Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 796/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Curtea de Apel TIMIŞOARA - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 796/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 10-09-2015

Dosar nr._ Operator 2711

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ Nr. 796/A

Ședința publică de la 10 Septembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE G. B.

Judecător C. I. M.

Grefier A. B.

Ministerul Public este reprezentat de procuror M. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Pe rol se află judecarea apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria A. împotriva sentinței penale nr. 1022 din 14.05.2015 pronunțată de Judecătoria A..

La apelul nominal făcut în ședința publică lipsește inculpatul intimat M. G. și se prezintă inculpații intimați D. P. S. și Ț. E. I., pentru cei trei inculpați prezentându-se avocat din oficiu S. A. din cadrul Baroului T., cu delegație la dosar; lipsește partea responsabilă civilmente M. G. E.; lipsește partea civilă intimată M. G. I.; lipsește partea vătămată intimată P. Ș..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care inculpații intimați D. P. S. și Ț. E. I. arată că nu doresc să fie asistați de un apărător din oficiu și doresc amânarea cauzei pentru a-și angaja apărători aleși.

Instanța pune în discuție cererea de amânare formulată de cei doi inculpați.

Procurorul și avocatul din oficiu nu se opun la amânarea cauzei.

Instanța, deliberând, constată neîntemeiată cererea de amânare formulată de inculpații intimați D. P. S. și Ț. E. I., întrucât aceștia au mai beneficiat pe parcursul procesului penal de amânarea cauzei pentru apărare, motiv pentru care respinge cererea de amânare formulată de aceștia.

Se procedează la audierea inculpaților intimați D. P. S. și Ț. E. I., declarațiile acestora fiind consemnate în scris și depuse la dosar.

Constatând cauza în stare de judecată, instanța acordă cuvântul asupra apelului.

Procurorul susține oral apelul declarat de parchet și solicită admiterea acestuia astfel cum a fost motivat în scris și depus la dosar, arătând că se impune executarea pedepsei în detenție pentru inculpatul major și asistența zilnică pentru inculpatul minor.

Avocatul din oficiu S. A. solicită respingerea apelului declarat de parchet și menținerea sentinței ca legală și temeinică, prin care în mod corect s-a apreciat că scopul pedepsei se poate atinge și dacă inculpații nu sunt în penitenciar, acordându-li-se astfel o șansă pentru reeducare.

Inculpații intimați D. P. S. și Ț. E. I., având pe rând ultimul cuvânt, regretă săvârșirea faptei.

INSTANȚA

Deliberând asupra apelului, constată următoarele

Prin sentința penală nr. 1022 din data de 14.05.2015, pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._, în temeiul art. 208 al.1, art.209 al.1 lit.a, g,i Cod penal 1969 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal 1968 și cu aplicarea art.75 art.1) lit.c) Cod penal 1969 și art. 5 NCP și în condițiile art. 375 raportat la art. 396 alin. 2 și 10 Cod procedură penală s-a dispus condamnarea inculpatului D. P. S., la o pedeapsă de 2 ani și 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată.

În condițiile art. 71 Cod penal 1969 raportat la art. 12 din Legea nr. 187/2012 a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 literele a), cu excepția dreptului de a alege, și b) Cod penal 1969.

În baza art. 81, art. 82 și art. 71 alin. 5 Cod penal 1969 raportat la art. 5 NCP s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și accesorii pe un termen de încercare de 4 ani și 2 luni.

În baza art. 404 C.pr.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen., 1969 în sensul că, săvârșirea în termenul de încercare a unei infracțiuni intenționate, are drept urmare revocarea suspendării condiționate, cu consecința executării în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa pentru infracțiunea ulterioară.

În temeiul art. 208 al.1, art.209 al.1 lit.a, g,i Cod penal 1969 cu aplicarea art.41 alin.2 cod penal 1968 și cu aplicarea și art. 5 NCP și în condițiile art. 375 raportat la art. 396 alin. 2 și 10 Cod procedură penală s-a dispus condamnarea inculpatului Ț. E. I. la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată.

În baza art. 386 Cpp., raportat la art. 5 NCP s-a admis solicitarea Ministerului Public cu privire la schimbarea încadrării juridice reținute în sarcina inculpatului M. G., din infracțiunea de furt calificat în formă continuată prev. și ped. de art. 208 al.1, art.209 al.1 lit.a), g) și i) Cod penal 1969 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal 1969 cu aplicarea art.99 și urm. Cod penal 1969 în infracțiunea de furt calificat în formă continuată prevăzută și pedepsită de art. 228 alin.1, art.229 alin.1 lit. b) și d) Noul Cod penal cu aplicarea art. 35 alin.1, art.113 -114 Noul Cod penal.

