Acord de recunoaştere a vinovăţiei. Art.483 NCPP. Decizia nr. 681/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 681/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 24-06-2015 în dosarul nr. 1652/325/2015
DOSAR NR._ operator 2711
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 681/A
Ședința publică din data de 24 iunie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: F. M. C. FLORENȚA
JUDECĂTOR: F. P.
GREFIER: I. M. S.
Ministerul Public este reprezentat de procuror A. I. S. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rolul instanței se află judecarea apelurilor formulate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA TIMIȘOARA și inculpatul H. M. D. împotriva sentinței penale nr. 490 din 11.03.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
Prezența părților, mersul dezbaterilor și concluziile părților și ale procurorului au fost consemnate în încheierea de ședință de la termenul de judecată din 10.06.2015, care face parte integrantă din prezenta decizie, când, din lipsă de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea la data de 24.06.2015, când a hotărât următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 490 din 11.03.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, în baza art. 485 alin. 1 lit. b C. proc. pen., a fost respins acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de P. de pe lângă Judecătoria Timișoara cu inculpatul H. M. D., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzute de art. 336 alin. 1 C.pen., obiect al cauzei penale nr. 7717/P/2014 și a trimis dosarul procurorului în vederea continuării urmăririi penale.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că:
La data de 26.01.2015, a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr._ acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de P. de pe lângă Judecătoria Timișoara cu inculpatul H. D., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzute de art. 336 alin. 1 C.pen.,obiect al cauzei penale nr. 7717/P/2014.
S-a reținut în esență prin actul de sesizare a instanței că în data de 31.05.2014, în jurul orelor 23.30, inculpatul H. M. D. a condus autoturismul marca Citroen cu nr. de înmatriculare_ în parcarea din spatele blocului, situat pe . din Timișoara, având o îmbibație alcoolică peste limita legală, rezultatul analizei toxicologică-alcoolemie indicând 1,60 g/litru alcool pur în sânge la prima recoltare de sânge și respectiv 1,45 g/l alcool pur în sânge la a doua recoltare de sânge.
S-a precizat că situația de fapt anterior expusă a fost stabilită în urma analizei coroborate a mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante din 01.06.2014 întocmit de organele de poliție, f. 6-7; declarațiile inculpatului, f. 18, 20-22; declarațiile martorilor B. I., I. N. I. si G. E. C., f. 25-26, 28, 32, buletin de analiză toxicologică-alcoolemie, f. 12; proces-verbal de prelevare de recoltare și examen clinic, f. 14-15. Totodată a fost indicată modalitatea de individualizare a pedepsei cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror și inculpat, respectiv renunțarea la aplicării pedepsei.
A fost înaintat instanței dosarul de urmărire penală nr. 7717/P/2014.
Analizând acordul de recunoaștere a vinovăției înaintat de către P. de pe lângă Judecătoria Timișoara, instanța de fond a constatat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 480 - 482 C. proc. pen., în sensul că soluția consemnată în acord este nejustificat de blândă în raport cu gravitatea infracțiunii sau periculozitatea infractorului. Astfel:
Renunțarea la aplicarea pedepsei se poate dispune de către instanța de judecată dacă sunt îndeplinite cumulativ condițiile strict și limitativ prevăzute de art. 80 C. pen., cu privire la infracțiune și la persoana infractorului.
Din analiza condițiilor obiective cu privire la infracțiunea săvârșită, instanța de fond a constatat că în cauză este îndeplinită condiția ca pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită să fie amenda ori închisoarea de 5 ani sau mai mică. Cât privește însă condiția ca infracțiunea să aibă o gravitate redusă, instanța de fond a reținut că nu este îndeplinită în cauză.
Pentru a constata astfel, instanța de fond a avut în vedere pericolul social ridicat al faptei în baza următoarelor criterii: natura și întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul și împrejurările în care a fost comisă, motivul și scopul urmărit, raportate la starea de fapt reținută de procuror în cauză.
Urmarea imediată a faptei a constat într-o stare de pericol pentru securitatea circulației pe drumurile publice, cunoscut fiind faptul că o persoană care se găsește sub influența băuturilor alcoolice nu mai este în plenitudinea aptitudinilor fizice și psihice pe care le presupune conducerea în siguranță a autovehiculelor. În cauză acțiunea inculpatului de a conduce autoturismul marca Citroen, cu nr. de înmatriculare_, având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală a avut drept consecință și producerea unui accident de circulație, soldat cu pagube materiale, inculpatul acroșând cu partea stângă spate a autoturismului său bara autoturismului marca Kia cu nr. de înmatriculare TM_.
