Abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art.246 C.p.). Decizia nr. 701/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 701/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 25-06-2015 în dosarul nr. 302/108/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 701/A
Ședința publică de la 25 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N.
Judecător L. Ani B.
Grefier A. J.
Ministerul Public este reprezentat de procuror E. B., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de P. de pe lângă Judecătoria A. și inculpata Ț. R. împotriva sentinței penale nr. 650/27.03.2015 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpata apelantă, asistată de avocat M. L..
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța a procedat la audierea inculpatei, declarația acesteia fiind consemnată în scris și atașată în filă separată la dosar.
Apărătorul inculpatei arată că nu solicită administrarea altor probe, întrucât a depus la dosar înscrisuri în susținerea apelului.
Procurorul față de probatoriul administrat în cauză, apreciază că gradul de pericol social al faptei poate fi dedus, astfel că nu solicită alte probe.
Instanța, ia act de manifestarea de voință a procurorului și apărătorului ales al inculpatei de a nu propune probe, astfel că apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Procurorul susține apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria A., solicitând admiterea acestuia și urmare rejudecării, condamnarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă continuată, ca infracțiune asimilată infracțiunilor de corupție, prev. de art. 246 C.p anterior raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin.2 C.p din 1969, variantă în care limitele de pedeapsă sunt de la 3 la 15 ani închisoare, corespunzător infracțiunii prev. de art. 246 C.p din acel moment, cu aplicarea art. 5 NCp și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza II-a lit. a,b,c. C.p.; ca modalitate de executare a pedepsei a solicitat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere prev. de art. 861 C.p anterior, aplicarea dispozițiilor privind măsurile de supraveghere - art. 862 și 863 , precum și atragerea atenției asupra dispozițiilor art. 864 alin.1 raportat la art. 83, 864 alin.2 cu referire la art. 404 NC.p.p.
Apărătorul inculpatei a solicitat admiterea apelului declarat de Toldan R. și respingerea apelului Parchetului de pe lângă Judecătoria A.. Solicită să se dispună achitarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C.p anterior, întrucât fapta nu există. Pe latură civilă, a solicită în temeiul dispozițiilor art. 25 alin.3 C.p.p restituirea sumei de 9750 lei ridicată în cursul urmăririi penale către unitatea de învățământ, respectiv Grădinița cu program prelungit nr. 14, această sumă reprezentând banii donați de către părinți grădiniței. În ceea ce privește inexistența faptei arată că inculpata n u a condiționat înscrierea la grădiniță de plata vreunei sume de bani.
Procurorul solicită respingerea apelului inculpatei, cu precizarea că nu inculpata a fost cea care încasa banii, însă ea a fost cea care i-a depus la CEC Bank și din actele dosarului rezultă că inculpata a condiționat înscrierea la grădiniță, relevantă fiind și înregistrarea audio pusă la dispoziție de denunțător, astfel că fapta comisă este dovedită.
Inculpata, având ultimul cuvânt, arată că nu a solicitat nicio taxă, din convorbirea înregistrată de denunțător nu reiese o astfel de împrejurare și nu se simte vinovată, întrucât prin implicarea sa a adus grădinița pe care o conducea la standarde europene.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 650 din 27 martie 2015 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._, în baza art. 386 Cod Procedură Penală s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 246 Cod Penal 1969 raportat la art. 132 din legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alineat 2 Cod Penal 1969 în infracțiunea prevăzută de art. 246 Cod Penal 1969 cu aplicarea art. 41 alineat 2 Cod Penal 1969.
În baza art. 396 alineat 5 Cod Procedură Penală cu aplicarea prevederilor art. 19 din legea nr. 255/2013 și art. 181 Cod Penal 1969, în condițiile art. 5 Cod Penal, s-a dispus achitarea inculpatei Ț. R., pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 Cod Penal 1969 cu aplicarea art. 41 alineat 2 Cod Penal 1969.
În baza art. 181 alineat 3 Cod Penal 1969 raportat la art. 91 litera c) Cod Penal 1969 s-a aplicat inculpatei Ț. R. o sancțiune cu caracter administrativ, respectiv amenda în cuantum de 1000 lei.
În baza art. 118 alineat 1 litera e) Cod Penal 1969 s-a dispus confiscarea sumei de 9.750 lei consemnată la CEC BANK conform recipisei de consemnare nr._, . nr._ și conform chitanței nr._/1 ( filele 99, 100 volum I dosar urmărire penală).
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul A. nr. 6/P/2014, înregistrat la Tribunalul A. la data de 16 ianuarie 2014, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei Ț. R. pentru comiterea infracțiunii prevăzută de articolul 246 Cod Penal 1969, raportat la art. 132 din legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal 1969
În rechizitoriu se arată, în esență, că inculpata în calitate de director al Grădiniței PP 14 A., în perioada februarie – 27 iunie 2013, a pretins și a încasat de la 212 părinți câte 50 de lei sau în unele cazuri chiar câte 100 lei condiționând astfel înscrierea copilului în învățământul de stat. S-a mai arătat faptul că aceste fapte întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu în formă continuată, ca infracțiune asimilată infracțiunilor de corupție prevăzută de articolul 246 Cod Penal 1969, raportat la art. 132 din legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal 1969, în condițiile în care banii încasați nu au fost înregistrați în contabilitatea unității de învățământ pe care o conducea fiind folosiți de către inculpată în mod arbitrar iar nu toți părinții care aveau copii la grădinița PP14 beneficiau de același tratament, respectiv unii plăteau iar alții nu, unor părinți cu doi copii li s-a pretins suma de 50 de lei iar altora pentru situația identică li s-a pretins suma de 100 lei.
Prin sentința penală nr. 48 din 30 ianuarie 2014 a Tribunalului A. a fost declinată în favoarea Judecătoriei A., la această instanță cauza fiind înregistrată la data de 14 februarie 2014.
Prin încheierea nr. 84 din data de 31 martie 2014, s-a constatat în temeiul art. 346 alineat 1 Cod Procedură Penală, legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 6/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul A. și s-a dispus începerea judecății.
În vederea soluționării cauzei au fost avute în vedere toate mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale, iar în faza de judecată a fost audiată inculpata, au fost audiați martori, s-a efectuat un referat de evaluare pentru inculpată și au fost depuse înscrisuri de către inculpată.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța a reținut că în perioada 1994-2013, inculpata a ocupat funcția de director la Grădinița cu program prelungit PP14 A., iar în această calitate se ocupa direct și personal de înscrierea sau reînscrierea copiilor la grădiniță. În acest sens au fost afișate, fie la un avizier general situat la . își desfășura activitatea unitatea condusă de către inculpată, fie la avizierul fiecărei săli de clasă, mai multe anunțuri scrise, care conțineau specificarea actelor necesare pentru înscrierea sau reînscrierea copiilor. Pe lângă actele care se aduceau în orice astfel de unitate de învățământ ( actele de identitate ale părinților, certificatul de naștere al copilului, actele medicale pentru . anunțuri conțineau și necesitatea plății unei sume de 50 lei, iar majoritatea părinților au aflat, fie direct citind aceste anunțuri fie interesându-se la alți părinți, că odată cu depunerea actelor necesare înscrierii trebuie plătită și o sumă de câte 50 lei anual pentru fiecare copil înscris sau reînscris. Cei mai mulți părinți se prezentau la inculpată, căreia îi înmânau direct actele și suma de 50 de lei și semnau pe copia actului de identitate. Părinții care nu se puteau întâlni din diverse motive cu inculpata lăsau actele și banii unei angajate a unității, acestea urmând a fi înmânate inculpatei mai târziu de către respectiva angajată, iar în acest caz inculpata trecea personal litera „A” pe pagina doi a copiei actului de identitate. Cei mai mulți părinți au perceput suma de 50 de lei ca fiind obligatorie, unii au arătat că nu și-au pus problema dacă e obligatorie sau nu. Sumele de bani adunate au fost folosite de către inculpată în interesul unității de învățământ pentru diverse investiții, cum ar fi reparații curente, achiziționare de materiale didactice, piese de mobilier, achiziționare de costume pentru spectacole.
Această stare de fapt a fost reținută de către instanța de judecată din coroborarea tuturor mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale și al judecății.
Așa cum rezultă din ansamblul mijloacelor de probă administrate, în mod special din declarațiile martorilor audiați, la unitatea de învățământ condusă de către inculpată de înscrierea sau reînscrierea copiilor se ocupa personal inculpata, în calitate de director al instituției, iar aceasta a impus în timp „practica” de a se plăti o sumă de 50 lei anual pentru fiecare copil înscris sau reînscris. Au existat cazuri izolate în care unii părinți nu au plătit aceasta sumă ( de exemplu martorii I. B. – care a auzit totuși că o astfel de sumă se plătea-, H. V., H. A., M., P. A., S. I., P. A. F., T. N. A., C. A. A., Seciasnchi I. C., H. S. H., B. M. C.). Chiar din declarația dată de către inculpată în fața instanței rezultă că pentru anul școlar 2013-2014 au plătit acea sumă de bani doar în jur de 200 de părinți, deși erau aproximativ 400 de copii înscriși în acel an școlar.Din declarația inculpatei dată în fața instanței rezultă faptul că s-a decis în cadrul consiliului de administrație să se poată plăti o sumă de bani cu titlu de donație, fără ca acea sumă de bani să fie obligatorie, iar această poziție a inculpatei a fost susținută de declarațiile martorilor S. A. ( membru al consiliului de administrație), G. D. ( contabil șef) și H. S. H. ( părinte și președinte al Comitetului de părinți la nivelul grădiniței). Și ceilalți martori angajați ai unității au susținut faptul că suma de 50 de lei era dată cu titlu de donație și nu era obligatorie.Totuși, mai mulți părinți au perceput acea sumă de bani ca fiind obligatorie și au perceput că li se va refuza înscrierea copilului lor în caz de neplată, vor avea diverse probleme sau au văzut anunțuri care menționau faptul că trebuie plătită și suma de 50 de lei la înscriere sau reînscriere. Printre martorii audiați în mod nemijlocit de către instanță, care au perceput acea sumă de bani ca fiind obligatorie sau au perceput că li se va refuza înscrierea copilului lor ori vor exista diverse urmări nefavorabile în caz de neplată, sunt și martorii B. R. S., M. M. ( „nu mi s-a spus că taxa de înscriere ar fi obligatorie dar eu am perceput-o ca fiind așa din moment ce a existat un anunț care preciza ce acte sunt necesare la înscriere”), B. S., B. O. ( „am perceput acea taxă ca și cum trebuia să plătesc, așa cum trebuia să aduc și alte acte la înscriere, cum ar fi analizele medicale de exemplu”), S. B. G. ( „eu am rămas printre ultimii părinți care nu am plătit, astfel că la avizier, la ușa de intrare în sala de clasă, era trecut un anunț pe care scria: taxa de înscriere – 50 de lei și apoi erau menționate numele copiilor pentru care nu se plătise acea sumă de bani, ... nu știu dacă s-ar fi înscris copilul dacă nu plăteam, ... am plătit acei bani pentru că numele meu apărea pe tabel, nu din proprie inițiativă”), Ș. Z. M. ( „am perceput ca fiind obligatorie plata sumei de bani la înscrierea copilului, mi se părea normal să plătesc acea datorie, am considerat că era obligatoriu să plătesc din moment ce am plătit și în alți ani și din moment ce și alți părinți au plătit”), I. R. ( „eu am știut că doar trebuie să dau acea sumă de bani și nu am întrebat de ce trebuia să o plătesc,....eu mă refer la această sumă ca fiind o taxă din moment ce am perceput că trebuia să o plătesc”), C. M. G. ( am plătit și o donație de 50 lei, atunci mi s-a părut a fi obligatorie pentru că era vorba de o înscriere inițială, iar la întrebarea procurorului „ fiind vorba de o taxă, o considera obligatorie?” a răspuns afirmativ), C. F. C. care și-a menținut declarațiile date în cursul urmăririi penale și în fața instanței referitor la obligativitatea plății taxei de înscriere, G. A. ( „este posibil ca și doamna director să îmi fi cerut să îi plătesc acei bani, .....eu am plecat cu gândul că acei bani sunt pentru taxă de înscriere, ....cuvântul taxă înseamnă ceva obligatoriu), Todoșan B. N. ( la înscrierea inițială, cred ca în anul 2012, m-am întâlnit sigur cu doamna directoare, ea mi-a cerut acești bani și atunci i-am dat ei), M. A. ( „credeam că în caz de neplată copiii mei vor avea probleme, puteau fi priviți cu reticență din partea personalului, să nu fie îngrijiți corespunzător, de exemplu), M. C. A. ( „în 2010 când am înscris prima dată copilul la grădiniță am primit un înscris pe care erau trecute actele necesare la înscriere și acolo era trecută și suma de 50 lei......în primă fază la înscriere mi s-a părut obligatorie plata sumei iar ulterior nu mi-am mai pus problema pentru că am știut ce trebuie să duc la reînscriere”), P. R. I. ( „am avut 2 copii înscriși la PP 14 și atât la înscriere cât și la reînscriere ni s-a cerut de către doamna director să plătim taxă de înscriere 50 de lei.....nu mi s-a spus nici că este obligatorie nici că nu este obligatorie, mi-a spus doar atât – taxă de înscriere – 50 de lei”), G. A. ( „la înscriere și la fiecare reînscriere am plătit 50 de lei, doamna director mi-a spus că trebuie să plătesc acești bani, am văzut afișat că trebuie să plătesc taxă de înscriere”), D. N. Crenguța („ la avizierul grupei s-a scris că trebuie să aducem actele necesare și taxă de reînscriere de 50 lei, la înscrierea inițială în 2011 doamna director mi-a spus că se plătește 50 de lei taxă de înscriere, la reînscriere știam de taxă de la avizier), R. A. E. („la prima înscriere a copilului meu aceasta am făcut-o la doamna director aceasta mi-a cerut taxă de înscriere 50 de lei), J. A. S. („pe lângă acte am dat doamnei director și o sumă de 50 lei ca taxă de înscriere, .....mi-a spus că va face igienizare și mi-a spus că trebuie să plătesc 50 lei pentru acest aspect”), D. ( fostă D.) I. F. („în primăvara anului 2013 m-am prezentat la doamna director, aceasta mi-a spus că pentru înscriere trebuie să plătesc suma de 50 de lei, am plătit acea sumă pentru că m-am gândit că în caz contrar copilul meu va rămâne pe dinafară, am perceput această sumă ca fiind o taxă obligatorie.....educatoarea mi-a spus textual că trebuie să mă prezint la directoare pentru a plăti 50 de lei pentru înscriere”), M. L. M. („ în primăvara anului 2013 am văzut pe un avizier că trebuie să plătesc 50 de lei taxă de înscriere, îmi aduc aminte că exact așa scria”), V. A. („ pentru înscrierea în anul 2013-2014 am fost îndreptată pentru înscriere la doamna directoare și inculpata mi-a spus că trebuie să plătesc și taxa de înscriere 50 lei, inculpata nu mi-a spus că nu mi se va înscrie copilul dacă nu voi plăti dar eu am subînțeles acest aspect”), S. A. D. („în primăvara anului 2013 am fost la doamna director și aceasta mi-a spus că pe lângă actele de identitate și actele medicale trebuie să plătesc și 50 lei pe care eu am perceput-o ca taxă de înscriere, .....mi s-a părut a fi legală dar am avut percepția faptului că nu mi se va înscrie copilul dacă nu voi plăti din moment ce ni s-a cerut această sumă ca taxă de înscriere......nu mi s-a spus că nu mi se va înscrie copilul în caz de neplată, doar am bănuit eu asta”), M. N. S. („în primăvara anului 2013 am înscris pentru prima dată copilul, am fost la doamna director și ea mi-a spus că trebuie să plătesc 50 de lei pentru înscriere.....poate dacă aș fi fost mai dură și aș fi cerut chitanță nu mi s-ar fi înscris copilul.....taxa mi s-a părut că este obligatorie și că este legală .....nu-mi amintesc ca inculpata să fi folosit cuvântul obligatoriu, mi-a spus doar că trebuie să plătesc”), Klemenko S. („în primăvara anului 2013 am mers la doamna director, i-am dat actele și suma de 50 de lei pentru înscriere, mi s-a părut că această sumă este legală și am avut percepția faptului că dacă nu voi plăti nu mi se va înscrie copilul”), B. I. S. („de la niște prieteni am aflat că trebuie să plătesc contravaloarea înscrierii, suma de 50 de lei, eu cred că din moment ce toată lumea a plătit acei 50 de lei, bănuiesc că nu mi s-ar fi înscris copilul”).
Aparența de obligativitate a rezultat și din discuția avută între denunțătorul B. S. și inculpată, înregistrare autorizată de către Tribunalul A. conform Codului de Procedură Penală din 1968, de la data de 18 iunie 2013. B. S. îi spune inculpatei „am venit să plătesc taxa pentru Tyra ( numele copilului)”, iar inculpata acceptă acest termen de „taxă”, care semnifică o plată obligatorie care generează consecință nefavorabile în caz de neplată, fără a-l contrazice pe B. S.. Mai târziu inculpata îi spune lui B. S. că „așa îmi țin evidența mai bine, fiecare semnează pe documentul lui. C-o dat.”. În condițiile în care inculpata cerea fiecărui părinte să semneze la momentul plății este evident că acestor părinți li se crea impresia, așa cum au și confirmat o parte din ei, că toți părinții plătesc această sumă și că este obligatorie.
Inculpata a solicitat achitarea sa, în temeiul art. 16 alineat 1 litera a) Cod Procedură Penală, considerând că fapta pentru care este acuzată nu există.
Instanța a apreciat că în cauză, fapta există în condițiile în care inculpata, funcționar public în termenii art. 145 și 147 Cod Penal 1969, în funcția sa de director, se ocupa de activitatea de înscriere sau reînscriere a copiilor la Grădinița PP14 A., organiza și coordona această activitate, așa cum rezultă din toate declarațiile angajaților unității și chiar ale inculpatei, care nu a negat niciodată că ea era responsabilă de această activitate, în condițiile în care inculpata a îndeplinit în mod defectuos această activitate, știind că nu poate fi obligat vreun părinte să plătească vreo sumă de bani la o unitate de învățământ de stat, și totuși prin modul de organizare a acestei activități a lăsat să se perceapă faptul că plata sumei de bani plătită de mai mulți părinți la înscriere sau reînscriere ar fi obligatorie. Inculpata a acționat arbitrar și relativ la faptul că banii erau adunați de către ea, doar de la anumiți părinți ( chiar inculpata afirmă în declarațiile sale că în primăvara anului 2013 au plătit doar în jur de 200 de părinți din aproximativ 400 de părinți ai copiilor înscriși și au existat o . martori care au declarat că nimeni nu le-a spus despre o asemenea taxă de înscriere sau donație) iar arbitrariul mai constă și în faptul că nu se eliberau chitanțe, banii nu se înregistrau în evidențele contabile, și nimeni nu putea ști cum se cheltuiau sumele de bani colectate de către inculpată. Chiar dacă nu s-a probat faptul că inculpata folosea banii în interes personal, totuși ea ar fi fost obligată să stabilească un sistem clar și transparent în cadrul căruia părinții, in mod voluntar, să poată contribui la buna desfășurare a procesului de învățământ, așa cum sunt organizate aceste aspecte în prezent.
Conform art. 32 alineat 4 din Constituția României și conform art. 9 alineat 3 din legea nr. 1/2011 învățământul de stat este gratuit iar art. 10 alineat 1 din legea nr. 1/2011 prevede că acest domeniu constituie un serviciu de interes public. Fiind vorba de faptul că acest domeniu este de interes public și este gratuit funcționarii publici, în sensul art. 145 și 147 Cod Penal 1969 ( din rândul cărora face parte și inculpata), nu au dreptul de a solicita nici direct nici indirect sume de bani legate de acest domeniu, solicitări care să inducă cetățenilor, care beneficiază de gratuitatea învățământului de stat, percepția faptului că vor suferi anumite consecințe nefavorabile, ei sau copiii lor, în situația în care nu vor achita sumele de bani pretinse. Este adevărat aspectul că atât inculpata cât și angajatele unității conduse de către inculpată au fost foarte atente în a nu spune vreodată vreunui părinte faptul că se va refuza înscrierea unui copil în caz de neplată a „taxei de înscriere” care se percepea la înscrierea sau reînscrierea în următorul an școlar, lucru confirmat de toți martorii chestionați sub acest aspect. Însă tot atât de reală este și împrejurarea că în mod indirect s-a lăsat să se înțeleagă (așa cum au susținut și unii din martorii menționați anterior), că în caz de neplată vor exista consecințe nefavorabile. Atâta timp cât mai mulți martori au declarat că au văzut anunțuri la avizierul unității sau la avizierul grupei de clasă prin care, pe lângă actele necesare înscrierii, se menționa și necesitatea plății unei sume de 50 de lei este evident că s-a încercat și inducerea ideii că plata unei astfel de sume este obligatorie alături de atașarea actelor necesare înscrierii sau reînscrierii. Mai mult, martorii B. S. și S. B. G. au precizat că și-au văzut numele lor sau al copiilor lor înscrise pe o listă care cuprindea numele celor care nu au plătit suma de 50 de lei și care erau obligați să se prezinte la inculpată pentru a rezolva problema, iar o astfel de listă a persoanelor care nu au plătit lăsa de înțeles fără echivoc obligativitatea unei astfel de plăți și posibilitatea existenței unor repercusiuni pentru persoanele aflate pe acea listă.
Inculpata, în calitate de director și de persoană care și-a asumat în mod direct și nemijlocit activitatea de înscriere sau de reînscriere a copiilor în următorul an școlar, trebuia să își îndeplinească atribuțiile in mod corespunzător, în sensul organizării unui sistem transparent și clar de înscriere sau reînscriere, sistem care să nu lase loc nici unei interpretări și care să nu inducă percepția obligativității plății unei taxe de înscriere sau a existenței unor urmări nefavorabile în caz de neplată. În opinia instanței de judecată, în mod intenționat, deci cu știință, s-a dat de înțeles părinților (sau unei părți dintre aceștia), că plata acestei sume de bani este obligatorie, deoarece în situația în care acestora li s-ar fi transmis, fără echivoc, faptul că plata este opțională, sumele colectate de către inculpată ar fi fost probabil mult mai mici. În acest sens este semnificativă declarația martorului H. S. H., președintele comitetului de părinți la grădinița PP14, care a arătat că înainte de declanșarea prezentului dosar niciodată părinții nu s-au opus la plata unor sume de bani solicitate pentru diverse aspecte sau activități (neopunere care are directă legătură cu percepția obligativității plății unor astfel de sume de bani), „dar după ce a început acest proces au început să existe părinți care să refuze să plătească astfel de sume de bani, iar în acest mod are de suferit procesul de învățământ”.
Este semnificativ și faptul că din ansamblul declarațiilor martorilor rezultă faptul că ulterior lunii iunie 2013 și ulterior revocării inculpatei din funcția de director s-a creat un astfel de sistem transparent la nivelul Grădiniței PP14, astfel că, de strângerea de bani pentru nevoile curente se ocupă doar asociațiile de părinți, prin diverse forme de organizare, soluție care ar fi trebuit impusă chiar de către inculpată, anterior momentului revocării sale din funcție.
Față de aceste considerente, instanța a considerat că nu este întemeiată solicitarea inculpatei de achitare în condițiile art. 16 alineat 1 litera a) Cod Procedură Penală, deoarece există fapta inculpatei, funcționar public în condițiile art. 145 și 147 Cod Penal 1969, de a organiza în mod defectuos, cu știință, activitatea de înscriere sau de reînscriere a copiilor la Grădinița PP14 A., și prin inducerea percepției obligativității plății unei sume de 50 lei s-a cauzat o vătămare a intereselor legale ale unor persoane care nu ar fi plătit această sumă de bani în cazul în care nu s-ar fi creat în mod intenționat percepția obligativității plății acestei sume de bani. Pe lângă denunțătorul B. S. care a semnalat această vătămare a interesului său legal au mai existat și alți părinți deranjați de necesitatea plății acestei taxe, dar care totuși au plătit (de exemplu martora M. M. G. declară „evident că sunt nemulțumită dacă plătesc ceva ce nu datorez”). Vătămarea intereselor legale ale unor persoane decurge și din faptul că, așa cum chiar inculpata afirmă, au plătit doar în jur de 200 de părinți din cei aproximativ 400 de părinți ai copiilor înscriși, și au existat martori care au susținut că niciodată nimeni nu le-a spus că ar trebui sau că se plătește vreo taxă ori donație la înscriere sau reînscriere. În condițiile în care unor părinți li s-a indus cu intenție percepția obligativității unei sume de bani la înscriere sau reînscriere iar alți părinți nu știau nimic despre așa ceva, este evident că s-a creat o vătămare a intereselor legale unor părinți aflați în prima categorie care nu ar fi plătit în situația în care nu li se crea, cu știință, o astfel de percepție de obligativitate.
În baza art. 386 Cod Procedură Penală s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 246 Cod Penal 1969 raportat la art. 132 din legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alineat 2 Cod Penal 1969 în infracțiunea prevăzută de art. 246 Cod Penal 1969 cu aplicarea art. 41 alineat 2 Cod Penal 1969. Instanța a considerat că se impune înlăturarea din încadrarea juridică a prevederilor art. 132 din legea nr. 78/2000 care se referă la condiția ca „ funcționarul public să fi obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit”. Niciun mijloc de probă administrat nu a putut dovedi faptul că inculpata ar fi obținut pentru sine un folos necuvenit, în sensul că și-ar fi însușit vreo sumă de bani din cele colectate de la părinți. Angajații audiați precum și cei mai mulți părinți audiați au declarat că au convingerea că sumele de bani colectate au fost folosite pentru interesul general al unității, în sensul de efectuare de diverse investiții sau reparații necesare. Nu este întemeiată opinia procurorului de ședință care a susținut, cu ocazia cuvântului pe fond, faptul că sintagma „pentru altul” se poate referi la unitatea de învățământ, sau la copiii care au beneficiat de aceste investiții, deoarece nu se poate susține opinia că inculpata a intenționat să obțină pentru o unitate de stat un folos necuvenit, sau că folosul necuvenit a fost obținut pentru copiii ai căror părinți au plătit aceste sume de bani. Dacă părinților li s-au solicitat bani pentru ca să beneficieze de condiții mai bune chiar copiii lor, nu se poate susține ideea că s-ar fi obținut un „folos necuvenit” pentru acești copii.
În ceea ce privește situația aplicării legii penale mai favorabile, în condițiile art. 5 Cod Penal, instanța a apreciat că este mai favorabil Codul Penal din 1969, față de cuantumul pedepsei ( de la 6 luni la 3 ani închisoare față de pedeapsa de la 2 ani la 7 ani închisoare în actuala reglementare). Pe de altă parte, instanța, a apreciat că în cauză nu se impune o soluție de condamnare iar ținând cont de prevederile deciziei Curții Constituționale nr. 265 din 06 mai 2014, consideră ca prin aplicarea globală a Noului Cod Penal, care nu permite aplicarea instituțiilor renunțării la aplicarea pedepsei sau a amânării aplicării pedepsei față de limita maximă de 7 ani închisoare prevăzută de art. 297 alineat 1 Cod Penal, s-ar crea o situație mai nefavorabilă inculpatei, aceasta putând beneficia de aplicarea prevederilor art. 181 Cod Penal 1969, care constituie o soluție de necondamnare.
Pentru a se reține aplicarea prevederilor art. 181 Cod Penal 1969, instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 181 alineat 2 Cod Penal 1969, respectiv modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita inculpatei.Astfel, scopul urmărit a fost acela de a asigura condiții bune de desfășurare a activității curente copiilor care frecventează cursurile organizate de către unitatea condusă de către inculpată.Inculpata a mai depus la dosarul cauzei mai multe adrese înaintate Primăriei A. prin care se solicitau fonduri pentru diverse reparații generale care nu au primit răspuns ( filele 385-388 volum II dosar instanță). Prin adresa nr._/30.12.2013 a Primăriei Municipiului A. se comunică Grădiniței PP 14 A. bugetul final pentru anul 2013, iar anexa ( fila 55 volum I dosar instanță) dezvăluie sumele mici alocate unității, insuficiente pentru efectuarea unor reparații generale, achiziționarea unor materiale didactice sau diverse dotări. Din declarația martorei G. D., contabil șef din anul 1997 până în prezent la unitatea condusă de către inculpată, din partea primăriei s-au primit 8000 de lei anual pentru achitarea reparațiilor curente ( de exemplu înlocuirea unui robinet, înlocuirea unei conducte în caz de avarie etc.) și doar în anul 2014, ulterior deschiderii prezentului dosar penal, s-a reușit obținerea unor fonduri din bugetul de stat pentru schimbarea geamurilor. Tot acest martor a mai arătat că din suma de 50 lei strânsă de la părinți se achiziționau materialele necesare claselor, mobilier, schimbarea parchetului sau zugrăvit.
Instanța a constatat faptul că problema subfinanțării sistemului de învățământ pune directorii unităților de învățământ de multe ori în situația în care, în orice mod ar acționa, ar fi pasibili de răspundere, într-o formă sau alta. Și alți conducători de unități de învățământ au acționat și acționează identic sau asemănător felului în care a acționat inculpata, în condițiile în care martorii audiați, părinții sau angajați ai PP 14 A., au confirmat că astfel de sume de bani, denumite fie fondul școlii, fondul clasei, fondul grupei, fondul grădiniței etc., s-au adunat încă de pe vremea când acești părinți frecventau cursurile unor grădinițe sau școli de stat, sau astfel de sume de bani încă se mai colectează la cele mai multe unități de învățământ, cel puțin din raza municipiului A. ( martorii B. C., B. R. S., D. L., G. D., B. O., P. A. D. -care susține că această practică este una la nivel național-, V. R. D., D. R., B. S., F. C., Gibanica I. M., C. D. B., Klemenko S.). Acești directori de instituții de învățământ sunt nevoiți să apeleze la diverse metode pentru a strânge sumele de bani de la părinți necesare desfășurării procesului de învățământ, în caz contrar, așa cum s-a subliniat mai sus, conform declarației martorului H. S. H., președintele comitetului de părinți la grădinița PP14, are de suferit procesul de învățământ. În situația în care aceste sume de bani nu ar fi colectate de la părinți, în condițiile în care cum s-a arătat mai sus, autoritățile locale și centrale nu asigură în întregime sumele necesare, s-ar ajunge la situația în care tot directorilor acestor unități de învățământ li s-ar reproșa faptul că nu fac eforturi suficiente sau că nu ar fi buni manageri pentru a face rost de acești bani pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului de învățământ.
În legătură cu al doilea criteriu de evaluare a pericolului social, respectiv urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, instanța a constatat faptul că cei mai mulți părinți nu s-au arătat deranjați de faptul că au plătit câte 50 de lei anual, chiar au subliniat faptul că nici nu au dat importanță acestei sume, considerând-o ca fiind una modică sau pe care ar fi gata să o plătească și în continuare sub formă de donație sau sub alte forme. În acest sens urmarea produsă a fost una lipsită în mod vădit de importanță, în condițiile în care ansamblul probator administrat a demonstrat faptul că sumele de bani au fost folosite pentru nevoile unității de învățământ ( așa cum au susținut angajații audiați și majoritatea părinților audiați în fața instanței).
Ultimul criteriu prevăzut de art. 181 alineat 2 Cod Penal se referă la persoana și conduita făptuitorului. Astfel inculpata este o persoană care nu are antecedente penale, în vârstă de 56 de ani în prezent, a fost timp de 19 ani director al Grădiniței cu Program Prelungit nr. 14 A., timp în care activitatea sa a fost apreciată așa cum rezultă din înscrisurile depuse de către inculpată, și cum au susținut angajații audiați și majoritatea părinților audiați în fața instanței. Referatul de evaluare întocmit de către Serviciul de Probațiune A. subliniază la punctul III( fila 431 volum III dosar instanță) aprecierea de care se bucură inculpata în rândul angajaților și al părinților. Concluziile referatului sunt în sensul că inculpata prezintă un risc scăzut de a comite din nou infracțiuni, că aceasta dovedește că a reușit să ridice standardele instituției pe care a condus-o timp de 19 ani, a reușit să mențină un colectiv de oameni unit și motivat, a reușit să fie în același timp un bun părinte, aceasta deține suficiente resurse interne și externe pentru a se reintegra în societate, și se propune o soluție care să permită inculpatei valorificarea resurselor sale în direcție pro-socială.
Toate aceste considerente au condus la concluzia că deși fapta inculpatei există, deoarece aceasta în calitate de funcționar public în condițiile art. 145 și 147 Cod Penal 1969, a organizat în mod defectuos, cu știință, activitatea de înscriere sau de reînscriere a copiilor la Grădinița PP14 A., și prin inducerea percepției obligativității plății unei sume de 50 lei s-a cauzat o vătămare a intereselor legale ale unor persoane care nu ar fi plătit această sumă de bani în cazul în care nu s-ar fi creat în mod intenționat percepția obligativității plății acestei sume de bani, totuși aceasta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni prin atingerea minimă adusă valorii sociale apărate de articolul 246 Cod Penal 1969, iar modul și mijloacele de săvârșire ale faptei, scopul urmărit, urmările care s-au produs ori care s-ar fi putut produce, persoana și conduita inculpatei, nu îndreptățesc instanța să pronunțe o soluție de condamnare.
Împotriva sentinței penale nr. 650/27.03.2015 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ au declarat apeluri, în termen legal, P. de pe lângă Judecătoria A. și inculpata Ț. R., criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria A. s-a solicitat condamnarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă continuată, ca infracțiune asimilată infracțiunilor de corupție, prev. de art. 246 C.p anterior raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin.2 C.p din 1969, variantă în care limitele de pedeapsă sunt de la 3 la 15 ani închisoare, corespunzător infracțiunii prev. de art. 246 C.p din acel moment, cu aplicarea art. 5 NCp și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza II-a lit. a,b,c. C.p.; ca modalitate de executare a pedepsei s-a solicitat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere prev. de art. 861 C.p anterior, aplicarea dispozițiilor privind măsurile de supraveghere - art. 862 și 863 , precum și atragerea atenției asupra dispozițiilor art. 864 alin.1 raportat la art. 83, 864 alin.2 cu referire la art. 404 NC.p.p.
În motivarea apelului, P. de pe lângă Judecătoria A. a criticat dispoziția de schimbare a încadrării juridice prin înlăturarea art. 132 din Legea nr. 78/2000, susținându-se că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 246 C.p anterior raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin.2 C.p anterior, respectiv abuzul în serviciu, funcționarul public a obținut pentru sine sau altul un folos necuvenit, „folosul” fiind sumele de bani pretinse sau obținute, iar „pentru altul” este oricare altă persoană în folosul căreia s-au cheltuit banii și anume, în speță, „altul” fiind grădinița (unitatea de învățământ) și în subsidiar, copii și educatorii care fac parte din aceasta. S-a susținut că, beneficiind într-un fel sau altul de sumele de bani cerute de inculpată, grădinița și angajații acesteia și-au câștigat un folos momentan sau de durată și nu pot fi excluși din sintagma „pentru altul”, o astfel de excludere însemnând o trunchiere/limitare a categoriei de subiecți care nu este prevăzută, obiectiv, de legea penală ci impusă, în mod subiectiv, de instanța de judecată. S-a mai arătat și că împrejurarea că, deși inculpata Ț. R. a predat documentele și banii încasați de la grupa mijlocie „B”, declarând organelor de urmărire penală că nu a mai făcut înscrieri și la alte grupe, ulterior a predat de bună voie organelor de cercetare penală toate documentele deținute precum și suma de 9050 lei despre care susținea că o mai avea din încasări, ceea ce ar conduce la concluzia că intenția sa inițială de a ascunde organelor de urmărire penală existența acestei sume creează premisele ideii obținerii acestei sume pentru sine și nu pentru altul.
În ceea ce privește pericolul social al faptei comisă de inculpată, P. de pe lângă Judecătoria A. a invocat ca împrejurări și situații care conduc la ideea că există gradul de pericol social al unei infracțiuni, următoarele: inculpata nu a comis fapta de abuz în serviciu în forma ei simplă, ci în condițiile circumstanței agravante prev. de art. 246 C.p anterior raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, variantă în care limitele de pedeapsă sunt de la 3 la 15 ani închisoare; inculpata a comis infracțiunea în forma continuată, fiind incidente dispozițiile art. 41 alin.2 C.p, obiectul urmăririi penale vizând activitatea inculpatei din perioada februarie - iunie 2013, perioadă în care activitatea infracțională a vizat în jur de 200 de persoane vătămate; a premeditat și organizat bine acest sistem de strângere a banilor ( taxei), amplasând anunțuri la avizierul grădiniței, încasând banii direct sau indirect, prin intermediul educatoarelor, bani pe care i-a păstrat sub control propriu, ținând o evidență proprie strictă a acestora; nu a recunoscut comiterea faptei, prin care a creat un prejudiciu ridicat de 9750 lei, prezentând teoria „ donației”; inculpata nu a făcut dovada unei conduite pozitive dincolo de modelul normal al unei persoane oarecare, singurul lucru dovedit fiind o bună desfășurare a activității sale de director, prin prisma condițiilor bune oferite de grădinița unde activa ca și conducător, aspect care trebuie să apară ca unul normal și firesc și nu ca o excepție, ca ceva deosebit; în condițiile în care nu existau declarații contradictorii, inculpata a formulat plângere penală împotriva martorilor B. S. și S. B. G. pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, iar în cursul judecății, fără nici un temei a recuzat procurorul de ședință, acțiuni întreprinse în scop de intimidare și șicanare în cadrul procesului penal. Astfel, P. de pe lângă Judecătoria A. a învederat că au existat părinți care au plătit direct inculpatei suma de 50 sau 100 lei „ taxă de înscriere” și părinți care au plătit suma de 50 sau 100 lei cu același titlu, însă care au lăsat documentele și banii uneia dintre educatoare pentru a fi predate mai apoi inculpatei; majoritatea martorilor audiați în cauză, mai precis 162 din cei 200 de părinți audiați, ale căror copii ale documentelor de identitate au prezentat însemnări, au declarat că au plătit suma de 50 lei ca taxă de înscriere cunoscând că „așa trebuie”; din declarațiile mai multor martori rezultă că acest sistem nu era la prima aplicare ci era perpetuu, aplicat din anii anteriori, semnificativă în acest sens fiind declarația martorei C. M. G. dată în cursul judecății, care a arătat că și-a înscris copilul la grădinița nr. 14 încă din anul 2010 - la creșă, iar pe lângă actele de identitate a plătit și o donație de 50 d elei, care atunci i s-a părut obligatorie, întrucât era vorba de înscrierea inițială, iar ulterior, în anul următor la reînscriere i s-a spus de către alți părinți că se obișnuiește să se plătească această sumă în fiecare an.
În apelul declarat de inculpata Ț. R. s-a solicitat ca în temeiul art. 396 alin. 5 raportat la art. 16 alin.1 lit.a C.p.p., să se dispună achitarea sa pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C.p anterior, întrucât fapta nu există. Pe latură civilă, s-a solicitat în temeiul dispozițiilor art. 25 alin.3 C.p.p restituirea sumei de 9750 lei ridicată în cursul urmăririi penale către unitatea de învățământ, respectiv Grădinița cu program prelungit nr. 14, această sumă reprezentând banii donați de către părinți grădiniței.
În susținerea cererilor sale, inculpata a învederat că nu s-au mai alocat nici un fel de fonduri pentru investiții în grădinița unde era directoare, așa cum rezultă din adresa nr. 1065/14.05.2014 emisă de Inspectoratul Școlar Județean A. și din adresa nr. 1651/11.01.2013 a Primăriei Municipiului A. primită la solicitarea inculpatei de a se aloca fonduri pentru anul școlar 2013-2014; că, așa cum rezultă din declarațiile de la dosar, aceasta raporta periodic la ședințele cu părinții, modalitatea de cheltuire a banilor și prezenta investițiile făcute astfel: martora B. A. a arătat că inculpata a participat la o ședință cu părinții și le-a explicat ce investiții s-au făcut din banii părinților; martora S. Arsenia a arătat că la ședințele cu părinții a explicat părinților ce investiții s-au făcut, iar inculpata explica și ea acestora ce investiții s-au făcut, arătându-le ce s-a făcut cu banii lor; din declarația martorei S. A. rezultă de asemenea că inculpata, în calitate de director, le comunica părinților ce se făcea cu sumele de bani, fie la ședințele cu părinții, fie prin intermediul reprezentanților părinților. Cu privire la caracterul obligatoriu al plății vreunei sume de bani, inculpata a susținut că din probele administrate rezultă fără dubiu că suma de 50 de lei plătită de unii părinți la înscrierea sau reînscrierea copilului la grădiniță nu era obligatorie, sens în care a invocat declarațiile martorilor B. A., G. D., S. M. C., P. R. I. și R. A. E..
Analizând apelurile declarate în cauză de P. de pe lângă Judecătoria A. și inculpata Ț. R., prin prisma motivelor invocate de aceștia și din oficiu, conform art. 417 alin. 2 C.p.p., instanța constată că sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Starea de fapt reținută de Judecătoria A. corespunde realității, fiind rezultatul evaluării corecte și complete a probelor administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești. Inculpata Ț. R. nu a negat faptul că a încasat sumele de bani în speță (câte 50 lei) de la părinți cu ocazia înscrierii/reînscrierii copiilor în grădiniță, dar a susținut că erau cu titlu de donații și nu taxă cu caracter obligatoriu. Instanța de apel nu își poate însuși această apărare. Astfel, deși sumele de bani nu erau obligatorii, în sensul că nu se puteau folosi metode de constrângere legale pentru a fi plătite (nu aveau titlu legal, nu puteau fi imputate, executate silit), prin modul în care erau percepute s-a creat aparența că aveau această natură: erau încasate o dată cu depunerea actelor de înscriere/reînscriere la grădiniță; erau plătite la conducerea grădiniței; se întocmeau liste cu persoanele care nu achitaseră „taxa”; părinții semnau pe copia actului de identitate – ceea ce le contura sentimentul îndeplinirii unei obligații. În apărarea sa, inculpata a încercat să acrediteze ideea că nu a avut nicio legătură cu listele în care erau menționate persoanele care nu achitaseră „taxa”; nu ea este care le-a scris sau ar fi solicitat să fie afișate; însă este contrazisă de împrejurarea că fiind persoana ce încasa banii în speță, era singura care cunoștea situația plăților. Prin urmare, listele respective, chiar dacă ar fi fost întocmite de alți angajați ai grădiniței (educatoare de la grupe), aveau informații transmise de inculpată în scopul de a mobiliza părinții să achite cei 50 lei. Mai mult, nu poate trece neobservat nici faptul că pentru sumele plătite nu se elibera vreo chitanță sau alt document care să ateste efectuarea plății, în schimb tot părinții erau cei care semnau ca și cum ar fi fost beneficiarii unei prestații. Este adevărat că în concret, inculpata Ț. R. nu a condiționat înscrierea sau reînscrierea vreunui copil la Grădinița PP nr. 14 A. de plata acestei sume și nici nu avea cum să facă în mod direct acest lucru întrucât nu era prevăzut de lege, însă a creat o asemenea legătură prin încasarea banilor în momentul depunerii actelor de înscriere/reînscriere, o dată pe an. Mai mult, un număr mare de martori au vorbit de „taxă” de înscriere/reînscriere; de existența unor afișe cu actele necesare și mențiunea sumei de 50 lei ce se plătea la înscriere/reînscriere. În acest sens, relevante sunt, pe lângă aspectele indicate de Judecătoria A. și următoarele afirmații ale martorilor: martora R. C. (fila 205, vol II dosar judecătorie) la întrebarea cu ce titlu i s-a cerut suma de 50 lei de către directoare, a răspuns „Nu mi-am pus problema, am crezut că sunt pentru înscriere”; „cred că atunci am considerat că era obligatorie din moment ce o plăteau toți părinții”; martora C. M. G. (fila 206, vol II dosar judecătorie) – la întrebarea vizând titlul cu care a plătit acești bani în primăvara anului 2013, martora a precizat „ca și taxă de reînscriere, așa cum am plătit-o în fiecare an, totuși nu pot să spun sigur dacă era taxă sau donație și se foloseau ambii termeni pentru acea sumă”; martora G. A. (fila 208, vol II dosar judecătorie) –„nu știu dacă s-a folosit vreun titlu pentru acești bani, dar eu am plecat cu gândul că acei bani sunt pentru taxa de înscriere”; martora M. A. (fila 237, vol II dosar judecătorie) – „printre părinți această sumă era denumită fie fond al grădiniței, fie taxă de înscriere”; martorul P. R. I. (fila 241, vol II dosar judecătorie) – „Nu mi-a spus nici că este obligatorie, nici că nu este obligatorie, mi-a spus doar atât taxă de înscriere 50 lei”; martorul Gzorgyi A. (fila 244, vol II dosar judecătorie) – „Arăt că la înscriere am plătit doamnei director suma de 50 de lei taxă de înscriere și această sumă am plătit-o în fiecare an și la reînscriere”; martora D. N. Crenguța (fila 246, vol II dosar judecătorie) – „la reînscriere știam de taxă de la avizier. La înscrierea inițială în 2011, mi-a spus d-na director că se plătește 50 de lei taxă de înscriere”; martora D. (fostă D.) I. F. (fila 294 vol II dosar judecătorie) – „Arăt că în primăvara anului 2013 educatoarea de la grupă mi-a spus că trebuie să-mi înscriu copilul la directoare, m-am prezentat la d-na director și aceasta mi-a spus că pentru înscriere trebuie să plătesc suma de 50 lei. Am plătit acea sumă pentru că m-am gândit că în caz contrar copilul meu va rămâne pe dinafară, eu locuiam lângă grădiniță și nu-mi convenea să duc copilul în altă parte.”; martora M. L. M. (fila 395, vol II dosar judecătorie) – „în primăvara lui 2013 l-am înscris pentru 2013-2014 și țin minte că am văzut pe un avizier că trebuie să plătesc 50 lei taxă reînscriere. Îmi aduc aminte că exact așa scria pe acel avizier, respectiv 50 lei taxă reînscriere.”, etc. Astfel, instanța de apel constată nu doar că cea mai mare parte a părinților a perceput suma de 50 de lei ca o taxă pentru înscriere/reînscriere, ci că așa apărea și pe anunțurile cu actele necesare pentru această procedură.
Caracterul opțional al sumei menționate nu numai că nu a fost făcut public, ci dimpotrivă au existat diverse forme de comportament care să conducă la ideea contrară. Majoritatea părinților nu și-au pus problema legalității modului de percepere a așa zisei „ donații”, apreciind că suma strânsă este folosită pentru a crea condiții mai bune propriilor copii, însă, aceia care nu au dorit să plătească, adevărat că puțini la număr, au întâmpinat tot felul de situații neplăcute. Astfel, martora S. B. G. (fila 166, vol I dosar judecătorie) a arătat că era afișată o listă cu numele copiilor pentru care nu se plătiseră acești bani: „Precizez că eu am rămas printre ultimii părinți care nu am plătit, astfel că la avizier, la ușa de intrare în sala de clasă, era trecut un anunț pe care scria în felul următor „taxa de înscriere 50 de lei” și apoi erau menționate numele copiilor pentru care nu se plătise acea sumă de bani”.
O situație specială este cea a martorului B. S., care nedorind să plătească așa - zisa „ donație” a întâmpinat greutăți la reînscrierea fiicei sale în grădiniță. Astfel, deși dosarele pentru reînscriere erau preluate și de educatoarele de la grupă în cazul părinților care nu puteau veni în programul stabilit de inculpată, martorului B. S. i-a fost restituit dosarul de către educatoare, iar din înregistrarea discuției purtată cu inculpata rezultă că se aștepta plata sumei de 50 lei. În acest sens, în cursul urmăririi penale martora Ț. D. F. a susținut că (fila 43 dosar UP): „Eu am ezitat să predau d-nei directoare actele lăsate mie și colegei mele pentru înscrierea fetiței sale în anul următor pentru că acesta își exprimase nemulțumirea și refuzul de a plăti această taxă de înscriere și astfel am evitat să fiu întrebată de d-na directoare de ce părintele lui B. Tyra refuză să achite taxa de înscriere. Între timp a fost afișată la avizier o listă întocmită de d-na directoare în care erau menționați copiii înscriși precum și cei neînscriși, circa 5-6 la număr printre care și B. Tyra, I. M. și B. A. S. și S. N.”. Ulterior, în fața instanței, martora și-a nuanțat declarația (fila 103, vol I dosar judecătorie): „Arăt că B. Tyra erra înscrisă la grupa noastră, la un moment dat tatăl ei și-a exprimat nemulțumirea în legătură cu această donație, noi l-am direcționat către biroul directoarei pentru că nu era problema noastră și noi doar vroiam să știm dacă fetița urma să fie înscrisă sau nu pentru anul următor. Eu nu știu ce discuții au fost între acest părinte și doamna director. Este adevărat că domnului B. nu i-a luat dosarul de înscriere, pentru că el a încercat să arunce problema asupra colegei mele S. A., dar noi i-am spus, dându-i dosarul înapoi să se ducă să discute cu doamna director”. Niciuna dintre variante nu concordă cu cea susținută de cealaltă educatoare de la grupa unde era B. Tyra. Astfel, martora S. A. a relatat (fila 106, vol I dosar judecătorie): „Arăt că în general înscrierile, inclusiv reînscrierile se făceau la doamna director, la noi se întâmpla ca doar unii părinți grăbiți care nu puteau aștepta și în lipsa inculpatei, să ne lase nouă actele necesare înscrierii.”; „Cu domnul B. S. am avut următoarea problemă la reînscrierea copilului său, în sensul că acesta a venit și ne-a spus că el nu vrea să plătească acea taxă, ne-a lăsat dosarul, iar noi l-am pus împreună cu alte acte, iar atunci când am făcut lista cu cei care nu s-au înscris, noi am uitat de el și am trecut numele copilului lui pe lista cu cei care nu s-au reînscris, Ulterior a venit să ne întrebe de ce figurează pe acea listă, ne-a întrebat dacă e vreo problemă în sensul că nu a achitat acea sumă de bani, iar noi i-am dat dosarul înapoi și i-am spus să discute cu doamna director această problemă.” Concluzia analizei acestor declarații este aceea că înșiși angajații grădiniței percepeau ca o problemă faptul că vreunul dintre părinți nu achita suma de 50 lei câtă vreme erau direcționați către inculpată. Prin urmare, din ansamblul probelor administrate rezultă că sumele nu s-au menținut în limitele unor donații, acte benevole, lăsate la aprecierea celor care le plăteau.
Pe de altă parte, este adevărat că în speță, există martori care confirmă faptul că în consiliul de administrație al grădiniței s-a hotărât plata sumei de 50 de lei la înscrierea fiecărui copil, însă conform legii o asemenea „taxă” nu putea fi stabilită la o unitate de învățământ de stat și s-a decis să nu fie obligatorie. În acest sens este declarația martorei S. A. (fila 74, vol I dosar judecătorie) – „Arăt că a acea sumă de 50 lei la înscrierea fiecărui copil, s-a decis în consiliul de administrație, unde eram 4-5 persoane, acea sumă a fost hotărâră în unanimitate, nimeni nu s-a opus, și s-a hotărât ca din acea sumă de bani să se facă dotările necesare grădiniței, dar s-a decis că plata acelei sume de bani nu era obligatorie.” Mai mult, instanța de apel constată că dacă era într-adevăr vorba de donații, nu se punea problema deciderii lor în consiliul de administrație al instituției.
În ceea ce privește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C.p din 1969, instanța de apel își însușește considerentele Judecătoriei A.. Deși în apelul declarat de inculpata Ț. R. s-a susținut că nu există nici un act pe care să-l fi îndeplinit defectuos, o asemenea apărare este contrazisă de situația în speță. Astfel, activitatea de înscriere/reînscriere a copiilor în grădiniță, pe care a îndeplinit-o inculpata, s-a realizat în mod discreționar, prin perceperea unei sume de bani care nu este prevăzută ca o condiție aferentă acesteia; nu a fost o plată lăsată la libera apreciere a părinților, ci s-a indus ideea caracterului său obligatoriu. Condiția de „vătămare a intereselor legale ale unei persoane” este în mod evident realizată în cauză sub forma împiedicării părinților de a opta în cunoștință de cauză și prin crearea percepției că înscrierea/reînscrierea în grădiniță este un act de favoare și nu un drept legal care se realizează în condiții și după criterii obiective, iar nu discreționar de către conducerea unității de învățământ.
Referitor la critica formulată de P. de pe lângă Judecătoria A. privind înlăturarea din încadrarea juridică a dispozițiilor art. 132 din Legea nr. 78/2000, instanța de apel constată că este nefondată. Potrivit art. 132 din Legea nr. 78/2000: „În cazul infracțiunilor de abuz în serviciu sau de uzurpare a funcției, dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime.” Forma agravată a infracțiunii de abuz în serviciu vizează vătămarea intereselor unei persoane și obținerea unui folos necuvenit pentru funcționarul public sau altă persoană fizică/juridică. Sub acest aspect, se reține că instanța a fost sesizată cu privire la faptele din perioada februarie – 27 iunie 2013, când inculpata a încasat de la 212 părinți câte 50 de lei sau în unele cazuri 100 lei, din care suma de 9750 lei a fost consemnată la CEC BANK conform recipiselor de consemnare; iar în speță nu s-a făcut dovada și nici organul de urmărire penală nu a adus probe care să conducă la concluzia că ar fi avut sau urma să aibă altă destinație decât cea de a crea copiilor condiții decente de pregătire, condiții neasigurate de fondurile alocate pentru unitatea de învățământ, așa cum rezultă din cererile repetate formulate de inculpată către Inspectoratul Școlar A. și Primăria Municipiului A.. Astfel, se constată nu s-a făcut dovada că banii strânși cu ocazia înscrierii/reînscrierii în grădiniță au fost folosiți sau se intenționa să fie folosiți în interesul personal al inculpatei. Împrejurarea că, inițial, inculpata Ț. R. nu a predat toate documentele deținute și nu a menționat nimic despre faptul că se afla în posesia sumei de 9050 lei din încasări, nu poate conduce automat la concluzia că urmărea să-și însușească acești bani. Totodată, probele administrate în cauză au relevat că la ședințele cu părinții a fost prezentat modul în care erau cheltuite sumele strânse de inculpată, martorii audiați în cauză făcând vorbire de o îmbunătățire a condițiilor în care se desfășura procesul educațional (zugrăvit, materiale didactice, costume pentru spectacole, reparații curente, etc); or câtă vreme există un dubiu, acesta profită inculpatului. De asemenea, în mod întemeiat prima instanță a constatat că nu se poate reține că inculpata a obținut un folos material necuvenit „pentru altul” în sensul că pentru unitatea de învățământ - unitate de stat. În realitate, așa cum au arătat și martorii audiați, banii au folosit pentru crearea unor condiții mai bune pentru copiii care frecventau grădinița, bani proveniți în mare parte de la proprii părinți. Mai mult, așa cum s-a menționat și în rechizitoriu, banii nu au fost înregistrați în contabilitatea unității de învățământ și nici nu s-a probat că patrimoniul acesteia a fost sporit cu bunuri neconsumptibile cumpărate cu aceștia. Din înscrisurile aflate în dosarul de urmărire penală (filele 138 – 151 vol I dosar UP) rezultă că s-au achiziționat materiale didactice (pachet „B.” – revistă și DVD, Revista „Didactica”, jucării, ziarul „Esențial în învățământul preșcolar nr. 7”). A susține că angajații și grădinița au câștigat un folos momentan sau de durată prin simplul fapt că au beneficiat implicit de condiții mai bune de lucru sau de funcționare, în opinia instanței de apel nu se încadrează în ceea ce a înțeles legiuitorul prin sintagma de folos necuvenit pentru altul. De altfel, cea mai mare parte a părinților a perceput nu doar că suma de bani se plătea obligatoriu, ci și că era folosită în interesul copiilor din grădiniță.
Hotărârea este temeinică și legală și în ceea ce privește soluția de achitare a inculpatei pentru lipsa gradului de pericol social al unei infracțiuni, temei prevăzut de art. 181 C.p. din 1969, reținut ca lege penală mai favorabilă. Potrivit art. 181 C.p. din 1969, legea în vigoare la data faptelor: „Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.” În acest sens, o împrejurare importantă este cea a scopului urmărit de inculpată – acela de a crea condiții optime procesului educațional din grădiniță. Astfel, diplomele obținute de copiii din grădiniță la diferite concursuri, fotografiile depuse la dosar, denotă preocuparea și implicarea inculpatei în procesul educațional, proces care presupune nu doar alocarea unui timp suplimentar, ci și fonduri pentru susținerea activităților. De asemenea, conducerea Inspectoratului Școlar al Județului A. a făcut caracterizări pozitive în ceea ce o privește pe inculpată, respectiv: d-l N. Pellegrini, inspector general adjunct la data de 23.07.2013 a apreciat că – „doamna R. Ț. a condus grădinița PP 14 cu devotament și competență managerială, în condițiile în care resursele materiale și financiare alocate acestei unități sunt insuficiente din cauza restricțiilor de natură bugetară și din cauza necesității de a se încadra în numărul de posturi ce pot și normate” (fila 133, vol I dosar UP); iar d-na E. Sorițeu, inspector școlar de specialitate la data de 17.07.2013, a apreciat că inculpata: „Dispune de competențe profesionale și manageriale de bună calitate valorică, fapt relevat prin activitatea de zi cu zi de la clasă, punctualitate, seriozitate, respect și prețuire pentru ideile dinamice, creative, capabile să anime o realitate; În calitatea de director, manifestă motivație pentru o bună organizare estetică a spațiului grădiniței, receptivă la dinamismul organizatoric al acesteia, la creșterea prestigiului unității, la sporirea actului educațional, fapt relevat prin numărul mare de copii care frecventează Grădinița pp 14 A.; Are rezultate deosebite atât la nivel de unitate cât și la nivel național în organizarea, coordonarea și participarea la concursuri, parteneriate, proiecte; Este receptivă la toate solicitările pe linie profesională, promptă în ducerea la bun sfârșit a tuturor atribuțiilor” (fila 134, vol I dosar UP). Aceste caracterizări coroborate cu diplomele obținute de copiii care au frecventat grădinița în perioada când inculpata a deținut funcția de director conduc la concluzia unor rezultate deosebite, implicare și preocupare pentru a asigura o educație de calitate acestora, astfel că susținerile Parchetului de pe lângă Judecătoria A. din motivele de apel, în sensul că a avut doar o conduită firească, normală pentru poziția deținută nu sunt întemeiate. În ceea ce privește urmarea produsă, instanța de apel constată că majoritatea părinților audiați ca martori au manifestat disponibilitatea de a fi plătit suma de 50 lei chiar și în condițiile în care ar fi cunoscut că este facultativă, știind că este folosită în interesul și beneficiul propriilor copii. P. de pe lângă Judecătoria A. a solicitat ca la evaluarea urmării produse sau care s-ar fi putut produce să se aibă în vedere suma totală de 9750 lei, apreciată ca destul de importantă raportat la condițiile social economice ale României actuale și nu suma de 50 lei anual privită individual, aspect neînsușit de instanța de apel. În acest sens, se constată că fiecare dintre persoanele ale căror interese au fost vătămate a resimțit acest lucru individual, raportat la propria opțiune, libertate de alegere, și nu la suma totală strânsă; iar pe de altă parte, la o minimă verificare a costurilor materialelor didactice (a se vedea filele 138 – 151 vol I dosar UP) suma nu mai apare ca fiind una mare. Totodată, se impune a se avea în vedere că în cazul infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, urmarea imediată constă în cauzarea unei vătămări intereselor legale ale persoanei, prin săvârșirea faptei știrbindu-se în orice mod drepturile și interesele acelei persoanei, or în speță raportat la declarațiile martorilor rezultă că aceasta a fost una minimă. De altfel, și aprecierile Judecătoriei A. vizând raportul dintre lipsa fondurilor pentru sistemul de învățământ și asemenea conduite prin care se urmărește acoperirea unor deficite, sunt pertinente. Instanța de apel mai constată și că împrejurarea că inculpata ar fi formulat plângeri penale împotriva persoanelor care au denunțat conduita sa și că a recuzat procurorul de ședință nu pot avea o pondere semnificativă în aprecierea pericolului social al faptelor ce formează obiectul prezentului dosar, hotărârea și modul de sancționare impunându-se a reflecta principiul echității/oportunității, a conduce la prevenirea unor conduite similare. Se mai impune a se avea în vedere că o bună perioadă de timp asemenea practici au fost tolerate în sistemul de învățământ, astfel că nu se poate susține că inculpata „a premeditat și a organizat bine acest sistem de strângere de fonduri”, așa cum menționează P. de pe lângă Judecătoria A., în fapt preluând modele deja existente.
Referitor la cererea inculpatei Ț. R. de a se dispune ca suma de 9750 lei să fie restituită Grădiniței cu program prelungit nr. 14 A., se constată a fi nefondată în condițiile în care sumele percepute nu au fost trecute în contabilitatea unității de învățământ și nu au îndeplinit condițiile pentru a fi caracterizate drept donații. Ca atare, suma sus menționată, în situația în care nu s-a solicitat restituirea ei de către părinții care au achitat-o, se impune a fi confiscată.
Față de considerentele anterior expuse, în temeiul art. 421 alin. 1 lit. b C.p.p. se vor respinge ca nefondate apelurile formulate de P. de pe lângă Judecătoria A. și inculpata Ț. R. împotriva sentinței penale nr. 650/27.03.2015 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ .
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 2 și alin. 3 C.p.p.,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art. 421 alin. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondate apelurile formulate de P. de pe lângă Judecătoria A. și inculpata Ț. R. împotriva sentinței penale nr. 650/27.03.2015 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă inculpata la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare parțiale către stat în apel; în rest cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia conform art.275 alin.3 C.p.p.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 25 iunie 2015.
Președinte, Judecător,
A. N. L. Ani B.
Grefier,
A. J.
Red.LB/3.07.2015
Tehnored A.J. /2 ex/9.07.2015
Prima instanță: Trib.A.- R. E. M.
| ← Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 698/2015.... | Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 680/2015.... → |
|---|
