Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 779/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 779/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 10-09-2015
Dosar nr._ Operator 2711
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 779/A
Ședința publică de la 10 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. B.
Judecător C. I. M.
Grefier A. B.
Ministerul Public este reprezentat de procuror M. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află judecarea apelului declarat de inculpatul Ș. G. împotriva sentinței penale nr. 117 din 2.04.2015 a Judecătoriei Reșița. La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul apelant Ș. G. I., personal, în stare de arest, asistat de avocat din oficiu B. I. din cadrul Baroului T., cu delegație la dosar, lipsind partea civilă intimată Ș. N..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care este audiat inculpatul apelant, declarația acestuia fiind consemnată în scris și depusă la dosar.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Avocatul din oficiu solicită admiterea apelului declarat de inculpat, desființarea sentinței și reducerea pedepsei aplicate acestuia.
Procurorul pune concluzii de respingere a apelului declarat de inculpat și de menținere a sentinței apelate ca legală și temeinică.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 117 din 2.04.2015 a Judecătoriei Reșița, în baza art.228 alin 1, art.229 alin.1 lit. d C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. 1 C.pen., și art. 5 C.pen., a fost condamnat inculpatul Ș. G. I., cu antecedente penale, la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea, în stare de recidivă, a infracțiunii de furt calificat.
În baza art.67 alin.1 C pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de dispozițiile art.66 alin.1 lit. a, lit.b C. pen., respectiv: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de doi ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art.65 alin.1 Cod pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de dispozițiile art.66 alin.1 lit. a, lit.b C.pen., respectiv, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 43 alin. 1 C.pen., la pedeapsa stabilită prin prezenta, s-a adăugat restul de pedeapsă de 386 zile, rămas neexecutat din pedeapsa stabilită prin sentința penală nr.134 din data de 17.09.2008 pronunțată de Judecătoria Luduș în dos. nr._, definitivă la data de 13.10.2008, prin neapelare, urmând ca, în final, inculpatul Ș. G. I. să execute pedeapsa de 2 ani și 386 zile închisoare, în regim de detenție.
În baza art. 45 alin 1 C.pen rap. art.67 alin.1 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de dispozițiile art.66 alin.1 lit. a, lit.b C. pen., respectiv: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de doi ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 45 alin 5 C.pen rap. la art.65 al.1 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de dispozițiile art.66 alin.1 lit. a, lit.b C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 19 al.5 și art.25 alin 1 C. pr. pen. și art.1357 C.civ., a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Ș. N. și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 4.600 lei către partea civilă, reprezentând despăgubiri materiale.
În baza art.274 alin.1, 2 C. pr.pen., a fost obligat inculpatul Ș. G. I. la plata sumei de 1000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 200 lei, a rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița din data de 29.11.2013, întocmit în dosarul nr. 3053/P/2012 și înregistrat la instanță sub numărul_ /04.12.2013, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului Ș. G. I. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat faptă prev. de art. 208 alin.1, art. 209 alin.1 lit. i C.pen. cu aplic. art. 37 alin.1 lit. a C.pen.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut, în esență, că, în data de 14.10.2013, inculpatul Ș. G. I. a pătruns, prin spargerea unui geam și a unei uși, în imobilul proprietatea părții vătămate Ș. N., de unde a sustras mai multe bunuri, cauzându-i părții vătămate un prejudiciu de 3.800 lei.
Situația de fapt reținută în rechizitoriu a rezultat din coroborarea probelor administrate în faza de urmărire penală si materializate în: plângerea și declarațiile părții vătămate Ș. N., procesul verbal de cercetare la fața locului întocmit de organele de poliție și planșa fotografică anexată, declarațiile martorilor Bolboros N., Cata I. și D. C., procesul verbal de consemnarea efectuării actelor premergătoare întocmit potrivit prevederilor art. 224 C. pr. pen., alte declarații și înscrisuri depuse la dosarul cauzei.
La dosarul cauzei a fost anexat dosarul de urmărire penala nr. 3053/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița.
În faza de judecată, la termenul din data de 05.03.2015, partea civilă Ș. N., prin declarația dată, și-a menținut constituirea de parte civilă formulată în cursul urmăririi penale, solicitând obligarea inculpatului Ș. G. I. la plata sumei de 4600 lei, reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase.
De asemenea, tot în faza de judecată au fost administrate următoarele probe: au fost audiați martorii Cata I., D. C., Bolboros N. și persoana vătămată Ș. N..
Au fost depuse la dosarul cauzei următoarele înscrisuri:copia sentinței penale nr. 134 din data de 17.09.2008 pronunțată de Judecătoria Luduș în dosar nr._ și fișa de cazier judiciar actualizată a inculpatului.
Inculpatul Ș. G. I. nu a putut fi audiat, deși a fost citat legal atât cu citație cât și cu mandat de aducere.
Analizând și coroborând ansamblul probatoriu administrat atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt: În cursul lunii septembrie 2012, partea vătămată Ș. N., l-a angajat ca cioban, la ferma sa din localitatea Ramna, jud. C.-S., pe inculpatul Ș. G. I.. În data de 13.10.2012 partea vătămată, a plecat la adresa sa de domiciliu, respectiv Poiana Sibiului, jud. Sibiu, iar la fermă au rămas cei doi ciobani inculpatul Ș. G. I. și numitul Bolboros N..
În data de 14.10.2012, în jurul orelor 10,00, inculpatul Ș. G. I. a pătruns, prin spargerea unui geam și a ușii de acces, în imobilul părții vătămate, situat în localitatea Ramna nr.470, jud. C.-S., iar din interior a sustras următoarele bunuri: două geci din piele, 3 perechi de pantaloni, 2 cuțite, 2 bricege, 10 litri de țuică și o drujbă marca Stihl.
La stabilirea situației de fapt s-au avut în vedere probele administrate atât în atât în cursul urmării penale cât și în cursul judecății, respectiv, plângerea și declarațiile părții vătămate Ș. N., procesul verbal de cercetare la fața locului întocmit de organele de poliție și planșa fotografică anexată, declarațiile martorilor Bolboros N., Cata I. și D. C..
Inculpatul Ș. G. I. nu a putut fi audiat în cursul nici uneia din cele două faze procesuale, întrucât s-a sustras atât de la urmărirea penală cât și de la judecată, deși a fost citat și cu mandat de aducere.
Cu privire la legea penală aplicabilă instanța a reținut că, de la data săvârșirii faptelor și până la până la judecarea definitivă a cauzei a intervenit o nouă lege penală, astfel a analizat faptele în raport de legea determinată ca fiind mai favorabilă, conform art.5 C. pen.
Pentru determinarea legii penale mai favorabile trebuie comparate legile penale succesive (cea din momentul săvârșirii faptei și cea din momentul judecării faptei) în raport de normele și instituțiile care guvernează răspunderea penală în cauza concretă dedusă judecății. Folosirea criteriilor de determinare a legii penale mai favorabile trebuie să conducă la găsirea acelei legi care oferă soluția cea mai favorabilă pentru infractor.
De asemenea, pentru identificarea legii penale mai favorabile se va avea în vedere Decizia Curții Constituționale publicată în MO nr. 373 din 20.05.2014, obligatorie pentru instanțe potrivit art. 31 din Legea nr. 47/1992, prin care s-a constatat că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile
Prin urmare, instanța, pentru a determina legea penală mai favorabilă în raport de infracțiunea comisă, a avut în vedere faptul că, la momentul comiterii faptei-14.10.2012-, aceasta era prevăzută de dispozițiile art. art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit.i, C.pen.1969, fiind sancționată cu pedeapsa închisorii de la 3 la 15 de ani, iar, ca urmare a adoptării noului cod penal, această faptă este prevăzută de dispozițiile art. 228 alin.1, art.229 alin.1 lit. d C. pen., fiind sancționată cu pedeapsa închisorii de la unu la 5 ani. Întrucât limitele de pedeapsă prevăzute de noul cod penal sunt mult reduse în comparație cu cele prevăzute de codul penal anterior, instanța a determinat ca fiind lege penală mai favorabilă noul cod penal, și, astfel a analizat prezenta infracțiune de furt prin raportare la dispozițiile noului cod penal.
În drept, fapta inculpatului Ș. G. I. care, în data de 14.10.2012, în jurul orelor 10,00, a pătruns, prin efracție, în imobilul proprietatea părții vătămate Ș. N., de unde a sustras 2 geci de pile, 3 perechi de pantaloni, 2 cuțite, 2 bricege, 10 litri țuică și o drujbă marca Stihl, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art.228 alin 1, art.229 alin.1 lit. d C. pen.
