Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Decizia nr. 493/2015. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 493/2015 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 27-10-2015 în dosarul nr. 493/2015
ROMÂNIA
C. DE A. TÂRGU M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 493/A
Ședința publică din 27 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. C. U.
Judecător S. B.
Grefier R. A. I.
Cu participarea Ministerului Public reprezentat de către domnul procuror C. Ș. V. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Târgu M.
Pe rol soluționarea apelurilor declarate de către inculpatul P. G., de către părțile civile B. B. și L. G. și de către partea responsabilă civilmente SOCIETATEA DE A.-REASIGURAREA A. SA, împotriva sentinței penale nr.598 din 09.06.2015, pronunțată de către Judecătoria Miercurea C., în dosarul nr._ .
Fără citarea părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și concluziile pe fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 12 octombrie 2015, ocazie cu care a fost amânată pronunțarea la data de 27 octombrie 2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
C. DE A.
Deliberând asupra prezentelor apeluri:
P. sentința penală nr.598/09.06.2015 Judecătoria Miercurea C. a dispus următoarele:
În baza art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, cu aplicarea art. 5 Cod penal, art. 196 alin. 2 și 3, art. 194 alin. 1 lit. b Cod penal și art. 35 alin. 1 din O.u.G. nr. 195/2002, l-a condamnat pe inculpatul P. G., fiul lui C. și E., născut la data de 13.07.1945, în mun. București, domiciliat în mun. C., ., ., ., cetățean român, studii superioare, stagiul militar îndeplinit, pensionar, fără antecedente penale, posesor al C.I. . nr._, având CNP_, la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de „vătămare corporală din culpă” (fapta din data de 21.09.2012).
În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și stabilește un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispozițiilor art. 92 Cod penal.
În baza art. 93 alin. 1 C. pen., l-a obligat pe inculpat ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune C., la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. 2 lit. b C. pen., s-a impus condamnatului să execute următoarea obligație: să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune C. sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.
S-a dispus în baza art. 93 alin. 3 C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, în cadrul Primăriei orașului C. sau Primăriei municipiului S. G., pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.
S-a desemnat Serviciul de Probațiune C. pentru supravegherea executării măsurilor și obligațiilor instituite în sarcina inculpatului.
În baza art. 91 alin. 4 C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen., referitoare la revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, în cazul nerespectării cu rea-credință a măsurilor de supraveghere sau a obligațiilor impuse inculpatului sau al comiterii unei noi infracțiuni pe parcursul termenului de supraveghere.
În temeiul art. 397 alin. 1 Cod procedură penală, coroborat cu art. 19 și art. 25 alin. 1 Cod procedură penală, cu aplicarea art. 313 din Legea nr. 95/2006 și art. 1357 Cod civil, s-a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă S. Județean de Urgență Miercurea C. și a obligat inculpatul la plata, către această parte civilă, a sumei de 1787,97 lei, cu titlu de daune materiale, reprezentând contravaloarea spitalizării persoanei vătămate L. G., precum și la plata dobânzilor legale aferente acestui debit de la data externării victimei până la data plății efective.
În temeiul art. 397 alin. 1 Cod procedură penală, cu aplicarea art. 1357, art. 1387 și art. 1391 Cod civil, s-a admis, în parte, acțiunea civilă exercitată de partea civilă L. G. și a obligat inculpatul la plata către această parte civilă a sumei de 100.000 lei cu titlu de daune morale, respingând, pe cale de consecință, restul pretențiilor civile ca neîntemeiate.
În temeiul art. 397 alin. 1 Cod procedură penală, coroborat cu art. 19 și art. 25 alin. 1 Cod procedură penală, cu aplicarea art. 1357 și art. 1391 Cod civil, s-a respins acțiunea civilă exercitată de partea civilă B. B..
În temeiul art. 276 alin. 2 Cod procedură penală, s-a admis cererea formulată de partea civilă L. G. și l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 4924,18 lei cu titlu de cheltuieli judiciare (onorariu apărător ales, cheltuieli deplasare apărător ales, contravaloare expertiză tehnică).
S-a constatat că în cauză are calitatea de parte responsabilă civilmente S.C. A. R. A. S.A., cu sediul în București, ..3, . 3, context în care, în temeiul art.50 din Legea nr. 136/1995 și Ordinului C.S.A. nr. 14/2011, a obligat asigurătorul, în baza și în limitele contractului de asigurare, la plata daunelor morale acordate părții civile L. G., daunelor materiale acordate părții civile S. Județean de Urgență Miercurea C. și a cheltuielilor judiciare acordate în favoarea părții civile L. G..