Cu privire la împrejurările în care a fost comisă fapta, instanța de fond a reținut, pe de o parte, gravitatea infracțiunii comise prin raportare la nivelul alcoolemiei cu care inculpatul a fost depistat în trafic. Pe de altă parte, din declarația inculpatului rezultă că a condus pe o distanță scurtă, pe care a apreciat-o diferit cu ocazia declarațiilor date, la 40 m, iar apoi la 10-15 m, în spatele blocului pentru a-și parca autoturismul pe locul său de parcare, pe care și l-a amenajat personal, or în opinia instanței nu suntem în prezența unui aspect care să diminueze gradul de pericol social al faptei, întrucât inculpatul a săvârșit-o acceptând posibilitatea producerii unui eveniment rutier. Nu are relevanță sub aspectul pericolului social al faptei nici distanța parcursă, pentru că tocmai prin specificul acestei fapte se creează o stare de nesiguranță pentru toți participanții la traficul rutier, fie pietoni, fie alți conducători auto, iar privită în ansamblul stării de fapt reținută în cauză, distanța parcursă în sine nu justifică aprecierea unui grad de pericol social redus al faptei.
Relativ la condițiile privind persoana infractorului, pentru a aprecia că aplicarea unei pedepse ar fi inoportună din cauza consecințelor pe care le-ar avea asupra persoanei inculpatului, instanța de fond trebuie să aibă în vedere următoarele criterii: persoana infractorului, conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și posibilitățile sale de îndreptare.
În cauză instanța de fond a constatat neîndeplinită și această condiție. A reținut că inculpatul a declarat că desfășoară activitatea de conducere a unui autoturism de aproximativ 30 de ani, iar cu privire la faptă a declarat că a făcut manevra de parcare cu spatele a autoturismului, fiind sub influența băuturilor alcoolice, dar era lucid și conștient. De asemenea, a arătat că în timp ce efectua manevra de mers înapoi nu a acroșat un alt autoturism. Față de aceste susțineri, instanța de fond a apreciat că atitudinea inculpatului relativ la faptă și la urmările ei nu este una pozitivă și nici nu întrevede posibilități reale de îndreptare a inculpatului raportat la susținerea acestuia că deși consumase băuturi alcoolice, ,,era lucid și conștient,, o astfel de afirmație relevând tocmai faptul că inculpatul nu dă dovadă de o căință activă. Un alt argument în opinia instanței îl reprezintă faptul că, deși a susținut că este conducător auto de peste 30 de ani, cu toate acestea a adoptat cu ușurință o conduită necorespunzătoare exigenței normei penale care protejează relațiile sociale privitoare la siguranța circulației rutiere.
S-a menționat că și în ipoteza în care ar fi îndeplinite condițiile subiective privitor la persoana infractorului nu s-ar crea un drept inculpatului la obținerea unei soluții de renunțare la aplicarea pedepsei, ci numai o facultate.
Față de aceste considerente, în baza art. 485 alin (1) lit.b C. proc. pen., instanța de fond a respins acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de P. de pe lângă Judecătoria Timișoara cu inculpatul H. M. D., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzute de art. 336 alin. 1 C.pen., obiect al cauzei penale nr. 7717/P/2014 și a trimis dosarul procurorului în vederea continuării urmăririi penale.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina statului.
Împotriva sentinței penale nr. 490 din 11.03.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, au formulat apel P. DE PE L. JUDECĂTORIA TIMIȘOARA și inculpatul H. M. D., înregistrate pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 19.05.2015 sub nr._ .
În cuprinsul motivelor de apel formulate, P. DE PE L. JUDECĂTORIA TIMIȘOARA a criticat sentința primei instanțe sub aspectul respingerii acordului de recunoaștere a vinovăției, considerând că instanța de fond a supraestimat pericolul social al faptei inculpatului când a apreciat, în mod nejustificat, că infracțiunea nu este de o gravitate redusă. S-a solicitat să se aibă în vedere că instanța în mod greșit a reținut că acțiunea inculpatului a avut drept consecință și producerea unui accident soldat cu pagube materiale, câtă vreme din probatoriul administrat nu a rezultat producerea vreunui accident, martorul B. I., singurul care susține varianta accidentului, se află într-o situație conflictuală cu inculpatul. Se solicită, de asemenea, să se țină seama de distanța foarte mică parcursă (aproximativ 40 metri), ora târzie și locul în care fapta a fost comisă, respectiv parcarea din spatele blocului situat pe . din Timișoara.