În baza art. 228 alin.1, art.229 alin.1 lit. b) și d) Noul Cod penal cu aplicarea art. 35 alin.1 raportat la art. 113, art. 114 și art.115 alin.1, pct.1, lit. b) Noul Cod penal și în condițiile art. 5 Noul Cod penal a aplicat inculpatului M. G. măsura educativă neprivativă de libertate constând în supravegherea inculpatului, de părintele M. G. E., pe o durată de 6 luni sub coordonarea serviciului de probațiune potrivit art.118 Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată și în stare de minoritate.

S-a atras atenția inculpatului M. G. asupra dispozițiilor art.123 Cod penal.

În baza art. 404 Cod procedură penală s-a dedus perioada reținerii din data de 08.01.2014 a inculpaților D. P. S., Ț. E. I. și M. G..

În baza art. 26 Cod procedură penală s-a dispus disjungerea laturii civile a cauzei exercitată de partea civilă M. G. I. și s-a stabilit termen de judecată pentru data de 04.06.2015.

S-a luat act de faptul că persoana vătămată P. Ș. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 112 alin. 1 lit. e) și alin. 5 Cod penal s-a dispus confiscarea sumei totale de 1.000 lei de la inculpații D. P. S. și Ț. E. I..

În baza art. 274 alin. 1 și Cod procedură penală au fost obligați inculpații D. P. S., Ț. E. și M. G. la plata sumei de 200 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli de judecată avansată de stat.

În baza art. 272 Cod procedură penală s-a dispus virarea sumei de 200 lei în contul BA A. reprezentând onorar avocat oficiu.

Pentru a pronunța astfel, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria A., emis la data de 22.07.2014 în dosar nr.85/P/2014 și înregistrat la Judecătoria A. la data de 25.07.2014, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților D. P.-S., pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.208 alin. 1, art. 209 alin.1, lit. a), g), i) Cod penal 1968 cu aplicarea art.41 alin. 2 Cod penal 1968, cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. c) Cod Penal 1968; Ț. E.-I., pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.208 alin. 1, art. 209 alin.1, lit. a), g), i) Cod penal 1968 cu aplicarea art.41 alin. 2 Cod Penal 1968; M. G., pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.208 alin. 1, art. 209 alin.1, lit. a), g), i) Cod penal 1968 cu aplicarea art.41 alin. 2 Cod penal 1968, cu aplicarea art.99 și urm. Cod penal 1968.

Prin rechizitoriu s-a reținut în fapt că la sfârșitul lunii septembrie 2013, pe timp de noapte, inculpații M. și D. au escaladat gardul imobilului după care prin forțarea unui geam termopan au pătruns în pivniță de unde au luat două butoaie de inox, cabluri electrice și țevi din cupru ale instalației de încălzire. Prin același loc au părăsit imobilul, lăsând în curte unul din cele două butoaie de inox. Celelalte bunuri le-au transportat și le-au depozitat la locuința inculpatului D.. A doua zi le-au vândut unei persoane neidentificate, împărțind banii. Tot a doua zi cei doi revin și iau și cel de-al doilea butoi pe care-l vând aceleiași persoane.

În seara zilei de 28.12.2013, inculpații D. și Ț. pătrund în curte prin escaladarea gardului din spatele imobilului după care inculpatul Ț. sparge cu pumnul un geam termopan și pătrund amândoi în imobil. Inculpatul Ț. a tăiat țevile instalației de încălzire de la parter iar inculpatul D. a demontat caloriferele și le-a golit de apă. Au scos bunurile în afara gardului împrejmuitor și le-au depozitat într-un șanț de pe marginea drumului. La plecare inculpații au pus robineții caloriferelor într-o plasă pe care inculpatul Ț. a dus-o acasă. A doua zi cei doi inculpați i-au vândut caloriferele martorului H. P.-C..