S-a dispus ca o copie a prezentei hotărâri să se comunice I.P.J. C. - Serviciul Rutier, în vederea anulării permisului de conducere al inculpatului.
Potrivit art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
S-a făcut aplicarea art.274 alin. 1 Cod procedură penală.
Se rețin următoarele:
P. rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Miercurea C. din data de 02.07.2014, emis în Dosarul nr. 1824/P/2012, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului P. G., fiul lui C. și E., născut la data de 13.07.1945 în Mun. București, domiciliat în Mun. C., ., ., apt. 8, jud. C., cetățean român, studii superioare, stagiul militar satisfăcut, pensionar, fără antecedente penale, posesor CI. . nr._, C.N.P._, pentru săvârșirea infracțiunii de „vătămare corporală din culpă”, prev. și ped. de art. 196 alin. 3 C. pen..
În rechizitoriu s-a reținut că inculpatul, la data de 21.09.2012, în jurul orelor 11,26, în timp ce conducea autoturismul marca Dacia L., cu nr. de înmatriculare_, pe .. M. C., a surprins și accidentat pe partea vătămată L. G., care era angajată în traversare pe trecerea de pietoni marcată și semnalizată prin indicator, cauzându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 95-100 zile de îngrijiri medicale.
Ca mijloace de probă sunt indicate în actul de sesizare următoarele: proces-verbal de constatare și planșe foto, raport de constatare medico-legală și completare, rapoarte de expertiză tehnică și planșe foto, declarații parte vătămată, declarații martori, declarații suspect/inculpat, alte acte.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Miercurea C. la data de 04.07.2014, sub nr._ .
La primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, instanța l-a întrebat pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate. Inculpatul nu a fost de acord cu judecarea cauzei conform procedurii abreviate. Pe cale de consecință, s-a procedat la derularea cercetării judecătorești obișnuite.
În actul de sesizare a instanței s-au reținut următoarele:
„La data de 21.09.2012, în jurul orelor 11,26, inculpatul P. G., în timp ce conducea autoturismul marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ pe .. M. C., în dreptul imobilului nr. 7 A, a surprins și accidentat pe minorul L. G. care se afla angajat în traversare pe trecerea de pietoni semnalizată prin indicator și marcaj rutier.
În urma accidentului a rezultat vătămarea corporală a minorului L. G. care a fost transportat la S. Județean de Urgență M. C. și a fost internat la Secția Ortopedie, în perioada 21.09._12, cu diagnosticul „Policontuzie prin accident rutier. Fractură deschisă ambele oase gambă stg. Plagă contuză buză inf.”.
P. adresa nr. 2089/L/2012, S. Județean de Urgență M. C. a precizat că se constituie parte civilă cu suma de 1 788,00 lei, reprezentând contravaloarea spitalizării pacientului.
Raportul de constatare medico-legală nr. Al-166, eliberat la data de 27.11.2012 de S.J.M.L. Harghita a concluzionat că: „Numitul L. G. prezintă leziuni traumatice faciale și corporale care pot data din 21.09.2012 și s-au putut produce prin mecanismul de lovire-cădere (posibil în accidentul rutier suferit) victima fiind pieton. Timpul de îngrijire medicală necesar pentru vindecarea leziunilor traumatice suferite este de peste 90 zile, calculate de la data producerii”.
Completarea la Raportul de constatare medico-legală din data de 20.01.2013 a concluzionat că: „Timpul de îngrijire medicală necesar pentru vindecarea leziunilor traumatice suferite a fost de 95-100 zile, calculate de la data producerii. Ca urmare a leziunilor traumatice suferite victima nu va rămâne cu infirmități posttraumatice. P. natura și gravitatea leziunilor traumatice suferite, viața victimei nu a fost pusă în primejdie”.
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice care a concluzionat că:
- viteza de deplasare a autoturismului condus de inculpat în momentul producerii accidentului era de 56,41 km/h;
- în momentul producerii accidentului victima traversa . pietoni, la pas, fără să alerge;
- locul impactului se situează pe trecerea de pietoni, aproximativ la mijlocul marcajului transversal;
- locul accidentului se afla sub incidența indicatoarelor rutiere de limitare a vitezei la valoarea maximă admisibilă de 30 km/h;
- accidentul putea fi evitat dacă inculpatul, în momentele premergătoare accidentului, ar fi respectat semnificația indicatoarelor rutiere și ar fi circulat cu viteza de 30 km/h.
