Lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.p.). Decizia nr. 548/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Curtea de Apel TIMIŞOARA - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 548/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 22-05-2015 în dosarul nr. 1540/252/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ Nr. 548/A

Ședința publică de la 22 Mai 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE C. I. M.

Judecător G. B.

Grefier A. B.

Pe rol se află pronunțarea în cauza penală având ca obiect apelurile declarate de inculpatul F. P. N. și partea civilă D. D. S., împotriva sentinței penale nr. 763/22.12.2014, pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr._ .

Prezența părților, mersul dezbaterilor, concluziile părților și ale procurorului au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 21 mai 2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care instanța, din lipsă de timp pentru a delibera, potrivit art.391 alin.1 C.p.p., raportat la complexitatea cauzei, a stabilit termen pentru pronunțate astăzi, 22 mai 2015.

CURTEA,

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.763/22.12.2014, pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr._, În baza art. 180 alin. 2 C.pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C.pen. și a art. 37 lit. a C.pen., a fost condamnat inculpatul F. P. N., la o pedeapsă de 4 (patru) luni închisoare, pentru savarsirea infractiunii de lovire in dauna partii civile D. D. S..

În baza art. 71 C.pen. din 1969 i-au fostz interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, teza a doua (dreptul de a fi ales) si lit. b C.pen. din 1969, pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 19, art. 25 C.pr.pen., raportat la art. 397 alin. 1 din C.pr.pen., cu aplicarea art. 1357 C. civ., a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă D. D. S. și a fost obligat inculpatul la plata către partea civila a sumei de 2000 lei, reprezentând daune morale. Au fost respinse în rest pretențiile civile ale partii civile.

În temeiul art. 276 alin. 1 și 2 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 168,71 lei, cheltuieli judiciare către partea civilă.

În temeiul art. 274 alin. 1 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 440 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Lugoj, întocmit la data de 25.06.2014 în dosarul nr. 2328/P/2013, înregistrat la data de 26.06.2014 pe rolul Judecătoriei Lugoj sub nr._, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului F. P. N. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire prev. de art. 180 alin. 2 C. pen. din 1969 (art. 193 alin.2 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. 1 C. pen., art. 96 alin. 4 C. pen. și art. 5 din C. pen.).

În fapt, prin actul de inculpare, s-a reținut că inculpatul, întâlnindu-se cu partea vătămată în scara blocului de pe ., a întrebat-o „ce caută acolo” după care a intenționat să o lovească cu o legătură de chei în regiunea capului. Persoana vătămată a ridicat brațul pentru a se proteja, fiind lovită peste degetele de la mâna stângă. Deși persoana vătămată a strigat după ajutor, inculpatul, profitând de faptul că nu a ieșit niciun locatar din locuință, a lovit-o cu piciorul pe susnumită în regiunea inghinală. După acest moment, sesizând că una din ușile de pe scara blocului se deschide, pentru a nu fi văzut la fața locului, inculpatul a părăsit în fugă imobilul.

În urma agresiunii, numita D. D. S. a suferit leziuni pentru a căror vindecare a necesitat 3-4 zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal nr. 2061/2013.

Mijloacele de probă din dosarul de urmărire penală au fost: plângerea persoanei vătămate (f.3-4 dup), declarațiile persoanei vătămate D. D. S. (f.7-13), certificat medico-legal nr. 2061/18.12.2013 (f.5 dup), planșă foto (f.15 dup), declarațiile martorilor R. L. D. (f.30-34 dup), R. D. (f.35-38 dup), C. M. (f.39-41 dup), I. D. (f.42-44 dup), L. A. V. (f.45-47 dup), declarația suspectului (f.24-26 dup), declarația inculpatului F. P. N. (f.27-28 dup), procesul verbal încheiat de poliție la 16.06.2014 și fișa cazierului judiciar (f.29 dup).

Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 04.09.2014, în baza art. 346 al. 2 C.pr.pen. judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.

În faza de judecată au fost audiați inculpatul (filele 73-75 dosar), partea civilă D. D. S. (f. 97-99) și martorii Călutoiu M. (f.100-102), R. L. D. (f.103-105), I. D. (f.106-108), A. S. (f.109-110), R. D. (f.111-112), A. C. (f.113-114), L. A. V. (f.115-116) și M. V. G. (f.117-118).

Analizând materialul probator administrat în cauză, prima instanță a constatat că starea de fapt expusă prin rechizitoriu este dovedită în întregime de probele anterior enunțate, reținând următoarele:

Inculpatul, deși a fost evacuat din apartamentul nr. 20, situat pe . din municipiul Lugoj, a continuat a se deplasa frecvent la imobilul susmenționat unde proceda la tăierea lacătului de la cutia poștală, de la avizier și de la contorul electric (declarația inculpatului, fila 74 dosar).

Nemulțumit fiind de faptul că a fost schimbat din funcția de președinte al Asociației de proprietari nr. 1 din Microraion I, inculpatul s-a deplasat în dimineața zilei de 13.12.2013 la sediul asociației situat pe . făcut scandal. Numita Caluțoiu M. (administratorul asociației) fiindu-i teamă de inculpat, a apelat-o telefonic pe martora R. L. D. pentru a veni la fața locului și a fi stins incidentul. Numita R. L. D., pentru a ajunge mai repede la sediul asociației, a apelat la persoana vătămată D. D. S. pentru a o conduce cu mașina în acel loc. Persoana vătămată a acceptat și a condus-o pe martoră în fața sediului asociației, R. L. D. intrând în sediul asociației, iar D. D. S. (convinsă fiind că inculpatul se află în sediul asociației) a mers până la imobilul nr. 23 de pe . verifica dacă inculpatul nu a schimbat iar numele titularului apartamentului nr. 20 cu numele său.

În momentul în care a intrat în scara blocului, partea vătămată s-a întâlnit cu inculpatul (care umbla la cutia poștală, înlocuind eticheta cu numele proprietarului – fila 52 dosar), iar acesta, văzând-o pe D. D. S., a întrebat-o „ce caută acolo” după care a intenționat să o lovească cu o legătură de chei în regiunea capului . Persoana vătămată a ridicat brațul pentru a se proteja, fiind lovită peste degetele de la mâna stângă. Deși persoana vătămată a strigat după ajutor, inculpatul, profitând de faptul că nu a ieșit nici un locatar din locuință, a lovit-o cu piciorul pe susnumită în regiunea inghinală. După acest moment, sesizând că una din ușile de pe scara blocului se deschide, pentru a nu fi văzut la fața locului, inculpatul a părăsit în fugă imobilul. Pe casa scărilor a ieșit numita I. D., căreia persoana vătămată plângând i-a relatat ce s-a întâmplat (declarația părții vătămate, fila 98 dosar).

Martora I. D. a confirmat faptul că în data respectivă, pe la orele 10:30-11:00, a auzit zgomote pe scara blocului, motiv pentru care a ieșit să vadă ce se întâmplă, ocazie cu care a văzut-o pe partea vătămată care plângea. Întrebată fiind de ce plânge, partea vătămată i-a spus că a bătut-o F..

Ulterior, partea vătămată a mers la sediul asociației de proprietari, unde le-a relatat persoanelor prezente (martorii R. L. D., R. D., A. C.) cele întâmplate.

De asemenea, după agresiune persoana vătămată i-a arătat martorei R. L. D. leziunile ce i-au fost provocate, după care s-a deplasat la spital unde a fost consultată. În urma agresiunii, numita D. D. S. a suferit leziuni pentru a căror vindecare a necesitat 3-4 zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal nr. 2061/2013 (fila 5 urmărire penală).

Fapta săvârșită de inculpat care, în data de 13.12.2013, i-a aplicat un număr de două lovituri părții vătămate, cauzându-i acesteia vătămări ce au necesitat pentru vindecare un număr de 3-4 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire, faptă prevăzută și pedepsită de art. 180 al. 2 din vechiul C.pen. (art. 193 al. 2 C.pen.).

Potrivit art. 5 din noul C.pen., „În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.”

În speță legea mai favorabilă este vechiul C.pen., întrucât pedeapsa prevăzută de acest cod pentru fapta săvârșită este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda, mai mică decât fapta prevăzută în noul C.pen. – închisoarea de la 6 luni la 5 ani sau amenda.

În baza art. 19 al. 1 pct. 1 lit. a din vechiul C.pen. va fi reținută în cauză intenția directă, întrucât inculpatul a prevăzut rezultatul dăunător al faptei sale, cauzarea de suferințe fizice părții vătămate, rezultat pe care l-a urmărit prin aplicarea loviturilor.

La individualizarea judiciară a pedepsei, prima instanță a ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 din vechiul Cod penal care arată că la stabilirea și aplicarea pedepselor se va ține seama de dispozițiile părții generale ale acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea speciala, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Fapta inculpatului prezintă pericol social, deoarece prin actele sale a adus atingere relațiilor care ocrotesc unul din drepturile fundamentale ale oricărei persoane, respectiv dreptul la integritate corporală și sănătate.

Raportat la persoana inculpatului, s-a avut în vedere si faptul ca acesta are antecedente penale, aflându-se în stare de recidivă postcondamnatorie, întrucât după rămânerea definitivă a mai multor hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, a săvârșit prezenta faptă cu intenție, înainte de începerea executării pedepsei, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru noua infracțiune este închisoarea mai mare de 1 an.

Ținând cont însă și de numărul redus de zile de îngrijiri medicale ce au fost necesare pentru însănătoșirea victimei, în baza art. 180 alin. 2 C.pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C.pen. și a art. 37 lit. a C.pen., prima instanță l-a condamnat inculpatul F. P. N., recidivist, la o pedeapsă de 4 (patru) luni închisoare, pentru savarsirea infractiunii de lovire in dauna partii civile D. D. S., procedând la soluționarea cauzei conform dispizitivului prezentei sentințe penale.

Împotriva sentinței penale nr.763 din 22.12.2014 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr._ au declarat apel partea civilă D. D. S. și inculpatul F. P. N. înregistrate pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 02.03.2015, sub nr._ .

În motivarea apelului partea civilă a solicitat, în esență, desființarea hotărârii primei instanțe, pe care o apreciază ca fiind netemeinică și nelegală, atât pe latură penală cât și pe latură civilă și, solicitând pe latură penală să se dispună condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii de 2 ani, în regim de detenție, pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev.de art.180 alin.2 Cod Penal din 1969.

Pe latură civilă solicită, admiterea cererii de constituire de parte civilă formulată și precizată ulterior și, obligarea inculpatului la plata sumei de 5.000 Euro, reprezentând daune morale, sumă majorată față de cea pretinsă la urmărirea penală, 2000 Euro, având în vedere că urmare a agresiuni, leziunile nu s-au vindecat, au apărut calcifieri, durea persistând și în prezent.

Inculpatul, în motivarea apelului a arătat, în esență, că hotărârea este nelegală întrucât instanța de fond i-a vătămat dreptul la apărare și nu a avut șanse egale la un proces echitabil, a fost discriminat, cauza s-a judecat în secret la cererea avocaților D., în ședință nepublică, iar martorii au declarat nereal împotriva sa deși aceștia nu au văzut incidentul din 13.12.2013.

De asemenea, a mai arătat că i-a fost respinsă proba cu martorul, agent de poliție Predeșteanu T., deși acesta cunoștea aspecte privind fapta. În ceea ce privește martorii audiați, susține că aceștia nu sunt martori direcți și au inventat fapta, fiind în relații conflictuale cu aceștia, datorită proceselor pe care le-a avut de-a lungul timpului.

În subsidiar a solicitat, achitarea sa potrivit dispozițiilor art.16 alin.1 lit.c C.p.p., întrucât au fost audiați mai mulți martori, care au declarat că nu știu nimic despre faptă, aceștia menționând doar aspectele relatate de persoana vătămată. Consideră că nu s-a dovedit vinovăția sa, întrucât se află în relații de dușmănie cu martorii audiați, care fac parte din anturajul soților D. și, care nu au văzut că el ar fi lovit-o pe persoana vătămată.

Din analiza sentinței apelate, prin prisma motivelor de apel invocate și analizate din oficiu, în limitele prev. de art.417 al. 2 C.p.p., Curtea reține următoarele:

Potrivit art. 421 pct.2 lit.b C.p.p. instanța de apel „ b) desființează sentința primei instanțe și dispune rejudecarea de către instanța a cărei hotărâre a fost desființată pentru motivul că judecarea cauzei la acea instanță a avut loc în lipsa unei părți nelegal citate sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate, invocată de acea parte. Rejudecarea de către instanța a cărei hotărâre a fost desființată se dispune și atunci când există vreunul dintre cazurile de nulitate absolută, cu excepția cazului de necompetență, când se dispune rejudecarea de către instanța competentă.”

În cauză, instanța de apel constată că este dat cazul de nulitate absolută prevăzut de art.281 alin.1 lit.c C.p.p. (” Determină întotdeauna aplicarea nulității încălcarea dispozițiilor privind:c) publicitatea ședinței de judecată”.) raportat la art.10 C.p.p. ( „(1) Părțile și subiecții procesuali principali au dreptul de a se apăra ei înșiși sau de a fi asistați de avocat.

(2) Părțile, subiecții procesuali principali și avocatul au dreptul să beneficieze de timpul și înlesnirile necesare pregătirii apărării.

(3) Suspectul are dreptul de a fi informat de îndată și înainte de a fi ascultat despre fapta pentru care se efectuează urmărirea penală și încadrarea juridică a acesteia. Inculpatul are dreptul de a fi informat de îndată despre fapta pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva lui și încadrarea juridică a acesteia.

(4) Înainte de a fi ascultați, suspectului și inculpatului trebuie să li se pună în vedere că au dreptul de a nu face nicio declarație.

(5) Organele judiciare au obligația de a asigura exercitarea deplină și efectivă a dreptului la apărare de către părți și subiecții procesuali principali în tot cursul procesului penal.

(6) Dreptul la apărare trebuie exercitat cu bună-credință, potrivit scopului pentru care a fost recunoscut de lege.”). și art.8 C.p.p. privind caracterul echitabil al procesului penal.

Astfel, analizând încheierea de ședință din data de 18.11.2014 curtea constată că ședința de judecată a fost nepublică, deși instanța nu declarase ședința nepublică la un termen anterior potrivit art.352 alin.3 C.p.p., fiind dat cazul de nulitate absolută prevăzut de art.281 alin.1 lit C. C.p.p., în condițiile în care potrivit art.352 alin.1 C.p.p. ședința de judecată este publică cu excepția cazurilor prevăzute de lege.

La același termen de judecată s-a declarat ședința nepublică pentru tot parcursul judecării cauzei în primă instanță pe motiv că judecarea cauzei în ședință publică ar putea aduce atingere demnității și onoarei părții civile și a apărătorului acesteia, acuzați în repetate rânduri de inculpat că ar fi săvârșit fapte penale, pe fondul unei stări conflictuale notorii existente între acestea, iar inculpatul aflat în stare de detenție a fost audiat în ședință nepublică, întrucât așa cum rezultă din ultimul paragraf al filei 79 verso dosar primă instanță, s-a dispus evacuarea sălii de judecată.

Ulterior, la termenul de judecată din data de 16.12.2014 ședința de judecată a fost publică cu toate că la termenul anterior judecătorul a declarat ședința nepublică pentru tot restul judecării cauzei în primă instanță. De asemenea contrar considerentelor pentru care s-a declarat ședința nepublică la data de 18.11.2014, la termenul din 16.12.2014 partea civilă și toți martorii au fost audiați în ședință publică ( filele 97-118 dosar fond ) de unde rezultă faptul că în cauză nu subzistă motivele reținute de judecător pentru declararea ședinței nepublice, inculpatul aflat în stare de detenție nebeneficiind astfel de un proces echitabil raportat la celelalte părți și subiecți procesuali în condițiile în care doar acesta a fost audiat în ședință nepublică, fiindu-i încălcat și dreptul la apărare cu prilejul audierii sale în ședință nepublică.

Astfel, potrivit art.8 C.p.p. organele judiciare au obligația de a desfășura urmărirea penală și judecata cu respectarea garanțiilor procesuale și a drepturilor părților și ale subiecților procesuali .

Cum admiterea apelului părții civile și a inculpatului în ipoteza la care face referire cazul de desființare prevăzut în art. 421 pct. 2 lit.b C. proc. pen. are drept consecință desființarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, în rejudecare prima instanță va analiza inițial dacă se impune declararea ședinței nepublice potrivit art.352 alin.3 C.p.p., iar în situația în care va declara ședința nepublică în ședință publică va respecta această prevedere pe toată durata declarării nepublice a ședinței.

Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct.2 lit.b C.p.p. va admite apelurile declarate de partea civilă D. D. S. și inculpatul F. P. N. împotriva sentinței penale nr.763 din 22.12.2014 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr._ .

Va desființa sentința penală apelată și va trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Lugoj.

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

Va dispune plata sumei de 200 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu din contul Ministerului Justiției în contul Baroului T..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art. 421 pct.2 lit.b C.p.p. admite apelurile declarate de partea civilă D. D. S. și inculpatul F. P. N. împotriva sentinței penale nr.763 din 22.12.2014 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr._ .

Desființează sentința penală apelată și trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Lugoj.

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Dispune plata sumei de 200 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu din contul Ministerului Justiției în contul Baroului T..

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 22.05.2015.

Președinte,

C. I. M.

Judecător,

G. B.

Grefier,

A. B.

RED: CIM/26.05.2015

Dact: A.B.2 exempl/ 26 Mai 2015

Primă instanță: Judecătoria Lugoj

Jud: O. Ș. S.

Dosar nr._

Data -12.06.2015-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711

SECȚIA PENALĂ

CĂTRE,

JUDECĂTORIA LUGOJ,

Alăturat vă înaintăm dosarul cu numărul de mai sus, la care se află atașate dosarele nr._ al Judecătoriei Lugoj (171 file) și dosarul de urmărire penală nr. 2328/P/2013, din 25.06.2014 ( 54 file), privind pe inculpatul F. P. N., deoarece prin decizia penală nr. 548/A/22.05.2015, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul cu numărul de mai sus, s-a dispus:

„În baza art. 421 pct.2 lit.b C.p.p. admite apelurile declarate de partea civilă D. D. S. și inculpatul F. P. N. împotriva sentinței penale nr.763 din 22.12.2014 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr._ .