Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 872/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 872/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 23-09-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._ cod operator 2711
DECIZIA PENALĂ NR. 872/A
Ședința publică de la 23 Septembrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE F. I.
Judecător D. V.
Grefier V. R.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de către inculpatul apelant R. V., împotriva sentinței penale nr. 1510 din 25.06.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
Mersul dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 07.09.2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, și potrivit căreia în temeiul art. 391 alin.1 C.pr.pen., pronunțarea a fost amânată pentru termenul de astăzi, când,
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1510 din 25.06.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, în temeiul art. 386 alin. 1 CPP, a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului R. V., cetățean român, fiul lui Miluță și L., născut la data de 08.03.1970, în R., jud. N., domiciliat în Timișoara, .-Triaj, jud. T., CNP_, recidivist, din infracțiunile de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia permisul de conducere i-a fost anulat prevăzută de art. 335 alin. 2 CP din 2009 și de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge prevăzută de art. 336 alin. 1 CP din 2009, cu aplicarea art. 38 alin. 2 și art. 44 alin. 1 CP din 2009 în infracțiunile de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căria permisul de conducere i-a fost anulat prevăzută de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a) CP din 1968, cu aplicarea art. 5 CP și deconducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge prevăzută de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a) CP din 1968, cu aplicarea art. 5 CP, cu aplicarea art. 33 lit. b) CP din 1968.
În temeiul art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a) CP din 1968, cu aplicarea art. 5 CP,cu aplicarea art. 396 alin. 10 CPP, a condamnat pe inculpatul R. V., cetățean român, fiul lui Miluță și L., născut la data de 08.03.1970, în R., jud. N., domiciliat în Timișoara, .-Triaj, jud. T., CNP_, recidivist, cercetat în stare de libertate, la pedeapsa de:
- 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căria permisul de conducere i-a fost anulat.
A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) CP din 1968 pe durata și în condițiile art. 71 alin. 2 CP din 1968, cu aplicarea art. 5 CP.
În temeiul art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012, cu aplicarea art. 83 alin. 1 CP din 1968, a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 prin sentința penală nr. 322/06.02.2012 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin nerecurare la 21.02.2012 și, în consecință, a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa de 4 luni aplicată prin prezenta urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 1 (un) an închisoare în regim de detenție.
A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) CP din 1968 pe durata și în condițiile art. 71 alin. 2 CP din 1968, cu aplicarea art. 5 CP.
În temeiul art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a) CP din 1968, cu aplicarea art. 5 CP, cu aplicarea art. 396 alin. 10 CPP, a condamnat inculpatul R. V. la pedeapsa de:
- 1 (un) an și 2 (două) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.
A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) CP din 1968 pe durata și în condițiile art. 71 alin. 2 CP din 1968, cu aplicarea art. 5 CP.
În temeiul art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012, cu aplicarea art. 83 alin. 1 CP din 1968, a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 prin sentința penală nr. 322/06.02.2012 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin nerecurare la 21.02.2012 și, în consecință, a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa de 1 (un) an și 2 (două) luni închisoare aplicată prin prezenta urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 1 (un) an și 10 (zece) luni închisoare în regim de detenție.
A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) CP din 1968 pe durata și în condițiile art. 71 alin. 2 CP din 1968, cu aplicarea art. 5 CP.
În temeiul art. 33 lit. b), art. 34 alin. 1 lit. b) CP din 1968, cu aplicarea art. 5 CP, a contopit pedepsele de 1 (un) an închisoare și 1 (un) an și 10 (zece) luni închisoare aplicată prin prezenta în pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an și 10 (zece) luni închisoare urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 1 (un) an și 10 (zece) luni închisoare în regim de detenție.
A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) CP din 1968 pe durata și în condițiile art. 71 alin. 2 CP din 1968, cu aplicarea art. 5 CP.
În temeiul art. 274 alin.1 CPP, a obligat inculpatul la plata sumei de 700 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr._/P/2013 din 27.10.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, înregistrat pe rolul instanței la data de 26.01.2015 sub nr._, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului R. V. pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia permisul de conducere i-a fost anulat, prev. de 335 alin. 2 din C.p. din 2009 (fostul art. 86 alin.2 din OUG 195/2002 republicată) și de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzută de art.336 alin.1 C.pen. din 2009 (fostul art. 87 alin.1 din OUG 195/2002 republicată), cu aplicarea art.38 alin.2 și art.44 alin.1 C.p. din 2009
În fapt s-au reținut următoarele: La data de 14.09.2013, în jurul orei 1845, polițiștii de la Serviciul Rutier au fost sesizați despre un accident rutier produs pe DN6 din județul T.. Sosiți la fața locului, aceștia au procedat la legitimarea conducătorilor auto implicați și au stabilit că autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare_ a fost condus de inculpatul R. V., iar autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare_ a fost condus de martorul M. V. C.. Fiindu-i solicitat permisul de conducere, inculpatul R. V. nu l-a putut prezenta, iar în urma verificării în baza de date, s-a constatat faptul că permisul acestuia a fost anulat pentru o altă infracțiune la regimul circulației din data de 06.02.2013. În urma testării inculpatului cu aparatul alcooltest, rezultatul a reieșit ca fiind de 1,13mg/l alcool pur în aerul expirat (f.11 UP), motiv pentru care, R. V. a fost condus la Spitalul Clinic Municipal Timișoara în vederea recoltării probelor biologice de sânge. Conform buletinului de analiză toxicologică alcoolemie nr.491/17.09.2013, a rezultat că inculpatul avea la momentul recoltării primei probe de sânge, la ora 19:25, cantitatea de 2,50 g/l alcool pur în sânge, respectiv 2,40 g/l o oră mai târziu (f.11 UP).
Mijloacele de probă din dosarul de urmărire penală au fost următoarele: proces-verbal de sesizare din oficiu – f.8 UP, proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare – f. 22, 23 UP; adresa-răspuns nr._ din 24.03.2014 a Inspectoratului de Poliție Județean T. – Serviciul Rutier – f.10 UP; declarația martorei Pănuțescu B. R. – f.17-19, 20 UP; declarația martorului M. V. C. – f.8 UP; buletinului de analiză toxicologică alcoolemie nr.491/17.09.2013 – f. 11 UP, declarațiile de suspect și inculpat ale lui R. V. - f. 24, 26, 27, 34 UP; copia cazierului judiciar al inculpatului – f.32 UP.
La termenul de judecată din 09.04.2015, inculpatul a învederat instanței faptul că solicită aplicarea disp. art. 374 alin 4 CPP având în vedere că recunoaște săvârșirea faptelor în modalitatea expusă prin actul de inculpare și înțelege să-și însușească probele administrate în faza de urmărire penală (f. 35 DI).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut situația de fapt descrisă în rechizitoriu, respectiv:
La data de 14.09.2013, în jurul orei 1845, polițiștii de la Serviciul Rutier au fost sesizați despre un accident rutier produs pe DN6 din județul T.. Sosiți la fața locului, aceștia au procedat la legitimarea conducătorilor auto implicați și au stabilit că autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare_ a fost condus de inculpatul R. V., iar autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare_ a fost condus de martorul M. V. C.. Fiindu-i solicitat permisul de conducere, inculpatul R. V. nu l-a putut prezenta, iar în urma verificării în baza de date, s-a constatat faptul că permisul acestuia a fost anulat pentru o altă infracțiune la regimul circulației din data de 06.02.2013. În urma testării inculpatului cu aparatul alcooltest, rezultatul a reieșit ca fiind de 1,13mg/l alcool pur în aerul expirat (f.11 UP), motiv pentru care, R. V. a fost condus la Spitalul Clinic Municipal Timișoara în vederea recoltării probelor biologice de sânge. Conform buletinului de analiză toxicologică alcoolemie nr.491/17.09.2013, a rezultat că inculpatul avea la momentul recoltării primei probe de sânge, la ora 19:25, cantitatea de 2,50 g/l alcool pur în sânge, respectiv 2,40 g/l o oră mai târziu (f.11 UP).
În declarația dată de către inculpat la data de 20.06.2014, acesta a arătat că avea cunoștință despre faptul că nu avea dreptul de a conduce autoturisme pe drumurile publice, deoarece permisul de conducere îi fusese anulat ca urmare a săvârșirii unei alte infracțiuni. De asemenea, acesta a recunoscut faptul că în data de 14.09.2013, în jurul orei 1845, a condus autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare_ pe DN6 din județul T., după ce consumase băuturi alcoolice, și anume 2000 ml de bere și aproximativ 250 ml de coniac în noapte de dinaintea constatării infracțiunilor.
Cele arătate de inculpat în declarațiile date, se coroborează cu rezultatul testării cu alcooltestul, valoarea obținută fiind 1,13mg/l alcool pur în aerul expirat (f.111 UP), dar și cu buletinului de analiză toxicologică alcoolemie nr.491/17.09.2013, din care a reieșit că inculpatul avea la momentul recoltării primei probe de sânge, la ora 19:25, cantitatea de 2,50 g/l alcool pur în sânge, respectiv 2,40 g/l o oră mai târziu (f.11 UP), probele biologice de sânge fiindu-i recoltate acestuia tocmai ca urmare a rezultatului testării cu alcooltestul. De asemenea, din adresa nr._ din data de 24.03.2014 emisă de Serviciul Rutier T. a rezultat faptul că inculpatul nu avea dreptul de a conduce autoturisme pe drumurile publice la data de 14.09.2013, permisul fiindu-i anulat la data de 06.02.2013 ca urmare a săvârșirii unei alte infracțiuni la regimul circulației rutiere, aspect recunoscut de altfel de inculpat în declarația dată.
Audiați fiind în calitate de martori, numiții M. V. C. și Pănuțescu B. R. în declarațiile date au confirmat starea de fapt reținută prin actul de inculpare, ambii martori arătând ca inculpatul se afla sub influența băuturilor alcoolice, acesta fiind testat cu aparatul alcooltest de către polițiștii sosiți la fața locului ca urmare a evenimentului rutier din data de 14.09.2013, în jurul orei 1845 (declarația martorului Pănuțescu B. R. – f. 17-19 UP; declarația martorului M. V. C. – f. 21 UP).
Instanța, din întreg materialul probator administrat în faza de urmărire penală dar și având în vedere declarația de recunoaștere a inculpatului dată și în faza cercetării judecătorești, a apreciat că s-a dovedit fără echivoc că numitul R. V. se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia permisul de conducere i-a fost anulat, respectiv de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.
Legea penală aplicabilă: În cauză, între data săvârșirii infracțiunii și data judecării cauzei a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind Codul penal. Potrivit art. 5 alin. 1 CP, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Comparând limitele de pedeapsă prevăzute de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 cu limitele de pedeapsă prevăzute de art. 335 alin. 2 CP instanța a constatat că, atât potrivit dispozițiilor vechii legi, cât și potrivit dispozițiilor legii noi, pedeapsa este aceeași, respectiv pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani, instanța apreciind de asemenea că în speță, pedeapsa amenzii nu este suficientă raportat la fapta săvârșită de inculpat.
Comparând limitele de pedeapsă prevăzute de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu limitele de pedeapsă prevăzute de art. 336 alin. 1 CP a reieșit că potrivit dispozițiilor legi vechi, art. 87 alin. 1 OUG nr. 195/2002, se putea aplica numai pedeapsa cu închisoarea, în timp ce potrivit legii noi, art. 336 alin. 1 CP, legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii. Cum raportat la împrejurările concrete ale cauzei, aplicarea unei pedepse cu amenda nu este avută în vedre de instanță, aceasta, pentru determinarea legii penale mai favorabile a avut în vedere dispozițiile aplicabile în cazul concursului de infracțiuni. Potrivit CP din 1968, în cazul contopirii unor pedepse cu închisoare aplicate pentru pedepse concurente sporul aplicabil era facultativ (art. 34 alin. 1 lit. b CP din 1968). Potrivit noului CP, instanța a fost obligată să aplice în cazul concursului de infracțiuni un spor egal cu o treime din suma celorlalte pedepse aplicate după ce determină pedeapsa cea mai grea (art. 39 alin. 1 lit. b CP). Din analizarea dispozițiilor referitoare la regimul sancționator al concursului de infracțiuni este evident că în ipoteza în care instanța consideră că nu se impune aplicarea unui spor legea penală mai favorabilă inculpatului este legea veche. Este adevărat că în prezenta cauză aplicarea legii penale vechi ca lege penală mai favorabilă are drept consecință reținerea stării de recidivă postcondamnatorie prevăzute de art. 37 lit. a) CP din 1968, pe când determinarea ca lege penală mai favorabilă a legii penale noi are drept consecință reținerea doar a unei pluralități intermediare conform art. 44 alin. 1 CP. Însă, raportat la faptul că, în concret, urmează a se aplica inculpatului o pedeapsă a cărei modalitate de executare va fi obligatoriu în regim de detenție (art. 15 din Legea nr. 187/2012) precum și faptul că instanța nu a considerat necesar a aplica un spor la stabilirea pedepsei rezultante, judecarea prezentei cauze a fost efectuată conform dispozițiilor legii vechi, considerate mai favorabile inculpatului.
Schimbarea de încadrare juridică: O consecință a stabilirii de către instanță a faptului că legea veche este lege penală mai favorabilă în cauză este aceea a necesității reținerii stării de recidivă postcondamnatorie prevăzute de art. 37 lit. a) CP din 1968 în locul stării de pluralitate intermediară prevăzută de art. 44 alin. 1 CP. În aceste condiții, instanța a considerat necesară punerea în discuție a schimbării încadrării juridice a faptelor reținute prin actul de sesizare a instanței și pentru motivul arătat anterior (aplicarea legii penale mai favorabile generând îndeplinirea condițiilor de la recidivă, condiții ce potrivit legii penale noi nu erau îndeplinite) să dispună schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului R. V. din infracțiunile de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia permisul de conducere i-a fost anulat prevăzută de art. 335 alin. 2 CP din 2009 și de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge prevăzută de art. 336 alin. 1 CP din 2009, cu aplicarea art. 38 alin. 2 și art. 44 alin. 1 CP din 2009 în infracțiunile de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia permisul de conducere i-a fost anulat prevăzută de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a) CP din 1968, cu aplicarea art. 5 CP și deconducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge prevăzută de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a) CP din 1968, cu aplicarea art. 5 CP, cu aplicarea art. 33 lit. b) CP din 1968.
În drept:
Fapta inculpatului R. V. de a conduce pe drumurile publice, la data de 14.09.2013, în jurul orei 1845 autoturismul marca Dacia cu numărul de înmatriculare cu nr. de înmatriculare_ pe DN6 din jud. T., având o alcoolemie în sânge peste limita legală, respectiv de 2,50 g ‰, la prima recoltare de probe biologice și de 2,40 g ‰, la recoltarea celei de-a doua probe biologice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prev. de art. 87 alin.1 din OUG 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 37 lit. a) CP din 1968, cu aplicarea art. 5 CP.
Sub aspectul laturii obiective a infracțiunii, s-a reținut că inculpatul a realizat actul ce intră în conținutul elementului material al acesteia, respectiv conducerea ilicită a unui autovehicul pe drumurile publice, respectiv pe DN6 din jud. T.. Caracterul ilicit constă în nerespectarea de către conducătorul auto a obligației de a se abține de la consumul băuturilor alcoolice. Așadar, elementul material este însoțit de cerința esențială ca subiectul să aibă în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală.
Acțiunea care a constituit elementul material al infracțiunii analizate a avut ca rezultat crearea unei stări de pericol pentru relațiile sociale ocrotite prin norma penală. Starea de pericol intervine ca urmare directă a săvârșirii faptei și, ca atare, nu trebuie dovedită.
Sub aspectul laturii subiective, fapta a fost săvârșită de inculpat cu vinovăție sub forma intenției indirecte, conform dispozițiilor art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. b) CP din 1968, întrucât el a prevăzut rezultatul faptei sale și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui. A știut că se află sub influența băuturilor alcoolice în timp ce conducea autoturismul, acceptând posibilitatea creării unei stări de pericol pentru relațiile sociale privind circulația în siguranță pe drumurile publice.
Fapta inculpatului R. V. de a conduce pe drumurile publice, la data de 14.09.2013, în jurul orei 1845 autoturismul marca Daciacu numărul de înmatriculare cu nr. de înmatriculare_ pe DN6 din jud. T., cu permisul de conducere anulat, constituie infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei permis a fost anulat prevăzută de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a) CP din 1968, cu aplicarea art. 5 CP.
Elementul material este reprezentat de conducerea pe drumurile publice, pe DN6, jud. T., a unui autovehicul de către o persoană a cărui permis de conducere a fost anulat.
Infracțiunea incriminată fiind una de pericol, urmarea imediată a faptei săvârșite de către inculpat constă în punerea în pericol a siguranței traficului rutier. Starea de pericol pentru valoarea ocrotită de actul normativ mai sus menționat, s-a produs prin însăși săvârșirea acțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a avea un permis de conducere valabil, respectiv permisul de conducere fiind anulat.
De asemenea, legătura de cauzalitate între fapta săvârșită și urmarea socialmente periculoasă a rezultat ex re, din însăși săvârșirea faptei.
Fapta a fost săvârșită de inculpat cu vinovăție sub forma intenției indirecte, conform dispozițiilor art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. b CP din 1968, întrucât el a prevăzut rezultatul faptei sale și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui, conducând autoturismul marca Dacia cu numărul de înmatriculare cu nr. de înmatriculare_ , deși a știut că permisul de conducere îi era anulat, acceptând posibilitatea creării unei stări de pericol pentru relațiile sociale privind circulația în siguranță pe drumurile publice.
Întrucât s-a reținut vinovăția inculpatului în ceea ce privește săvârșirea infracțiunilor prevăzute în art. 87 alin.1 din OUG nr.195/2002, respectiv de art. 86 alin.2 din OUG nr.195/2002, instanța i-a aplicat inculpatului o pedeapsă pentru fiecare dintre aceste infracțiuni.
La individualizarea pedepsei atât pentru infracțiunea prevăzută de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 5 CP, cât și pentru infracțiunea prevăzută de 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 5 CP, instanța a stabilit pedeapsa raportat la gravitatea infracțiunii săvârșite și la periculozitatea infractorului, conform criteriilor prevăzute de art. 52 și 72 CP din 1968.
Pericolul social concret al faptelor a reieșit pe de o parte, din însăși săvârșirea infracțiunii, respectiv din conducerea de către inculpat a unui autovehicul pe drumurile publice (DN6, din jud. T.), la data de 14.09.2013 deși nu avea dreptul de a conduce autoturisme pe drumurile publice, permisul fiindu-i anulat la data de 06.02.2013 ca urmare a săvârșirii unei alte infracțiuni la regimul circulației rutiere, așa cum reiese din adresa nr._ din 24.03.2014 a Inspectoratului de Poliție Județean T. – Serviciul Rutier (f.10 UP), iar, pe de altă parte, din gradul de concentrație alcoolică a inculpatului la momentul depistării sale de către organele de poliție așa cum rezultă din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 491/17.09.2013 (2,50 g/l alcool pur în sânge la momentul primei recoltări, la ora 19.25, respectiv 2,40 g/l alcool pur în sânge la momentul celei de-a doua recoltări, la ora 20.25).
În ceea ce privește persoana inculpatului, acesta a fost cercetat în stare de libertate, pe parcursul derulării procesului a avut o poziție procesuală corectă de recunoaștere a faptelor săvârșite, atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței. Din fișa de cazier judiciar a inculpatului rezultă că acesta se află în stare de recidivă postcondamnatorie, acesta fiind condamnat la 8 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, prin sentința penală nr. 322/06.02.2012 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin nerecurare la 21.02.2012.
Având în vedere că inculpatul a solicitat judecarea cauzei după procedura simplificată în caz de recunoaștere a vinovăției, limitele speciale ale pedepsei închisorii avute în vedere de instanță pentru infracțiunea prev. de art. 86 alin.2 din OUG 195/2002 sunt închisoarea de la 4 luni la 2 ani, iar pentru infracțiunea prev de art. 87 al.1 din OUG 195/2002 sunt închisoarea de la 8 luni la 3 ani și 4 luni.
Pe baza acestor considerente, în temeiul art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a) CP din 1968, cu aplic. art. 5 CP și cu aplicarea art. 396 alin. 10 CPP, instanța l-a condamnat pe inculpatul R. V. la o pedeapsă de 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei permis a fost anulat.
În ceea ce privește pedepsele accesorii, având în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Hirst c. Marii Britanii, hotararea din 30 martie 2004) și decizia nr. LXXIV/2007 de admitere a recursului în interesul legii, instanța nu va aplica în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit. a teza I CP din 1968, ci va analiza în ce măsură, în prezenta cauză, aceasta se impune față de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite sau comportamentul inculpatului.
În acest sens, instanța a apreciat că, față de natura și circumstanțele reale de săvârșire a faptei, dreptul de a alege al inculpatului nu ar trebui sa fie afectat, astfel încât aplicarea acestei pedepse accesorii nu se impune, in schimb va face aplicarea dispozițiilor art. 71 raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) CP din 1968, pe durata executării pedepsei, având în vedere faptul că o persoană condamnată pentru infracțiuni privind circulația pe drumurile publice nu poate fi considerată ca având demnitatea necesară pentru a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice sau de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Potrivit fișei de cazier judiciar, inculpatul a fost condamnat anterior, prin sentința penală nr. 322/06.02.2012 pronunțată în dosarul nr._/325/2011 al Judecătoriei Timișoara, definitivă prin nerecurare la data de 21.02.2012 la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge. Potrivit art. 81 CP din 1968, instanța a suspendat condiționat executarea pedepsei, stabilind un termen de încercare de 2 ani și 8 luni, ce a început să curgă la data de 21.02.2012 urmând a se împlini la 20.10.2014. Infracțiunea pentru care inculpatul este judecat în prezenta cauză a fost săvârșită la data de 14.09.2013, înlăuntrul termenului de încercare stabilit prin sentința penală nr. 322/06.02.2012 a Judecătoriei Timișoara. În aceste condiții, instanța, în temeiul art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012, cu aplicarea art. 83 alin. 1 CP din 1968, a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 prin sentința penală nr. 322/06.02.2012 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin nerecurare la 21.02.2012 și, în consecință, a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa de 4 luni aplicată prin prezenta urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 1 (un) an închisoare în regim de detenție.
A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) CP din 1968 pe durata și în condițiile art. 71 alin. 2 CP din 1968, cu aplicarea art. 5 CP.
Cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, instanța alături de considerentele referitoare la faptă și la persoana infractorului a ținut cont la individualizarea pedepsei și de următoarele aspecte: inculpatul a fost condamnat anterior tocmai pentru săvârșirea unei infracțiuni de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge (1,40 g/l, conform considerentelor sentinței penale nr. 322/06.02.2012 a Judecătoriei Timișoara). În loc să încerce a se abține de la conducerea unui autoturism după ce consumă alcool, inculpatul a continuat să conducă în această stare, fiind depistat în trafic cu o concentrație de alcool mai mare decât la data constatării primei infracțiuni, de această dată 2, 50 g/l. O atare evoluție dovedește cu prisosință disprețul inculpatului pentru o norma de drept care interzice conducerea unui autoturism pe drumurile publice de către o persoană care are o îmbibație alcoolică mai mare de 0,80 g/l alcool pur în sânge. O atare conduită va atrage din partea instanței aplicarea unei pedepse de un an și 2 luni închisoare, la individualizarea duratei acesteia având relevanță faptul că, în condițiile concrete, această pedeapsă va fi executată în regim de detenție.
În consecință, în temeiul art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a) CP din 1968, cu aplicarea art. 5 CP, cu aplicarea art. 396 alin. 10 CPP, instanța l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 1 (un) an și 2 (două) luni închisoare.
A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) CP din 1968 pe durata și în condițiile art. 71 alin. 2 CP din 1968, cu aplicarea art. 5 CP.
Pentru considerentele arătate anterior, instanța a reținut că și această infracțiune a fost săvârșită în termenul de încercare stabilit prin sentința penală nr. 322/06.02.2012 a Judecătoriei Timișoara și, în consecință, în temeiul art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012, cu aplicarea art. 83 alin. 1 CP din 1968, a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 prin sentința penală nr. 322/06.02.2012 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin nerecurare la 21.02.2012 și executarea acesteia alături de pedeapsa de 1 (un) an și 2 (două) luni închisoare aplicată prin prezenta urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 1 (un) an și 10 (zece) luni închisoare în regim de detenție.
A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) CP din 1968 pe durata și în condițiile art. 71 alin. 2 CP din 1968, cu aplicarea art. 5 CP.
În temeiul art. 33 lit. b), art. 34 alin. 1 lit. b) CP din 1968, cu aplicarea art. 5 CP, a contopit pedepsele de 1 (un) an închisoare și 1 (un) an și 10 (zece) luni închisoare aplicată prin prezenta în pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an și 10 (zece) luni închisoare urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 1 (un) an și 10 (zece) luni închisoare în regim de detenție.
A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) CP din 1968 pe durata și în condițiile art. 71 alin. 2 CP din 1968, cu aplicarea art. 5 CP.
În temeiul art. 274 alin.1 CPP, a obligat inculpatul la plata sumei de 700 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva sentinței penale nr. 1510 din data de 25.06.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ a declarat apel inculpatul R. V..
În memoriul de apel inculpatul a arătat că sentința primei instanțe este nelegală și netemeinică, nefiind corect stabilită starea de fapt, încadrarea juridică a faptei prevcum și pedeapsa aplicată acestuia în condițiile în care s-a reținut că este recidivist.
Conduita sinceră a inculpatului nu a fost avută în vedere de prima instanță la individualizarea pedepsei aplicate în stare de recidivă, situație în care nu a fost just individualizată, circumstanțele atenuante fiind în concurs cu circumstanțele agravante.
Mai arată inculpatul că sentința ăenală nr. 322/06.02.2012 a Judecătoriei Timișoara a rămas definitivă la data de 21.02.2014astfel că termenul de încercare redus s-a împlinit la data de 21.10.2014, ori faptele din prezenta cauză au fost săvârșite după această dat, apelantul inculpat fiind reabilitate de drept în condițiile art. 86 Cod penal. În acest sens a fost pronunțată și decizia nr. XIV/2015 în recurs în interesul legii de către ÎCCJ.
La individualizarea pedepsei nu s-a ținut seama de dispozițiile art. 52 și art. 72 Cod penal.
Concluzionând inculpatul a arătat că nu poate fi reținută starea de recidivă în sarcina sa, astfel că instanța de apel urmează să înlăture disp. art. 37 lit. a Cod penal. Ca o consecință a intervenirii reabilitării de drept, solicită să se dispună măsura susendării condiționate a executării pedepsei, în condițiile art. 81 Cod penal, pe durata unui termen de încercare de 3 ani.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, prin prisma criticilor aduse acesteia în motivele de apel, precum și din oficiu, în limitele art. 417 și art. 418 C.pr.pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, Curtea constată că apelul formulat inculpatul R. V. este nefondat, pentru cele ce vor fi expuse în continuare:
Curtea apreciază că situația de fapt a fost bine stabilită de instanța de fond în baza unei analize coroborate și obiective a tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată, faptele au fost comise cu forma de vinovăție cerută de textele de încriminare, în mod corect reținând instanța de fond că în cauză sunt întrunite condițiile angajării răspunderii penale a inculpatului pentru faptele reținute în sarcina sa.
Din probatoriul administrat rezultă că în data de 14.09.2013, în jurul orei 1845, polițiștii de la Serviciul Rutier au fost sesizați despre un accident rutier produs pe DN6 din județul T.. Sosiți la fața locului, aceștia au procedat la legitimarea conducătorilor auto implicați și au stabilit că autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare_ a fost condus de inculpatul R. V., iar autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare_ a fost condus de martorul M. V. C..
Fiindu-i solicitat permisul de conducere, inculpatul R. V. nu l-a putut prezenta, iar în urma verificării în baza de date, s-a constatat faptul că permisul acestuia a fost anulat pentru o altă infracțiune la regimul circulației din data de 06.02.2013.
Inculpatul R. V. a fost testat cu aparatul alcooltest, rezultatul fiind de 1,13mg/l alcool pur în aerul expirat, motiv pentru care acesta a fost condus la Spitalul Clinic Municipal Timișoara în vederea recoltării probelor biologice de sânge.
Conform buletinului de analiză toxicologică alcoolemie nr.491/17.09.2013, a rezultat că inculpatul avea la momentul recoltării primei probe de sânge, la ora 19:25, cantitatea de 2,50 g/l alcool pur în sânge, respectiv 2,40 g/l o oră mai târziu.
Faptele inculpatului R. V., așa cum au fost descrise, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia permisul de conducere i-a fost anulat și de conducere pe drumurile publice a unui vehicol sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzute de art. 86 alin. 2, și art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, respectiv art. 335 alin. 2 și art.336 alin. 1 Cod penal.
Fiind audiat, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor, în faza de judecată solicitând ca judecata să se facă în procedura simplificată prev. de art. 375 C.pr.pen.. Declarațiile inculpatului se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
Potrivit fișei de cazier judiciar, inculpatul a fost condamnat anterior, prin sentința penală nr.322/06.02.2012 pronunțată în dosarul nr._/325/2011 de Judecătoria Timișoara, definitivă prin nerecurare la data de 21.02.2012, la pedeapsa de 8 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 8 luni.
Întrucât faptele au fost săvârșite în data de 14.09.2013, înainte de . Noului Cod Penal, în cauză se pune problema identificării legii penale mai favorabile.
Potrivit art. 5 Cod penal, „În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă”.
Pentru determinarea legii penale mai favorabile trebuie comparate legile penale succesive (cea din momentul săvârșirii faptei și cea din momentul judecării faptei) în raport de normele și instituțiile care guvernează răspunderea penală în cauza concretă dedusă judecății. Folosirea criteriilor de determinare a legii penale mai favorabile trebuie să conducă la găsirea acelei legi care oferă soluția cea mai favorabilă pentru infractor.
Analizând modalitatea de săvârșire a infracțiunilor, dispozițiile privind încriminarea faptelor, modalitatea de individualizare a executării pedepsei și în funcție de împrejurările care atenuează sau agravează pedepasa, Curtea constată că legea penală mai favorabilă este Codul penal din 1969, astfel cum a reținut și instanța de fond.
Sub acest aspect se impune a fi menționat că potrivit Codului penal din 1969, faptele ce fac obiectul cauzei de față au fost comise de inculpat în stare de recidivă mare postcondamnatorie – acesta a fost anterior condamnat la o pedeapsă mai mare de 6 luni închisoare (8 luni închisoare) pentru o infracțiune săvârșită cu intenție, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile ce formează cel de-al doilea termen al recidivei este mai mare de 1 an închisoare. Potrivit Codului penal în vigoare, condamnarea anterioară a inculpatului fiind mai mică de 1 an închisoare nu atrage starea de recidivă, ci pluralitatea intermediară (art. 41 și art. 44 Cod penal).
Însă, având în vedere că inculpatul a comis două infracțiuni în concurs, dispozițiile referitoare la tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni, respectiv - art. 34 Cod penal din 1969, care prevăd că sporul este facultativ, sunt mai favorabile decât dispozițiile referitoare la tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni prev. de art. 39 Cod penal, care prevăd că sporul de 1/3 din totalul pedepaselor ce nu se execută este obligatoriu.
Conchizând, în raport de aceste criterii, corect instanța de fond a identificat că legea penală mai favorabilă în speța de față este OUG nr. 195/2002 și Codul penal din 1969.
Ca atare în mod corect judecătorul fondului a dispus schimbarea încadrării juridice și a reținut în sarcina inculpatului starea de recidivă postcondamnatorie potrivit art. 37 lit. a Cod penal din 1969.
Cu privire la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului pentru săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, Curtea constată că aceasta a fost corect efectuată de instanța de fond, ținând cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 Cod penal din 1969. S-a avut în vedere caracterul grav al faptelor săvârșite, relațiile sociale cărora li s-a adus atingere prin comiterea acestor fapte, dar și persoana inculpatului, care are antecedente penale, infracțiunile din prezenta cauză fiind comise în termenul de încercare al unei pedepse de 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.322/06.02.2012 pronunțată în dosarul nr._/325/2011 de Judecătoria Timișoara, atitudinea procesuală a acestuia care a recunoscut comiterea faptelor, precum și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În fine, ținând cont de toate aceste criterii, Curtea apreciază că pedeapsele de 4 luni închisoare pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia permisul de conducere i-a fost anulat, prev. de art. 86 alin. 2 OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a și art. 396 alin. 10 C.pr.pen., și de 1 an și 2 luni închisoare, pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui vehicol sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a și art. 396 alin. 10 C.pr.pen., sunt în măsură să conducă la reeducarea inculpatului și să asigure scopul pedepsei care este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
În continuare, Curtea reține că potrivit fișei de cazier judiciar, prin sentința penală nr.322/06.02.2012 pronunțată în dosarul nr._/325/2011 al Judecătoriei Timișoara, definitivă prin nerecurare la data de 21.02.2012, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 8 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 8 luni. Faptele ce fac obiectul cauzei de față au fost comise de inculpat la data de 14.09.2013, deci în termenul de încercare de 2 ani și 8 luni și în stare de recidivă postcondamnatorie.
Susținerile inculpatului că la data comiterii faptelor termenul de încercare al primei condamnări era împlinit și că a intervenit reabilitarea de drept potrivit art. 86 Cod penal din 1969, nu pot fi primite. Se constată că termenul de încercare a început să curgă, potrivit art. 82 alin. 3 Cod penal din 1969, când hotărârera de condamnare a rămas definitivă, respectiv, la data de 21.02.2012, și urma să se împlinească la data de 20.10.2014, ori infracțiunile din prezenta cauză au fost săvârșite în data de 14.09.2013, deci în interiorul termenului de încercare.
Cu privire la măsura revocării suspendării condiționate a executării pedepsei de 8 luni închisoare dispusă prin sentința atacată, Curtea constată că această măsură se aplică și se menține și după . Codului Penal, potrivit dispozițiilor art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187 din 24 octombrie 2012, care prevăd că regimul suspendării condiționate a executării pedepsei, inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de Codul penal de la 1969.
Ca atare, în raport de aceste dispoziții legale, Curtea va menține măsura revocării suspendării condiționate a executării pedepsei de 8 luni închisoare și regimul sancționator aplicat de prima instanță potrivit dispozițiilor art. 83 Cod penal din 1969.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în baza art. art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge apelul declarat de inculpatul R. V., împotriva sentinței penale nr. 1510 din data de 25.06.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ ca nefundat și va menține sentința atacată.
În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen., va obliga inculpatul la 150 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, respinge apelul declarat de inculpatul R. V., împotriva sentinței penale nr. 1510 din data de 25.06.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ ca nefondat.
Menține sentința atacată.
În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen., obligă inculpatul la 150 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 23.09.2015.
Președinte, Judecător,
F. IonescuDana V.
Grefier,
V. R.
Red.D.V./21.10.2015
Tehnored.V.R./09.10.2015
2ex.
Judecătoria Timișoara
Judecător: N. C.
| ← Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006.... | Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 856/2015.... → |
|---|
