Acord de recunoaştere a vinovăţiei. Art.483 NCPP. Decizia nr. 574/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 574/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 27-05-2015 în dosarul nr. 238/220/2015
Dosar nr._ Operator 2711
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 574/A
Ședința publică din data de 27.05.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: F. P.
JUDECĂTOR: F. M. C. FLORENȚA
GREFIER: O. IOȚCOVICI
Ministerul Public- P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara este reprezentat de procuror M. V..
Pe rol se află judecarea apelului declarat de partea civilă DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE TIMIȘOARA – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE T. împotriva sentinței penale nr. 61 din 23.03.2015, pronunțată de Judecătoria D. în dosar_
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă inculpatul I. V., asistat de avocat din oficiu A. P., cu delegație pentru asistență juridică la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că s-au depus la dosar motivele de apel formulate de către partea civilă și înregistrate la serviciul registratură al instanței.
Instanța, din oficiu, față de prevederile art. 488 C.pr.pen., invocă excepția inadmisibilității declarării căii de atac de către partea civilă.
Procurorul pune concluzii de respingere a apelului ca inadmisibil, arătând că partea civilă nu avea calitate procesuală să declare cale de atac și că în mod corect prima instanță a lăsat nesoluționată latura civilă a cauzei.
Avocatul din oficiu al inculpatului solicită respingerea apelului declarat de partea civilă ca inadmisibil.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea excepției, invocată din oficiu de instanță.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 61 din data de 23 martie 2015, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria D., în baza art. 485 aliniat 1 litera a Cod procedură penală a admis acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de P. de pe lângă Judecătoria D. cu inculpatul I. V., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de „Reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă” prevăzută de art.6 din Legea nr.241/2005-rep.cu aplicarea art.41 aliniat 2 și art.13 cod penal din 1969 obiect al cauzei penale nr.20/P/2012.
În baza art.6 din Legea nr.241/2005-rep. cu aplicarea art. 41 aliniat 2 și art.13 cod penal din 1969 a condamnat inculpatul I. V. la 1 (un) an închisoare.
De asemenea, a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a 2-a și lit. b Cod penal din 1969 pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal din 1969.
În baza art.81 Cod penal din 1969 a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului.
În baza art.82 Cod penal din 1969 a stabilit în sarcina inculpatului un termen de încercare cu durata de 3 (trei) ani, calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art.83 și art.84 Cod penal din 1969.
În baza art. 71 alin 5 Cod penal din 1969 a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art.486 alin.2 Cod procedură penală a lăsat nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara.
În baza art.274 alin.1 Cod procedură penală a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 2200 lei.
Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a constatat următoarele:
La data de 18 februarie 2015, a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei D. sub nr.238 Acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de P. de pe lângă Judecătoria D. cu inculpatul I. V., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de „Reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă”, prevăzută de art.6 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal din 1969 și art.13 Cod penal din 1969, obiect al cauzei penale nr.20/P/2012.
S-a reținut în fapt prin actul de sesizare a instanței că inculpatul I. Vasiile, în calitate de administrator la . SRL Livezile, județul T., în perioada noiembrie 2008 – ianuarie 2010 a reținut de la angajați și nu a depus în conturile anume stabilite, în termenul stipulat de lege sumele reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, în baza aceleiași rezoluții infracționale, producând un prejudiciu bugetului de stat în sumă de_ lei la care au fost calculate accesoriile aferente.
S-a menționat că această faptă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „Reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă” prevăzută de art.6 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal din 1969.
Totodată, s-a precizat că situația de fapt anterior expusă a fost stabilită în urma analizei coroborate a mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: adresele DGFP T. cu nr.116/09.01.2013 (f.11-12); Raport de expertiza contabila judiciara din 14.07.2014 și suplimentul la acest raport (f.394-408, 426-431); declarația martorului S. loana-Zoita (f.386-388); declarațiile inculpatului (f.439-440, 468); declarațiile 100 ș1102 depuse de . SRL Livezile, în perioada noiembrie 2008- ianuarie 2010 la AFP D. (f.36-127); acte contabile ale . SRL Livezile: bilanțuri
contabile, balanțe de verificare (f.13-35, 212-338); adresa ORC T. nr.5081/31.01.2012 (f.340-342); statele de plata ale . SRL Livezile (f.200-211); adresele ITM T. nr.4795/05.03.2014 și_/27.11.2014 (f.347-365, 367-385).
În actul de sesizare s-a prevăzut și pedeapsa ce urmează a fi aplicată inculpatului, respectiv de un 1 (un) an închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 (trei) ani, în condițiile art.81-82 Cod penal din 1969 și aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.”a” teza II și lit.”b” Cod penal din 1969 pe durata executării pedepsei principale și suspendarea executării acesteia pe durata suspendării condiționate a pedepsei principale.
Pentru formularea acestei propuneri privind cuantumul pedepsei s-a avut în vedere că pedeapsa pentru infracțiunea de „Reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă” prevăzută de art.6 din Legea nr.241/2005 în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr.50/2013 este închisoarea de la 1 la 3 ani sau amenda iar în prezent este închisoarea de la 1 la 6 ani. Având în vedere că infracțiunile au fost comise în formă continuată s-a făcut aplicarea dispozițiilor art.41 alin.2 Cod penal din 1969 ca lege penală mai favorabilă și s-a renunțat la aplicarea vreunui spor.
Totodată a fost înaintat primei instanțe dosarul de urmărire penală nr.20/P/2012.
Analizând acordul de recunoaștere a vinovăției înaintat de către P. de pe lângă Judecătoria D., prima instanță a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art.480 - 482 Cod procedură penală.
Astfel, din analiza materialului probator administrat în cursul urmăririi penale, s-a reținut următoarea situație de fapt: inculpatul I. Vasiile, în calitate de administrator la . SRL Livezile, județul T., în perioada noiembrie 2008 – ianuarie 2010 a reținut de la angajați și nu a depus în conturile anume stabilite, în termenul stipulat de lege sumele reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, în baza aceleiași rezoluții infracționale, producând un prejudiciu bugetului de stat în sumă de_ lei la care au fost calculate accesoriile aferente.
Situația de fapt descrisă anterior s-a dedus în urma analizei coroborate a materialului probator administrat în faza urmăririi, respectiv: adresele DGFP T. cu nr.116/09.01.2013 (f.11-12); Raport de expertiza contabila judiciara din 14.07.2014 și suplimentul la acest raport (f.394-408, 426-431); declarația martorului S. loana-Zoita (f.386-388); declarațiile inculpatului (f.439-440, 468); declarațiile 100 ș1102 depuse de . SRL Livezile, în perioada noiembrie 2008- ianuarie 2010 la AFP D. (f.36-127); acte contabile ale . SRL Livezile: bilanțuri contabile, balanțe de verificare (f.13-35, 212-338); adresa ORC T. nr.5081/31.01.2012 (f.340-342); statele de plata ale . SRL Livezile (f.200-211); adresele ITM T. nr.4795/05.03.2014 și_/27.11.2014 (f.347-365, 367-385).
În drept, s-a constatat că fapta inculpatului I. V. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „Reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă”, în formă continuată, prevăzută de art.6 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal din 1969.
Analizând latura obiectivă a infracțiunii prima instanță a reținut că elementul material constă în acțiunea de reținere și nedepunere în conturile anume stabilite, în termenul stipulat de lege sumele reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă și că această acțiune realizează elementul material al infracțiunii de „Reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă” urmarea imediată constând în atingerea adusă relațiilor sociale, raporturilor comerciale și obligației de plată a taxelor și impozitelor către stat, valoare socială ocrotită penalmente.
Sub aspectul laturii subiective, s-a reținut că inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției directe, conform dispozițiilor art.19 alin.1 punctul 1 lit.a Cod penal din 1969, întrucât a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea sa prin săvârșirea faptei.
În consecință, s-a apreciat faptul că din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă suficiente date cu privire la existența faptei pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală și cu privire la vinovăția inculpatului, inculpatul este major, maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului în cuprinsul actului de inculpare este mai mic de 7 ani închisoare sau amenda, acordul de recunoaștere a vinovăției a fost încheiat în formă scrisă, conține mențiunile prevăzute de art.482 Cod procedură penală iar cu ocazia încheierii acestuia inculpatul a fost asistat de avocat ales Chitescu R..
Față de aceste considerente, și apreciind cuantumul pedepsei cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror și inculpat ca fiind suficient pentru atingerea scopului și îndeplinirea funcțiilor de constrângere, de reeducare și de exemplaritate ale pedepsei în baza art.485 alin.1 lit.a raportat la art.396 alin.2 Cod procedură penală, a admis acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de P. de pe lângă Judecătoria D. cu inculpatul I. V., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de „Reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă” prevăzută de art.6 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal din 1969.
În consecință, în baza art.6 din Legea nr.241/2005-rep. cu aplicarea art. 41 aliniat 2 și art.13 cod penal din 1969 a condamnat inculpatul I. V. la 1 (un ) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „Reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă”.
Totodată inculpatului i s-a aplicat și pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a 2-a și lit.b Cod penal din 1969 pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal din 1969.
Pe de altă parte, văzând că sunt îndeplinite condițiile reglementate de art.81 Cod penal din 1969, față de cuantumul pedepsei și persoana inculpatului aflat la vârsta matură de 34 de ani, oferind garanția că scopul pedepsei și reeducarea sa se pot realiza fără executare în regim de detenție, s-a dispus suspendarea condiționată a executării.
De asemenea, în baza art.82 Cod penal din 1969, s-a stabilit în sarcina inculpatului un termen de încercare cu durata fixă de 2 ani la care s-a adăugat durata pedepsei aplicate și i s-a atras atenția că în situația în care săvârșește vreo altă infracțiune cu intenție în cursul acestui termen, sau nu-și va îndeplini obligațiile civile stabilite prin prezenta hotărâre, potrivit art.83 și art.84 Cod penal din 1969, riscă revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării.
Ca urmare a suspendării condiționate a executării pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului potrivit art.71 alin.5 Cod penal din 1969 s-a dispus și suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
Având în vedere că a fost admis acordul de recunoaștere a vinovăției și între părți nu s-a încheiat tranzacție sau acord de mediere cu privire la acțiunea civilă, în baza art.486 alin.2 Cod procedură penală instanța de fond a lăsat nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara.
În această situație, s-a reținut că hotărârea prin care s-a admis acordul de recunoaștere a vinovăției nu are autoritate de lucru judecat asupra întinderii prejudiciului, partea civilă având posibilitatea a se adresa cu acțiune civilă în instanță.
Fiind găsit vinovat și condamnat, în temeiul art.274 alin.1 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în acest proces în sumă de 2200 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, Ministerul Finanțelor Publice – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara solicitând admiterea apelului și, în principal, desființarea hotărârii, trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe în vederea retrimiterii dosarului procurorului în vederea continuării urmăririi penale iar, în subsidiar, desființarea hotărârii cu privire la latura civilă și pronunțarea unei hotărâri prin care să fie admisă cererea de constituire ca parte civilă: în principal, pentru suma de 22.593 lei reprezentând obligații de plata neachitate cu reținere la sursa înregistrate în evidențele fiscale iar în subsidiar, pentru suma de 19.454 lei reprezentând obligații de plată neachitate cu reținere la sursa rezultată din expertiza contabilă pentru recuperarea prejudiciul cauzat bugetului de stat de către inculpatul lliescu V..
Pe cale de consecință solicită obligarea și Ia plata dobânzi legale până la data plații efective a debitului, precum și menținerea sechestrelor asigurătorii până la concurența sumelor solicitate cu titlu de despăgubiri civile pentru recuperarea integrală a prejudiciului cauzat bugetului de stat.
În motivare, se arată că în mod eronat instanța de fond s-a pronunțat asupra acordului de recunoaștere a vinovăției, apreciindu-se că instanța de fond, analizând acordul trebuia să dispună conform art. 485 alin.(1) lit. b) în condițiile în care soluția cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror și inculpat este nejustificat de blândă în raport cu gravitatea infracțiunii pedepsită de art. 6 din Legea 241/2005 care este închisoarea de la unu la 6 ani.
De asemenea, se învederează instanței de apel că în mod eronat, instanța de fond a lăsat nesoluționată acțiunea civilă având în vedere că scopul sesizării penale este tocmai recuperarea prejudiciului cauzat bugetului de stat prin infracțiunea comisă de către inculpat care în calitate de administrator al . SRL a prejudiciat bugetul de stat prin săvârșirea infracțiunii de „reținerea și nevărsarea cu intenție cu în cel mult 30 de zile de la scadență a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu, reținere la sursă” prevăzută de art. 6 din Legea 241/2005 în forma continuată.
În susținerea acestei critici, s-a precizat că, organele fiscale din cadrul AFP D. (actuala SFO D.) au formulat sesizare penală împotriva inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 6 din Legea 241/2005 motivat de faptul că . SRL datorează bugetului de stat consolidat la data de 24.11.2011 data intrării în insolvență, suma totala de 69.186 lei reprezentând creanțe fiscale restante neachitate bugetului de stat. In vederea recuperării creanțelor fiscale s-a demarat procedura de executare silită conform OG 92/2003 rep., cu modificările și completările ulterioare, privind Codul de procedură fiscală. Conform fișei de evidență pe plătitori editata de FP D., societatea comercială la data de 24.11.2011 înregistra impozite și contribuții cu reținere la sursă și nevirate mai vechi de 30 de zile în sumă de 11.571 lei la care au fost calculate accesorii în sumă de 11.022 lei.
S-a menționat că prin sesizarea penală formulată de AFP D. nr 17.249/28.12.2011 înregistrată la DGFP T. sub nr._/29.12.2011 ce face obiectul dosarului penal nr. 20/P/GM/2012 privind pe I. V. s-a calculat un prejudiciu cauzat bugetului de stat în sumă de 22.593 lei, reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă (debit 11.571-lei la care s-au calculat accesorii aferente în sumă de 11.022 lei), iar prin adresa AFP D. nr. 2462/12,03.2014 s-a reținut că obligațiile fiscale cu reținere la sursă conform fișei de evidență pe plătitor sunt în cuantum total de 21.970 lei compuse din debit 11.301 lei, dobânzi 8.975 lei și penalități de întârziere de 1.694 lei.
Un alt argument pentru care s-a opiniat că în mod eronat instanța de fond a lăsat nesoluționată latura civilă, a fost acela că prin expertiza contabilă și suplimentul raportului de expertiză contabilă, s-a constatat prejudiciul cauzat bugetului de stat.
În consecință, se apreciază că, cererea de constituire ca parte civilă pentru recuperarea integrală a prejudiciului cauzat bugetului de stat în cuantumul arătat este întemeiată, sens în care acțiunea civilă formulat, în raport de prevederile art. 998,999,1003 cod civil din 1864 în vigoare la data săvârșirii faptelor, este întemeiată.
La acest termen de judecată, instanța, din oficiu a invocat excepția inadmisibilității declarării căii de atac de către partea civilă, excepție pe care o găsește întemeiată, pentru următoarele considerente:
Examinând sentința penală apelantă, prin prima excepției de inadmisibilitate a apelului declarat, instanța constată că apelul formulat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor Publice T. este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Prin sentința penală nr. 61 din 23.03.2015, pronunțată de Judecătoria D. în dosar_ ., în baza art. 485 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a fost admis acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de P. de pe lângă Judecătoria D. cu inculpatul I. V., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de „Reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă” prevăzută de art.6 din Legea nr.241/2005-rep.cu aplicarea art.41 aliniat 2 și art.13 cod penal din 1969 obiect al cauzei penale nr.20/P/2012. În baza art.486 alin.2 Cod procedură penală a lăsat nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara.
Potrivit dispozițiilor art.488 C.p.p., în vigoare la data soluționării prezentului apel, împotriva sentinței pronunțate potrivit dispozițiilor art.485 C.p.p., cum este vorba și în speța de față, pot declara apel procurorul și inculpatul în termen de 10 zile de la comunicare, iar apelul va privi felul și cuantumul pedepsei ori forma de executare a acesteia, iar la soluționarea apelului se va cita doar inculpatul.
Văzând aceste dispoziții legale, instanța apreciază că apelul declarat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor Publice T. este inadmisibil, întrucât legea procesual penală limitează participarea procesuală a părților în sensul că se va dispune doar citarea inculpatului la procesul penal, iar calea de atac împotriva hotărârii instanței de fond o poate exercita doar procurorul și inculpatul, ceea ce nu s-a întâmplat în speța de față, orice alt apel declarat de către o altă parte apărând ca inadmisibil.
Cu privire la acțiunea civilă se constată că a fost lăsată nesoluționată cu respectarea art. 486 alin 2 C. pr. pen..
Pentru considerentele expuse, curtea, în baza art. 488 alin. 4, lit. a C.pr.pen., va respinge apelul declarat de partea civilă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor Publice T. împotriva sentinței penale nr. 61 din 23.03.2015, pronunțată de Judecătoria D. în dosar_ .
În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen., va obliga partea civilă la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
De asemenea, va dispune plata sumei de 200 lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T. cu titlu de onorariu avocat oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 488 alin. 4, lit. a C.pr.pen., respinge apelul declarat de partea civilă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor Publice T. împotriva sentinței penale nr. 61 din 23.03.2015, pronunțată de Judecătoria D. în dosar_ .
În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen., obligă partea civilă la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
Dispune plata sumei de 200 lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T. cu titlu de onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.05.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
F. P. F. M. C. FLORENȚA
GREFIER,
O. IOȚCOVICI
Red. F.F.M./12.06.215
Tehnored.O.I. 5 ex- 03.06.2015
Prima instanță– Judecătoria D.- jud. L.-C. I.
| ← Lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.p.). Decizia nr.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 78/2015.... → |
|---|