A doua zi, seara, inculpații Ț. și D., pătrund în curte prin același loc după care se urcă cu ajutorul unei scări pe acoperiș și pătrund în pod prin dislocarea unei plăci după care ajung în mansardă. Au demontat caloriferele, au tăiat țevile de racord și cablurile electrice și cu ajutorul unei plăci din lemn au coborât caloriferele în curte. După ce au tăiat cablurile electrice și de la parter, au pătruns în pivniță de unde au sustras un butoi din inox, ușile de acces din față și din spate, un raft metalic, țevile din cupru ale instalației de încălzire, cablurile electrice și obiecte de veselă. Din curte au mai luat mai multe capace metalice. Obiectele mai voluminoase le-au depozitat în același șanț vânzându-le a doua zi aceleiași persoane. Celelalte obiecte și butoiul le-au depozitat acasă la inculpatul Ț..

În următoarele zile, tot pe timp de noapte, inculpații D. și Ț. au mai pătruns de trei ori, în același mod în imobil, ocazie cu care, din imobil, anexe și curte, au mai sustras o ușă metalică tip șemineu, grătarul metalic al aragazului, bateriile chiuvetelor și dușurilor, repartitoarele de căldură, cabluri electrice, un feliator din inox, cablul de alimentare al hidroforului, trei pompe electrice, feroneria ușilor interioare, genți de voiaj și veselă și alte obiecte mărunte.

Obiectele metalice au fost vândute la fier vechi, către martorul Ș. F.. O parte din bunuri, depozitate la inculpatul Ț., au fost predate de către acesta organelor de poliție.

Cu ocazia cercetării la fața locului au fost ridicate urme papilare care aparțin inculpatului D.. Prin declarațiile formulate pe parcursul cercetărilor și cu ocazia reconstituirii la fața locului, inculpații recunosc și descriu în amănunt comiterea faptelor, relevând detalii pe care nu le puteau cunoaște decât din postura de autori ai furtului. Cu ocazia efectuării de constatări criminalistice asupra comportamentului simulat a rezultat că inculpații testați au declarat adevărul în legătură cu faptele de furt și bunurile sustrase.

Prin faptele comise, cei trei inculpați i-au cauzat persoanei vătămate M. G.-I., proprietara imobilului, un prejudiciu de 20.000 euro, nerecuperat iar persoanei vătămate P. Ș., care avea unele bunuri depozitate acolo, respectiv scule și obiecte de veselă, un prejudiciu de 2.000 lei din care 1.000 lei recuperat prin predarea unora.

Inculpații D. P. S. și Ț. E.-I., prezenți în fața instanței de fond au declarat că recunosc în totalitate faptele reținute în sarcina lor în modalitatea descrisă în rechizitoriu, nu solicită probe noi și solicită ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate la urmărirea penală, cerând aplicarea față de el a dispozițiilor prev. de art.396 al.10 Cod procedură penală referitoare la reducerea pedepsei în cazul recunoașterii vinovăției (f.64,76) iar inculpatul M. G., prezent în fața instanței de fond a declarat că nu dorește să facă declarație în fața instanței (f. 65) dosar.

Văzând probele administrate în cauză în cursul urmăririi penale și în cursul judecății, instanța de fond a reținut starea de fapt din rechizitoriu, mai sus menționată.

În drept, la sfârșitul lunii septembrie – octombrie 2013 inculpatul D. P. S. împreună cu inculpatul M. G., minor, au pătruns de două ori, pe timp de noapte prin efracție și escaladare, în imobilul situat în loc. V. ., județul A. de unde au sustras 2 butoaie de inox și cabluri din cupru de la instalația electrică.

În perioada 28.12._14 inculpatul D. P. S. împreună cu inculpatul Ț. E. I. au pătruns de mai multe ori, pe timp de noapte, prin efracție și escaladare, în imobilul situat în loc. V., ., jud. A., de unde au sustras 1 butoi de inox, porți metalice, 17 calorifere, feroneria de la ușile interioare, rafturi metalice, componente ale instalației sanitare și electrice ale imobilului, faptele comise întrunind astfel în cazul inculpatului M. G. infracțiunea de furt calificat în formă continuată prev. și ped. de art. 208 alin.1, art.209 alin.1 lit. a, g și i din Codul penal 1969, cu aplicarea art.99 și urm. din C.pen., și cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal 1969, în cazul inculpatului D. P. S. infracțiunea de furt calificat în formă continuată prev. și ped. de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit. a, g și i din Codul penal 1969 cu aplicarea art.75 alin.1 lit.c) din Codul penal 1969 și art.41 alin.2 din C.pen.1969, iar în cazul inculpatului Ț. E. I. infracțiunea de furt calificat în forma continuată prev. și ped. de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit. a) g) și i) din Codul penal 1969 cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal 1969.

În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii, faptele inculpaților care a luat bunurile mobile fără consimțământul părți civile și a persoanei vătămate, în modalitatea descrisă la situația de fapt, întrunește elementul material al infracțiunilor de furt calificat în formă continuată.

Urmarea imediată a constat în trecerea bunurilor respective din stăpânirea de fapt a părți civile respectiv a persoanei vătămate în stăpânirea inculpaților. Sub aspect cauzal, trecerea bunurilor din posesia părții civile și a persoanei vătămate, în aceea a inculpaților a fost consecința directă a acțiunii acestora de sustragere.

Sub aspectul laturii subiective, faptele au fost săvârșite de către inculpați cu forma de vinovăție a intenției directe, prevăzută de art. 19 alin.1 lit. a) Cod penal 1969 aceștia au prevăzut rezultatul faptelor comise și l-au urmărit prin comiterea infracțiunii de furt calificat în formă continuată (3 infracțiunii).

Pentru configurarea laturii subiective a infracțiunii de furt trebuie realizată cerința ca intenția făptuitorului/lor de a săvârși acțiunea de luare a bunurilor din posesia părților civile/vătămate fără voia lor, să aibă ca scop însușirea pe nedrept a acelor bunuri. Prin urmare, intenția de a săvârși acțiunea de luare a bunurilor trebuie coroborată cu scopul ilicit urmărit și anume, intenția de a-și însuși acele bunuri pe nedrept, de a dispune de ele, ceea ce se reține în cauză, inculpați și-au însușit bunurile mobile, aceștia comportându-se ca niște proprietari al bunurilor sustrase, exercitând asupra lor un drept de dispoziție.

În ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. 2 C.p., 1969 instanța de fond a constatat că inculpați au acționat în baza aceleiași rezoluții infracționale aspect care se conturează din modalitatea în care au acționat aceștia, precum și din declarațiile date, precizând că au luat hotărârea de a sustrage bunurile mobile în repetate rânduri, pentru valorificarea acestora, acțiunile infracționale comise reprezentând fiecare în parte conținutul aceleiași infracțiuni.

Vinovăția inculpaților dincolo de orice dubiu rezultă din probele administrate în faza urmăririi penale respectiv: procesul verbal de efectuare a actelor premergătoare, urme papilare ridicate, raporturi de constatare tehnico – științifică și criminalistică, dovezi de ridicare/restituire bunuri, declarațiile martorilor B. C. C., H. P. C. și Ș. F., probe care pot fi coroborate cu declarațiile inculpaților D. P. S. și Ț. E. I., acordate în fața instanței, inculpatul M. G., păstrându-și dreptul la tăcere și cu declarația martorului H. P. C. audiat în fața instanței pe latura civilă a cauzei.

La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpaților instanța de fond a ținut cont de criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal 1969, respectiv de dispozițiile generale a codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de persoana infractorilor și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. În concret s-a avut în vedere faptul că, inculpații au vârste cuprinse între 17 -19 ani la data comiterii faptelor, studii gimnaziale, fără ocupație, iar din fișele de cazier judiciar filele 115,132,148 dosar u.p., rezultă că inculpații nu au antecedente penale, au recunoscut faptele comise aspect care rezultă și din rechizitoriul emis de către P. de pe lângă Judecătoria A. și de asemenea inculpați au pătruns într-un imobil nelocuit, aceștia cunoscând acest aspect așa cum rezultă din declarațiile acestora și din ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale fila 3 dosar u.p., motiv pentru care instanța a considerat că nu este necesar stabilirea unor pedepse în regim de detenție sau a unei măsuri educative privativă de libertate.

Față de cele expuse, în temeiul art. 208 al.1, art.209 al.1 lit.a, g,i Cod penal 1969 cu aplicarea art.41 alin.2 cod penal 1968 și cu aplicarea art.75 art.1) lit. c) Cod penal 1969 și art. 5 NCP și în condițiile art. 375 raportat la art. 396 alin. 2 și 10 Cod procedură penală l-a condamnat pe inculpatul D. P. S., la o pedeapsă de 2 ani și 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată.

Ca pedeapsă accesorie, pe durata și în condițiile stabilite de art.71 Cod penal, inculpatului i-a fost interzisă exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) Cod penal. Instanța de fond, în temeiul Art. 3 din Protocolul nr. 1. Dreptul de a vota - Convenția Europeană a Drepturilor Omului și jurisprudența în materie Hotărârea din 30 martie 2004 „Hirst c. Marea Britanie”, nu a interzis inculpatului dreptul a alege reținând că față de natura infracțiunii care a atras pedeapsa accesorie nu se impune interzicerea acestui drept, inculpatului fiindu-i interzis doar dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, în consecință pe baza art. 71 Cod Penal 1969 raportat la art. 12 din Legea nr. 187/2012 a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 literele a), cu excepția dreptului de a alege, și b) Cod Penal 1969.

În baza art. 81, art. 82 și art. 71 alin. 5 Cod penal 1969 raportat la art. 5 NCP a suspendat condiționat executarea pedepsei principale și accesorii pe un termen de încercare de 4 ani și 2 luni, având în vedere că sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 81 Cod penal 1969 și întrucât inculpatul nu are antecedente penale, a recunoscut săvârșirea faptei, instanța de fond a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia.

În baza art. 404 C.pr.pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen., 1969 în sensul că, săvârșirea în termenul de încercare a unei infracțiuni intenționate, are drept urmare revocarea suspendării condiționate, cu consecința executării în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa pentru infracțiunea ulterioară.

În temeiul art. 208 al.1, art.209 al.1 lit.a, g,i Cod penal 1969 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal 1968 și cu aplicarea și art. 5 NCP și în condițiile art. 375 raportat la art. 396 alin. 2 și 10 Cod procedură penală l-a condamnat pe inculpatul Ț. E. I. la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată.

În baza art. 81, art. 82 și art. 71 alin. 5 Cod penal 1969 raportat la art. 5 NCP a suspendat condiționat executarea pedepsei principale și accesorii pe un termen de încercare de 4 ani, având în vedere că sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 81 Cod penal și întrucât inculpatul nu are antecedente penale, a recunoscut săvârșirea faptei, instanța de fond apreciind că scopul pedepsei poate fi atinsă și fără executare efectivă a acesteia.

În baza art. 386 Cpp., raportat la art. 5 NCP a admis solicitarea Ministerului Public cu privire la schimbarea încadrării juridice reținute în sarcina inculpatului M. G., din infracțiunea de furt calificat în formă continuată prev. și ped. de art. 208 al.1, art.209 al.1 lit.a), g) și i) Cod penal 1969 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal 1969 cu aplicarea art.99 și urm., Cod penal 1969 în infracțiunea de furt calificat în formă continuată prevăzută și pedepsită de art. 228 alin.1, art.229 alin.1 lit. b) și d) Noul Cod penal cu aplicarea art. 35 alin.1, art.113 -114 Noul Cod penal, dispozițiile noului cod penal fiind mai favorabile în cazul minorului având în vedere durata și sancțiunea care poate fi aplicată conform noului cod penal.

Față de cele menționate, în baza art. 228 alin.1, art.229 alin.1 lit. b) și d) Noul Cod penal cu aplicarea art. 35 alin.1 raportat la art. 113, art. 114 și art.115 alin.1, pct.1, lit. b) Noul Cod penal și în condițiile art. 5 Noul Cod penal a aplicat inculpatului M. G. măsura educativă neprivativă de libertate constând în supravegherea inculpatului, de către părintele M. G. E., pe o durată de 6 luni sub coordonarea serviciului de probațiune potrivit art.118 Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată și în stare de minoritate, luând în considerare și referatul de evaluare întocmit de către S. de Probațiune A. din care rezultă că, se propune aplicarea măsurii educative neprivative de libertate a supravegherii (art.118 NCP), având în vedere că tatăl minorului deține profilul potrivit pentru a fi nominalizat de instanță ca persoană desemnată cu supravegherea (fila 43 dosar instanță).

S-a atras atenția inculpatului M. G. asupra dispozițiilor art.123 Cod penal.

În baza art. 404 Cod procedură penală s-a dedus perioada reținerii din data de 08.01.2014 a inculpaților D. P. S., Ț. E. I. și M. G., aceștia fiind reținuți în cursul urmăririi penale pe bază de ordonanță.

În baza art. 26 Cod procedură penală a disjuns latura civilă a cauzei exercitată de partea civilă M. G. I. și s-a stabilit termen de judecată pentru data de 04.06.2015, având în vedere faptul că, instanța de fond, la solicitarea inculpaților prin avocat ales a încuviințat efectuarea unei expertize având ca obiect evaluarea patrimonială a bunurilor mobile sustrase din imobilul părții civile, aceasta nedepunând înscrisuri și nici nu a solicitat administrarea de probe pentru dovedirea pretențiilor civile constând în daune materiale, context în care probatoriul solicitat de către inculpați este utilă soluționării cauzei, pe latură civilă.

