Şantajul (art.207 NCP). Decizia nr. 475/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Curtea de Apel TIMIŞOARA - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 475/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 06-05-2015 în dosarul nr. 29061/325/2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA PENALĂ

Dosar nr._ cod operator 2711

DECIZIA PENALĂ NR. 475/A

Ședința publică de la 06 Mai 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE D. V.

Judecător F. I.

Grefier V. R.

Ministerul Public este reprezentat de procuror C. M. U. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de părțile civile I. D. O., P. C. E., P. I., T. I. și al inculpatului apelant C. T., împotriva sentinței penale nr. 408/27.02.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara, Secția penală, în dosarul nr._ .

Mersul dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 04 mai 2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a stabilit termen pentru deliberare pentru termenul de azi.

CURTEA,

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 408 din 27.02.2015 a Judecătoriei Timișoara pronunțată în dosarul nr._, în baza art. 194 alin. 1 Cod penal din 1969 rap. la art. 5 C.pen, a condamnat pe inculpatul C. T.- fiul lui Milioi și C., născut la data de 03.05.1959 în localitatea P., județ O., cu domiciliul în Timișoara, ., nr.7, ., CNP:_, studii - 4 clase, necăsătorit, fără ocupație, fără loc de muncă, fără antecedente penale, la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj (fapta comisă la data de 19.08.2007 împotriva persoanei vătămate T. I.).

În baza art. 71 alin. 2 Cod penal din 1969 rap. la art. 5 C.pen, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin.1 lit.”a” teza a II-a și lit.”b”, Cod penal din 1969.

În baza art. 194 alin. 1 Cod penal din 1969 rap. la art. 5 C.pen, a condamnat pe inculpatul C. T. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj (faptacomisă la data de 14.12.2007 împotriva persoanei vătămate I. D. O.).

În baza art. 71 alin. 2 Cod penal din 1969 rap. la art. 5 C.pen, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin.1 lit.”a” teza a II-a și lit.”b”, Cod penal din 1969.

În baza art. 33 lit. „a”, 34 lit. „b” Cod penal din 1969 rap. la art. 5 C.pen, a contopit pedepsele aplicate în prezenta cauză, de 2 ani și 6 luni închisoare, de 2 ani închisoare, de 2 ani închisoare și de 2 ani închisoare în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 71 alin. 2 Cod penal din 1969 rap. la art. 5 C.pen, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin.1 lit.”a” teza a II-a și lit.”b”, Cod penal din 1969.

În temeiul art.86 ind.1 C.pen. din 1969, cu aplicarea art.5 C.p. a dispus suspendarea executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 (cinci) ani stabilit conform art.86 ind.2 al.1 C.pen. din 1969 și calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, conform art. 86 ind.2 al. 2 Cod pen. din 1969.

În temeiul art.86 ind.3 al.1 C.pen. din 1969, pe durata termenului de încercare a obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul T.;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În temeiul art.86 ind.3 al.4 C.pen., supravegherea îndeplinirii măsurilor de supraveghere se va face de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul T., care în caz de neîndeplinire, va sesiza instanța pentru luarea măsurii prevăzute în art.86 ind.4 al.2 C.pen. din 1969

În baza art.86 ind.3 al.2 C.pen. din 1969, un exemplar al prezentei sentințe se comunică Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul T..

În temeiul art.71 al.5 C.pen. din 1969, cu aplicarea art.5 C.p. a suspendat pedepsele accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În temeiul art.404 C.pr.pen. a pus în vedere inculpatului dispozițiile art.83 C.pen. din 1969 și art. 86⁴ alin. 2 C.pen. din 1969 privind revocarea suspendării sub supraveghere în cazul săvârșirii în termenul de încercare a unei noi infracțiuni și revocarea pentru neîndeplinirea cu rea credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege.

În baza art. 397 al.1 C.p.p. raportat la art. 19 C. pr. pen., art. 25 C. pr. pen. și cu aplicarea art.998-999 C.civ., a admis în parte acțiunea civilă, formulată de partea civilă T. I. și a obligat pe inculpatul C. T., la plata de 2.000 euro în lei la data plății, cu titlu de daune morale, a respins în rest pretențiile civile constând în daune morale ca neîntemeiate.

În baza art. 397 al.1 C.p.p. raportat la art. 19 C. pr. pen., art. 25 C. pr. pen. și cu aplicarea art.998-999 C.civ., a admis în parte acțiunea civilă, formulată de partea civilă I. D. O. și a obligat pe inculpatul C. T., la plata de 1.000 euro în lei la data plății, cu titlu de daune morale, a respins în rest pretențiile civile constând în daune morale ca neîntemeiate.

În baza art. 397 al.1 C.p.p. raportat la art. 19 C. pr. pen., art. 25 C. pr. pen. și cu aplicarea art.998-999 C.civ., a admis în parte acțiunea civilă, formulată de partea civilă P. I. și a obligat pe inculpatul C. T., la plata de 1.000 euro în lei la data plății, cu titlu de daune morale, a respins în rest pretențiile civile constând în daune morale ca neîntemeiate.

În baza art. 397 al.1 C.p.p. raportat la art. 19 C. pr. pen., art. 25 C. pr. pen. și cu aplicarea art.998-999 C.civ., a admis în parte acțiunea civilă, formulată de partea civilă P. C. E. și a obligat pe inculpatul C. T., la plata de 1.000 euro în lei la data plății, cu titlu de daune morale, a respins în rest pretențiile civile constând în daune morale ca neîntemeiate.

În temeiul art. 274 alin. 1 C.proc.pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 4.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 276 alin.1 C.p.p. a obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 lei către partea civilă P. I. și a sumei de 1.000 lei către partea civilă I. D. O., cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul nr._/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, înregistrat pe rolul acestei instanțe în data de 26.09.2014 sub nr._, a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul C. T. pentru săvârșirea a patru infracțiuni de șantaj, respectiv o infracțiune de șantaj, prevăzută de art. 194 alin. (1) C.pen. din 1968, cu aplicarea art. 5 C.pen., comisă în data de 19.08.2007 în dauna persoanei vătămate T. I. și trei infracțiuni de șantaj aflate în concurs ideal, comise în data de 14.12.2007 împotriva persoanelor vătămate I. D. O., P. I. și P. C. E., fapte prevăzute de art. 194 alin. (1) C.pen. din 1968, cu aplicarea art. 33 lit. b) C.pen. din 1968, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C.pen. din 1968 și art. 5 C.pen.

În actul de sesizare al instanței s-a reținut, în esență, că în data de 19.08.2007, cu ocazia unei inundații provocate în apartamentul cu nr. 12 pe care inculpatul C. T. îl deține în imobilul situat în Timișoara, .. 7, au fost cauzate degradări apartamentului cu nr. 8 din același imobil, aparținând persoanei vătămate T. I., apartament situat sub cel cu nr. 12 deținut de inculpat, la etajul inferior. În momentul în care persoana vătămată T. I. i-a reproșat inculpatului daunele provocate ca urmare a inundației, acesta a amenințat persoana vătămată că va continua să îi inunde apartamentul până când persoana vătămată va decide să-i vândă inculpatului acel apartament. Inculpatul a reiterat amenințările în data de 14.12.2007, cu ocazia unei alte inundații provocate în apartamentul cu nr. 12 și în urma căreia, de asemenea, au fost cauzate degradări apartamentului persoanei vătămate T. I., și în această împrejurare inculpatul amenințând persoana vătămată că va continua să îi inunde apartamentul până când aceasta se va decide să i-l vândă.

În data de 14.12.2007, cu ocazia unei alte inundații provocate în apartamentul cu nr. 12 pe care inculpatul C. T. îl deține în imobilul situat în Timișoara, .. 7, au fost cauzate degradări apartamentului cu nr. 8 din același imobil, aparținând persoanei vătămate T. I.. În urma acestei inundații puternice au fost cauzate stricăciuni și apartamentului cu nr. 4 în care locuiesc persoanele vătămate P. I. și P. C. E., apa infiltrându-se și în acest apartament, situat sub cel cu nr. 8 aparținând persoanei vătămate T. I..

