Vătămarea corporală. Art.194 NCP. Decizia nr. 73/2016. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 73/2016 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 09-02-2016 în dosarul nr. 73/2016
ROMÂNIA
C. DE A. TÂRGU M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Cod ECLI ECLI:RO:CATGM:2016:007._
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 73/A
Ședința publică din data de 25 ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE: S. B.
JUDECĂTOR: M. R. C.
GREFIER: C. G.
Pe rol pronunțarea asupra apelurilor formulate de partea civilă B. M. (cu domiciliul în ./2, jud.M.) și de inculpatul D. C. R. (fiul lui C. și T., născut la data 28.04.1988 în Târgu M., jud. M., CNP_, domiciliat în Glodeni, nr. 363, jud. M.) împotriva sentinței penale nr.728/14 iulie 2015 a Judecătoriei Tg.M..
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților și a reprezentantului Ministerului Public.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în cuprinsul încheierii de ședință din data de 25 ianuarie 2016, prin care s-a dispus amânarea pronunțării asupra căilor de atac exercitate în cauză pentru data de astăzi, respectiv 9 februarie 2016. Încheierea amintită face parte integrantă din prezenta decizie.
C. DE A.
Deliberând asupra prezentelor apeluri:
La data de 14.07.2015, Judecătoria Tg.M. a pronunțat sentința penală nr.728, prin care în temeiul art. 396 alin. 2 Cod Procedură Penală l-a condamnat pe inculpatul D. C. R. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 181 alin. 1 Cod Penal la pedeapsa de 9 luni închisoare, a constatat că infracțiunea era săvârșită în condițiile concursului de infracțiuni cu pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin pronunțat sentința penală nr. 104/01.02.2011, modificată prin decizia nr. 431/R/24.06.2011 a Curții de A. Târgu-M. și în temeiul art. 34 alin. 1 lit. b Cod Penal raportat la art. 33 alin. 1 lit. a Cod Penal a contopit pedeapsa de 9 luni închisoare, cu pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 104/01.02.2011, modificată prin decizia nr. 431/R/24.06.2011 a Curții de A. Târgu-M., aplicând pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare.
S-a constatat că pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare a fost executată în perioada 14.07.2011 – 19.08.2014, când a fost liberat condiționat prin sentința penală nr. 1175/14.08.2014 a Judecătoriei Bistrița, cu un rest rămas neexecutat de 604 zile.
A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. Județean de Urgență M. și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3692,26 lei cu dobânzile legale aferente până la data plății efective, respingându-se ca nefondată acțiunea civilă formulată de partea civilă B. M..
În baza art. 274 alin. (1) Cod Procedură Penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 900 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Instanța de fond la pronunțarea acestei soluții a reținut că prin, rechizitoriul din 09.01.2014 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului D. C. R. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 alin. 1 Cod Penal.
S-a reținut în cuprinsul rechizitoriului, în esență, faptul că, la data de 22 iunie 2009, în jurul orei 23:30 inculpatul D. C. R. i-a aplicat o lovitură, cu piciorul, părții vătămate B. M. în zona genunchiului, în urma căreia părții vătămate i-a fost rupt complet tendonul patelar stâng. În urma leziunii partea vătămată a necesitat 35-40 de zile de îngrijiri medicale.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele probe: declarația părții vătămate B. M., declarația martorului B. Mihaly Z., declarația martorului Șimon E. K., declarația martorului B. E., certificat medico-legal nr. 2359/01 iulie 2009 emis de IML Tg. M., completare a certificatului medico legal nr. 2359/01 iulie 2009 emisă la data de 06 octombrie 2009 de către IML Tg. M., completare a certificatului medico legal nr. 2359/01 iulie 2009 emisă la data de 15 decembrie 2010 de către IML Tg. M., raport de expertiză medico-legală nr. 265/04 aprilie 2011 emis de IML Tg. M., completare a raportului de expertiză medico-legală nr. 265/04 aprilie 2011emis la data de 09 septembrie 2013, declarația martorului Z. I. S., declarația martorului Șimon Erno.
În cursul cercetării judecătorești au fost administrate următoarele probe: fișa de cazier judiciar a inculpatului D. C. Rober,declarația inculpatului D. C. R., declarația părții civile B. M. relații din partea Primăriei Glodeni, Inspectoratul Teritorial de Muncă M. și ANAF-AJFP privind situația materială a inculpatului D. C. R., respectiv veniturile și bunurile acestuia, declarația martorului B. E., declarația martorului B. Mihaly Z., declarați martorului Șimon E. K., declarația martorului Șimon Erno, declarația martorului Z. I. S., copia sentinței penale 104/01.02.2011 pronunțată de Judecătoria Târgu M. în dosarul penal_, copia extrasului deciziei penale nr. 431/Ta Curții de A. Târgu M., declarația martorului Csengeri N..