La solicitarea inculpatului a fost efectuată o nouă expertiză care a concluzionat că viteza de deplasare a autoturismului a fost de 45km/h.
Cu ocazia audierii, în prezența reprezentantului legal, partea vătămată a declarat că, la data de 21.09.2012, se deplasa, însoțit de martorii M. E. și L. T. R., pe trotuarul străzii Brașovului. Înainte de a traversa s-a asigurat, iar din partea dreaptă un autoturism a oprit și i-a făcut semn să traverseze. Când se afla pe trecerea de pietoni a fost lovit de un autoturism marca Dacia L. din care au coborât două persoane - un bărbat și o femeie. A mai precizat partea vătămată că după ce a fost lovit s-a târât până la trotuar, iar traversarea a făcut-o la pas, fără să alerge.
Partea vătămată, prin apărător ales, a declarat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 30.000 de euro, reprezentând daune materiale, respectiv cu suma de 1.500.000 euro, reprezentând daune morale.
În cauză au fost audiați în calitate de martori M. E. și L. T. R., cei doi minori care însoțeau partea vătămată la data producerii accidentului. Ambii au declarat că partea vătămată s-a asigurat înainte de a traversa pe trecerea de pietoni în pas normal, iar când a ajuns aproape de mijlocul trecerii de pietoni a fost lovită de o mașină. Ulterior, partea vătămată s-a târât înapoi pe trotuar și le-a spus martorilor că nu își simte piciorul. Ambii martori au mai precizat că, în momentul producerii accidentului, partea vătămată se afla pe trecerea de pietoni, aproape de mijlocul străzii, iar pe sensul opus de mers se afla un autoturism care oprise și îi făcuse semn părții vătămate să se angajeze în traversare, lucru pe care aceasta l-a și făcut ulterior.
Martora Palhegyi I. se afla în autoturismul condus de suspect, a declarat că se deplasau din direcția B. către O. S.. Pe . Gării C.F.R. conducătorul auto a redus viteza în dreptul primei treceri pentru pietoni și și-a continuat deplasarea, pe banda a doua, la cea de-a doua trecere pentru pietoni întrucât drumul era liber. Apoi, când deja trecuseră parțial de trecerea de pietoni s-a auzit un zgomot puternic, un impact cu geamul portierei dreapta față. După ce autoturismul s-a oprit a observat pe trotuar un copil care stătea în genunchi și pe care nu l-a putut ridica, deoarece acuza dureri foarte mari. A mai precizat martora că, anterior producerii accidentului, în jurul gării se aflau angajate în trafic circa 5-6 mașini.
Cu ocazia audierii, inculpatul a declarat în mod constant că nu se consideră vinovat de producerea accidentului, încercând să transfere întreaga responsabilitate asupra părții vătămate care ar fi traversat în fugă. A urmărit inducerea în eroare a organelor judiciare susținând că se deplasa cu o viteză de 30 km/h și că traficul era aglomerat, aspecte contrazise de concluziile expertizelor efectuate în cauză și de declarațiile martorilor”.
În faza de judecată s-a constituit parte civilă și mama minorului L. G., numita B. B..
Au dat declarații inculpatul și părțile civile și au fost ascultați martorii propuși de părți și de reprezentantul Ministerului Public. Toate persoanele ascultate au confirmat, în linii mari, cu privire la aspectele esențiale ale cauzei, susținerile pe care le-au făcut în cursul urmăririi penale.
Inculpatul nu și-a recunoscut culpa în producerea accidentului nici în fața instanței, susținând că vina aparține exclusiv victimei, veridicitatea mențiunilor sale încercând să fie confirmată și de martora Palhegyi I..
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut că inculpatul, la data de 21.09.2012, în jurul orelor 11,26, în timp ce conducea autoturismul marca Dacia L., cu nr. de înmatriculare_, pe .. M. C., a surprins și accidentat pe persoana vătămată L. G., care era angajată în traversare pe trecerea de pietoni marcată și semnalizată prin indicator, cauzându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 95-100 zile de îngrijiri medicale.