În timp ce inculpatul C. T. și persoanele vătămate T. I., I. D. O., P. I. și P. C. E. se aflau pe scara interioară comună a imobilului iar persoana vătămată T. I. îi reproșa inculpatului producerea acestei inundații, inculpatul a amenințat că va proceda în continuare la inundarea tuturor apartamentelor din imobil, la fel ca și în cazul persoanei vătămate T. I., până când deținătorii acestor apartamente le vor vinde inculpatului, strigându-le celor prezenți „o să vă inund pe toți până o să vă săturați și o să-mi vindeți apartamentele, că asta-i casa mea, e casă de țigani”. Amenințarea săvârșită de către inculpat a fost percepută în mod direct de persoanele vătămate I. D. O. (care deține apartamentul cu nr. 3 din imobil), P. I. și P. C. E. (care dețin apartamentul cu nr. 4 din imobil), persoane care au fost prezente în momentul în care inculpatul a proferat această amenințare, de natură să creeze o stare de temere persoanelor vătămate din cauza comportamentului anterior al inculpatului, care deja pusese în practică amenințările adresate persoanei vătămate T. I..

În actul de sesizare a instanței s-a precizat faptul că inculpatul avea posibilitatea de a pune în practică aceste amenințări, respectiv de a provoca inundații apartamentelor persoanelor vătămate până când acestea se vor decide să le vândă inculpatului, întrucât inculpatul deține mai multe apartamente în imobil, situate la etaje superioare celor ale persoanelor vătămate.

Totodată, s-a reținut că acțiunile de amenințare descrise anterior au fost comise de inculpatul C. T. în contextul în care persoanele vătămate T. I., I. D. O., P. I. și P. C. E. refuzaseră în trecut ofertele repetate ale inculpatului de a cumpăra apartamentele deținute de persoanele vătămate, oferte prin care inculpatul oferise prețuri mult subevaluate față de prețul pieței, iar în urma refuzului persoanelor vătămate de a vinde inculpatului, acesta adoptase un comportament agresiv din punct de vedere verbal față de persoanele vătămate, adresându-le cuvinte jignitoare și spunându-le că până la urmă îi va determina să-i vândă apartamentele, iar întreg imobilul va fi al său. De asemenea, inculpatul a manifestat un comportament antisocial, șicanator, de intimidare a persoanelor vătămate și a altor persoane care dețin apartamente în imobil, pentru a-i determina pe aceștia să vândă inculpatului apartamentele pe care le dețin.

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarațiile persoanei vătămate T. I. (filele 15-21; filele 26-32 vol. 1 d.u.p.); declarațiile persoanei vătămate I. D. O. (filele 34-49 vol. 1 d.u.p.); declarațiile persoanei vătămate P. I. (filele 53-60 vol. 1 d.u.p.); declarațiile persoanei vătămate P. C. E. (filele 62-71 vol. 1 d.u.p.); raport de de constatare criminalistică nr._/04.07.2014 (filele 75-77 vol. 1 d.u.p.); declarațiile martorei R. M. M. (filele 87-89 vol. 1 d.u.p.); declarația martorului B. G. (filele 90 vol. 1 d.u.p.); declarațiile martorei B. V. (filele 91-94 vol. 1 d.u.p.); declarațiile martorei B. C. (filele 101-104 vol. 1 d.u.p.); declarațiile martorului M. M. (filele 110-112 vol. 1 d.u.p.); declarațiile inculpatului C. T. (filele 126-127; filele 130-134 vol. 1 d.u.p.); raport de constatare criminalistică nr._/04.07.2014 (filele 141-143 vol. 1 d.u.p.).

În camera preliminară judecătorul a constatat legalitatea rechizitoriului, a administrării probelor și a actelor de urmărire penală efectuate și prin încheierea din data de 03.11.2014 a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpatul C. T..

La termenul de judecată din data de 14.01.2015, ulterior citirii actului de sesizare, instanța a adus la cunoștința inculpatului dispozițiile art. 374 alin. (4) C.proc. pen. raportat la art. 396 alin. (10) C.proc.pen., privind judecata în procedură simplificată, precum și soluțiile posibile ca urmare a acestei proceduri. Inculpatul a declarat că nu solicită judecarea în procedura simplificată și nu recunoaște faptele reținute în sarcina sa prin rechizitoriu.

În cursul cercetării judecătorești, instanța a procedat la audierea inculpatului, declarația sa fiind consemnată la filele 72-74 din dosar. Având în vedere că apărătorul ales al inculpatului a contestat probele administrate în faza de urmărire penală, instanța a dispus readministrarea acestora și a procedat la audierea persoanelor vătămate P. C. E. (filele 93-94), P. I. (fila 95), I. D. O. (filele 96-97), precum și la audierea martorilor din rechizitoriu, respectiv R. M. M. (fila 98), B. G. (fila 129), B. V. (fila 130), B. C. (fila 151), B. C. (fila 99) și M. M. (fila 100). Având în vedere că din conținutul procesului-verbal cu privire la imposibilitatea executării mandatului de aducere a persoanei vătămate T. I. rezultă că aceasta este plecată din țară urmând a reveni în luna aprilie, în temeiul art. 383 alin. (3) C.proc.pen., instanța a constatat că nu este posibilă audierea acesteia și, în temeiul art. 383 alin. (4) C.proc.pen., declarațiile acesteia din cursul urmăririi penale au fost puse în discuția contradictorie a părților și au fost luate în considerare la soluționarea cauzei.

Totodată, instanța a administrat proba testimonială cu martorii D. I. (fila 131), B. C. (fila 149) și M. I. (fila 151), propuși de către inculpat.

La dosarul cauzei au fost depuse, in copie, urmatoarele inscrisuri: fisa cazier inculpat, inscrisuri medicale din partea inculpatului flele 41-57, traducere din limba germana filele 75-77, opis cuprinzand continutul ,,notelor scrise,, depuse de inculpat in data de 15.01.2015.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:

În fapt, în cursul anului 2002 inculpatul C. T. a cumpărat apartamentul cu nr. 6 din imobilul situat în Timișoara, .. 7, imobil situat în Situl U. „Vechiul Cartier Iosefin”, monument istoric ce figurează în LMI la poziția 63/2004, având codul TM-II-s-B-_, din acel moment inculpatul mutându-se și locuind efectiv în imobil.

Conform propriilor declarații (filele 72-73-dosar instanță), încă de la mutarea în imobil, inculpatul C. T. și-a exprimat intenția de a cumpăra toate cele 12 apartamente ale imobilului astfel că i-a contactat pe ceilalți locatari, cărora le-a solicitat să-i vândă apartamentele. Pe parcursul timpului, o parte dintre deținătorii celorlalte apartamente din imobil au dat curs ofertelor inculpatului, astfel că până în anul 2007 acesta a achiziționat și alte patru apartamente din același imobil, respectiv cele cu numerele 2, 5, 11 și 12. În prezent inculpatul deține un număr de 8 apartamente din imobilul menționat, ulterior anului 2007 acesta achiziționând și apartamentele cu nr. 6A, 9 și 9A, unele dintre apartamente fiind înscrise de inculpat pe numele copiilor acestuia, astfel cum a rezultat din contractele de vânzare-cumpărare și extrasul de carte funciară al imobilului (filele 149-164-vol. I dosar urmărire penală).

După mutarea în imobil, inculpatul C. T. le-a contactat și pe persoanele vătămateT. I. (care deține apartamentul cu nr. 8 din imobil), I. D. O. (ce deține . I. și P. C. E. (care dețin . și pe martorii B. V., B. G. (soți ce dețin apartamentul cu nr. 10) și B. C. (.), având cu aceștia discuții prin care și-a manifestat intenția de a cumpăra apartamentele acestora, oferind însă prețuri mult subevaluate față de valoarea de circulație a imobilelor.

În acest sens, toate persoanele mai sus menționate au declarat că au fost contactate în repetate rânduri de către inculpatul C. T. care le-a solicitat să-i vândă lui apartamentele deținute, inculpatul oferind însă prețuri situate la mai puțin de jumătate din valoarea de piață a acestor apartamente. De asemenea, persoanele menționate au declarat că de fiecare dată când refuzau ofertele inculpatului acesta se enerva, devenea agresiv verbal și le spunea că până la urmă îi va determina să-i vândă lui apartamentele, iar ulterior inculpatul a și recurs la acte șicanatoare și amenințări în scopul de a le determina să vândă.