Analizând probele administrate în cursul urmăririi penale, instanța a reținut următoarea stare de fapt:
În seara zilei de 22.06.2009, în jurul orelor 23.30, persoana vătămată B. Mihaly, aflându-se în bucătăria apartamentului, în care locuia în localitatea Glodeni, jud. M. a observat pe numitul Z. I. S., în timp ce se apropia de autoturismul proprietatea sa, parcat în apropiere și, pentru în urmă cu câteva zile, din rezervorul autoturismului fusese sustras combustibil a suspectat că cel care făcuse acest lucru ar fi fost Z. I. S.. Ca urmare, a solicitat prezența celorlalți membrii ai familiei sale, pentru a observa acest lucru, comunicându-le acestora că l-a văzut pe Z. I. S. în timp ce se apropia de autoturism, având în mână un furtun.
Ulterior, membrii familiei persoanei vătămate au coborând în fața blocului în care locuiau și văzând în imediata apropiere un scuter, despre care cunoșteau că aparținea lui Z. I. S., l-au împins, pe roți, din locul în care l-au găsit, până în casa scării blocului în care locuiau.
Ca urmare a celor comunicate de persoana vătămată, martorul S. Erno, ginerele acestuia, a luat legătura telefonic cu martorul Z. I. S. comunicându-i acestuia despre suspiciunile persoanei vătămate, solicitându-i acestuia să se deplaseze la locuința persoanei vătămate, pentru a lămuri situația, întrucât familia persoanei vătămate luaseră scuterul din locul în care fusese lăsat, intenționând să-l returneze numai după recuperarea prejudiciului creat prin sustragerea combustibilului din rezervorul autoturismului aparținând persoanei vătămate.
Ca urmare a apelului telefonic primit de la martorul S. Erno, martorul Z. I. S., împreună cu inculpatul s-a deplasat către blocul în care locuia persoana vătămată și familia acestuia, fiind întâmpinați în apropierea acestuia de familia persoanei vătămate.
Astfel cum a rezultat din declarațiile martorilor audiați în cursul urmăririi penale (B. E., B. Mihaly-Z., S. K. E. și S. Erno) întâlnirea dintre grupul format din inculpat și martorul Z. și grupul format din persona vătămată și familia acesteia a debutat cu un schimb de replici, în cursul căruia inculpatul a adresat cuvinte jignitoare martorei S. K. E., soția martorului S. Erno și fiica persoanei vătămate. În acest schimb de replici a intervenit martorul S. Erno care a solicitat inculpatului să aibă grijă cum vorbește cu soția sa, motiv pentru care schimbul de replici între inculpat și martorul S. Erno s-a transformat într-o scurtă agresiune fizică, cei doi îmbrâncindu-se reciproc.
În această agresiune au intervenit pe rând martorul B. Mihaly-Z. (fiul persoanei vătămate) care, conform propriilor declarații, dar și declarațiilor celorlalți martori a încercat să-i despartă pe cei doi și căruia, în altercație, i-a fost sfâșiat tricoul pe care îl purta.
În îmbrânceala dintre inculpat și martorul S. Erno a intervenit și persoana vătămată care, conform propriilor declarații, a încercat să-i despartă pe cei doi.
În legătură cu desfășurarea evenimentelor ulterioare acestui moment, instanța constată că declarațiile persoanelor implicate au fost foarte diferite.
Astfel, persoana vătămată a arătat că inculpatul a prins-o de piept și a lovit-o cu piciorul în zona genunchiului stâng, motiv pentru care a căzut la pământ unde inculpatul a lovit-o în continuare. Declarațiile sale au fost susținute de declarațiile martorilor S. E., B. E., B. Mihaly-Z. și, parțial, chiar de declarațiile inculpatului D. C. R. care a admis că a împins-o pe persoana vătămată care a căzut la pământ, negând însă că ar fi lovit-o pe aceasta.
Instanța a constatat că declarațiile martorului S. Erno erau însă, în totală contradicție, cu declarațiile celorlalți martori audiați în cauză. Admițând însă că declarațiile celorlalți martori audiați puteau fi subiective ca urmare a relațiilor de rudenie apropiată între aceștia, declarațiile martorului S. Erno erau în totală contradicție cu concluziile documentelor medicale, atașate la dosarul cauzei.