Prima instanță a reținut că, deși în fața instanței inculpatul și-a susținut nevinovăția, aspectele menționate de acesta încercând să fie confirmate și de martora Palhegyi I., nu au fost avute în vedere aceste mențiuni, în condițiile existenței documentelor întocmite în cursul urmăririi penale și a mențiunilor făcute de ceilalți martori oculari, urmând a se considera declarațiile inculpatului ca fiind subiective, menite exclusiv să conducă la satisfacerea interesului acestuia referitor la încercarea de exonerare de la răspundere penală, nefiind astfel apte pentru a fi luate în considerare la stabilirea stării de fapt. Totodată, nu au fost avute în vedere susținerile martorei indicate, date fiind celelalte probe administrate în cauză, care infirmă veridicitatea mențiunilor făcute de aceasta în sensul absenței culpei inculpatului în producerea accidentului. Nu s-a ținut cont nici de faptul că din autorizația de reparații emisă de organele de poliție rezultă că avariile autoturismului inculpatului se rezumă la oglinda laterală și portiera dreapta față, această împrejurare fiind fără relevanță probatorie în cauză, în contextul în care impactul autovehiculului cu pietonul se putea produce în partea dreapta față și fără să rezulte avarierea autoturismului.
A fost pusă în discuție incidența în speță a prevederilor art. 5 din noul Cod penal și corecta încadrare a faptei reținute în sarcina inculpatului. Instanța a reținut că fapta inculpatului este prevăzută în noul Cod penal la art. 196 alin. 2 și 3 și art. 194 alin. 1 lit. b. Înainte de data de 1 februarie 2014, fapta inculpatului era incriminată de art. 184 alin. 2 și 4 din vechiul Cod penal care prevedea un regim sancționator mai aspru comparativ cu noul Cod penal. Având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 265/2014, instanța a reținut cu privire la infracțiunea analizată ca fiind mai favorabil noul Cod penal, prin raportare la pedeapsa prevăzută de lege.
Cu privire la presupusa dezincriminare la care face referire în concluziile scrise apărătorul inculpatului, instanța a reținut că, urmare intrării în vigoare a noului Cod penal, doar vătămarea corporală din culpă prin care au fost produse leziuni traumatice pentru a căror vindecare au fost necesare între 1 și 90 de zile de îngrijiri medicale nu este incriminată dacă fapta nu a fost săvârșită de către o persoană aflată sub influența băuturilor alcoolice ori a unei substanțe psihoactive sau în desfășurarea unei activități ce constituie prin ea însăși infracțiune, ceea ce nu este cazul în speță, dat fiind faptul că numărul zilelor de îngrijiri medicale acordat victimei depășește limita minimă prevăzută de norma de incriminare.
Prima instanță a reținut că în cauză au fost efectuate în cursul urmăririi penale expertize tehnice auto care au stabilit că, în momentul impactului, autoturismul condus de inculpat se deplasa cu o viteză de 45 km/h. S-a reținut că inculpatul a încălcat prevederile art. 48 din O.u.G. nr.195/2002 („conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță”). Nu s-a reținut însă că au fost încălcate prevederile art. 123 alin. 1 lit. h din H.G. nr. 1391/2006 („conducătorul de vehicul este obligat să circule cu o viteză care să nu depășească 30 km/h în localități sau 50 km/h în afara localităților la trecerile pentru pietoni nesemaforizate, semnalizate prin indicatoare și marcaje, când drumul public are cel mult o bandă pe sens, iar pietonii aflați pe trotuar, în imediata apropiere a părții carosabile, intenționează să se angajeze în traversare”), întrucât sectorul de drum pe care circula inculpatul avea două benzi pe sens. S-a constatat că inculpatul a încălcat și prevederile art. 135 lit. h din H.G. nr. 1391/2006 („conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător”). Nu s-a reținut culpa victimei în producerea accidentului pentru că nu există probe de natură să ateste veridicitatea acestei ipoteze. Au fost înlăturate susținerile inculpatului și ale martorei propuse de acesta, ipoteza prezentată de aceste persoane nefiind confirmată de restul probelor administrate (declarațiile persoanei vătămate și ale celorlalți martori oculari). Din probele administrate rezultă că victima s-a asigurat la momentul angajării în traversare și că nu a alergat pe trecerea de pietoni. Există într-adevăr un dubiu cu privire la împrejurarea dacă victima s-a mai asigurat o dată și în momentul intrării pe banda de circulație pe care se afla autoturismul inculpatul, însă e relevant că o asemenea obligație nu este prevăzută explicit de lege. Deși art. 35 alin. 1 din O.u.G. nr. 195/2002 consacră regula potrivit căreia „participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice ori private”, prima instanță a considerat că