțelor atacate.
În temeiul art.192 Cod procedură penală, instanța a obligat petenta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Această soluție a instanței de fond a fost atacată, cu recurs, de către petenta P. G.-catolică Urisiu de J., prin reprezentant legal, preot F. Z., dosarul fiind astfel înaintat acestei instanțe de control judiciar.
La termenul de judecată fixat pentru soluționarea recursului astfel exercitat de petentă, această instanță, cu stricta respectare a dispozițiilor art.4 Cod procedură penală, a invocat excepția inadmisibilității acestei căi de atac, în contextul în care dispozițiile alineatului al X-lea din cuprinsul art.278/1 Cod procedură penală au caracter imperativ. Coroborându-se dispozițiile alin.1 cu cele ale alin.X din art.278/1 Cod procedură penală, se constată că rezoluțiile procurorilor prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de persoanele reclamate a fi comis fapte penale sunt supuse controlului judecătoresc, ce se exercită la unic grad de jurisdicție, hotărârile judecătorești pronunțate, în astfel de cauze, având caracter definitiv (prin efectul legii) și neputând fi atacate cu nicio cale de atac.
Date fiind cele anterior expuse, urmează ca potrivit dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.a Cod procedură penală, să se respingă, ca inadmisibil recursul declarat de P. G.-C. Urișiu de J. împotriva sentinței penale nr.137 din 3 mai 2012 pronunțată de Judecătoria Reghin, în dosarul nr._ .
Dată fiind culpa procesuală exclusivă a petentei, în speță devin incidente dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de P. G.-C. URIȘIU DE J. (cu sediul în ., ., nr.87, jud.M.), împotriva sentinței penale nr.137 din 3 mai 2012 pronunțată de Judecătoria Reghin, în dosarul nr._ .
Obligă recurenta la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 28 noiembrie 2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
F. G. I. G. M. R. C.
Grefier,
G. C.
Red.M.R.C. – 04.12.2012
Tehn.G.C. – 05.12.2012/2 ex
Jud.fond G. B.
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 739/2012. Curtea... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 707/2012. Curtea... → |
|---|