Preliminar, instanța a constatat că vătămarea suferită pe persoana vătămată s-a propus în zona genunchiului și nu în zona gleznei drepte, astfel cum afirma martorul S. Erno, care afirmă că vătămarea suferită de persoana vătămată la glezna dreaptă s-a produs ca urmare a faptului că aceasta a călcat strâmb, după ce întreaga altercație fizică se încheiase deja.
Pe de altă parte instanța a constatat că potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 265/04.04.2011 (f. 58-59 dos. urm. pen.) mecanismul de producere a vătămărilor genunchiului stâng a fost acela de lovire cu un corp dur (posibil picior încălțat), iar prin completarea la raportul de expertiză medico-legală (f. 60 dos. urm. pen.) rezulta că, în cazul în care ar fi avut loc o răsucire a piciorului, s-ar fi produs o ruptură a ligamentelor externe și încrucișate ale genunchiului și nicidecum ruptura tendonului patelar.
De asemenea, potrivit adresei nr. 2359/15.12.2010 a IML Târgu-M. (f. 56 dos. urm. pen.) rezulta că un mecanism de producere de genul ”fără a se exercita acte violente asupra persoanei vătămate, aceasta a călcat strâmb” nu putea determina leziunea traumatică menționată în certificatul medico-legal inițial.
Ca urmare, pentru aceste considerente, instanța a înlăturat ca nesincere declarațiile martorului S. Erno și va constata că, urmare a loviturii inculpatului, persoana vătămată B. M. a suferit o vătămare [”ruptură completă tendon patelar stâng traumatism prin agresiune”], ce a necesitat pentru vindecare 35-40 zile de îngrijiri medicale.
Având în vedere starea de fapt reținută, instanța a constatat că fapta inculpatului care, în seara zilei de 22.06.2009, în jurul orelor 23.30 a lovit, în cursul unei altercații fizice pe persoana vătămată B. M., cu piciorul în zona genunchiului stâng, cauzând acestuia o ruptură completă tendon patelar stâng, leziune ce a necesitat pentru vindecare un număr de 35-40 zile de îngrijiri medicale, întrunea, la data săvârșirii faptei elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 alin. 1 Cod Penal.
La alegerea și individualizarea pedepsei pe care a aplicat-o inculpatului, instanța a ținut seama de criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal și anume: limitele de pedeapsă fixate de lege, gradul de pericol social concret al faptelor determinat de modul și împrejurările săvârșirii.
Astfel, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 181 alin. 1 Cod Penal sancțiunea prevăzută de lege era închisoarea de la 6 luni la 5 ani și că, de asemenea, la data săvârșirii faptei – 22.06.2009, inculpatul D. C. R., deși nu suferise nici o condamnare, era cercetat în dosarul nr._ al Judecătoriei Târgu-M. în care s-a pronunțat sentința penală nr. 104/01.02.2011, modificată prin decizia nr. 431/R/24.06.2011 a Curții de A. Târgu-M. prin care a fost condamnat la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare, deci infracțiunea pentru care a fost găsit vinovat prin prezenta hotărâre a fost comisă în condițiile concursului de infracțiuni, cu infracțiunea de tâlhărie, pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 104/2011 a Judecătoriei Târgu-M..
Având în vedere și atitudinea inculpatului din cursul procesului penal, constând în admiterea condiționată a unei atitudini neconforme cu normele de conviețuire socială, fără asumarea completă a acesteia sau a consecințelor sale, instanța nu a reținut în favoarea inculpatului vreo circumstanță atenuantă și l-a condamnat pe acesta la pedeapsa de 9 luni închisoare.
Având în vedere că, așa cum s-a reținut, infracțiunea de vătămare corporală pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 9 luni închisoare, a fost săvârșită în condițiile art. 33 lit. a Cod Penal față de infracțiunea pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare prin sentința penală nr. 104/01.02.2011, modificată prin decizia nr. 431/R/24.06.2011 a Curții de A. Târgu-M., instanța a dispus contopirea pedepselor de 9 luni închisoare și 5 ani închisoare și a ales ca pedeapsă rezultantă pedeapsa cea mai mare, cea de 5 ani.
Cum potrivit fișei de cazier judiciar (f. 93 ) pedeapsa de 5 ani închisoare a fost executată în perioada 14.07.2011 – 19.08.2014, când a fost liberat condiționat prin sentința penală nr. 1175/14.08.2014 a Judecătoriei Bistrița, cu un rest rămas neexecutat de 604 zile, instanța a constatat executată pedeapsa rezultantă aplicată.
Cu privire la latura civilă a cauzei instanța a constatat că S. C. Județean de Urgență M. s-a constituit parte civilă, cu suma de 3692,26 lei reprezentând cheltuielile de spitalizare efectuate cu partea vătămată B. M..
Având în vedere soluția dată laturii penale a cauzei, constatând că prin activitățile ilicite ale inculpatului s-a produs un prejudiciu părții civile S. C. Județean de Urgență M., s-a admis acțiunea civilă formulată și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3692,26 lei, cu dobânzile legale aferente până la data plății efective.
Instanța a mai constatat, de asemenea că persoana vătămată B. M., deși a arătat încă în cursul urmăririi penale că se constituia parte civilă împotriva inculpatului D. C. R., acesta nu a indicat, nici în cursul urmăririi penale și nici ulterior, cuantumul pretențiilor sale civile, deși pentru primul termen de judecată fixat a fost citat cu această mențiune.
Ca urmare, în această privința, instanța a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă B. M., ca fiind nefondată și conform art. 274 alin. (1) Cod Procedură Penală a obligat pe inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Soluția instanței de fond, în termen legal, a fost atacată cu apel de către:
a) inculpatul D. C. R., care s-a mulțumit însă doar la formularea unei simple declarații de apel, neindicând vreun motiv de nelegalitate sau netemeinicie a sentinței penale vizate. Cum inculpatul nu a înțeles să își motiveze calea de atac astfel promovată, această instanța de control judiciar va acorda atenția necesară caracterului devolutiv și extensiv ale apelului, la analizarea lui;
b) partea civilă B. M., care a solicitat ca în urma reformării parțiale a sentinței penale vizate, să-i fie admisă acțiunea civilă inițial promovată. S-a arătat că în urma acțiunii prejudiciatoare, a inculpatului, a fost nevoit să stea în concediu medical o perioadă îndelungată, fapt reflectat în diminuarea cuantumului lunar al salariului ce i se cuvenea, iar suferințele îndurate îl îndreptățesc la acordarea daunelor morale solicitate.
Pentru dovedirea cuantumului despăgubirilor materiale solicitate, partea civilă a depus la dosarul cauzei, un înscris, emanat de la angajatorul său, din care reieșea cuantumul salariului net cuvenit acestei părți și cât i s-a acordat efectiv acesteia, în perioada cât s-a aflat în concediu medical.
Analizând apelul astfel declarat cu stricta respectare a disp.art.412, 416-419 Cod procedură penală se constată că doar cel al părții vătămate caracter fondat, impunându-se a fi admis, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Probatoriul administrat în cauză, în condiții de strictă legalitate, au demonstrat, dincolo de orice dubiu, faptul că pe fondul conflictului izbucnit în noaptea de 29.06.2009 între familia părții vătămate și numitul Z. I. S., inculpatul D. C. R. a aplicat victimei o lovitură cu piciorul, în zona genunchiului stâng. Ca urmare a șocului primit, victima a înregistrat o ruptură completă a tendonului paletar stâng, această leziune necesitând pentru vindecare 35-40 de zile îngrijiri medicale. Inculpatul a acționat, în contextul anterior descris, cu forma de vinovăție a intenției directe, el aducând o serioasă atingere integrității corporale a părții vătămate B. Mihaly. Comițând infracțiunea anterior descrisă, sub imperiul dispozițiilor vechiului Cod penal, el trebuie să suporte rigorile legii, în contextul în care nu se afla la prima situare a sa în sfera ilicitului penal. Pentru infracțiunea de vătămare corporală săvârșită, la momentul dezlegării cauzei, inculpatului apelant i s-a aplicat o pedeapsă corect individualizată, atât ca și cuantum, cât și ca modalitate de executare, dispozițiile prevederilor 7 din vechiul Cod penal fiind riguros aplicate.
În ceea ce privește modul de soluționare a laturii civile a cauzei, se constată că acesta a primit o parțială dezlegare corectă, deoarece partea vătămată, constituită parte civilă în cauză, B. Mihaly, era îndreptățită să primească de la inculpat despăgubirile materiale și morale solicitate, măcar în parte. În fața instanței de control judiciar, prin înscrisurile administrate ca probă, victima a demonstrat faptul că,în perioada în care s-a aflat în concediu medical (pentru vindecarea leziunilor produse prin fapta inculpatului),a înregistrat diminuări semnificative ale salariului lunar ce i se cuvenea, diminuări ce se situează la valoarea de 287 lei. Pe de altă parte, este de necontestat faptul că, în perioada spitalizării sale și a convalescenței, ca urmare imediat următoare primeia, partea vătămată a fost lipsită de posibilitatea unei normale derulări a vieții socio-profesionale și familiare, a avut dureri, ce i-au creat un evident disconfort, și care i-au limitat, în mod evident, posibilitatea de deplasare și interacționare umană. Pentru acest prejudiciu, emoțional-afectiv încercat de victimă, ca urmare a faptei comise de către inculpat, aceasta este îndreptățită să primească o sumă de bani, de natură a asigura acoperirea lui, sumă de bani ce nu trebuie însă să conducă la o îmbogățire fără justă cauză a acesteia și care să contravină prevederilor art. 1345 Cod civil. Chiar dacă partea vătămată a solicitat o sumă mai mare de bani, cu titlu de despăgubiri materiale, probele administrate în această cauză au permis determinarea cu certitudine a cuantumului despăgubirilor materiale, pe care această parte este îndreptățită a le primi.
Se apreciază de către această instanță de control judiciar că, având în vedere prevederile art. 19, 20 Cod procedură penală rap. la art. 1357, 1381, 1385 Cod civil, partea vătămată, constituită parte civilă în cauză, este îndreptățită să primească de la inculpat nu doar suma de 287 lei, cu titlu de despăgubiri materiale, ci și suma de 7.000 de lei, cu titlu de daune morale.
Pentru toate aceste considerente anterior expuse, urmează ca în conf. cu disp. art. 421 pct. 1lit. b Cod procedură penală să fie respins, ca nefondat, apelul promovat de către inculpatul D. C. R. împotriva sentinței penale nr.728/14 iulie 2015 a Judecătoriei Tg.M..
Date fiind prevederile art. 421 pct. 1 lit. a Cod procedură penală se va admite apelul promovat de către partea civilă B. Mihaly, și desființându-se parțial această hotărâre judecătorească, se va rejudeca în următoarele limite cauza:
Se va înlătura din sentința penală apelată dispoziția instanței de fond, de respingere a acțiunii civile formulate de către partea civilă B. M..
În baza art.19-20 Cod procedură penală cu referire la art.1357, 1381, 1387-1388 Cod civil, se va admite în parte acțiunea civilă promovată de către partea vătămată B. M. și obligă inculpatul să achite acestei părți, suma de 7.287 lei, din care 287 lei despăgubiri materiale, și 7.000 lei daune morale.
Vor fi menținute toate celelalte dispoziții din sentința penală apelată, ce nu contravin prezentei.
Văzând și disp. art. 275 alin. 2, 4 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul promovat de către inculpatul D. C. R. (fiul lui C. și T., născut la data 28.04.1988 în Târgu M., jud. M., CNP_, domiciliat în Glodeni, nr. 363, jud. M.) împotriva sentinței penale nr.728/14 iulie 2015 a Judecătoriei Tg.M..
Admite apelul promovat împotriva aceleiași hotărâri judecătorești, de către partea civilă B. M. (cu domiciliul în ./2, jud.M.) și desființând parțial această hotărâre judecătorească, rejudecă în următoarele limite cauza:
Înlătură din sentința penală apelată dispoziția instanței de fond, de respingere a acțiunii civile formulate de către partea civilă B. M..
În baza art.19-20 Cod procedură penală cu referire la art.1357, 1381, 1387-1388 Cod civil, admite în parte acțiunea civilă promovată de către partea vătămată B. M. și obligă inculpatul să achite acestei părți, suma de 7.287 lei, din care 287 lei despăgubiri materiale, și 7.000 lei daune morale.
Menține toate celelalte dispoziții din sentința penală apelată, ce nu contravin prezentei.
Obligă inculpatul apelant D. C. R. să achite statului, cu titlu de cheltuieli judiciare parțiale, suma de 300 lei, restul cheltuielilor judiciare rămânând în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 9 februarie 2016.
Președinte Judecător
S. B. M. R. C.
Grefier
C. G.
Red.MRC/12.02.2016
Thnred./CC/3 exp./ 18.02.2016
Jd.fd. T.A.
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 462/2015. Curtea de... → |
|---|