Elementul material al laturii obiective al infracțiunii constă în acțiunea inculpatului Ș. G. I. de luare a bunurilor (2 geci din pile, 3 perechi de pantaloni, 2 cuțite, 2 bricege, 10 litri țuică și o drujbă marca Stihl) aparținând părții vătămate Ș. N., fără consimțământul acesteia, în scopul însușirii pe nedrept.
Urmarea imediată a infracțiunii constă în trecerea bunurilor respective din stăpânirea de fapt a persoanei vătămate în stăpânirea inculpatului.
Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată este dovedită cu certitudine de întreg materialul probatoriu administrat în cauză, trecerea bunurilor din posesia persoanei vătămate în aceea a inculpatului a fost consecința directă a acțiunii acestuia de sustragere.
Sub aspectul laturii subiective, vinovăția inculpatului îmbracă forma intenției directe, potrivit art. 16 alin. 3 lit. a C.pen., acesta prevăzând și urmărind producerea rezultatului prin săvârșirea faptei, intenție calificată prin scopul ei, și anume, acela al însușirii pe nedrept a bunurilor părții vătămate (2 geci de pile, 3 perechi de pantaloni, 2 cuțite, 2 bricege, 10 litri țuică și o drujbă marca Stihl).
Instanța a reținut și elementele circumstanțiale prevăzute de art. 228 alin.1, art. 229 alin. 1 lit. d C. pen, deoarece faptele au fost săvârșite prin efracție.
Analizând fișa de cazier judiciara inculpatului, instanța de fond a reținut că prin sentința penală nr.134 din data de 17.09.2008, pronunțată de Judecătoria Luduș în dos. nr._, definitivă la data de 13.10.2008, prin neapelare, a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare, fiind liberat condiționat la data de 11.11.2011, cu rest neexecutat din pedeapsă de 386 zile, astfel instanța a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 41 alin. 1 C. pen. referitoare la recidiva postcondamnatorie, deoarece noua infracțiune a fost săvârșită în timpul liberării condiționate și mai înainte de împlinirea duratei pedepsei.
În consecință, instanța de fond a apreciat că s-a făcut dovada existenței infracțiunii de furt, a săvârșirii acesteia, cu vinovăție de către inculpat, astfel că, în temeiul art. 396 alin. 2 din C.pr.pen., va pronunța o soluție de condamnare față de acesta.
La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța de fond a ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei, prev. de art. 74 Cod penal, care arată că la stabilirea si aplicarea pedepselor se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, ținându-se seama de criteriile expres prevăzute de aceste dispoziții, și anume: împrejurările, modul de comitere a infracțiunii și mijloacele folosite; starea de pericol creată; natura și gravitatea rezultatului produs ori consecințele infracțiunii; motivul săvârșirii faptei; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedența penală a inculpatului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului; nivelul de educație, vârsta, sănătatea, situația familială și socială. În acest sens, instanța a reținut gradul deosebit de ridicat de pericol social concret al faptei săvârșite, având în vedere valorile sociale apărate prin dispozițiile legale - patrimoniul persoanei vătămate,– de împrejurările și modul de comitere a faptei – prin efracție, rezultatul produs în urma faptelor săvârșite-prejudiciul creat persoanei vătămate Ș. N..
Totodată la stabilirea cuantumului pedepsei, instanța de fond a avut în vedere și atitudinea procesuală a inculpatului, care s-a sustras atât de la urmărirea penală, cât și de la judecată, îngreunând astfel desfășurarea procesului penal și aflarea adevărului în cauză.
De asemenea, la alegerea sancțiunii și la dozarea cuantumului acesteia, instanța a avut în vedere și antecedența penală a inculpatului. Astfel, din cuprinsul fișei de cazier judiciar rezultă că acesta a fost condamnat în trecut de nenumărate ori la pedeapsa închisorii în regim de detenție, atât pentru fapte de același gen, cât și mai grave, măsuri care nu au condus la reeducarea sa și nu au constituit avertismente suficiente, inculpatul perseverând în comportamentul infracțional, întărind concluzia unei reacții sociale mult mai severe.
Pentru toate aceste considerente, instanța, în baza art. 228 alin 1, art.229 alin.1 lit. d C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. 1 C.pen., și art. 5 C.pen., l-a condamnat pe inculpatul Ș. G. I., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea în stare de recidivă, a infracțiunii de furt calificat, apreciind că această pedeapsă este de natură să asigure atingerea scopului prevăzut de lege, respectiv, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Prima instanță a reținut că aplicarea pedepselor complementare și accesorii inculpatului se impune a fi realizată atât în baza art.67, art.65 Cod pen., cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, a Protocoalelor adiționale la Convenție și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului care, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. 2 și art. 20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenții de către România prin Legea nr. 30/1994.
Având în vedere natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, modalitatea și împrejurările în care aceasta a fost comisă (prin folosirea efracției), persoana infractorului (care în trecut a mai fost condamnat la pedeapsa închisorii), instanța de fond a apreciat că se impune a fi interzise inculpatului, atât ca pedepse complementare cât și accesorii, următoarele drepturi: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.
Astfel, în baza art.67 alin.1 C pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de dispozițiile art.66 alin.1 lit. a, lit.b C. pen., respectiv: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de doi ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art.65 alin.1 Cod pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de dispozițiile art.66 alin.1 lit. a, lit.b C.pen., respectiv, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe durata executării pedepsei principale.
Întrucât inculpatul a săvârșit prezenta infracțiune în starea de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art.41 al.1 C.pen., instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 43 alin. 1 C.pen., a adăugat la pedeapsa stabilită în prezenta cauză restul rămas neexecutat de 386 zile din pedeapsa anterioară aplicată prin sentința penală nr.134 din data de 17.09.2008 pronunțată de Judecătoria Luduș în dos. nr._, definitivă la data de 13.10.2008, prin neapelare.
Astfel, în baza art. 43 alin. 1 C.pen., la pedeapsa stabilită, a adăugat restul de pedeapsă de 386 zile, rămas neexecutat din pedeapsa stabilită prin sentința penală nr.134 din data de 17.09.2008 pronunțată de Judecătoria Luduș în dos. nr._, definitivă la data de 13.10.2008, prin neapelare, urmând ca, în final, inculpatul Ș. G. I. să execute pedeapsa de 2 ani și 386 zile închisoare, în regim de detenție.
În baza art. 45 alin 1 C.pen rap. art.67 alin.1 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de dispozițiile art.66 alin.1 lit. a, lit.b C. pen., respectiv: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de doi ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 45 alin 5 C.pen rap. la art.65 al.1 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de dispozițiile art.66 alin.1 lit. a, lit.b C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe durata executării pedepsei principale.
Sub aspectul laturii civile, instanța de fond a reținut că, prin declarația de la fila 111 partea vătămată Ș. N. și-a menținut constituirea de parte civilă formulată în cursul urmăririi penale și a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 4600 lei reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase.
Pentru a interveni răspunderea civilă alături de răspunderea penală, datorată săvârșiri unei fapte culpabile, se cere analiza tuturor condițiilor la care se referă art. 1375 C.civ., respectiv existența unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul.
Întrucât, în argumentarea soluției date pe latură penală s-a reținut deja că autorul faptei de furt este inculpatul, care a acționat cu vinovăție, sustrăgând din patrimoniul părții civile 2 geci de pile, 3 perechi de pantaloni, 2 cuțite, 2 bricege, 10 litri țuică și o drujbă marca Stihl, constatându-se, totodată, că prin această faptă s-a cauzat un prejudiciu și acesta nu a fost reparat, că există o legătură certă de cauzalitate între prejudiciu și faptele deduse judecății, instanța a admis acțiunea civilă formulată în cauză, fiind îndeplinite toate condițiile angajării răspunderii civile delictuale pe art. 1357 C.civ.
Astfel, în baza art. 397 alin. (1) și art.19 al.5 și 25 alin.1 C.pr.pen raportat la art. la art.1357 C.civ, instanța a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Ș. N., și, în consecință, l-a obligat pe inculpatul Ș. G. I. la plata sumei de 4.600 lei către partea civilă, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul material cauzat.
Împotriva sentinței penale nr. 117 din 2.04.2015 a Judecătoriei Reșița a declarat apel inculpatul Ș. G. înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 05.08.2015, sub nr._ .
În motivarea apelului inculpatul a solicitat repunerea în termenul de apel, deoarece nu a fost prezent la judecarea cauzei.
Din analiza sentinței apelate, prin prisma motivelor de apel invocate și analizate din oficiu, în limitele prev. de art.417 al. 2 C.p.p., Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește termenul de declarare a apelului, raportat la faptul că inculpatul nu a fost prezent în fața organelor de urmărire penală și nici în fața instanței, procedura de citare fiind îndeplinită prin afișare pe tot parcursul procesului penal, instanța de apel constată că termenul de 10 zile de la comunicarea minutei în interiorul căruia poate fi declarat apelul curge în cauză de la data de 23.07.2015, data încarcerării inculpatului și respectiv data la care i-a fost comunicată efectiv minuta sentinței apelate.
Prin urmare, raportat la această dată, apelul inculpatului înregistrat la data de 28.07.2015 (fila 3 dosar) a fost declarat în termen.
Instanța de apel își însușește starea de fapt reținută de prima instanță, precum și raționamentele de interpretare a probatoriului administrat folosite în ambele faze ale procesului penal, respectiv urmărire penală și judecată și din care rezultă vinovăția inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat.
Vinovăția inculpatului cu privire la fapta reținută prin actul de sesizare al instanței rezultă din declarațiile inculpatului dată în fața instanței de apel, declarațiile persoanei vătămate, declarațiile martorilor audiați în cele două faze ale procesului penal, proces verbal de cercetare la fața locului, planșe fotografice, și din care rezultă faptul că în data de 14.10.2012 inculpatul a pătruns prin spargerea unui geam și a ușii de acces în locuința persoanei vătămate de unde a sustras două geci din piele, 3 perechi de pantaloni, 2 cuțite, 2 bricege, 10 litri țuică și o drujbă marca Stihl.
De altfel, în fața instanței de apel, inculpatul a recunoscut fapta săvârșită și a fost de acord cu probatoriul administrat în faza de urmărire penală, solicitând aplicarea dispozițiilor art.396 alin.10 C.p.p. și reducerea pedepsei aplicate de către prima instanță.
În ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile instanța de apel constată că în mod corect prima instanță a stabilit ca fiind mai favorabilă legea nouă raportat la limitele de pedeapsă .
Referitor la aplicarea procedurii simplificate a recunoașterii de vinovăție solicitată de către inculpat instanța de apel constată că aceasta este nefondată, deoarece potrivit dispozițiilor art.375 C.p.p., în fața primei instanțe cercetarea judecătorească s-a desfășurat potrivit procedurii obișnuite, astfel încât procedura simplificată nu poate fi aplicată direct în apel pentru inculpat.
Critica inculpatului privind individualizarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia, este nefondată.La individualizarea judiciară a pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 74 cod penal.
Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește comportamentul făptuitorului.
Ca atare, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia, trebuie individualizate în așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea săvârșirii altor fapte penale.
La stabilirea pedepsei s-a avut în vedere gravitatea faptei, pericolul social care a adus atingere relațiilor sociale privind patrimoniul persoanei, modalitatea de săvârșire (prin efracție), săvârșirea acesteia în starea de recidivă, faptul că inculpatul a fost condamnat întrecut pentru infracțiuni de același gen pentru care s-a dispus executarea pedepsei în regim de detenție, motiv pentru care nu se impune reducerea pedepsei, aceasta fiind corect individualizată prin orientarea spre minimul special prevăzut de textul de lege.
În ceea ce privește modalitatea de executare, instanța de apel constată că raportat la starea de recidivă, executarea pedepsei în regim de detenție de către inculpat este singura variantă legală nefiind îndeplinite condițiile stabilite pentru celelalte modalități de executare.
Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct.1 lit.b C.p.p. se va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul Ș. G. împotriva sentinței penale nr. 117 din 2.04.2015 a Judecătoriei Reșița.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală va fi obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei cheltuielile judiciare avansate de stat.
S-a dispus plata sumei de 260 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului T..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct.1 lit.b C.p.p. respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul Ș. G. împotriva sentinței penale nr. 117 din 2.04.2015 a Judecătoriei Reșița.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuielile judiciare avansate de stat.
Dispune plata sumei de 260 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului T..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 10.09.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
G. B. C. I. M.
GREFIER,
A. B.
Red. C.I.M./12.09.2015
Tehnored. A.B.
2 ex./ 30.09.2015
Prima instanță: I.L.P.
| ← Punere în circulaţie / conducere autovehicul neînmatriculat.... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 796/2015. Curtea de... → |
|---|