S-a luat act de faptul că persoana vătămată P. Ș. nu s-a constituit parte civilă în cauză, prin faptele comise cei trei inculpați au cauzat persoanei vătămate un prejudiciu total de 2000 lei, din care 1000 lei au fost recuperați prin predarea bunurilor mobile sustrase anterior persoanei vătămate.

În baza art. 112 alin. 1 lit. e) și alin. 5 Cod penal s-a dispus confiscarea sumei totale de 1.000 lei de la inculpații D. P. S. și Ț. E. I..

Împotriva sentinței penale nr. 1022 din 14.05.2015 pronunțată de Judecătoria A. a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria A. înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 15.07.2015, sub nr._ .

În motivarea apelului procurorul a solicitat desființarea sentinței primei instanțe și, în rejudecare, pronunțarea unei hotărâri legale de condamnare a inculpaților la o pedeapsă în regim de detenție (pentru inculpații D. P. S. și Ț. E. I.), respectiv la o măsură educativă neprivativă de libertate mai aspră – asistarea zilnică pe o perioadă de 6 luni sub coordonarea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul A. pentru inculpatul M. G..

Din analiza sentinței apelate, prin prisma motivelor de apel invocate și analizate din oficiu, în limitele prev. de art.417 al. 2 C.p.p., Curtea reține următoarele:

Instanța de apel își însușește starea de fapt reținută de prima instanță, precum și raționamentele de interpretare a probatoriului administrat folosite în ambele faze ale procesului penal, respectiv urmărire penală și judecată și din care rezultă vinovăția inculpaților sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat.

Vinovăția inculpaților cu privire la fapta reținută prin actul de sesizare al instanței rezultă din declarațiile inculpaților,declarațiile persoanelor vătămate, raport de constatare tehnico - științifică, raport de constatare criminalistică, dovezi de ridicare restituire bunuri, declarațiile martorilor Brănzan C. C., H. P. C., Ș. F. și din care rezultă faptul că la sfârșitul lunii septembrie începutul lunii octombrie 2013 inculpatul D. P. S. împreună cu inculpatul minor M. G. au pătruns de două ori pe timp de noapte și prin efracție și escaladare în imobilul persoanelor vătămate de unde au sustras 2 butoaie de inox și cabluri de cupru de la instalația electrică. De asemenea, în perioada 28.12._14 inculpatul D. P. S. împreună cu inculpatul Ț. E. I. au pătruns de mai multe ori, pe timp de noapte, prin efracție și escaladare, în același imobil de unde au sustras 1 butoi inox, porți metalice, 17 calorifere, feroneria de la ușile interioare, rafturi metalice, componente ale instalației sanitare și electrice.

De altfel, starea de fapt, vinovăția și încadrarea juridică a faptelor nu au fost contestate de către apelant, inculpații majori beneficiind de aplicarea dispozițiilor art.396 alin.10 C.p. privind recunoașterea de vinovăție, motiv pentru care instanța de apel va analiza critica procurorului privind individualizarea pedepselor inculpaților majori în sensul schimbării modalității de executare și aplicarea unei măsuri educative mai aspre față de inculpatul minor.

În ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile instanța de apel constată că în mod corect prima instanță a stabilit ca fiind mai favorabilă legea veche raportat la regimul sancționator al infracțiunii continuate, aspecte necontestate de către apelant.

La individualizarea judiciară a pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 cod penal din 1969.

Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește comportamentul făptuitorului.

Ca atare, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia, trebuie individualizate în așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea săvârșirii altor fapte penale.

La stabilirea pedepselor s-a avut în vedere gravitatea faptei, pericolul social care a adus atingere relațiilor sociale privind patrimoniul persoanei, modalitatea de săvârșire (de două sau mai multe persoane împreună, prin efracție, pe timp de noapte, împreună cu un inculpat minor în cazul inculpatului D. P. S.), forma continuată a infracțiunii, prejudiciul cauzat, care nu a fost recuperat în totalitate, dar și aspectele favorabile acestora precum lipsa antecedentelor penale, recunoașterea faptei în cazul inculpaților majori, motiv pentru care nu se impune majorarea pedepselor aplicate inculpaților majori, acestea fiind corect individualizate prin orientarea sub minimul special prevăzut de textul de lege ca urmare a aplicării dispozițiilor art.396 alin.10 C.p.p. privind recunoașterea de vinovăție.

În ceea ce privește schimbarea modalității de executare a pedepselor pentru inculpații majori și aplicarea unei măsuri educative mai aspre față de inculpatul minor, criticile procurorului sunt nefondate.

Astfel, la stabilirea modalității de executare în mod corect prima instanță a dat eficiență elementelor favorabile inculpaților precum lipsa antecedentelor penale, recunoașterea faptei, vârsta inculpaților la data săvârșirii faptei, respectiv între 17-19 ani, faptul că au pătruns într-un imobil nelocuit, au recuperat prin restituire o parte din prejudiciu, iar pentru diferență a fost disjunsă acțiunea civilă în vederea stabilirii cuantumului, deoarece partea civilă nu a făcut dovada întinderii prejudiciului.

Este adevărat că fapta are o gravitate deosebită, dar având în vedere vârsta inculpaților, care sunt persoane tinere, cu vârste apropiate de majorat, posibilitățile acestora de reintegrare și conștientizare a faptei săvârșite așa cum rezultă și din referatul de evaluare al inculpatului minor, nu se impune executarea în regim de detenție a pedepselor în cazul inculpaților majori, respectiv aplicarea unei măsuri educative mai aspre față de inculpatul minor, aceștia fiind la prima abatere.

Curtea înlătură argumentele procurorului referitoare la faptul că printre împrejurările negative care ar trebui evaluate în vederea aplicării unei măsuri educative mai aspre față de inculpatul minor se numără refuzul acestuia de a da declarații în fața instanței, deoarece pe de o parte acesta este un drept al inculpatului garantat de dispozițiile art.83 alin.1 lit.a C.p.p., iar pe de altă parte potrivit art.509 alin.5 C.p.p. ascultarea minorilor va avea loc o singură dată, iar reascultarea sa va fi admisă de judecător doar în cazuri temeinic justificate.

În ceea ce privește prejudiciul, instanța de apel constată că persoana vătămată P. Ș. nu s-a constituit parte civilă, 1000 lei din cuantumul prejudiciului total de 2000 lei fiind recuperat prin predarea bunurilor, iar în ceea ce privește cuantumul prejudiciului cauzat părții civile M. G. I., acțiunea civilă a fost disjunsă, întrucât partea nu a dovedit cuantumul prejudiciului.

În cauză, fiind îndeplinite cumulativ prevederile art. 81 C.p.din 1969 în ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate, de 2 ani respectiv 2 ani și 2 luni închisoare, dar și cele privind persoana inculpaților, lipsa antecedentelor penale, recunoașterea faptei, împrejurările care atenuează răspunderea penală reținute în sarcina acestora și apreciind că scopul preventiv – educativ al pedepsei aplicate poate fi atins și fără privare de libertate, întrucât prin modul de individualizare a executării pedepsei trebuie avută în vedere, pe lângă reeducarea inculpatului, și utilitatea socială a unei astfel de măsuri, instanța va suspenda condiționat executarea pedepsei.

De altfel, în situația în care inculpații vor săvârși infracțiuni în termenul de încercare se va revoca suspendarea condiționată a executării pedepsei cu consecința executării în întregime a pedepsei, în cazul inculpaților majori, respectiv prelungirea sau înlocuirea măsurii educative aplicate inculpatului minor.

Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct.1 lit.b C.p.p. se va respinge ca nefondat apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria A. împotriva sentinței penale nr. 1022 din 14.05.2015 pronunțată de Judecătoria A..

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Se va dispune plata sumei de 780 lei din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului T., reprezentând onorariu avocat oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art. 421 pct.1 lit.b C.p.p. respinge ca nefondat apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria A. împotriva sentinței penale nr. 1022 din 14.05.2015 pronunțată de Judecătoria A..

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Dispune plata sumei de 780 lei din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului T., reprezentând onorariu avocat oficiu.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 10.09.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

G. B. C. I. M.

GREFIER,

A. B.

Red. C.I.M./14.09.2015

Tehnored.A.B.

2 ex./ 15 Octombrie 2015

Prima instanță: L. V.

← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 779/2015. Curtea de...		Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 178/2015.... →

Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 796/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 796/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA