Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 849/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 849/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 23-09-2015
DOSAR NR._ operator 2711
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 849/A
Ședința publică din data de 23 septembrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: F. M. C. FLORENȚA
JUDECĂTOR: F. P.
GREFIER: I. M. S.
Ministerul Public este reprezentat de procuror A. I. S. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află judecarea apelului formulat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA A. împotriva sentinței penale nr. 1271 din 10.06.2015, pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ .
Prezența părților, mersul dezbaterilor și concluziile părților și ale procurorului au fost consemnate în încheierea de ședință de la termenul de judecată din 09.09.2015, care face parte integrantă din prezenta decizie, instanța stabilind termen pentru deliberare și pronunțare la data de 23.09.2015, când a hotărât următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1271 din 10.06.2015, pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, în temeiul dispozițiilor art. 335 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal și cu aplicarea art. 375 și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul Șuliapă I. – fiul lui G. și M., născut la data de 23.03.1972 în mun. București, cetățean român, domiciliat în com. Mogoșoaia, ., jud. Ilfov, posesor al CI . nr._, CNP 1.72.03.23._, cu antecedente penale, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul având exercitarea dreptului de a conduce suspendată, în stare de recidivă post-executorie.
În temeiul dispozițiilor art. 67 Cod penal, a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării următoarelor drepturi prevăzute de art. 66 lit. a), b) și i) Cod penal, pe o perioadă de 4 (patru) ani de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri:
- dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;
- dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat:
- dreptul de a conduce autovehicule.
Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 65 alin. 3 Cod penal, inculpatului i-a fost interzisă exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și i) Cod penal.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, emis în dosar nr. 814/P/2014 la data de 24.11.2014, înregistrat la Judecătoria A. la data de 04.12.2014, a fost trimis în judecată inculpatul Șuliapă I., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 335 al. 2 teza II Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 1 Cod penal.
Prin rechizitoriu s-a reținut că la data de 24.07.2013, în jurul orelor 17, la P.T.F. Nădlac, pe sensul de intrare în România, s-a prezentat inculpatul Șuliapă I. la volanul autoturismului marca BMW, înmatriculat în Franța cu numărul AS-143-MF, având ca pasager pe locul din partea dreaptă față pe martora B. S. A..
La solicitarea agentului de poliție de a prezenta permisul de conducere, inculpatul Șuliapă I. a precizat că nu-l are asupra sa și a înmânat o fotocopie color după permisul de conducere B00538561. În urma verificărilor efectuate în evidența informatizată națională a conducătorilor auto s-a constatat că inculpatul Șuliapă I. are suspendat exercițiul de a conduce, fiind întocmit procesul-verbal de constatare de la fila 14 dosar urmărire penală.
Fiind audiat cu privire la fapta pentru care este cercetat, inculpatul a recunoscut săvârșirea acesteia, motivând comiterea infracțiunii de necesitatea rezolvării unor probleme personale ce nu au suportat amânare.
Văzând probele administrate în cauză în cursul urmăririi penale: proces-verbal de constatare (f. 14); proces-verbal de sesizare din oficiu (f. 15); declarații inculpat (f. 16-18); declarație martor (f. 19).
Instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt:
În după-masa zilei de 24 iulie 2013, în jurul orelor 1700, inculpatul s-a prezentat în P.T.F. Nădlac, pe sensul de intrare în țară la volanul autoturismului marca BMW, înmatriculat în Franța cu numărul AS-143-MF, după cum rezultă din procesul-verbal de constatare de la fila 14 dosar urmărire penală coroborat cu declarația martorei B. S. A. de la fila 19 dosar urmărire penală, pasager în autoturismul condus de inculpat.
Instanța de fond a reținut de asemenea din procesul-verbal de verificare de la fila 20 dosar urmărire penală, că inculpatul Șuliapă I., are dreptul de a conduce autovehicule anulat încă de la data de 29 ianuarie 2009 de Serviciul Rutier Ilfov.
În declarațiile date în cursul urmăririi penale (filele 16-18 dosar urmărire penală), inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, motivându-și gestul prin aceea că având niște probleme personale acasă, vroia să ajungă cu orice preț în România.
Deși legal citat, inclusiv cu mandat de aducere (fila 19 dosar), inculpatul nu s-a prezentat în fața instanței. Instanța de fond a reținut de asemenea că din verificările efectuate în cursul judecății, a rezultat că acesta nu se află încarcerat în vreuna din unitățile subordonate Administrației Naționale a Penitenciarelor sau Inspectoratului General al Poliției Române (fila 38 și respectiv 43 dosar)
Inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat anterior la o pedeapsă de 8 (opt) ani și 6 (șase) luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 598/20.06.2003 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr. 6053/19.12.2003 a Î.C.C.J., din care a fost liberat condiționat la data de 20 mai 2008, cu un rest neexecutat de 1109 (unamieunasutănouă) zile închisoare, după cum rezultă din fișa de cazier judiciar de la fila 50 dosar urmărire penală.
În drept:
Fapta săvârșită de inculpat de a conduce la data de 24 iulie 2013, în jurul orelor 1700, autoturismul marca BMW, înmatriculat în Franța cu numărul AS-143-MF, în P.T.F. Nădlac, pe sensul de intrare în țară, având anulat dreptul de a conduce, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul având exercitarea dreptului de a conduce suspendată, în stare de recidivă post-executorie, prevăzută de art. 335 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal și cu aplicarea art. 375 și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.
La individualizarea sancțiunilor aplicabile inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 74 Cod penal. A avut astfel în vedere, în favoarea inculpatului, atitudinea sinceră a acestuia în fața organelor de urmărire penală și a instanței, recunoașterea faptelor reținute în sarcina sa, dar de asemenea în defavoarea sa și împrejurarea că acesta este cunoscut cu antecedente penale care atrag starea de recidivă. Inculpatul a fost condamnat anterior la o pedeapsă cu închisoarea din a cărei executare a fost liberat condiționat, însă scopul special al pedepsei de reeducare, prevenire și îndreptare nu a fost atins în cazul inculpatului.
Față de aceste considerente, instanța de fond a apreciat că pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul având exercitarea dreptului de a conduce suspendată, în stare de recidivă post-executorie, prevăzută de art. 335 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal și cu aplicarea art. 375 și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, este de natură a realiza scopul pedepsei.
În temeiul dispozițiilor art. 67 Cod penal, instanța de fond a aplicat inculpatului pe lângă fiecare din pedepsele principale de mai sus și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și i) Cod penal, pe o perioadă de 4 (patru) ani după executarea pedepsei principale, apreciind pe de o parte că inculpatul nu mai poate oferi garanțiile de onestitate și corectitudine asociate cu o funcție electivă publică sau care implică exercițiul autorității de stat și pe de altă parte că, prin conduita sa inculpatul a dovedit un total dispreț pentru normele ce reglementează circulația pe drumurile publice. În formarea acestei convingeri, instanța de fond a avut în vedere că, deși nu avea permis de conducere, inculpatul nu doar că nu are nicio reținere în a se urca la volan, deși știa că nu are dreptul de a conduce, motivele sale personale având întâietate. În aceste condiții instanța de fond a apreciat că inculpatul, în situația în care i s-ar permite că conducă în viitorul apropiat autovehicule, ar putea constitui un factor de potențial pericol pentru siguranța celorlalți participanți la trafic.
Ca urmare a aplicării pedepsei complementare sus-menționate, instanța de fond a făcut și aplicarea dispozițiilor art. 65 alin. 1 Cod penal referitoare la aplicarea și a pedepsei accesorii pe lângă fiecare dintre pedepsele principale, astfel încât, pe durata și în condițiile prevăzute de art. 65 alin. 3 Cod penal, inculpatului i-a fost interzisă exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și i) Cod penal.
Deoarece în cauză inculpatul a fost condamnat, având în vedere durata procesului penal, complexitatea acestuia, cheltuielile determinate de desfășurarea judecății, cele ocazionate de desfășurarea urmăririi penale, precum și dispozițiile art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, instanța de fond a obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Împotriva sentinței penale nr. 1271 din 10.06.2015, pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, a formulat apel P. de pe lângă Judecătoria A., înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 15.07.2015 sub nr._ .
În cuprinsul motivelor de apel formulate, P. de pe lângă Judecătoria A. a arătat că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică în privința reținerii dispozițiilor art. 375 și art. 396 alin. 10 C.p.p., care vizează procedura în cazul recunoașterii vinovăției, precum și sub aspectul cuantumului pedepsei stabilite în sarcina inculpatului, respectiv 1 an închisoare.
Așadar, a motivat P. că inculpatul, deși în declarațiile date în faza de urmărire penală a recunoscut săvârșirea faptei, motivând comiterea acesteia de necesitatea rezolvării unor probleme personale, în fața instanței de judecată, deși legal citat, nu s-a prezentat la niciun termen de judecată și nu a existat nicio solicitare din partea acestuia adresată instanței de a beneficia de procedura abreviată a judecății în cazul recunoașterii vinovăției, astfel că instanța de fond în mod eronat a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 335 alin. 2 C.p. cu aplic. art. 41 alin. 1 C.p.p. și cu aplicarea art. 375 și art. 396 alin. 10 C.p.p.
A mai arătat P. că instanța de fond, având în vedere si dispozițiile art. 396 alin. 10 C.p.p., a aplicat o pedeapsă prea blândă inculpatului – 1 an închisoare, orientată spre minimul special, care nu reflectă întru-totul gradul de pericol social al faptei și periculozitatea făptuitorului, din fișa de cazier judiciar a inculpatului observându-se că acesta a fost condamnat prin sentința penală nr. 64 din 24.01.2014 a Judecătoriei sector 1 București la 8 uni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002, ceea ce denotă o perseverență a inculpatului pentru același gen de infracțiuni.
Examinând apelul formulat de inculpat, prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, asupra tuturor împrejurărilor de fapt și de drept în conformitate cu prevederile art. 417 alin. 2 și în limitele prevăzute de art. 418 C.pr.pen., Curtea reține că acesta este nfondat pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.
Sub aspectul stării de fapt, instanța de apel apreciază că hotărârea atacată este legală și temeinică în deplină concordanță cu ansamblul probator administrat.
În mod judicios prima instanță a analizat și interpretat probele administrate atât în cursul urmăririi penale cât și în faza de judecată, probe în temeiul cărora a procedat la aplicarea pedepsei de 1 an închisoare pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, cu executare în regim de detenție.
S-a avut în vedere că la data de 24 iulie 2013, în jurul orelor 17,00, inculpatul a fost depistat circulând cu autoturismul marca BMW, înmatriculat în Franța cu numărul AS-143-MF, în P.T.F. Nădlac, pe sensul de intrare în țară, în timp ce avea suspendat dreptul de a conduce, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul având exercitarea dreptului de a conduce suspendată.
Referitor la reținerea în favoarea inculpatului a prevederilor art. 375 și art. 396 alin. 10 C.pr.pen., instanța de apel apreciază că prima instanță a aplicat în mod greșit prevederile acestor dispoziții, potrivit cu care: „În cazurile în care acțiunea penală nu vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiune pe viață, președintele pune în vedere inculpatului că poate solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, dacă recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa, aducându-i la cunoștință dispozițiile art. 396 alin. 10”, care la rândul lor prevăd că, „în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime”. Din cuprinsul dosarului rezultă că inculpatul nu a fost prezent la judecată, astfel încât nu există cerea inculpatului de a fi judecat potrivit acestei proceduri și corelativ nici recunoașterea totală și necondiționată a stării de fapt reținută în rechizitoriu, motiv pentru care sub acest aspect apelul procurorului este întemeiat, urmând a fi înlăturată aplicarea acestor dispoziții
În ce privește cuantumul pedepsei aplicate inculpatului și modalitatea de executare, instanța de apel constată că prin sentința apelată s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 74 din C.pen. Astfel, potrivit art. 74 din Codul penal: „Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.”
Pedeapsa aplicată se situează la minimul special prevăzut de lege, fără a aplica reducerea prevăzută de art. 396 alin. 10 C.pr.pen., astfel că pedeapsa este legală și în urma înlăturării dispozițiilor legale mai sus enunțate. Instanța de apel apreciază că pedeapsa este și temeinică, adecvată gradului de pericol concret al infracțiuni și nu se impune majorarea cuantumului acesteia
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 421 alin. 1 lit. b C.pr.pen., va admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria A. împotriva sentinței penale nr. 1271 din 10.06.2015, pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._ .
Va desființa sentința penală doar sub aspectul aplicării procedurii recunoașterii vinovăției și rejudecând:
Va înlătura prevederile art. 375 și art. 396 alin. 10 C.pr.pen.
Va menține în rest sentința penală apelată.
În baza art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare din apel vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 421 alin. 1 lit. b C.pr.pen. admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria A. împotriva sentinței penale nr. 1271 din 10.06.2015, pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._ .
Desființează sentința penală doar sub aspectul aplicării procedurii recunoașterii vinovăției și rejudecând:
Înlătură prevederile art. 375 și art. 276 alin. 10 C.pr.pen.
Menține în rest sentința penală apelată
În baza art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare din apel vor rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.09.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
F. M. C. FLORENȚA F. P.
GREFIER,
I. M. S.
Red. F.P./29.09.2015
Tehnored. I.M.S. - 5 ex./28.09.2015
Primă instanță: Judecătoria A. – jud. L. B.
| ← Acord de recunoaştere a vinovăţiei. Art.483 NCPP. Decizia nr.... | Acord de recunoaştere a vinovăţiei. Art.483 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
