Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 739/2012. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 739/2012 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 28-11-2012 în dosarul nr. 739/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIE PENALĂ Nr. 739/R
Ședința publică din 28 Noiembrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. G.
Judecător I. G.
Judecător M. R. C.
Grefier G. C.
Cu participarea Ministerului Public reprezentat prin domnul procuror Ș. V. C., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-M.
Pe rol soluționarea recursului declarat de partea civilă recursul promovat de către S. R., prin Ministerul Finanțelor - Agenția Națională de Admnistrare Fiscal, reprezentată prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M. (cu sediul în Tg.M., .. 1-3), împotriva sentinței penale nr. 656/14 iunie 2012 a Judecătoriei Tg.M., pronunțată în dosarul nr._, privindu-l pe inculpatul C. A. (fiul lui N. și E., născut la data de 5 octombrie 1950, cu domiciliul în mun. Târgu M., ./3, jud. M., f.f.l. în ., ./A, jud. M., CNP_, fără antecedente penale).
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat S. Szabolcs A., în calitate de apărător ales al inculpatului C. A., lipsind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța constată că recursul părții civile a fost declarat în termenul prevăzut de art.385 ind.3 alin.1 Cod procedură penală și a fost motivat în conformitate cu dispozițiile art.385 ind.10 alin.2 Cod procedură penală.
Domnul avocat S. Szabolcs A. depune la dosar împuternicirea avocațială.
Instanța pune în vedere părților să precizeze dacă formulează cereri sau invocă chestiuni prealabile.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe noi de propus, instanța acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Apărătorul inculpatului solicită respingere ca nefondat a recursului declarat de partea civilă, și menținerea hotărârii instanței de fond, ca fiind legală și temeinică, sub toate aspectele. Pentru ca prejudiciul să fie susceptibil de reparare, în primul rând, acesta trebuie să fie cert. Apreciază că în cauza dedusă judecății doar suma de 30.493 lei este certă, deoarece întinderea este determinată exact, iar acest prejudiciu a fost reparat integral de către inculpat în cursul cercetării judecătorești, motiv pentru care acesta a beneficiat de cauză de impunitate prev. de art.74 ind.1 Cod penal. Solicită a se observa că împotriva societății administrate de inculpatul C. A. s-a deschis procedura insolvenței în data de 5.05.2010, motiv pentru care, potrivit art.41 din Legea 85 privind procedura insolvenței, nicio dobândă, majorare sau penalitate - denumită generic accesorii -, nu poate fi adăugată creanțelor născute anterior deschiderii procedurii insolvenței. Apreciază că instanța de fond a reținut în mod corect că nu se poate introduce în calcul accesoriile, întrucât suma nu este determinată, nefiind efectuat nici măcar un calcul parțial, făcut până la data introducerii cererii de constituire de parte civilă. Ca atare, inculpatul nu poate fi obligat să plătească o sumă nedeterminată. Studiind și fișa sintetică existentă la dosar, arată că nu a putut deduce cuantumul accesoriilor care se solicită, motiv pentru care solicită respingerea recursului, ca nefondat.
Reprezentantul parchetului formulează concluzii de respingere ca nefondat a recursului declarat în cauză. Consideră că instanța de fond în mod corect a apreciat prima instanță că partea din prejudiciu, care se referă la accesorii, nu îndeplinește condiția de a fi cert, atâta timp cât nu este indicat în mod detaliat această sumă, cel puțin până la data constituirii de parte civilă.
Instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului formulat în cauză,
P. sentința penală nr. 656 din 14 iunie 2012 a Judecătoriei Târgu M. s-au dispus următoarele:
În temeiul art. 3201 alin. 4, 7 și 8 C. pr. pen.a respins cererea de a se prevala de procedura simplificată a recunoașterii vinovăției,formulată de inculpatul C. A. [cu domiciliul în mun. Târgu M., ./3, jud. M., f.f.l. în ., ./A, jud. M., CNP_, studii superioare, fără antecedente penale].
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. i1 Cod procedură penală și coroborat cu art. 741 alin. 1 și alin. 2 teza a 2-a C. pen. a dispus încetarea procesului penal pornit față de inculpatul C. A. pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult de 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă în formă continuată, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen., împotriva părții vătămate (constituită parte civilă) S. R., prin Ministerul Finanțelor – A., prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M., ca urmare a existenței unei cauze de nepedepsire prevăzute de lege.
În temeiul art. 741 alin. 1 și alin. 2 teza a 2-a C. pen. raportat la art. 91 lit. c C. pen. a a aplicat inculpatului C. A. sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de 800 lei, care se înregistrează în cazierul judiciar.
În temeiul art. 346 alin. 1 C. pr. pen. raportat la art. 14 C. pr. pen. a respins ca rămasă fără obiect acțiunea civilă formulată de partea civilă S. R., prin Ministerul Finanțelor – A., prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M..
În temeiul art. 192 alin. 1 pct. 2 lit. a Cod procedură penală a obligat inculpatul C. A. la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat
Pentru a hotărî în acest sens instanța de fond a avut în vedere următoarele:
P. rechizitoriul din data de 12.01.2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu M., dat în dosarul nr. 6994/P/2009, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului C. A. [cu domiciliul în mun. Târgu M., ./3, jud. M., f.f.l. în ., ./A, jud. M., CNP_, studii superioare, fără antecedente penale] pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult de 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă în formă continuată, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen.
În rechizitoriu s-a reținut, în esență, că inculpatul C. A., în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada ianuarie 2006 – septembrie 2009, nu a achitat în mod repetat, suma de 31.022 lei, în termenele prevăzute de lege, sumele fiind datorate bugetului de stat cu titlu de impozite sau contribuții cu reținere la sursă.
În faza de judecată, partea vătămată S. R., prin Ministerul Finanțelor – A., prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M. s-a constituit parte civilă cu suma de 30.493 lei reprezentând debit principal, la care să se adauge și accesoriile până la data stingerii efective a sumei datorate. Partea civilă nu a indicat însă în cererea adresată instanței de judecată, nicio sumă pretinsă cu titlu de accesorii fiscale, nici măcar valoarea accesoriilor fiscale pretinse până la data formulării cererii de constituire ca parte civilă, astfel că pretenția acesteia, sub acest aspect, a rămas nedeterminată.
Analizând coroborat actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
În fapt, la data de 05.11.2009, a fost înregistrată sesizarea penală formulată de către Garda Financiară M., despre faptul că . a încălcat prevederile Legii nr. 241/2005, răspunderea revenind, conform sesizării, administratorului societății C. A., care a reținut la momentul achitării obligațiilor salariale sumele reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, în cuantum de 30.747 lei, aferentă perioadei ianuarie 2006- septembrie 2009, sumă nevirată pe destinație legală în termenul prevăzut de lege. Sesizarea penală a format obiectul dosarului nr. 6694/P/2009.
La data de 04.12.2009 a fost înregistrată sesizarea penală formulată de către Direcția Generală a Finanțelor Publice M., despre faptul că . a încălcat prevederile Legii nr. 241/2005, răspunderea revenind, conform sesizării, administratorului societății C. A., care a reținut la momentul achitării obligațiilor salariale sumele reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, în cuantum de 30.747 lei, aferente perioadei ianuarie 2006-septembrie 2009, sume nevirate pe destinație legală în termenul prevăzut de lege. Sesizarea penală a format obiectul dosarului nr. 7933/P/2009.
La data de 21.12.2010, prin rezoluția procurorului de la P. de pe lângă Judecătoria Tg.M., s-a dispus reunirea celor două dosare, dat fiind faptul că infracțiunea sesizată în cele două dosare a fost comisă de aceeași persoană, în aceeași perioadă, prin același mod de operare.
P. adresa nr. 1166/19.01.2010, Oficiul Registrului Comerțului a comunicat faptul că societatea, încă de la înființare, a avut doar un singur asociat și administrator, în persoana inculpatului C. A..
Inspectoratul Teritorial de Muncă a comunicat prin adresa 56/09.01.2009, faptul că ., în perioada de referință, a avut un număr de 17 angajați.
Analizând balanța de verificare a conturilor . aferentă lunii septembrie 2009, anexată notei AFP Tg. M., s-a observat că, pe tot parcursul primelor 9 luni ale anului 2009, societatea a avut suficiente disponibilități bănești pentru a achita obligațiile bugetare constituite prin reținere la sursă, după cum rezultă din rulajele contului 5311 „Casa în lei” (187.174 lei – total rulaj debit, 186.781 lei – total rulaj credit și 393 lei – sold final debitor, ceea ce înseamnă că, în primele 9 luni ale anului 2009, societatea a încasat în numerar prin casierie, suma de 87.174 lei și a efectuat plăți de 186.781 lei, rămânând la finele lunii septembrie 2009, un surplus de numerar neutilizat, de 393 lei). Aceste sume fiind încasate în numerar, nu au putut face obiectul eventualelor popriri ale conturilor bancare ale societății, fiind în totalitate la dispoziția conducerii firmei, care a ales să utilizeze acești bani, precum și celelalte disponibilități, pe alte destinații. Astfel, în primele 9 luni ale anului 2009, ., în loc să-și achite obligațiile bugetare restante, a preferat să achite furnizorilor săi suma de 105.993 lei (total rulaj debit contul 401 „furnizori”).
S-a constatat că societatea a avut posibilitatea achitării sumelor a rezultat intenția cerută de lege pentru existența infracțiunii de reținere și nevărsare, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă, faptă prevăzută și pedepsită de art. 6 din Legea nr. 241/2005.
Fiind audiat cu privire la comiterea infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă, inculpatul C. A. – administrator al ., a recunoscut învinuirea ce i s-a adus aduce și a motivat neplata acestor obligații în termenul legal pe lipsa lichidităților, deși a precizat că din lichiditățile de care a dispus societatea în acea perioadă, a plătit principalii furnizori, arătând, totodată, și că în perioada înregistrării stopajului la sursă, toți angajații societății și-au primit drepturile salariale pentru munca prestată. De asemenea, inculpatul a depus la dosarul cauzei o copie după chitanța . nr._, conform căreia a achitat către bugetul consolidat al statului suma de 501 lei.
La termenul de judecată din data de 19.04.2012, inculpatul C. A., prin apărător ale av. S. Szabolcs A. a invocat excepția nelegalei sesizări a instanței de judecată, respectiv excepția nulității absolute a actului de sesizare a instanței, pentru motivul neprezentării materialului de urmărire penală și a solicitat restituirea cauzei la P. de pe lângă Judecătoria Tg. M. în vederea prezentării materialului de urmărire penală.
Instanța a reținut cauza în pronunțare asupra excepției nulității actului de sesizare și asupra cererii de restituire a dosarului la parchet, formulate de apărătorul ales al inculpatului, iar în data 18.05.2012, a respins ca neîntemeiată excepția nelegalei sesizări a instanței de judecată și cererea de restituire a dosarului la parchet.
La aceeași dată, instanța a dispus repunerea pe rol a cauzei, fixând termen de judecată în data de 14.06.2012, în vederea continuării judecății, pentru acest termen fiind din nou citate inculpatul și partea civilă.
La termenul de judecată din data de 14.06.2012 inculpatul și-a asumat acuzațiile ce i-au fost aduse și a solicitat să se prevaleze de prev. art. 3201 C. pr. pen și ca soluționarea cauzei să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Inculpatul a mai precizat că a achitat în întregime debitul.
Inculpatul a făcut dovada plății sumei de 5.000 lei (fila 181) și a sumei de 25.500 lei (fila 198).
A rezultat în aceste împrejurări, raportându-se la suma de 30.493 lei, cu care S. R., prin Ministerul Finanțelor – A., prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M. s-a constituit parte civilă, că întregul debit reținut cu titlu de prejudiciu în sarcina inculpatului a fost achitat de către acesta, pe parcursul judecății în primă instanță a prezentului dosar. Suma cu pricina a fost indicată așadar chiar de către partea civilă și reprezintă contravaloarea pretențiilor formulate în cadrul procesului penal. Instanța nu a introdus în calcul și suma solicitată cu titlu de accesorii fiscale, întrucât această sumă este nedeterminată, ea nefiind indicată nici măcar într-un calcul parțial, făcut până la data introducerii cererii de constituire de parte civilă și prin urmare, inculpatul nu putea fi obligat să achite în aceste circumstanțe o sumă nedeterminată ori să fie văduvit de posibilitatea de a se prevala de dispoziții de favoare ale legii (cum ar fi art. 741 C. pen.) pentru simplul motiv că suma solicitată de partea civilă nu a fost individualizată clar și precis.
Din punct de vedere juridic, s-a reținut că sunt aplicabile dispozițiile art. 741 C. pen., a cărui aplicare a fost solicitată și de către reprezentanta Ministerului Public. Potrivit acestui text de lege, în cazul săvârșirii infracțiunilor de gestiune frauduloasă, înșelăciune, delapidare, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, abuz în serviciu contra intereselor publice, abuz în serviciu în formă calificată și neglijență în serviciu, prevăzute în prezentul cod, ori a unor infracțiuni economice prevăzute în legi speciale, prin care s-a pricinuit o pagubă, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la soluționarea cauzei în primă instanță, învinuitul sau inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârșită se reduc la jumătate. Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 100.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se poate aplica pedeapsa cu amendă. Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se aplică o sancțiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar. Dispozițiile prevăzute la alin. 1 și 2 nu se aplică dacă făptuitorul a mai săvârșit o infracțiune de același gen, prevăzută de prezentul cod, într-un interval de 5 ani de la comiterea faptei, pentru care a beneficiat de prevederile alin. 1 și 2.
Cerințele instituite prin acest text de lege s-au constatat că sunt îndeplinite în prezenta speță. Astfel, infracțiunea prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 se încadrează în categoria infracțiunilor economice prevăzute în legi speciale, prin care s-a pricinuit o pagubă, la care face referire art. 741 alin. 1 C. pen. De asemenea, prejudiciul cauzat de către inculpat a fost de 30.493 lei, ceea ce înseamnă că valoare totală e mai mică de 50.000 euro în echivalentul monedei naționale. Acest prejudiciu a fost recuperat în întregime.
S-a reținut că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, ceea ce înseamnă că acesta nu a mai săvârșit o infracțiune de același gen, prevăzută de Codul penal, într-un interval de 5 ani de la comiterea faptei, pentru care a beneficiat de prevederile art. 741 alin. 1 și 2.
Pornind de la aceste considerente,s-a apreciat că inculpatului trebuie să i se aplice o sancțiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar, el fiind sub incidența unei cauze de nepedepsire prevăzute de lege, așa cum pretinde art. 10 lit. i1 C. pr. pen.
S-a mai precizat că deși până la data pronunțării prezentei sentințe, dispozițiile art. 741 C. pen. au fost declarate neconstituționale prin decizia nr. 573/03.05.2011 a Curții Constituționale, aplicabilitatea textului legal în speță este justificată de principiul aplicării legii penale mai favorabile. Astfel, este evident că de la data săvârșirii faptei și până la data pronunțării prezentei sentințe au avut loc o succesiune de legi în timp, succesiune marcată mai întâi de apariția, prin Legea nr. 202/2010, a dispozițiilor art. 741 C. pen., iar apoi de ieșirea din vigoare a acestei norme juridice, ca urmare a declarării ei neconstituționale, prin decizia nr. 573/03.05.2011 a Curții Constituționale. D. consecință, pentru un interval de timp de 6 luni, situat între data epuizării infracțiunii și data soluționării prezentului proces, art. 741 C. pen. a fost în vigoare și justifică aplicarea față de inculpat a unui tratament penal mai ușor, fiind vorba despre o lege penală mai favorabilă.
S-a reținut faptul că această normă are un puternic caracter procesual penal, iar principiul legii penale mai favorabile nu este aplicabil și legii procesual penale. Dar introducerea reglementării în Codul penal, mai degrabă decât în Codul de procedură penală, a pus în evidență bogata sa notă de drept penal material. Mai mult decât atât, dacă aplicarea dispozițiilor art. 741 C. pr. pen. se soldează în final cu pronunțarea unei soluții specifice pe planul dreptului procesual (încetarea procesului penal), aceasta nu înseamnă că norma cu pricina este golită de conținut în planul dreptului material, ci dimpotrivă, în planul dreptului material definește un tratament sancționator penal specific, generat de o anumită conduită a persoanei vinovate, conduită adoptată după consumarea infracțiunii. Atâta timp cât din aplicarea acestor dispoziții legale se poate ajunge la aplicarea unui tratament juridic mai ușor pentru inculpat, decât tratamentul la care s-ar ajunge în lipsa acestei norme de drept, atâta timp cât prin aplicarea acestor prevederi s-ar ajunge la o sancțiune mai blândă, trebuie să acceptăm că norma care o încorporează este o lege penală mai favorabilă.
Dar înainte de a pronunța o asemenea soluție, instanța a respins cererea de a se prevala de procedura simplificată a recunoașterii vinovăției, formulată de inculpatul C. A.. Astfel, s-a constatat că inculpatul a solicitat să se prevaleze de aceste dispoziții legale, atitudinea sa procesuală fiind din acest punct de vedere, o măsură de precauție, în cazul în care instanța nu găsea legal și oportun să pronunțe o soluție de încetare a procesului penal sau de achitare. Or, examinând conținutul dispozițiilor art. 3201 alin. 4, 7 și 8 C. pr. pen., constatăm că sigura soluție care stă la îndemâna instanței de judecată în cazul aplicării procedurii simplificate a recunoașterii vinovăției, este soluția de condamnare. În acest sens, se impune să prezentăm conținutul acestor dispoziții legale, a căror interpretare sistematică ne-a condus la această concluzie: instanța de judecată soluționează latura penală atunci când din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat. Instanța va pronunța condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii. Dispozițiile alin. 1 - 6 nu se aplică în cazul în care acțiunea penală vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiune pe viață. Instanța respinge cererea atunci când constată că probele administrate în cursul urmăririi penale nu sunt suficiente pentru a stabili că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat. În acest caz instanța continuă judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun.
P. urmare, pentru a pronunța o altă soluție, atunci când din actele dosarului, în urma deliberării, instanța a apreciat că nu se impune condamnarea inculpatului, în prealabil trebuie să se respingă cererea de aplicare a acestei proceduri simplificate.
În aceste circumstanțe, în temeiul art. 3201 alin. 4, 7 și 8 C. pr. pen. instanța a respins cererea de a se prevala de procedura simplificată a recunoașterii vinovăției,formulată de inculpatul C. A..
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal prevăzut de art.3853 alin.1 Cod procedură penală, a declarat recurs Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice - A.- DGFP M., care solicită admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii atacate și în rejudecare, pe latură civilă, obligarea inculpatului C. A. la plata sumei de 30.493 lei cu titlu de despăgubiri la care se adaugă și accesoriile.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate sub aspectul motivelor de recurs și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art.3856 alin.3 Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:
Partea civilă a atacat hotărârea doar sub aspectul laturii civile, solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 30.493 lei cu titlu de despăgubiri, astfel sub aspectul laturii penale hotărârea este definitivă.
Cererea nu este fondată, deoarece inculpatul în cursul judecății la instanța de fond a făcut dovada că la data de 18 aprilie 2012 a plătit părții civile suma de 5000 lei, iar la data de 14 iunie 2012, suma de 25.500 lei, deci în total 30.500 lei, astfel că în mod corect prima instanță a respins cererea părții civile ca rămasă fără obiect.
În privința accesoriilor, acestea nu pot fi acordate atâta timp cât în cursul judecății inculpatul a achitat întreg debitul, iar partea civilă nu a făcut dovada că inculpatul ar mai datora și alte sume de bani.
Față de considerentele expuse, Curtea apreciază că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, astfel că în baza art.38515 pct.1 lit. b Cod procedură penală, urmează să respingă recursul ca nefondat.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală va obliga partea civilă să achite statului cu titlu de cheltuieli judiciare suma de 100 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul promovat împotriva sentinței penale nr. 656/ 14 iunie 2012 a Judecătoriei Tg.M., de către partea civilă S. R., prin Ministerul Finanțelor - Agenția Națională de Admnistrare Fiscal, reprezentată prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M. (cu sediul în Tg.M., .. 1-3).
Obligă partea civilă recurentă să achite statului cu titlu de cheltuieli judiciare, suma de 100 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 noiembrie 2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
F. G. I. G. M. R. C.
Grefier,
G. C.
Red. I.G./05.12.2012
Tehnored. A.P/2 ex/05.12.2012
Jud. fond. P. M.
| ← Fals în înscrisuri sub semnătură privată. Art. 290 C.p..... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