această prevedere nu poate fi interpretată și aplicată excesiv, în defavoarea victimei, despre care se cunoaște că s-a asigurat la momentul angajării în traversare pe trecerea de pietoni. Ar fi excesivă condiționarea înlăturării culpei victimei de îndeplinirea de către aceasta a unei obligații constând în efectuarea unor asigurări succesive fără vreo limitare. Este evident că legiuitorul a avut intenția de a acorda o protecție suplimentară pietonului în conflictul dintre un conducător auto și un pieton pe trecerea de pietoni, neputându-se reține culpa comună a victimei în ipoteza în care aceasta s-a asigurat la momentul angajării în traversare, nu a alergat și nu a avut un comportament de natură să surprindă pe inculpat. Starea de pericol a fost creată probabil și de autoturismul oprit în apropierea trecerii de pietoni pe banda de lângă trotuar, dar, în contextul dat, inculpatul ar fi trebuit să manifeste o prudență suplimentară și să reducă viteza de deplasare până la limita necesară pentru evitarea oricărui pericol. Inculpatul nu a avut, așadar, un comportament preventiv, adaptat la condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță, fără a pune în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor care s-ar fi putut angaja, pe trecerea de pietoni, în traversarea drumului public pe care se afla acesta.
Din coroborarea probelor administrate s-a reținut că fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată este prevăzută de legea penală și a fost comisă de acesta cu vinovăție în forma prevăzută de lege. Fapta este nejustificată și imputabilă.
Din punctul de vedere al laturii obiective, instanța reține că inculpatul în calitate de conducător auto a produs urmare nerespectării dispozițiilor legale și măsurilor de prevedere (prevederile art. 35 alin.1 și art. 48 din O.u.G. 195/2002 și cele anterior indicate din H.G. nr. 1391/2006) un accident de circulație soldat cu vătămarea corporală a numitului L. G., leziunile traumatice suferite de această persoană necesitând pentru vindecare 95-100 zile de îngrijiri medicale.
Elementul material al infracțiunii de “vătămare corporală din culpă” s-a realizat în momentul în care, prin nerespectarea dispozițiilor legale privitoare la circulația pe drumurile publice, relevate mai sus, inculpatul a accidentat, din culpă, pe victimă, iar urmarea imediată a fost atinsă prin aceea că leziunile traumatice suferite de victimă au necesitat pentru vindecare 95-100 zile de îngrijiri medicale.
Din punctul de vedere al laturii subiective, instanța a dedus din circumstanțele reale ale săvârșirii infracțiunii că inculpatul a comis fapta cu vinovăție în forma culpei, nu a prevăzut pericolul de accident atras de nerespectarea regulilor de circulație relevate, cu consecința accidentării victimei, deși avea obligația generală de a avea un comportament preventiv la volan, adaptat la specificul drumului, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță pentru toți participanții la trafic.
În condițiile producerii accidentului, starea de pericol a fost creată de inculpat.
S-a reținut că, în drept, fapta inculpatului întrunea elementele constitutive ale infracțiunii de „vătămare corporală din culpă”, prev. și ped. de art. 196 alin. 2 și 3, coroborat cu art. 194 alin. 1 lit. b Cod penal.
Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei, instanța a reținut aplicabilitatea dispozițiilor art. 91 C. pen., conform cărora se poate dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o anumită durată cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: pedeapsa aplicată, este închisoarea de cel mult 3 ani, infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, cu excepția cazurilor prevăzute în art. 42 sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare, infractorul și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța a apreciat că aplicarea pedepsei era suficientă și, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracțiuni, însă era necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
Prima instanță a considerat că în prezenta cauză sunt îndeplinite cerințele prevăzute de legiuitor, pedeapsa aplicată fiind sub limita de 3 ani închisoare prevăzută de lege, inculpatul nu are antecedente penale, nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată, nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului, astfel încât instanța are convingerea că scopul general al pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă în regim de detenție a pedepsei aplicate.
Cu privire la latura civilă, instanța a reținut că în cauză s-au constituit părți civile victima, mama sa și unitatea spitalicească ce a acordat îngrijirile victimei. Au fost audiați doi martori pentru dovedirea daunelor.
Fiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale (existența faptei ilicite, a prejudiciului, a legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și existența vinovăției inculpatului), în temeiul art. 397 alin. 1 Cod procedură penală, coroborat cu art. 19 și art. 25 alin. 1 Cod procedură penală, cu aplicarea art. 313 din Legea nr. 95/2006 și art. 1357 Cod civil, instanța a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă S. Județean de Urgență Miercurea C. și a obligat inculpatul la plata, către această parte civilă, a sumei de 1787,97 lei, cu titlu de daune materiale, reprezentând contravaloarea spitalizării persoanei vătămate L. G., precum și la plata dobânzilor legale aferente acestui debit de la data externării victimei până la data plății efective.
De asemenea, în temeiul art. 397 alin. 1 Cod procedură penală, cu aplicarea art. 1357, art. 1387 și art. 1391 Cod civil, s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă L. G., dispunându-se obligarea inculpatului la plata către această parte civilă a sumei de 100.000 lei cu titlu de daune morale. Pe cale de consecință, s-au respins restul pretențiilor civile ca neîntemeiate.
Au fost avute în vedere actele depuse la dosar și, parțial, aspectele relevate în fața instanței de martorii audiați.
Cu privire la daunele materiale, instanța a reținut că, astfel de daune nu pot fi acordate decât în măsura dovedirii prin înscrisuri, iar declarațiile martorilor, deși instanța nu a identificat motive pentru care acestea să fie înlăturate ca subiective, nu pot fi avute în vedere pentru dovedirea pretențiilor materiale în contextul în care pentru pretențiile formulate nu s-a făcut în vreun fel dovada efectuării plăților respectiv a imposibilității obiective a constituirii unor înscrisuri doveditoare de către partea civilă.
Cu privire la daunele morale, instanța a avut în vedere documentele medicale întocmite pe numele părții civile, depuse de aceasta la dosar, concluziile raportului medico-legal din care rezultă vătămările suferite de partea civilă, cu descrierea acestora, instanța raportându-se la numărul de zile de îngrijiri medicale, la natura concretă a leziunilor, toate acestea cu incidență efectivă asupra suferinței inerente cauzate acesteia prin afectarea condițiilor normale de viață. Suma solicitată cu titlu de daune morale a fost considerată exagerată, un cuantum necesar și suficient fiind cel acordat. Instanța a avut în vedere suferințele fizice și psihice la care a fost supusă partea civilă, dar a ținut cont și de împrejurarea că despăgubirile acordate nu trebuie să reprezinte o îmbogățire nejustificată a părții civile și nici o exploatare neîntemeiată a patrimoniului inculpatului. Instanța a apreciat că valoarea daunelor morale solicitate este exagerată și nerezonabilă, considerând că, în raport de vătămările efectiv suferite de victimă, suma acordată este suficientă pentru acoperirea prejudiciului.
În temeiul art. 397 alin. 1 Cod procedură penală, coroborat cu art. 19 și art. 25 alin. 1 Cod procedură penală, cu aplicarea art. 1357 și art. 1391 Cod civil, instanța a respins acțiunea civilă exercitată de partea civilă B. B.. Cu privire la daunele materiale sunt valabile cele indicate mai sus, iar cu privire la daunele morale instanța a reținut că această parte civilă nu este o persoană care a fost vătămată direct prin accidentul rutier supus analizei, ci invocă dreptul ei la despăgubiri din perspectiva suferinței încercate în calitate de mamă a victimei. Un astfel de prejudiciu afectiv este suferit prin ricoșeu nefiind direct cauzat de accidentul rutier analizat și, mai mult decât atât, nu poate fi acoperit prin obligarea inculpatului la plata unei despăgubiri pentru că legea nu impune o astfel de soluție (relevante sunt în acest sens prevederile art. 1391 Cod civil, care permit doar în cazul decesului victimei repararea prejudiciului nepatrimonial suferit de o anumită categorie de persoane). Oricum, chiar dacă s-ar accepta că acordarea unei retribuții ar fi permisă de lege, instanța, deși a acceptat ca fiind de notorietate existența unei relații apropiate între părinți și copii, aspect care nu a fost infirmat în prezenta speță, întrucât în cauză nu s-a făcut dovada vreunei suferințe apte să fie calificată ca depășind limitele normale, s-a considerat că nu se impune acordarea vreunei despăgubiri mamei victimei.
Împotriva acestei sentințe a declarat, în termen legal, apel inculpatul P. G., părțile civile B. B. și L. G. și de către partea responsabilă civilmente SOCIETATEA DE A.-REASIGURAREA A. SA.
Inculpatul P. Gheorge a solicitat achitarea sa, deoarece există o cauză justificată de neimputabilitate. S-a motivat că prima instanță a înlăturat nejustificat declarațiile inculpatului și ale martorei care îl însoțea și că trebuia să stabilească cel puțin o culpă comună pentru că victima nu s-a asigurat la trecerea de pietoni.
Părțile civile B. B. și L. G. au solicitat majorarea pedepsei aplicate inculpatului, acordarea de daune materiale în cuantumul solicitat prin cererea de constituire de parte civilă, majorarea cuantumului daunelor morale stabilite de instanța de fond, pentru partea civilă L. G. și admiterea acțiunii civile exercitate de partea civilă B. B. și acordarea daunelor morale solicitate.
S-a motivat că inculpatul a avut o atitudine de negare a faptei și că starea de pericol a fost creată din culpa sa exclusivă. S-a mai motivat că se impune acordarea de daune materiale deoarece este de notorietate că în cele mai multe cazuri serviciile medicale sunt costisitoare și nu se eliberează documente justificative privind costul acestora.
În ce privește daunele morale s-a motivat că s-a dovedit justețea, temeinicia și legalitatea cuantumului acestora.
SOCIETATEA DE A.-R. A. SA a solicitat reducerea daunelor morale acordate de prima instanță, motivând că acestea sunt exagerate, nerezonabile, nelegitime și nedovedite.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate și în limitele investirii, instanța de control judiciar reține următoarele:
Starea de fapt, astfel cum a fost reținută și dovedită, este corectă. Din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză rezultă, în mod indubitabil, că inculpatul P. G. se face vinovat de comiterea faptei pentru care a fost trimis în judecată.
Astfel, la data de 21.09.2012, în jurul orelor 11:26, inculpatul pilota autoturismul marca Dacia L., cu nr.de înmatriculare_, pe .. Miercurea C..
Respectiva stradă este prevăzută cu două benzi de circulație pe fiecare sens de mers, iar în zona respectivă viteza de deplasare este limitată la 30 km/h. Deși la respectiva trecere de pietoni pe prima bandă era un autoturism oprit care acorda prioritate unor minori, respectiv L. G., M. E. și L. T. R., inculpatul nu s-a oprit pentru a acorda prioritate și l-a acroșat pe minorul L. G. cu partea dreaptă față cauzându-i leziuni traumatice faciale și corporale care au necesitat pentru vindecare 95-100 de zile.
Din declarațiile victimei și ale martorilor prezenți rezultă că victima s-a angajat în traversare pe trecerea de pietoni după ce s-a asigurat, iar din partea dreaptă, pe prima bandă, un autoturism s-a oprit și i-a făcut semn să traverseze. Când a ajuns în dreptul celei de-a două bande de circulație victima a fost acroșată de autoturismul pilotat de inculpat care era însoțit de o femeie. Din aceleași declarații rezultă că victima a traversat la pas fără să alerge. Fiind lovit la picior acesta s-a răsucit și a fost aruncat pe portiera autoturismului inculpatului, lovind și oglinda retrovizoare. În urma impactului încălțămintea victimei a sărit din piciorul acesteia fiind aruncată pe carosabil.
Nu se poate susține că victima nu a traversat pe trecerea de pietoni, sau că a traversat în fugă, atâta vreme cât din expertizele tehnice auto efectuate în cauză cât și din declarațiile martorilor rezultă în mod car ele arătate mai sus.
Singurii care susțin că victima a traversat în fugă și că nu era pe trecerea de pietoni sunt inculpatul și martora care îl însoțea, dar aceste declarații sunt combătute de toate celelalte probe administrate în cauză și care au fost expuse pe larg de prima instanță.
Susținerile inculpatului că victima ar fi trebuit să se asigure și după ce a traversat prima bandă nu au suport legal deoarece legea circulației rutiere nu prevede această obligație pentru pietoni. În plus inculpatul, deși sectorul de drum respectiv era semnalizat cu limitare de viteză de 30 km/h, nu a respectat acest indicator circulând cu cel puțin 45 km/h. Adevărul este că inculpatul nu a sesizat că victima s-a angajat pe trecerea de pietoni din cauza autoturismului care se oprise pe prima bandă tocmai pentru a acorda prioritate victimei și cum nu circula cu viteză regulamentară nu a putut să mai evite impactul cu victima. De remarcat că, dacă victima ar fi traversat în fugă consecințele ar fi fost mult mai grave pentru că impactul ar fi fost frontal.
Ca atare, considerăm că susținerile inculpatului nu sunt fondate și prin urmare, în mod temeinic prima instanță a reținut culpa exclusivă a inculpatului apelant.
Încadrarea juridică, dată faptei săvârșite de inculpatul apelant, este corectă, astfel că nu se impune reconsiderarea acesteia.
Individualizarea pedepselor considerăm că s-a făcut respectarea riguroasă a disp.art.74 Cod penal, relativ la împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs, motivul săvârșirii faptei și scopul urmărit, antecedența penală a inculpatului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, situația familială și socială a inculpatului.
Având în vedere aceste criterii, considerăm că pedeapsa aplicată a fost corect individualizată și nu se impune nici reducerea pedepsei și nici majorarea acesteia, cuantumul aplicat venind să reflecte în mod legal, temeinic și obiectiv pericolul creat pentru ordinea publică, în raport cu persoana inculpatului.
De asemenea, considerăm că, prima instanță a făcut o aplicare legală a disp.art.91, 92 și 93 Cod penal privind suspendarea executării pedepsei care vine să-l conștientizeze pe inculpatul apelant asupra faptei comise.
În ceea ce privește soluționarea laturii civile a cauzei, considerăm că, prima instanță a procedat în mod legal și temeinic. Astfel, despăgubirile materiale acordate Spitalului Județean de Urgență Miercurea C. au fost dovedite și întrunesc toate condițiile de acordare cerute de instituția răspunderii civile delictuale.
De asemenea, în mod corect, s-au acordat părții civile L. G. daune materiale de 1787,97 lei, deoarece doar în această limită au fost dovedite. Susținerile părții civile L. G., în sensul că acestea au fost mult mai mari și că i se cuvin, nu pot fi primite întrucât ele nu au fost dovedite astfel cum impun disp.art.1357 și urm. Cod civil.
Cu privire la daunele morale acordate de prima instanță părții civile L. G., considerăm că, pretențiile, în acest sens, ridicate de această parte civilă sunt exagerate, iar cuantumul stabilit și acordat de prima instanță cu acest titlu vine să reflecte, în mod obiectiv, suferințele fizice și psihice la care a fost supusă victima în urma accidentului rutier în care a fost implicată fără voia ei.
În ceea ce privește apelul numitei B. B., considerăm că, acesta este inadmisibil, atâta vreme cât această persoană, chiar dacă este mama victimei, nu poate avea calitate de parte civilă, date fiind disp.art.19 Cod procedură penală.
În consecință: - în baza art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală vom respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul P. G., partea civilă L. G. și partea responsabilă civilmente Societatea de A.-R. A. SA împotriva sentinței penale menționate.
În baza art.421 pct.1 lit.a Cod procedură penală vom respinge, ca inadmisibil, apelul numitei B. B. împotriva aceleiași sentințe.
Văzând și disp.art.275 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpatul P. G. - fiul lui C. și E., născut la data de 13.07.1945, în mun. București, domiciliat în mun. C., ., ., ., cetățean român, studii superioare, stagiul militar îndeplinit, pensionar, fără antecedente penale, posesor al C.I. . nr._, CNP_, partea civilă L. G. - la sediul ales C. " R. M. V." - sector 5, București, bld. Regina E., nr. 44, . și partea responsabilă civilmente Societatea de A. R. A. SA - cu sediul în București, ..3, . 3 împotriva sentinței penale nr. 598/09.06.2015 a Judecătoriei Miercurea C..
Respinge ca inadmisibil apelul numitei B. B. - la sediul ales C. " R. M. V." - sector 5, București, bld. Regina E., nr. 44, . împotriva sentinței penale sus-menționate.
Obligă pe fiecare dintre apelanți la plata a câte unei sume de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 27 octombrie 2015.
Președinte Judecător
D. C. U. S. B.
Grefier
R. A. I.
Red.DCU/29.10.2015
Thnred./CC/3 exp./02.11.2015
Jd.fd. B.D.
| ← Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 340/2015.... | Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 525/2015. Curtea de Apel TÂRGU... → |
|---|