În cuprinsul motivelor de apel formulate, inculpatul H. M. D. a solicitat admiterea apelului formulat și, pe cale de consecință, admiterea acordului de recunoaștere a vinovăției încheiat cu P. de pe lângă Judecătoria Timișoara. În susținerea apelului s-a arătat că hotărârea atacată este neîntemeiată și dată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, întrucât aceasta, în mod greșit, a considerat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 480-482 C.p.p., în sensul că soluția consemnată în acord este nejustificat de blândă în raport cu gravitatea infracțiunii sau periculozitatea infractorului. Ori în cauză limitele de pedeapsă pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului sunt amenda sau închisoarea de la 1 la 5 ani, aceste limite trebuind reduse cu 1/3 ca urmare a recunoașterii faptei de către inculpat, iar acțiunea ilicită de conducere a autovehiculului sub influența alcoolului a avut loc în parcarea situată în spatele blocului în care locuiește inculpatul, loc a cărui configurație îi era familiară acestuia și în care traficul auto și viteza de deplasare erau reduse, deplasarea fiind efectuată pe o distanță scurtă, creându-se astfel o minimă stare de pericol pentru securitatea circulației.
Examinând sentința apelată, prin prisma motivelor de apel invocate și analizate din oficiu, în limitele prev. de art.417 al. 2 C.p.p., Curtea reține următoarele:
Prin sentința apelată a fost respins acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de P. de pe lângă Judecătoria Timișoara cu inculpatul H. M. D. pe considerentul că față de gravitatea faptei săvârșite de inculpat, respectiv conducerea unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzută de art.336 alin.1 C.p.,soluția consemnată în acord, respectiv amendă în cuantum renunțarea la aplicarea pedepsei, este prea blândă.
Criticile apelanților prin care solicită validarea acordului sunt nefondate.
Instanța de apel își însușește starea de fapt reținută de prima instanță, precum și raționamentele de interpretare a probatoriului administrat în faza de urmărire penală și din care rezultă vinovăția inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzută de art.336 alin.1 C.p..
Vinovăția inculpatului cu privire la fapta reținută prin acordul de recunoaștere a vinovăției rezultă din declarația inculpatului, proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante, buletin de analiză toxicologică-alcoolemie și din care rezultă faptul că la data de 31.05.2014 inculpatul a condus autoturismul în localitatea Timișoara având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală.
De altfel, starea de fapt și vinovăția nu au fost contestate de către apelanți, motiv pentru care instanța va analiza criticile apelanților privind soluția aplicată în baza acordului de recunoaștere a vinovăției.
Instanța de apel constată că în mod corect prima instanță a invalidat acordul de recunoaștere a vinovăției, deoarece raportat la gravitatea faptei săvârșite, amenda penală este prea blândă pentru evitarea săvârșirii altor fapte de către inculpat.
Raportat la gravitatea faptei și la practica constantă a instanțelor față de astfel de infracțiuni, renunțarea la aplicarea pedepsei este o sancțiune prea blândă.
Curtea înlătură apărările procurorului și ale inculpatului referitoare la faptul că renunțarea la aplicarea pedepsei este suficientă raportat la faptul că inculpatul a recunoscut fapta, nu are antecedente penale, a condus vehiculul doar prin parcare, deoarece aspectele favorabile inculpatului pot fi valorificate cu ocazia individualizării pedepsei, iar aplicarea pedepsei cu închisoarea nu este condiționată de conducerea unui vehicul pe o distanță mare. De asemenea legea nu condiționează aplicarea pedepsei cu închisoarea raportat de o anumită valoare a alcoolemiei.
Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește comportamentul făptuitorului.
Ca atare, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia, trebuie individualizate în așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea săvârșirii altor fapte penale, iar în cazul de față renunțarea la aplicarea pedespei este o sancțiune prea blândă.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 421 pct.1, lit. b C.pr.pen., va respinge ca nefondate apelurile declarate de către P. de pe lângă Judecătoria Timișoara și de către inculpatul H. M. D. împotriva sentinței penale nr. 490/11.03.2015, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen., va obliga inculpatul apelant să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare și în baza art. 275 alin 3 C. pr. pen. restul cheltuielilor vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 421 pct.1, lit. b C.pr.pen., respinge ca nefondate apelurile declarate de către P. de pe lângă Judecătoria Timișoara și de către inculpatul H. M. D. împotriva sentinței penale nr. 490/11.03.2015, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen., obligă inculpatul apelant să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare și în baza art. 275 alin 3 C. pr. pen. restul cheltuielilor rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.06.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
F. M. C. FLORENȚA F. P.
GREFIER,
I. M. S.
Red. F.P./03.07.2015
Tehnored. I.M.S.- 5 ex./30.06.2015
Primă instanță: Judecătoria Timișoara – jud. A. B.
| ← Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 687/2015.... | Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 698/2015.... → |
|---|