Astfel, din declarațiile persoanei vătămate T. I. (filele 15-21; filele 26-32 vol. 1 dosar urmărire penală) a rezultat că în urma refuzului său de a-i vinde apartamentul, inculpatul devenea agresiv verbal, o înjura și îi spunea că până la urmă o va determina să-i vândă apartamentul, spunându-i că „asta e casă țigănească și doar eu voi cumpăra”. De asemenea, persoana vătămată a declarat că după ce refuza ofertele inculpatului, acesta o amenința spunându-i că îi va pune fecale pe ușa apartamentului și îi va pune și pe membrii familiei sale să își satisfacă nevoile fiziologice în fața ușii apartamentului persoanei vătămate. În plus, persoana vătămată a relatat faptul că la un moment dat inculpatul a venit la ea la serviciu și a amenințat-o spunând „nu ți-e frică că o să-ți cadă o cărămidă în cap când vii acasă?”.

Declarațiile persoanei vătămate T. I. se coroborează cu cele ale persoanelor vătămate I. D. O. ((filele 34-49 vol. 1 dosar urmărire penală și filele 96-97-dosar instanță), P. I. (filele 53-60 vol. 1 dosar urmărire penală și fila 95 dosar instanță) și P. C. E. (filele 62-71 vol. 1 dosar urmărire penală și fila 93-dosar instanță), acesta din urmă afirmând că de-a lungul timpului a fost contactat în repetate rânduri de către inculpatul C. T. care l-a întrebat dacă dorește să-i vândă apartamentul, inculpatul oferind de fiecare dată un preț mult diminuat față de valoarea reală a imobilului, iar în momentele în care persoana vătămată îi solicita un preț mai mare, inculpatul se enerva și îi spunea că oricum nu va obține prețul solicitat de la nicio altă persoană întrucât nimeni nu va dori să cumpere apartamente în acel imobil deoarece e deja „casă de țigani”.

Amenințările verbale ale inculpatului au fost percepute și de către martorii B. G. (fila 90 vol. 1 dosar urmărire penală și fila 129-dosar instanță) și B. V., aceasta din urmă declarând (filele 91-94 vol. 1 dosar urmărire penală și fila 130-dosar instanță) că a refuzat în repetate rânduri oferta inculpatului de a-i vinde apartamentul, motiv pentru care în cursul anului 2002 acesta apelat-o telefonic și a amenințat-o cu moartea în cazul în care nu îi va vinde lui apartamentul. Un alt aspect menționat în declarația martorei B. V. este acela că inculpatul a amenințat-o că în cazul în care nu se va hotărî să-i vândă lui apartamentul, îi va murdări ușa de la apartament cu fecale și îi va îndemna și pe membrii familiei sale să își satisfacă nevoile fiziologice în fața ușii apartamentului martorei.

Faptul că inculpatul a exercitat presiuni asupra locatarilor imobilului în care locuiește în scopul de a-i determina să-i înstrăineze lui apartamentele în care locuiesc a fost confirmat și de martorii M. M. (filele 110-112 vol. 1-dosar urmărire penală și fila 100-dosar instanță), R. M. M. (filele 87-89 vol. 1 dosar urmărire penală și fila 98-dosar instanță), B. C. (filele 101-104 vol. 1 dosar urmărire penală și fila 99-dosar instanță) și B. C. (fila 151-dosar instanță).

Astfel, martorul M. M. a declarat că în anul 2004 a cumpărat un spațiu comercial în imobilul în care locuiește inculpatul iar acesta din urmă îi șicana pe chiriașii din spațiul respectiv, le închidea obloanele ca să nu le intre lumina, iar dacă se prezenta un potențial chiriaș inculpatul încerca să-l intimideze spunându-i că spațiile îi aparțin. Martora R. M. M. a afirmat că în anul 2008 lucra ca vânzătoare într-un spațiu comercial situat în imobilul în care locuiește inculpatul iar acesta l-a amenințat pe șeful ei că va inunda magazinul pentru a distruge marfa. Martora B. C. a învederat faptul că în cursul anului 2007 a încercat să vândă apartamentul cu nr. 10A din imobilul în cauză, apartament ce aparține soacrei sale, sens în care martora s-a prezentat la apartament cu un cetățean italian, interesat în achiziționarea apartamentului. După ce s-a înțeles asupra prețului cu acel cumpărător, preț care era mai mult decât dublu față de prețul pe care i-l oferise inculpatul C. T., în momentul în care cobora scările imobilului împreună cu cetățeanul italian, membrii familiei inculpatului au adoptat un comportament scandalos strigând că „este casă de țigani și nu va putea cumpăra nimeni în afară de ei apartamente în imobil”, acest comportament speriindu-l pe cetățeanul italian care astfel a renunțat la achiziționarea apartamentului.

În același sens este și declarația martorului B. G., confirmată de martora B. C., potrivit căreia în cursul anului 2004 a prezentat spre vânzare apartamentul unei persoane interesate în achiziționarea acestuia, iar în momentul în care inculpatul C. T. a observat că martorul B. G. a venit la apartament cu un posibil cumpărător a început să facă scandal amenințându-l pe acel posibil cumpărător cu acte de violență și spunându-i că imobilul este în întregime al lui, iar apartamentul respectiv nu va putea fi vândut decât lui. Martorul a precizat în declarația din cursul cercetării judecătorești (fila 129) că ”au existat doi italieni cărora le-a spus că le dă cu toporul în cap dacă vor să cumpere, afirmând că aici nu intră nimeni, e casă țigănească”.

În scopul de a determina persoanele vătămate să părăsească imobilul și să-i vândă lui apartamentele deținute, inculpatul C. T. a provocat în mai multe rânduri inundații în apartamentul cu nr. 12, proprietatea sa, cu consecința infiltrării apei și provocării de degradări apartamentelor cu nr. 8 și nr. 4, situate la etajele inferioare.

Astfel, în data de 19.08.2007, inculpatul a provocat o inundație în apartamentul cu nr. 12, pe care îl deține în imobil, fapt ce a condus la cauzarea a numeroase stricăciuni apartamentului cu nr. 8 pe care îl deține persoana vătămată T. I., apartamentul persoanei vătămate fiind situat la etajul inferior, sub cel cu nr. 12. Persoana vătămată a depus în data de 24.08.2007 o plângere penală împotriva inculpatului prin care solicita tragerea la răspundere penală a acestuia (fila 15-vol. I dosar urmărire penală) în care a învederat faptul că i-a solicitat inculpatului să-și remedieze defecțiunile din baie pentru a evita alte inundații ulterioare însă acesta a țipat la ea, spunându-i: ”o să mai fiți inundată ori de câte ori doresc eu”, ”dacă nu faceți cum vreau eu, s-ar putea să vă cadă o cărămidă în cap fiindcă am bani și pot să rezolv orice” sau ”atât o să vă necăjesc până vă săturați și o să-mi vindeți mie apartamentul”.

Fiind audiată în cursul urmăririi penale, persoana vătămată T. I. a reiterat faptul că inculpatul a amenințat-o (filele 15-21; filele 26-32 vol. 1 dosar urmărire penală) că va continua să îi inunde apartamentul până când se va decide să-i vândă lui apartamentul. Susținerile persoanei vătămate T. I. sunt confirmate de persoana vătămată I. D. O., care locuiește în același imobil, la apartamentul cu nr. 3, și care a arătat că în data respectivă (19.08.2007) a auzit gălăgie pe scara comună a imobilului astfel că a ieșit din apartamentul său și a auzit cum inculpatul a proferat actele de amenințare menționate împotriva persoanei vătămate T. I..

Persoana vătămată T. I. a precizat că în urma acestei amenințări i-a fost cauzată o stare de temere cu privire la faptul că inculpatul va continua și în viitor să o inunde dacă nu-i vinde apartamentul, cu atât mai mult cu cât aceasta era a doua inundație ce i-a fost provocată de la apartamentul inculpatului.

Fiind audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul a declarat că nu-și amintește să fi existat o inundație la apartamentul persoanei vătămate T. I. în data de 19.08.2007. Cu toate acestea, existența inundației din data respectivă a reieșit din coroborarea declarațiilor persoanei vătămate T. I. cu declarațiile persoanei vătămate I. D. O. și cele ale persoanei vătămate P. C. E.. Acesta din urmă a declarat (filele 53-60 vol. 1-dosar urmărire penală) că deși la momentul producerii inundației nu se afla la domiciliu, seara, când a ajuns acasă, a auzit despre acea inundație de la vecini, precum și de la persoana vătămată T. I. care l-a rugat să facă fotografii cu daunele cauzate apartamentului ei, ocazie cu care numitul P. C. E. a observat personal pagubele cauzate apartamentului persoanei vătămate T. I. în urma inundației.

În data de 14.12.2007, în apartamentul cu nr. 12, proprietatea inculpatului, a avut loc o altă inundație ce a condus la crearea de pagube apartamentului deținut de persoana vătămată T. I.. Aceasta din urmă a sesizat organele de poliție din cadrul Secției 3 Poliție Timișoara care s-au deplasat la fața locului și au constatat că, într-adevăr, apartamentul persoanei vătămate T. I. a fost inundat, astfel cum a rezultat din procesul-verbal de cercetare la fața locului de la filele 82-86 din vol. I al dosarului de urmărire penală. Daunele provocate apartamentului deținut de persoana vătămată sunt evidențiate în fotografiile 2-6 din planșa fotografică anexată procesului-verbal de cercetare la fața locului menționat anterior.

În urma acestei inundații puternice, apa s-a infiltrat și în apartamentul cu nr. 4 în care locuiesc persoanele vătămate P. I. și P. C. E., apartament situat sub cel cu nr. 8 aparținând persoanei vătămate T. I..

După plecarea organelor de poliție de la fața locului, în timp ce inculpatul C. T. și persoanele vătămate T. I., I. D. O., P. I. și P. C. E. se aflau pe scara interioară comună a imobilului, inculpatul C. T. i-a amenințat pe toți cei prezenți strigându-le „o să vă inund pe toți până o să vă săturați și o să-mi vindeți apartamentele, că asta-i casa mea, e casă de țigani”. Aceste aspecte au rezultat din declarațiile persoanei vătămate T. I., declarații care se coroborează cu cele ale persoanelor vătămate I. D. O., P. I. și P. C. E..

Persoana vătămată I. D. O. a declarat că în urma acestei amenințări a resimțit o puternică stare de temere constând în aceea că și apartamentul său va fi inundat de către inculpat în cazul în care nu va decide să-i vândă lui apartamentul, stare de temere ce i-a fost amplificată de faptul că inculpatul pusese deja în practică amenințările adresate în data de 19.08.2007 persoanei vătămate T. I., constând în producerea de inundații, amenințări de care persoana vătămată I. D. O. avea cunoștință, fiind prezentă în data de 19.08.2007 cu ocazia proferării acelor amenințări.

În data de 18.08.2008, apartamentului cu nr. 3, proprietatea persoanei vătămate I. D. O., i-au fost cauzate degradări ca urmare a unei inundații provenite de la apartamentul cu nr. 11 aparținând inculpatului C. T.. Pentru săvârșirea acestei fapte ilicite, prin sentința civilă nr. 7917/22.03.2012 a Judecătoriei Timișoara (filele 45-47-vol I dosar urmărire penală), inculpatul a fost obligat la plata sumei de 15.929,83 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat în urma inundării apartamentului persoanei vătămate, reținându-se răspunderea civilă delictuală a acestuia pentru fapta proprie.

Cu privire la această inundație care a cauzat degradări apartamentului persoanei vătămate I. D. O., este de precizat că ea a format obiectul dosarului penal nr._/P/2008, în care față de inculpat au fost efectuate cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de distrugere, dosar penal în care s-a dispus soluția de neîncepere a urmăririi penale în data de 09.05.2011, reținându-se că lipsește latura subiectivă a acestei infracțiuni. În pofida acestei soluții de netrimitere în judecată, persoana vătămată I. D. O. a considerat că inundația ce i-a fost cauzată a fost comisă în mod intenționat de către inculpat, cu scopul de a o determina să-i vândă apartamentul pe care îl deține și constituie tocmai punerea în practică a amenințării din data de 14.12.2007, aspect relevant în ceea ce privește starea de temere insuflată persoanei vătămate ca urmare a amenințărilor proferate de inculpat la data de 14.12.2007 .

Și persoanele vătămate P. I. și P. C. E. au declarat că au resimțit o permanentă și puternică stare de temere în urma amenințărilor proferate de inculpat în data de 14.12.2007, cu atât mai mult cu cât la acea dată apa s-a infiltrat și în apartamentul cu nr. 4 în care locuiesc aceste persoane vătămate, apartament situat sub cel cu nr. 8 aparținând persoanei vătămate T. I.. Persoanele vătămate P. I. și P. C. E. au susținut că au fost convinse că inculpatul C. T. va pune în practică aceste amenințări și le va provoca și în viitor inundații în cazul în care nu vor hotărî să-i vândă apartamentul, aceasta coroborat și cu faptul că cele două persoane vătămate aveau cunoștință de inundația anterioară provocată din apartamentul inculpatului apartamentului persoanei vătămate T. I., precum și raportat la comportamentul șicanator adoptat de inculpat de la mutarea în imobil.

Deși inculpatul a negat atât pe parcursul urmăririi penale cât și pe parcursul judecații cauzei că ar fi amenințat persoanele vătămate că va continua să le inunde până când acestea îi vor vinde lui apartamentele pe care le dețin, instanța reține în urma coroborării tuturor mijloacelor de probă administrate în cauză că susținerile persoanelor vătămate corespund realității. Martorii propuși de către inculpat, respectiv B. C. și M. I., nu au oferit informații de natură să infirme declarațiile persoanelor vătămate și a celorlalți martori audiați în cauză, aceștia declarând doar că au vândut inculpatului apartamentele pe care le dețineau în imobilul respectiv fără a fi constrânși și că nu au cunoștință de inundații sau de relațiile inculpatului cu ceilalți vecini.

În plus, pe parcursul urmăririi penale s-a dispus testarea poligraf a inculpatului C. T. în vederea detectării comportamentului simulat cu privire la aspectele relevante cauzei și prin raportul de constatare criminalistică nr._/04.07.2014 (filele 75-77 vol. 1 dosar urmărire penală) s-a concluzionat că răspunsurile inculpatului la întrebările nr. 4, 7 și 9, relevante cauzei, au provocat modificări specifice comportamentului simulat. Întrebările respective și răspunsurile inculpatului au avut următorul conținut: „4- De când te-ai mutat în imobil, a-i amenințat vreun locatar pentru a-ți vinde apartamentul pe care îl deține? Răspuns inculpat: NU; 7- Ai inundat în mod intenționat vreun locatar din imobil pentru a-l determina să-ți vândă apartamentul? Răspuns inculpat: NU; 9- I-ai șicanat pe locatari pentru a-i determina să plece din imobil? Răspuns inculpat: NU.”

În drept, instanța s-a pronunțat, cu titlu preliminar, asupra legii penale aplicabile cauzei, având în vedere că de la data săvârșirii infracțiunilor până în prezent a intervenit o succesiune de legi în timp, determinată de . Noului Cod penal în data de 01.02.2014.

Astfel, în baza art. 5 C.pen., ținând cont și de Decizia Curții Constituționale nr. 265/06.05.2014 privind aplicarea globală a legii penale mai favorabile, instanța a constatat că dispozițiile Codului penal din 1969 sunt mai favorabile situației juridice concrete în care se află inculpatul. Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere faptul că în ipoteza în care se reține constrângerea unei persoane să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, în scopul dobândirii unui folos patrimonial, potrivit art. 194 alin. (1) C. pen. din 1969, fapta reprezintă infracțiunea de șantaj în formă simplă și se sancționează cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 5 ani, iar potrivit art. 207 alin. (1) și (3) C.pen. actual, fapta reprezintă infracțiunea de șantaj în formă agravată și se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.

De asemenea, la reținerea dispozițiilor art. 194 alin. (1) C. P.. din 1969 s-au avut în vedere și condițiile de incriminare pentru infracțiunea de șantaj, apreciindu-se ca fiind mai favorabilă inculpatului vechea reglementare, care limita sfera actelor prin care putea fi realizată constrângerea victimei de către făptuitor numai la exercitarea de violențe sau amenințări, spre deosebire de reglementarea actuală care a extins modalitățile în care poate fi realizată constrângerea, acestea nerezumându-se doar la violență sau amenințare, ci putând fi realizate și prin orice alte mijloace.

În ceea ce privește dispozițiile referitoare la concursul de infracțiuni, s-a avut în vedere că reglementarea anterioară este mai favorabilă din punct de vedere al regimul sancționator față de reglementarea actuală, în condițiile în care, potrivit Codului Penal din 1968 (art. 34 lit. b), aplicarea sporului de pedeapsă este facultativ, spre deosebire de actualul Cod Penal (art. 39 lit. b), care impune obligatoriu aplicarea sporului de pedeapsă.

În consecință, în drept, fapta inculpatului C. T. care, în urma refuzurilor repetate ale persoanei vătămate T. I. de a-i vinde apartamentul pe care îl deține, în data de 19.08.2007, cu ocazia unei inundații provocate în apartamentul cu nr. 12 pe care inculpatul îl deține în imobilul situat în Timișoara, .. 7, inundație în urma căreia au fost cauzate degradări apartamentului aparținând persoanei vătămate, a amenințat persoana vătămată că va continua să îi inunde apartamentul până când va decide să-i vândă lui acel apartament, amenințări reiterate de către inculpat în data de 14.12.2007, cu ocazia unei alte inundații provocate în apartamentul cu nr. 12 și în urma căreia, de asemenea, au fost cauzate degradări apartamentului persoanei vătămate T. I., a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj, prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C.pen.

În drept, fapta inculpatului C. T. care, în contextul în care persoanele vătămate I. D. O., P. I. și P. C. E. refuzaseră în trecut ofertele repetate ale inculpatului de a cumpăra apartamentele deținute de acestea, în data de 14.12.2007, cu ocazia inundației provocate în apartamentul cu nr. 12, proprietatea sa, a amenințat că va proceda și la inundarea celorlalte apartamente din imobil, la fel ca și în cazul persoanei vătămate T. I., strigându-le persoanelor vătămate prezente „o să vă inund pe toți până o să vă săturați și o să-mi vindeți apartamentele, că asta-i casa mea, e casă de țigani”, a întrunit elementele constitutive a 3 (trei) infracțiuni de șantaj, aflate în concurs ideal, fapte prevăzute de art. 194 alin. (1) C.pen. din 1969, cu aplicarea art. 33 lit. b) C.pen. din 1969 și cu aplicarea art. 5 C.pen.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunilor de șantaj săvârșite de către inculpat este reprezentat de acțiunea acestuia de a constrânge persoanele vătămate prin amenințarea acestora cu producerea de pagube apartamentelor pe care le dețin în imobil, prin cauzarea de inundații, cu scopul de a determina persoanele vătămate să-i vândă lui acele apartamente. Urmarea imediată constă în încălcarea libertății psihice a persoanelor vătămate, cărora le-a fost provocată o stare accentuată de temere cu privire la existența pericolului viitor de a le fi inundate din nou apartamentele de către inculpat. Trebuie subliniat faptul că, potrivit declarațiilor persoanei vătămate T. I., apartamentul acesteia a și fost inundat efectiv din cursul anului 2007 . Raportul de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată a rezultat în urma probatoriului administrat în cauză.

În ceea ce privește latura subiectivă, faptele au fost comise de inculpat cu intenție directă, calificată prin scopul urmărit de inculpat, respectiv acela de a obține în mod injust, prin amenințarea persoanelor vătămate cu săvârșirea de fapte păgubitoare, consimțământul acestora de a-i vinde lui apartamentele pe care le dețin în imobilul situat în Timișoara, .. 7.

Din punct de vedere al folosului urmărit de către inculpat prin constrângerea persoanelor vătămate, respectiv dobândirea dreptului de proprietate asupra apartamentelor, sunt irelevante susținerile inculpatului potrivit cărora prețul oferit de el a fost unul conform cu valoarea de circulație a imobilului, ci nu mult subevaluat, așa cum susțin persoanele vătămate, infracțiunea de șantaj subzistând chiar și dacă prețul oferit de inculpat ar fi fost unul corect, sau chiar și mai mare decât valoarea de piață a apartamentelor, în condițiile în care modul prin care inculpatul a încercat să dobândească acele apartamente, respectiv prin folosirea de amenințări împotriva persoanelor vătămate, a fost unul injust.

De asemenea, nu a prezentat relevanță pentru reținerea săvârșirii infracțiunilor de șantaj împotriva persoanelor vătămate T. I. și P. C. E. faptul că aceste persoane vătămate nu au din punct de vedere juridic calitatea de proprietari asupra apartamentelor în care locuiesc din imobilul situat în Timișoara, .. 7.

Astfel, deși proprietar al apartamentului nr. 8, în care locuiește persoana vătămată T. I., este fiul acesteia, numitul U. D., persoana vătămată a precizat că ea a cumpărat acest apartament după anul 1989, însă din motive personale a înscris acest apartament pe numele fiului său, U. D.. Persoana vătămată locuiește singură în acest apartament (fiul său U. D. locuind în municipiul Reșița, județ Craș-severin), ea a achitat prețul apartamentului și ea este cea care decide cu privire la situația juridică a imobilului. De altfel, faptul că persoana vătămată T. I. este singura în măsură să decidă cu privire la vânzarea apartamentului rezultă din însăși faptul că inculpatul a tratat numai cu ea cu privire la vânzarea apartamentului și niciodată cu fiul său.

De asemenea, deși persoana vătămată P. C. E. nu este titular al vreunui drept real asupra apartamentului cu nr. 4, acesta fiind proprietatea părinților săi, din probatoriul administrat în cauză a rezultat că persoana vătămată P. C. E. locuiește în acest imobil împreună cu părinții săi, aceștia fiind persoane în vârstă (ambii având peste 80 de ani), iar P. C. E. are posibilitatea de a influența decizia lor cu privire la vânzarea imobilului. De altfel, acest aspect a rezultat din însuși faptul că persoana vătămată P. C. E. a fost contactat în repetate rânduri de către inculpatul C. T. care i-a făcut oferte privind vânzarea apartamentului, fapt ce nu este negat de inculpat, împrejurare din care a rezultat fără dubiu că inclusiv inculpatul a conștientizat că pentru a achiziționa apartamentul familiei P. este decisiv și acordul persoanei vătămate P. C. E..

Totodată, este irelevantă pentru reținerea săvârșirii infracțiunilor de șantaj de către inculpat și susținerea acestuia potrivit căreia inundațiile nu au fost provocate în mod intenționat. Chiar și în această ipoteză, prin amenințarea verbală a persoanelor vătămate cu privire la repetarea inundațiilor, le-a fost creată acestora din urmă temerea reală că pericolul cu care au fost amenințate se va produce.

În ceea ce privește încadrarea juridică a infracțiunii de șantaj comisă de inculpatul C. T. împotriva persoanei vătămate T. I. într-o infracțiune unică de șantaj, deși inculpatul a amenințat persoana vătămată atât în data de 19.08.2007 cât și în data de 14.12.2007, s-a avut în vedere faptul că infracțiunea de șantaj este o infracțiune comisivă ce presupune o restrângere a libertății psihice a persoanei .În ipoteza în care făptuitorul constrânge victima prin acte repetate, cum este și cazul în speță, există o singură infracțiune de șantaj, în același sens fiind și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție (Î.C.C.J., s. pen., dec. nr. 964 din 17 martie 2009, www.scj.ro). Pentru aceste motive, infracțiunea de șantajsăvârșită de inculpatul C. T. împotriva persoanei vătămate T. I. s-a consumat în data de 19.08.2007 și s-a epuizat în data de 14.12.2007.

Întrucât cele trei infracțiuni de șantaj săvârșite de inculpatul C. T. în data de 14.12.2007 împotriva persoanelor vătămate I. D. O., P. I. și P. C. E. au fost comise printr-o singură acțiune (prin care au fost amenințate toate aceste persoane vătămate), se va reține existența unei pluralități de infracțiuni sub forma concursului idealde infracțiuni, prevăzută de art. 33 lit. b) C.pen. din 1969.

De asemenea, având în vedere că infracțiunea de șantaj săvârșită de inculpat în data de 19.08.2007 împotriva persoanei vătămate T. I. și cele trei infracțiuni de șantaj săvârșite în data de 14.12.2007 împotriva persoanelor vătămate I. D. O., P. I. și P. C. E., au fost comise înainte de a interveni o condamnare definitivă pentru vreuna dintre ele, se va reține în privința tuturor celor 4 (patru) infracțiuni de șantaj imputate inculpatului incidența dispozițiilor art. 33 lit. a) C.pen. din 1969 privind concursul real de infracțiuni.

La individualizarea pedepsei ce urmează a-i fi aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C.pen. din 1969, respectiv dispozițiile părții generale, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Astfel, instanța a constatat că inculpatul a săvârșit patru infracțiuni îndreptate împotriva libertății psihice a persoanelor vătămate, cu scopul de a le determina să înstrăineze numai lui apartamentele pe care acestea le dețin în imobilul situat în Timișoara, .. 7. Inculpatul a săvârșit faptele în contextul în care persoanele vătămate refuzaseră în trecut ofertele repetate ale acestuia de a le cumpăra apartamentele, oferte prin care inculpatul oferise prețuri mult subevaluate față de prețul pieței, iar în urma refuzului persoanelor vătămate, acesta adoptase un comportament agresiv din punct de vedere verbal față de ele, adresându-le cuvinte jignitoare și amenințări. De asemenea, inculpatul a manifestat un comportament antisocial, șicanator, de intimidare a persoanelor vătămate și a altor persoane care dețin apartamente în imobil, cu același scop de a obține dreptul de proprietate asupra tuturor apartamentelor din imobil.

Din fișa de cazier judiciar (fila 38) a rezultat că inculpatul nu a avut antecedente penale însă a mai fost cercetat în trei dosare penale având ca obiect infracțiuni prevăzute de Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, fiecare din aceste dosare penale fiind soluționate prin scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului și aplicarea față de acesta a sancțiunii cu caracter administrativ a amenzii.

Așadar, constatând dincolo de orice îndoială rezonabilă că faptele au existat, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpat, instanța, în temeiul art. 194 alin. (1) C.pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C.pen, a condamnat pe inculpatul C. T. la pedeapsa principală de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj în data de 19.08.2007 împotriva persoanei vătămate T. I..

În ceea ce privește pedepsele accesorii, aplicarea acestora trebuie realizată atât în baza art. 71 C.pen. de la 1969, cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului, a Protocoalelor adiționale și a jurisprudenței Curții de la Strasbourg (cauza Hirst c. Marii Britanii, hotărârea din 30 martie 2004). Instanța apreciază că natura faptei săvârșite și pericolul social concret al acesteia duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de a fi ales în autorități publice sau orice alte funcții publice elective și de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a si lit. b) C.pen. din 1969, motiv pentru care a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii acestor drepturi.

De asemenea, instanța, în temeiul art. 194 alin. (1) C.pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C.pen, a condamnat pe inculpatul C. T. la pedeapsa principală de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj în data de 14.12.2007 împotriva persoanei vătămate I. D. O..

În baza art. 71 alin. (2) C.pen. din 1969, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969, constând în dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și în dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În temeiul art. 194 alin. (1) C.pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C.pen, a condamnat pe inculpatul C. T. la pedeapsa principală de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj în data de 14.12.2007 împotriva persoanei vătămate P. I..

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C.pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C.pen, a contopit pedepsele aplicate pentru infracțiunile concurente, de 2 ani și 6 luni închisoare, de 2 ani închisoare, de 2 ani închisoare și de 2 ani închisoare în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C.pen. din 1969, a aplicat inculpatului pe lângă pedeapsa principală rezultantă pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969, constând în dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și în dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În ceea ce privește individualizarea modalității de executare a pedepsei, instanța a apreciat, ținând seama de lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, că scopul preventiv, educativ și coercitiv al pedepsei, prevăzut de art. 52 C.pen. din 1969, poate fi atins chiar și fără executare efectivă. În aceste condiții, fiind îndeplinite condițiile legale privitoare la cuantumul pedepsei aplicate în caz de concurs de infracțiuni și inexistența unor condamnări anterioare la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, instanța a dispus, în temeiul art. 86¹ C.pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C.pen., suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 2 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 86²alin. (1) C.pen. din 1969, va stabili un termen de încercare cu o durată de 5 (cinci) ani, calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, conform art. 86² alin. (2) C.pen. din 1969.

În temeiul art. 86³ alin. (1) C.pen. din 1969, pe durata termenului de încercare instanța a obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul T.;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În temeiul 86³ alin. (4) C.pen. din 1969, supravegherea îndeplinirii măsurilor de supraveghere se va face de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul T., care în caz de neîndeplinire, va sesiza instanța pentru luarea măsurii prevăzute în art. 86⁴ alin. (2) C.pen. din 1969.

În baza art. 86³ alin. (2) C.pen. din 1969, un exemplar al prezentei sentințe se va comunica Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul T..

În temeiul art. 404 C.proc.pen., a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen. din 1969 și art. 86 ind.4 alin. (2) C.pen. din 1969 privind revocarea suspendării sub supraveghere în cazul săvârșirii în termenul de încercare a unei noi infracțiuni și revocarea pentru neîndeplinirea cu rea- credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege.

În temeiul art. 71 alin. (5) C.pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C.pen, a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

Sub aspectul laturii civile, instanța a reținut că persoanele vătămate T. I., I. D. O., P. I. și P. C. E. s-au constituit părți civile în cauză, fiecare solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 25.000 euro cu titlu de despăgubiri morale pentru prejudiciul cauzat prin săvârșirea infracțiunii.

Analizând răspunderea pentru fapta proprie a inculpatului, instanța a constatat că, raportat la data săvârșirii faptelor, respectiv 19.08.2007 și 14.12.2007, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 998-999 C.civ. din 1864, potrivit cărora ”Orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe aceia din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara”. Textul legal citat instituie așadar principiul angajării răspunderii civile delictuale pentru fapta ilicită cauzatoare de prejudicii și presupune întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unei fapte ilicite; existența unui prejudiciu; existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul.

În cauza de față, fapta ilicită este reprezentată de infracțiunea de șantaj săvârșită de către inculpat. Prejudiciul cauzat este de natură nepatrimonială, fiind reprezentat de stresul psihologic suferit de persoanele vătămate, de natură să conducă la lezarea integrității psihice a acestora, ca urmare a amenințărilor directe săvârșite de către inculpat. Astfel cum instanța a reținut la prezentarea laturii penale a cauzei, persoanelor vătămate le-a fost generată o temere reală cu privire la posibilitatea producerii în viitor a unor noi inundații de către inculpat, temere care a subzistat o perioadă îndelungată de timp.

Cu privire la suma solicitată de către fiecare dintre părțile civile cu titlu de daune morale, respectiv 25.000 euro, instanța a învederat faptul că despăgubirile pentru daune morale se disting de cele pentru daune materiale prin faptul că acestea nu se probează în mod direct, ci se stabilesc de instanța de judecată printr-o evaluare efectuată în temeiul unor prezumții judiciare simple. Instanța a reținut că deși nu există criterii absolute pentru cuantificarea prejudiciului moral, acordarea despăgubirilor morale nu trebuie să constituie un mijloc de îmbogățire pentru părțile civile, ci trebuie să reflecte, pe cât posibil, necesitatea de a acoperi suferința la care acestea au fost supuse.

În consecință, instanța a apreciat echitabilă cuantificarea suferinței morale a părții civile T. I. la suma de 2.000 euro și cuantificarea suferinței morale a fiecărei dintre părțile civile I. D. O., P. I. și P. C. E. la suma de 1.000 euro. La stabilirea unei sume mai mari pentru partea civilă T. I. instanța a avut în vedere faptul că împotriva acesteia inculpatul a comis două acte materiale ale infracțiunii de șantaj, atât în data de 19.08.2007, cât și în data de 14.12.2007, precum și faptul că în concret apartamentul acesteia a fost inundat, motiv pentru care stresul psihic generat acesteia de eventualitatea unei noi inundații a fost inevitabil mai ridicat. Reiterând considerentele expuse pe latura penală a cauzei, instanța constată îndeplinite și celelalte condiții prevăzute de art. 998 C.civ. din 1864 pentru angajarea răspunderii civile delictuale a inculpatului, respectiv existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției inculpatului sub forma intenției directe.

Pentru aceste considerente, în baza art. 19, art. 25 C.proc.pen., raportat la art. 397 alin. (1) C.proc.pen. și art. 998-999 C.civ. din 1864, instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă T. I. și a obligat pe inculpat la plata sumei de 2.000 euro în echivalentul în lei la cursul BNR din data plății, cu titlu de daune morale, și a respins ca neîntemeiate restul pretențiilor civile solicitate de aceasta.

În baza art. 19, art. 25 C.proc.pen., raportat la art. 397 alin. (1) C.proc.pen. și art. 998-999 C.civ. din 1864, instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă I. D. O. și a obligat pe inculpat la plata sumei de 1.000 euro în echivalentul în lei la cursul BNR din data plății, cu titlu de daune morale, și a respins ca neîntemeiate restul pretențiilor civile solicitate de aceasta.

În baza art. 19, art. 25 C.proc.pen., raportat la art. 397 alin. (1) C.proc.pen. și art. 998-999 C.civ. din 1864, instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă P. I. și a obligat pe inculpat la plata sumei de 1.000 euro în echivalentul în lei la cursul BNR din data plății, cu titlu de daune morale, și a respins ca neîntemeiate restul pretențiilor civile solicitate de aceasta.

În baza art. 19, art. 25 C.proc.pen., raportat la art. 397 alin. (1) C.proc.pen. și art. 998-999 C.civ. din 1864, instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă P. C. E. și a obligat pe inculpat la plata sumei de 1.000 euro în echivalentul în lei la cursul BNR din data plății, cu titlu de daune morale, și a respins ca neîntemeiate restul pretențiilor civile solicitate de aceasta.

În temeiul art. 274 alin. (1) C.proc.pen., reținând culpa procesuală a inculpatului în declanșarea procesului penal, instanța la obligat la plata sumei de 4.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 276 alin. (1) C.proc.pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 lei către partea civilă P. I. și a sumei de 1.000 lei către partea civilă I. D. O., cu titlu de cheltuieli judiciare, dovada efectuării acestora fiind făcută cu chitanțele nr.363 și 425 din data de 25.11.2014, depuse la dosar.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termenul legal, inculpatul C. T. și părțile civile I. D. O., P. C. E., P. I., T. I..

Inculpatul a solicitat, pe latura penală, achitarea sa (în principal deoarece fapta nu există; în subsidiar întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală, lipsind intenția – inundațiile nu au fost provocate intenționat, ci a fost o întâmplare, respectiv inculpatul nu a intenționat să determine persoanele vătămate să-i vândă apartamentele), iar în ipoteza în care instanța de apel va menține soluția de condamnare să se dispună reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de vechiul Cod penal (pe care inculpatul îl apreciază ca lege penală mai favorabilă). Pe latura civilă, solicită respingerea pretențiilor formulate de părțile civile.

Părțile civile au solicitat admiterea în totalitate a pretențiilor civile.

Apelurile părților civile sunt fondate în parte, iar apelul inculpatului este nefondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare:

Împotriva inculpatului C. T. au fost formulate următoarele acuzații:

1). Infracțiunea de șantaj comisă față de persoana vătămată T. I., prevăzută de art. 194 alin. 1 din vechiul Cod penal.

În fapt, prin rechizitoriu s-a reținut că, în urma refuzurilor repetate ale persoanei vătămateT. I. de a vinde inculpatului apartamentul pe care îl deține, la data de 19.08.2007, cu ocazia unei inundații provocate în apartamentul cu nr. 12 pe care inculpatul C. T. îl deține în imobilul situat în Timișoara, .. 7, au fost cauzate degradări apartamentului cu nr. 8 din același imobil, aparținând persoanei vătămate T. I., apartament situat sub cel cu nr. 12 deținut de inculpat, la etajul inferior. În momentul în care persoana vătămată T. I. i-a reproșat inculpatului daunele provocate ca urmare a inundației, acesta a amenințat persoana vătămată că va continua să îi inunde apartamentul până când persoana vătămată va decide să-i vândă lui (inculpatului) acel apartament. Inculpatul a reiterat amenințările în data de 14.12.2007, cu ocazia unei alte inundații provocate în apartamentul cu nr. 12 și în urma căreia, de asemenea, au fost cauzate degradări apartamentului persoanei vătămate T. I., și în această împrejurare inculpatul amenințând persoana vătămată că va continua să îi inunde apartamentul până când aceasta se va decide să i-l vândă.

2). Trei infracțiuni de șantaj (în concurs ideal) săvârșite față de persoanele vătămate I. D. O., P. C. E. și P. I., prevăzute de art. 194 alin. 1 din vechiul Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. b din vechiul Cod penal.

În fapt, prin rechizitoriu s-a reținut că, în contextul în carepersoanele vătămate I. D. O., P. C. E. și P. I. refuzaseră în trecut ofertele repetate ale inculpatului de a cumpăra apartamentele deținute de persoanele vătămate, oferte prin care inculpatul oferise prețuri mult subevaluate față de prețul pieții, la data de 14.12.2007, cu ocazia unei alte inundații provocate în apartamentul cu nr. 12 pe care inculpatul C. T. îl deține în imobilul situat în Timișoara, .. 7, au fost cauzate degradări apartamentului cu nr. 8 din același imobil, aparținând persoanei vătămate T. I.. În urma acestei inundații puternice au fost cauzate stricăciuni și apartamentului cu nr. 4 în care locuiesc persoanele vătămate P. I. și P. C. E., apa infiltrându-se și în acest apartament, situat sub cel cu nr. 8 aparținând persoanei vătămate T. I..

În timp ce inculpatul C. T. și persoanele vătămate T. I., I. D. O., P. I. și P. C. E. se aflau pe scara interioară comună a imobilului iar persoana vătămată T. I. îi reproșa inculpatului producerea acestei inundații, inculpatul a amenințat că va proceda în continuare la inundarea tuturor apartamentelor din imobil, la fel ca și în cazul persoanei vătămate T. I., până când deținătorii acestor apartamente le vor vinde inculpatului, strigându-le celor prezenți „o să vă inund pe toți până o să vă săturați și o să-mi vindeți apartamentele, că asta-i casa mea, e casă de țigani”. Amenințarea săvârșită de către inculpat a fost percepută în mod direct de persoanele vătămate I. D. O. (care deține apartamentul cu nr. 3 din imobil), P. I. și P. C. E. (care dețin apartamentul cu nr. 4 din imobil), persoane care au fost prezente în momentul în care inculpatul a proferat această amenințare, de natură să creeze o stare de temere persoanelor vătămate din cauza comportamentului anterior al inculpatului, care deja pusese în practică amenințările adresate persoanei vătămate T. I..

Analiza coroborată a materialului probator relevant, administrat în faza de urmărire penală și cu ocazia cercetării judecătorești efectuată de prima instanță, demonstrează, fără dubiu, implicarea inculpatului în comiterea celor 4 infracțiuni de șantaj pentru care a fost trimis în judecată.

Interesul inculpatului de a achiziționa apartamentele persoanelor vătămate este confirmat chiar de către inculpat în declarația dată în fața primei instanțe (f. 72 – 73 dosar fond). Modalitatea (ilicită) aleasă de inculpat pentru a „convinge” persoanele vătămate să încheie contractele de vânzare – cumpărare (la prețul impus de inculpat – situat cu mult sub cel al pieței) este confirmată de declarațiile persoanelor vătămate, care se coroborează între ele, precum și de declarațiilor martorilor audiați în cauză.

Astfel, persoana vătămată T. I. menționează (f. 15 verso dup) că în data de 19.08.2007 apartamentul său a fost inundat de inculpat, iar în momentul în care i-a atras atenția, inculpatul i-a spus că va repeta acest gen de fapte până când ea (persoana vătămată) se va decide să îi vândă apartamentul (vânzare pentru care inculpatul insistase anterior și îi propusese un preț de 35.000 euro, deși pe piața imobiliară apartamentul valora 200.000 euro în acel moment). Într-o declarație ulterioară (f. 22 verso dup) persoana vătămată T. I. menționează că în data de 14.12.2007 inculpatul a provocat o inundație și mai puternică decât cele precedente (apa a ajuns chiar și la apartamentul situat sub cel al persoanei vătămate), iar după plecarea poliției (chemată să constate degradările, care a întocmit un proces verbal și o planșă foto – f. 82 – 86 dup) inculpatul a strigat pe holul imobilului, în prezența persoanei vătămate și cu intenția de a fi auzit de toți locatarii, „am să vă inund până o să plecați toți”.

Persoana vătămată I. D. O. confirmă (f. 34 verso dup) incidentul petrecut în cursul lunii august 2007 în dauna persoanei vătămate T. I. (inundarea apartamentului acesteia de către inculpat), precum și amenințarea inculpatului la adresa aceleiași persoane vătămate în sensul că îi va inunda locuința până când aceasta (T. I.) se va hotărî să îi vândă locuința. Într-o declarație ulterioară (f. 38 verso dup) persoana vătămată I. D. O. confirmă și incidentul din data de 14.12.2007 (inundarea din nou a apartamentului persoanei vătămate T. I., de către inculpat) și faptul că, după plecarea poliției, inculpatul a strigat, cu intenția de a fi auzit de către toți cei prezenți, că îi va inunda pe toți până se vor decide să îi vândă apartamentele, la prețul stabilit de el (sub prețul pieței). Aceste împrejurări de fapt au fost reiterate de persoana vătămată I. D. O. și cu ocazia audierii sale de către prima instanță (f. 96 – 97 dosar fond).

Persoana vătămată P. I. confirmă (f. 53 verso dup) incidentul petrecut în data de 19 august 2007 în dauna persoanei vătămate T. I. (inundarea apartamentului acesteia de către inculpat), precum și faptul că inundația provocată de inculpat a fost atât de puternică încât apa a ajuns și la apartamentul său (situat sub cel al persoanei vătămate T. I.). Într-o declarație ulterioară (f. 55 verso -56 verso dup) persoana vătămată P. I. menționează că atunci când vecina sa T. I. l-a chemat pe inculpat și i-a arătat ce s-a întâmplat, acesta a afirmat că îi va inunda pe toți până când îi va determina să plece. Aceste împrejurări de fapt au fost reiterate de persoana vătămată P. I. și cu ocazia audierii sale de către prima instanță (f. 96 – 95 dosar fond).

Persoana vătămată P. C. E. confirmă (f. 65 verso dup) incidentul din data de 14.12.2007 (inundarea apartamentului persoanei vătămate T. I., de către inculpat) și faptul că în aceeași împrejurare inculpatul a strigat, referindu-se la inundație, „O să mai fac până vă săturați și o să vă arăt că tot o să-mi vindeți mie!”. Aceste împrejurări de fapt au fost reiterate de persoana vătămată P. C. E. și cu ocazia audierii sale de către prima instanță (f. 93 dosar fond), iar credibilitatea afirmațiilor este întărită și de rezultatul testării poligraf (f. 77 dup).

Deși nu cunosc aspecte în legătură cu situația particulară a celor 4 persoane vătămate din cauză, martorii B. G. (fila 90 vol. 1 dosar urmărire penală și fila 129 dosar fond), B. V. (filele 91-94 vol. 1 dosar urmărire penală și fila 130 dosar fond), M. M. (filele 110-112 vol. 1 dosar urmărire penală și fila 100 dosar fond), R. M. M. (filele 87-89 vol. 1 dosar urmărire penală și fila 98 dosar fond), B. C. (filele 101-104 vol. 1 dosar urmărire penală și fila 99-dosar fond) și B. C. (f. 151 dosar fond) confirmă metoda utilizată de inculpat (diferite amenințări, inclusiv referirea la inundarea intenționată și repetată a spațiilor respective) pentru a convinge locatarii din imobil să vândă apartamentele la prețul stabilit de acesta.

Lipsa de credibilitate a apărărilor inculpatului (care neagă că ar fi amenințat persoanele vătămate) este subliniată și de rezultatul testării poligraf (f. 143 vol. 1 dup).

În ce privește martorii audiați la solicitarea inculpatului (nominalizați de prima instanță), aceștia nu cunosc împrejurările concrete ale faptelor de care a fost acuzat inculpatul.

În concluzie, instanța de apel apreciază dovedită starea de fapt expusă în rechizitoriu, astfel încât nu pot fi primită solicitarea inculpatului de a fi achitat (faptele există iar inculpatul a acționat cu forma de vinovăție prevăzută de lege – intenție, în cazul de față intenție directă).

În ce privește solicitarea inculpatului de reducere a pedepsei principale, Curtea o apreciază nefondată întrucât faptele comise de inculpat (amenințări, de fiecare dată puse în aplicare) au fost apte să provoace persoanelor vătămate o stare de temere, perpetuată în timp (inculpatul exprimându-și în public hotărârea de a continua acțiunile păgubitoare la adresa persoanelor vătămate până când acestea vor ceda și vor decide să îi vândă apartamentele) iar folosul urmărit de inculpat (injust) era consistent (acesta urmărea achiziția apartamentelor din întregul imobil, la prețuri stabilite de el – cu mult sub prețul real al pieței). Nu trebuie omisă atitudinea procesuală a inculpatului (a negat comiterea faptelor), precum și împrejurarea că acesta, deși nu are condamnări la activ, a fost în repetate rânduri sancționat administrativ în dosare penale (f. 30 dosar fond) pentru fapte comise în legătură cu regimul autorizării lucrărilor de construcție.

În ce privește latura civilă, Curtea observă că persoanele vătămate s-au constituit părți civile în procesul penal, solicitând fiecare obligarea inculpatului la plata sumei de 25.000 euro cu titlu de daune morale (f. 35 dosar fond), pentru stresul resimțit ca urmare a acțiunilor inculpatului.

În evaluarea compensației ce urmează a fi acordată cu acest titlu (daune morale) instanța de apel are în vedere scopul urmărit de inculpat prin șantajarea părților civile (determinarea acestora să încheie contracte de vânzare ale propriilor locuințe, în condițiile de preț impuse de inculpat), obiectul amenințării (degradarea locuințelor părților civile, prin inundarea intenționată și repetată a apartamentelor), împrejurarea că inculpatul a transpus în realitate amenințările proferate, precum și faptul că părțile civile trăiesc cu teama că acțiunile păgubitoare ale inculpatului se pot repeta oricând. În raport de aceste date, Curtea urmează să dispună majorarea daunelor morale acordate fiecăreia dintre părțile civile, de la o mie de euro (cât a stabilit prima instanță) la două mii de euro.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală va admite apelurile declarate de părțile civile I. D. O., P. C. E., P. I. și T. I. împotriva Sentinței penale nr. 408/27.02.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara, Secția penală, în dosarul nr._ .

Va desființa în parte sentința apelată, numai sub aspectul cuantumului daunelor morale acordate părților civile – apelante.

Rejudecând în aceste limite:

Va majora cuantumul daunelor morale acordate părților civile – apelante, după cum urmează: I. D. O. (de la 1000 euro la 2000 euro); P. C. E. (de la 1000 euro la 2000 euro); P. I. (de la 1000 euro la 2000 euro); T. I. (de la 2000 euro la 3000 euro).

Va menține în rest sentința apelată.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul C. T. împotriva aceleiași sentințe penale.

În baza art. 275 alin. 3 Cpp cheltuielile judiciare avansate de stat pentru soluționarea apelurilor declarate de părțile civile, vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. 2 Cpp va obliga inculpatul C. T. să plătească statului suma de 250 lei, cheltuieli judiciare avansate în apel.

În baza art. 276 alin. 1 și 2 Cpp va obliga inculpatul C. T. să plătească fiecăreia dintre părțile civile I. D. O. și P. I. câte 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Va dispune plata sumei de 50 lei din fondurile MJ în contul Baroului T., onorariul parțial al avocatului desemnat din oficiu în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală admite apelurile declarate de părțile civile I. D. O., P. C. E., P. I. și T. I. împotriva Sentinței penale nr. 408/27.02.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara, Secția penală, în dosarul nr._ .

Desființează în parte sentința apelată, numai sub aspectul cuantumului daunelor morale acordate părților civile – apelante.

Rejudecând în aceste limite:

Majorează cuantumul daunelor morale acordate părților civile – apelante, după cum urmează: I. D. O. (de la 1000 euro la 2000 euro); P. C. E. (de la 1000 euro la 2000 euro); P. I. (de la 1000 euro la 2000 euro); T. I. (de la 2000 euro la 3000 euro).

Menține în rest sentința apelată.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul C. T. împotriva aceleiași sentințe penale.

În baza art. 275 alin. 3 Cpp cheltuielile judiciare avansate de stat pentru soluționarea apelurilor declarate de părțile civile, rămân în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. 2 Cpp obligă inculpatul C. T. să plătească statului suma de 250 lei, cheltuieli judiciare avansate în apel.

În baza art. 276 alin. 1 și 2 Cpp obligă inculpatul C. T. să plătească fiecăreia dintre părțile civile I. D. O. și P. I. câte 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Dispune plata sumei de 50 lei din fondurile MJ în contul Baroului T., onorariul parțial al avocatului desemnat din oficiu în apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 06.05.2015.

Președinte Judecător

D. VișoiuFlavius I.

Grefier,

V. R.

Red.F.I./28.05.2015

Tehnored.V.R./2 ex./15.06.2015

Judecătoria Timișoara

Judecător A. B.

← Tâlhărie (art.233 NCP). Decizia nr. 523/2015. Curtea de Apel...		Lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.p.). Decizia nr.... →

Şantajul (art.207 NCP). Decizia nr. 475/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Şantajul (art.207 NCP). Decizia nr. 475/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA