Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 698/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 698/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 25-06-2015 în dosarul nr. 36184/325/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 698/A
Ședința publică de la 25 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N.
Judecător L. Ani B.
Grefier A. J.
Ministerul Public este reprezentat de procuror E. B., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de inculpatul M. D. V. împotriva sentinței penale nr.606/20.03.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul apelant, asistat de avocat ales V. C..
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apărătorul inculpatului depune la dosar practică judiciară și nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii penale atacate și urmare rejudecării, reconsiderarea legii penale mai favorabile și renunțarea la aplicarea pedepsei sau în subsidiar amânarea aplicării acesteia, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege și existând practică judiciară în acest sens. Arată de asemenea că primează dreptul inculpatului de a conduce autovehicule, acesta este director la o societate de turism, nu are antecedente penale, are studii superioare și un copil în întreținere.
Procurorul solicită respingerea apelului declarat de inculpat ca nefundat și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind temeinică și legală, având în vedere că instanța a dat dovadă de clemență atunci când a condamnat inculpatul și a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, cu toate că inculpatul a săvârșit o infracțiune de pericol.
Inculpatul apelant, având ultimul cuvânt, susține concluziile apărătorului.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 606/20.03.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, în temeiul art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 rep., cu aplic. art. 5 C. pen. și cu aplic. art. 396 alin. 10 C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului M.-DJORDJEVIC D.-V., la pedeapsa de 10 (zece) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0.80 g/l alcool pur în sânge.
În temeiul art. 71 C. pen. 1969, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C. pen. din 1969, pe durata și în condițiile prev. de art. 71 alin.2 C.pen. din 1969.
În temeiul art. 81 și art. 82 C. pen. 1969, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 10 luni închisoare pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 10 luni.În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata termenului de încercare de 2 ani și 10 luni.
În temeiul art. 404 C. proc. pen.s-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 C. pen. din 1969, respectiv, dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa pentru noua infracțiune.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul întocmit de P. de pe lângă Judecătoria Timișoara la data de 16.09.2014 în dosarul nr. 5761/P/2013 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului M. Djordjevic D. V. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzută de art.336 alin.1 C.pen., cu aplic. art.5 C.p. din 2009.
S-a reținut în esență prin actul de sesizare a instanței că la data de 20.04.2013, la ora 03:25, organele de cercetare penală ale PMT – Biroul Rutier s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că inculpatul M.-Djordjevic D.-V. a condus autoturismul marca Skoda cu nr. de înmatriculare_ pe . Timișoara, având valoarea de 0,52 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Fiind audiat în calitate de suspect la data de 17.06.2014, M.-Djordjevic D.-V. a declarat că la data de 20.04.2013 a consumat băuturi alcoolice, 200 ml de vin, apoi a condus autoturismul marca Skoda cu nr. de înmatriculare_ pe . Timișoar. Pentru aceste motive, inculpatul a fost condus la Spitalul Clinic Municipal Timișoara în vederea recoltării probelor biologice de sânge. Conform buletinului de analiză toxicologică alcoolemie nr.191/23.04.2013, rezultă că inculpatul avea la momentul recoltării primei probe de sânge, la data de 20.04.2013, ora 03:40, cantitatea de 1,20 g/l alcool pur în sânge, respectiv 1,00 g/l o oră mai târziu. Cu această ocazie, a recunoscut fapta și a declarat că regretă comiterea ei.
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 20.02.2015, definitivă la data de 20.02.2015, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 5761/P/2013 din data de 16.09.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara privind pe inculpatul M.-Djordjevic D.-V. și a dispus începerea judecății.
La termen de judecată din 06.03.2015, inculpatul a arătat că solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, în sensul recunoașterii în totalitate a faptei reținute în sarcina sa.
Analizând materialul probator administrat în prezenta cauză, instanța a reținut aceiași stare de fapt cu cea descrisă în rechizitoriu.
Având în vedere că de la momentul săvârșirii infracțiunii și până la judecarea definitivă a cauzei a intervenit o succesiune de legi, instanța a analizat care este legea penală mai favorabilă în prezenta cauză, conform art. 5 C. pen. Astfel, la momentul comiterii faptei, în data de 20.04.2013, conducerea pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge era incriminată ca infracțiune de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 rep. și sancționată cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani, iar începând cu 01.02.2014, odată cu . noului cod penal, fapta inculpatului M.-Djordjevic D.-V. este incriminată de dispozițiile art. 336 C. pen., această normă având un același conținut ca reglementarea anterioară, iar pedeapsa prevăzută fiind închisoarea de la 1 la 5 ani sau amenda. Instanța a avut în vedere și dispozițiile Deciziei Curții Constituționale 265/2014 (publicată în Monitorul Oficial 372/20.05.2014). Astfel, la stabilirea legii penale mai favorabile instanța a avut în vedere și modalitatea de individualizare a executării pedepsei aplicată inculpatului și ținând seama de faptul că inculpatul nu a mai suferit alte condamnări, a avut o atitudine sinceră, recunoscând și regretând comiterea faptei, instanța a apreciat că nu este necesară executarea pedepsei în regim de detenție.
Față de cele expuse mai sus, instanța a apreciat că legea penală mai favorabilă aplicabilă infracțiunii comise de către inculpat va fi art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 rep.
Fapta inculpatului M.-Djordjevic D.-V. care, în data de 20.04.2013, a condus autoturismul marca Skoda cu nr. de înmatriculare_, având la momentul prelevării mostrelor biologice o alcoolemie de 1,20 g/l alcool pur în sânge la prima probă biologică și 1,00 g/l alcool pur în sânge la cea de-a doua probă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzută de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 rep., cu aplic. art. 5 C. pen.
La stabilirea pedepsei pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, instanța a ținut seama de criteriile de individualizare stabilite de art. 74 C. pen, respectiv că inculpatul are vârsta de 46 ani, studii superioare, este director la o agenție de turism, din fișa de cazier a inculpatului rezultă că acesta nu are antecedente penale, iar în cursul procesului penal inculpatul a recunoscut comiterea faptei, regretând comiterea acesteia.La stabilirea pedepsei, instanța a ținut seama și de valoarea alcoolemiei, respectiv 1.20 g/l alcool pur în sânge, precum și de locul și momentul comiterii faptei,respectiv pe un drum public din municipiul Timișoara, la o oră târzie.
Cu privire la modalitatea de executare, instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, reținând natura faptei comise, rezultatul produs, ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului care conduc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat - instanța a privat pe inculpat de exercițiul acestor drepturi pe durata executării pedepsei.
Împotriva sentinței penale nr.606/20.03.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara a declarat apel în termen legal inculpatul M. D. V., apel înregistrat la Curtea de Apel Timișoara la data de 12.05.2015.
Apelul declarat de inculpat nu a fost motivat în scris.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate în raport de actele și lucrările dosarului, dar și în raport de critica invocată de apelantul inculpat, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art. 417 Cod procedură penala, Curtea constată că apelul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Instanța de fond în mod corect a reținut starea de fapt dedusă judecăți, respectiv aceea că în data de 20.04.2013, inculpatul a condus pe drumurile publice, pe . Timișoara, autoturismul marca Skoda cu nr de înmatriculare_ aflându-se sub influența băuturilor alcoolice. Din Buletinul de analiză toxicologică - alcoolemie nr. 191/23.04.2013 s-a constatat că inculpatul a prezentat o alcoolemie de 1,20 gr/1000 ml sânge la prima probă și de 1,00 gr/1000 ml sânge la proba a doua.
Inculpatul a uzat de procedura recunoașterii vinovăției reglementată de art. 375 C.p.p; astfel că nu mai este posibilă o repunere în discuție a acesteia. Raportat la ansamblul materialului probatoriu administrat în cursul urmăririi penale, Curtea de Apel constată că în mod corect prima instanța a reținut vinovăția inculpatului și a constatat incidența dispozițiilor privind procedura simplificată prevăzute art.375 Cod procedură penală. Curtea de Apel constată că instanța de fond a reținut pe baza probelor administrate o corectă stare de fapt, încadrarea în drept a faptelor săvârșite de inculpat fiind de asemenea corectă.
Cu privire la individualizarea pedepsei, Curtea de Apel constată că a pedeapsa de 10 luni închisoare stabilită pentru infracțiunea dedusă judecății, a fost just individualizată în raport cu criteriile prevăzute de art.72 Cod penal menite a contribui la realizarea scopului educativ și coercitiv prevăzut de art.52 Codul penal din 1969 care va deveni incident, așa cum se va arăta în continuare. Instanța de apel, în baza propriei aprecieri asupra individualizării pedepsei, consideră că în contextul cauzei nu se justifică diminuarea acesteia, raportat la criteriile prevăzute în art. 72 Codul penal din 1969, la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită cu luare în considerare a reducerii limitelor cu 1/3 (închisoarea de la 8 luni la 3ani și 4 luni), la gradul de pericol social al acestora, în raport atât cu natura infracțiunilor (contra siguranței rutiere), cu urmările produse, (inculpatul producând un accident rutier ca urmare a conducerii sub influența băuturilor alcoolice, accident care, deși nu s-a soldat cu victime, demonstrează că, deși infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, este una de pericol, în cazul inculpatului pericolul s-a materializat, fapta fiind cu atât mai gravă), cât și în raport cu împrejurările de comitere a acesteia (inculpatul conducând cu o alcoolemie mare, de 1,20 % la prima recoltare, prin centrul municipiului Timișoara) și cu conduita inculpatului, care a recunoscut fapta. Pe de altă parte, reducerea limitelor de pedeapsă cu 1/3 conform art. 396 alin 10 C. pr. pen. nu echivalează cu obligația instanței de a aplica inculpatului o pedeapsă constând în minimul special rezultat din această reducere. Cu privire la modalitatea de individualizare a executării pedepsei, se constată că în această privință nu se impune o reapreciere a dispozițiilor legii penale mai favorabile din prisma art. 5 C.pen.
În acest sens se constată că fapta inculpatului a fost săvârșită la data de 20.04.2013, dată la care era în vigoare C. pr. pen.1968 și art. 87 al.1 din OUG 195/2002, infracțiune care prevedea limitele pedepsei închisorii tot de la 1 la 5 ani ca și actualul art. 336 alin 1 C.pen.
Având în vedere că aplicarea art. 5 C.pen. se face în concret, în funcție de tipul de pedeapsă către care se orientează instanța, împrejurarea că art. 336 alin 1 C.pen. prevede pedeapsa închisorii‚ alternativ cu amenda, nu va fi avută în vedere doar în abstract în stabilirea legii penale mai favorabile, atâta timp cât în operațiunea de individualizare a executării pedepsei s-a apreciat că este necesară aplicarea pedepsei închisorii. În continuare se observă că în aplicarea art. 5 C.pen. se impune a fi avute în vedere toate instituțiile incidente în stabilirea tratamentului sancționator final, inclusiv modalitatea de individualizare judiciară a executării pedepsei, cu respectarea Deciziei Curții Constituționale 265/6.05.2014, publicată în Monitorul Oficial din 20.05.2014, prin care s-a constatat că „dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile”.
Analizând legea penală mai favorabilă în privința instituției individualizării judiciare a executării pedepsei se constată că suspendarea condiționată a executării pedepsei prevăzută de art. 81 C. pr. pen.1968, modalitate de individualizare fără corespondent în noul Cod penal, este mai favorabilă dacă se compară această instituție cu instituția amânării aplicării pedepsei, prev. de art. 83 C.pen., concluzie susținută de apărătorul ales al inculpatului în cuprinsul motivelor de apel. Aceasta deoarece, art. 81 C. pen. din1968 nu instituie măsuri de supraveghere și obligații, în schimb prevede reabilitarea de drept la împlinirea termenului de încercare stabilit, spre deosebire de art. 83 C.pen. care instituie o . măsuri de supraveghere și de obligații, printre care și cea contestată în prezentul apel, respectiv obligația de a nu conduce nici un fel de vehicule prev. de art. 85 alin. 2 lit.g, Cod penal pe durata termenului de supraveghere.
De asemenea, în normele tranzitorii din art. 15 din Legea 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii 286/2009 privind Codul penal, se prevede că măsura suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată în baza Codului penal din 1969 se menține și după . Codului penal, iar în art. 16 alin 2 se stabilește că pentru determinarea legii penale mai favorabile cu privire la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei conform art. 5 din Codul penal, instanța va avea în vedere sfera obligațiilor impuse condamnatului și efectele suspendării potrivit legilor succesive, cu prioritate față de durata termenului de încercare sau supraveghere. Din aceste dispoziții se desprinde concluzia că legiuitorul a prezumat ca fiind mai favorabile dispozițiile vechiului cod privind suspendarea condiționată iar în operațiunea de comparație a impus raportarea la sfera obligațiilor și efectele suspendării.
În altă ordine de idei, în determinarea legii penale mai favorabile se analizează consecințele penale și nu cele administrative, fiind fără relevanță în privința aplicării art. 5 C.pen. măsurile administrative în legătură cu dreptul de a conduce autoturisme stabilite în OUG 195/2002 și în regulamentul de aplicare, măsuri care nu pot prevala față de efectele în plan penal pe care le au dispozițiile penale apreciate ca fiind mai favorabile, sens în care susținerile inculpatului, prin apărător ales sunt nefondate.
În consecință, apreciind mai favorabilă instituția prev. de art. 81 C. pr. pen.1968,luând în considerare aplicarea Deciziei Curții Constituționale 265/6.05.2014, publicată în Monitorul Oficial din 20.05.2014, și având în vedere că față de cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, respectiv 10 luni închisoare, față de circumstanțele personale, scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia, pentru considerentele expuse, în baza art. 421 pct.1, lit. a C.pr.pen.,se va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul M. D. V. împotriva sentinței penale nr.606/20.03.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara.
Văzând și dispozițiile art.275 alin.2 C.p.p.,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art.421 alin.1 lit.b C.p.p. respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul M. D. V. împotriva sentinței penale nr.606/20.03.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara.
În temeiul art.275 alin.2 C.p.p. obligă inculpatul apelant la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 25 iunie 2015.
Președinte, Judecător,
A. N. L. Ani B.
Grefier,
A. J.
Red. AN/29.06.2015
Tehnored A.J. /2 ex/1.07.2015
Prima instanță: Judec.Timișoara- G. G.
| ← Acord de recunoaştere a vinovăţiei. Art.483 NCPP. Decizia nr.... | Abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art.246 C.p.).... → |
|---|
