Furtul (art.208 C.p.). Decizia nr. 356/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 356/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 26-03-2015 în dosarul nr. 5454/290/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 356/A
Ședința publică de la 26 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N.
Judecător L. Ani B.
Grefier A. J.
Ministerul Public este reprezentat de procuror M. I., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de inculpații G. D. M. și D. R. D. împotriva sentinței penale nr. 243/11.09.2014 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă inculpatele reprezentate de avocat oficiu Vîși L., lipsă părțile vătămate intimate.
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că prin registratura instanței partea vătămată M. E. a depus la dosar un înscris prin
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul din oficiu solicită admiterea apelului formulat de inculpate fiind incidente în cauză dispozițiile art. 374 al.4, 375 și 377 NCpp, solicitând a s e avea în vedere că inculpatele au recunoscut săvârșirea faptei, sunt de acord să achite prejudiciul și să presteze muncă neremunerată în folosul comunității.
Procurorul solicită respingerea apelului ca nefundat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțată de prima instanță, inculpatele aveau obligația să se prezinte în fața primei instanțe pentru a da declarații, lucru pe care nu l-au făcut dând dovadă de rea credință.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 243/11.09.2014 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosar nr._, în baza art.208 al.1 Cod pen.1969 totul cu aplicarea art.5 Cod pen. și cu aplicarea art.374 al.4 rap la art.395, art.396 al.10 Cod pr.pen., s-a dispus condamnare inculpatei G. D. M., la pedeapsa de 1 (un) an și 8 (opt) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt.
În baza art. 71 C.pen.1969, s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art.64 lit. a, teza a II-a și lit.b C.pen 1969., pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.208 al.1 Cod pen.1969 totul cu aplicarea art.5 Cod pen. și cu aplicarea art.374 al.4 rap la art.395, art.396 al.10 Cod pr.pen., aceiași inculpată a fost condamnată la pedeapsa de 1 (un) an și 8 (opt) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt.
În baza art. 71 C.pen.1969, s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art.64 lit. a, teza a II-a și lit.b C.pen 1969., pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.208 al.1 Cod pen.1969 totul cu aplicarea art.5 Cod pen. și cu aplicarea art.374 al.4 rap la art.395, art.396 al.10 Cod pr.pen., aceiași inculpată a fost condamnată la pedeapsa de 1 (un) an și 8 (opt) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt.
În baza art. 71 C.pen.1969, s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art.64 lit. a, teza a II-a și lit.b C.pen 1969., pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.208 al.1 Cod pen.1969 totul cu aplicarea art.5 Cod pen. și cu aplicarea art.374 al.4 rap la art.395, art.396 al.10 Cod pr.pen., aceiași inculpată a fost condamnată la pedeapsa de 1 (un) an și 8 (opt) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt.
În baza art. 71 C.pen.1969, s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art.64 lit. a, teza a II-a și lit.b C.pen 1969., pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.208 al.1 Cod pen.1969 totul cu aplicarea art.5 Cod pen.și cu aplicarea art.374 al.4 rap la art.395, art.396 al.10 Cod pr.pen., aceiași inculpată a fost condamnată la pedeapsa de 1 (un) an și 8 (opt) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt.
În baza art. 71 C.pen.1969, s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art.64 lit. a, teza a II-a și lit.b C.pen 1969., pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art.33 lit.a, C.pen.1969 rap. la art. 34 lit. b C.pen.1969 cu aplicarea art.5 Cod pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 (un) an și 8 (opt) luni închisoare.
În baza art. 71 C.pen.1969, s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art.64 lit. a, teza a II-a și lit.b C.pen 1969., pe durata executării pedepsei principale.
II. În baza art.26 rap la art.208 al.1 Cod pen.1969 totul cu aplicarea art.5 Cod pen. și cu aplicarea art.374 al.4 rap la art.395, art.396 al.10 Cod pr.pen., s-a dispus condamnarea inculpatei D. R. D., la pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt.
În baza art. 71 C.pen.1969, s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art.64 lit. a, teza a II-a și lit.b C.pen 1969., pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.26 rap la art.208 al.1 Cod pen.1969 totul cu aplicarea art.5 Cod pen. și cu aplicarea art.374 al.4 rap la art.395, art.396 al.10 Cod pr.pen., aceiași inculpată a fost condamnată la pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt.
În baza art. 71 C.pen.1969, s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art.64 lit. a, teza a II-a și lit.b C.pen 1969., pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.26 rap la art.208 al.1 Cod pen.1969 totul cu aplicarea art.5 Cod pen. și cu aplicarea art.374 al.4 rap la art.395, art.396 al.10 Cod pr.pen., aceiași inculpată a fost condamnată la pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt.
În baza art. 71 C.pen.1969, s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art.64 lit. a, teza a II-a și lit.b C.pen 1969., pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.208 al.1 Cod pen.1969 totul cu aplicarea art.5 Cod pen. și cu aplicarea art.374 al.4 rap la art.395, art.396 al.10 Cod pr.pen., aceiași inculpată a fost condamnată la pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt.
În baza art. 71 C.pen.1969, s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art.64 lit. a, teza a II-a și lit.b C.pen 1969., pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art.33 lit.a, C.pen.1969 rap. la art. 34 lit. b C.pen.1969, cu aplicarea art.5 Cod pen., s-a aplicat aplică inculpatei pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare.
În baza art. 71 C.pen.1969, s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art.64 lit. a, teza a II-a și lit.b C.pen 1969., pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 397 alin. 1, art.19 al.5, art.23 al.3 C. proc. pen. raportat la art.1357, art.1370 C.civ, s-a admis acțiunea civilă exercitată de către partea civilă C. B. G., și inculpatele G. D. M. și D. R. D., au fost obligate în solidar la plata sumei de 1735 lei către această partea civilă, reprezentând despăgubiri materiale.
În baza art. 397 alin. 1, art.19 al.5, art.23 al.3 C. proc. pen. raportat la art.1357, art.1370 C.civ, s-a admis acțiunea civilă exercitată de către partea civilă G. J. A. M., și inculpatele G. D. M. și D. R. D. au fost obligate, în solidar la plata sumei de 550 lei către această partea civilă, reprezentând despăgubiri materiale.
În baza art. 397 alin. 1, art.19 al.5, art.23 al.3 C. proc. pen. raportat la art.1357, art.1370 C.civ, s-a admis acțiunea civilă exercitată de către partea civilă A. E., și inculpatele G. D. M. și D. R. D., au fost obligate în solidar la plata sumei de 570 lei către această partea civilă, reprezentând despăgubiri materiale.
În baza art. 397 alin. 1, art.19 al.5, art.23 al.3 C. proc. pen. raportat la art.1357, art.1370 C.civ, s-a admis acțiunea civilă exercitată de către partea civilă B. I., și inculpatele G. D. M. și D. R. D., au fost obligate în solidar la plata sumei de 2350 lei către această partea civilă, reprezentând despăgubiri materiale.
În baza art. 397 alin. 1, art.19 al.5, art.23 al.3 C. proc. pen. raportat la art.1357, art.1370 C.civ, s-a admis acțiunea civilă exercitată de către partea civilă M. E., și obligă inculpatele G. D. M. și D. R. D., au fost obligate în solidar la plata sumei de 2000 lei către această partea civilă, reprezentând despăgubiri materiale.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița din data de 21.10.2013, întocmit în dosarul penal nr.1750/P/2013, înregistrat la data de 29.10.2013, sub nr._, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatei G. D. M., pentru săvârșirea infracțiunilor defurt calificat, prev. și ped. de art.208 alin 1 C.p., 209 alin 1 lit.a, e Cod penal, furt calificat, prev. și ped. de art.208 alin 1 C.p., 209 alin 1 lit. a,e Cod penal, furt calificat, prev. și ped. de art.208 alin 1 C.p., 209 alin 1 lit. a,e, alin.2 lit.b Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a C.p., precum și a inculpatei D. R. D., pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la furt calificat, prev. și ped. de art.26 rap. la art.208 alin 1 C.p., 209 alin 1 lit. a,e Cod penal, complicitate la furt calificat, prev. și ped. de art.26 rap. la art.208 alin 1 C.p., 209 alin 1 lit. a,e Cod penal, complicitate la furt calificat, prev. și ped. de art.26 rap. la art.208 alin 1 C.p., 209 alin 1 lit. a,e, alin.2 lit.b Cod penal,cu aplicarea art.33 lit.a C.p.
S-a reținut, în esență că, inculpatele, în data de 06.06.2013, în jurul orelor 17:45, au pătruns în magazinul aparținând . la parterul blocului 8 din Reșița, . timp ce numita D. R. D. s-a postat în fața uneia dintre camerele de supraveghere din incinta magazinului pentru a împiedica înregistrarea imaginilor, numita G. D. M. a sustras suma de 1735 lei din sertarul unui birou, bani proveniți din încasări. De asemenea, s-a mei reținut faptul că inculpatele, în data de 21.07.2013, în jurul orelor 21:00-22:00, în timp ce persoana vătămată A. E. se afla pe ., în fața blocului F7, inculpata G. D. M., profitând de faptul că avea mâinile ocupate cu plasele cu cumpărături, i-a sustras acestuia din buzunarul de la cămașă un portmoneu în care se afla suma de 570 lei și cartea de identitate, interval în care numita D. R. D. i-a distras atenția persoanei vătămate solicitându-i bani și pipăindu-l pe buzunarele cămășii. Totodată, în data de 04.08.2013, în jurul orelor 11:45, inculpata G. D. M., aflându-se în incinta cofetăriei Mihandra din Complexul V. a sustras din geanta, aparținând persoanei vătămate G.-J. A. M., aflată pe o masă cu fermoarul deschis, suma de 50 euro și suma de 300 lei, în timp ce inculpata D. R.-D. s-a postat lângă masă pentru a împiedica surprinderea momentului comiterii faptei pe imaginile înregistrate de camera de supraveghere.
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița din data de 30.10.2013, întocmit în dosarul penal nr.1483/P/2013, înregistrat pe rolul Judecătoriei Reșița, la data de 04.11.2013, sub nr._, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatei G. D. M. pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat prev. de art.208 alin 1, art.209 alin 1 lit.e C.p.; furt calificat prev. de art.208 alin 1, art.209 alin 1 lit.a C.p., cu aplic. art.33 lit.a C.p. precum și a inculpatei D. R. D., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art.208 alin 1, art.209 alin 1 lit.a C.p.
S-a reținut, în esență că, în data de 10.05.2013, inculpatele, profitând de neatenția persoanei vătămate B. I., i-au sustras acestuia din portofel suma de 2350 lei, fapta petrecându-se în locuința persoanei vătămate, situată în Mun. Reșița, ., ., jud. C. S..Totodată, prin același act de sesizare, în sarcina inculpatei G. D.-M. s-a reținut faptul că, în data de 18.05.2013, în jurul orei 12:00, în timp ce se afla în Piața Reșița Sud, a acostat-o pe numita M. E. și – profitând de neatenția acesteia, i-a sustras o brățară din aur pe care persoana vătămată o avea pusă la mâna dreaptă, prejudiciul cauzat fiind în cuantum de 2500 lei.
Prin Încheierea de ședință de la termenul de judecată din data de 23.01.2014, instanța, în temeiul art.35, art.36 raportat la art.34 lit.d Cod pr.pen., având în vedere că între infracțiunile ce fac obiectul dosarelor de urmărire penală nr.1750/P/2013 și nr.1483/P/2013 există o legătură, în scopul bunei înfăptuiri a justiției, a dispus conexarea dosarului nr._ la dosarul nr._ .
La dosarul cauzei a fost atașat dosarul de urmărire penala nr.1750/P/2013 și dosarul de urmărire penală nr.1483/P/2013, al Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița.
Prin Încheierea din data de 08.05.2014 (f.49-50) s-a finalizat procedura de cameră preliminară, s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr.1750/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița, respectiv cu rechizitoriul nr.1483/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița.
În ceea ce privește latura civilă, în faza de urmărire penală, în dosarul penal nr. 1750/P/_ persoana vătămată C. B. G., s-a constituit parte civilă cu suma de 1735 lei, reprezentând despăgubiri materiale (f.28 dup); persoana vătămată G. J. A. M. s-a constituit parte civilă cu suma de 550 lei, reprezentând despăgubiri materiale (f.43 dup); persoana vătămată A. E. s-a constituit parte civilă cu suma de 570 lei, reprezentând despăgubiri materiale, constituire care a fost menținută și în faza de judecată (f.68).
De asemenea, în faza de urmărire penală, în dosarul penal nr.1483/P/2013 persoana vătămată B. I. s-a constituit parte civilă în cauză, solicitând obligarea inculpatelor la plata sumei de 2350 lei, reprezentând despăgubiri materiale (f.12 dup). În faza de judecată, la termenul din data de 12.06.2014, partea civilă B. I. și-a menținut constituirea de parte civilă formulată împotriva inculpatelor. Persoana vătămată M. E., atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată s-a constituit parte civilă cu suma de 2000 lei, reprezentând contravaloarea bunului sustras (f.37 dup, f.68).
În cursul cercetării judecătorești, la termenul din data de 12.06.2014, inculpata G. D. M. a precizat că este de acord să beneficieze de dispozițiile art. 374 al.4 C.pr.pen., sens în care a arătat că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actele de sesizare a instanței, a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și nu a solicitat administrarea de probe noi. Totodată, inculpata a consimțit să dea declarație și în fața instanței, sens în care s-a procedat la audierea acesteia, conform 375 al.1 C.pr.pen., declarația sa fiind consemnată și atașată la filele 64 din dosar.
La același termen de judecată din data de 12.06.2014, inculpata D. R. D. a precizat că este de acord să beneficieze de dispozițiile art. 374 al.4 C.pr.pen., sens în care a arătat că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actele de sesizare a instanței, a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și nu a solicitat administrarea de probe noi. Totodată, inculpata a consimțit să dea declarație și în fața instanței, sens în care s-a procedat la audierea acesteia, conform 375 al.1 C.pr.pen., declarația sa fiind consemnată și atașată la filele 65-66 din dosar.
La dosarul cauzei au fost depuse fișele de cazier judiciar ale inculpatelor (f.74, 76).
Analizând și coroborând ansamblul probatoriu administrat atât în timpul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, instanța a reținut aceiași stare de fapt și încadrare juridică cu cea descrisă în rechizitoriu.
Fiind audiată în cursul urmăririi penale, inculpata G. D. M., în ceea ce privește fapta din data de 10.05.2014, nu a recunoscut săvârșirea faptei, însă ulterior a recunoscut și regretat comiterea faptei. Cu privire la fapta de furt din data de 18.05.2013, inculpata nu a recunoscut săvârșirea acesteia. În legătură cu fapta din data de 06.06.2013, respectiv din data de 04.08.2013, inculpata G. D.-M. a precizat că le recunoaște. Cât privește infracțiunea de furt, săvârșită în data de 21.07.2013, inculpata nu a recunoscut comiterea acesteia,susținând că la data respectivă nu s-a aflat pe ..
Cu ocazia audierilor din faza de urmărire penală, inculpata D. R. D. a recunoscut săvârșirea faptelor din data de 06.06.2013, respectiv din data de 04.08.2013, negând participarea la comiterea infracțiunilor de furt, săvârșite în data de 21.07.2013. În ceea ce privește fapta din data de 10.05.2013, deși inițial a negat comiterea acesteia, ulterior a recunoscut parțial săvârșirea acesteia.
În faza de judecată, inculpatele au precizat că sunt de acord să beneficieze de dispozițiile art. 374 al.4 C.pr.pen., sens în care au arătat că recunosc săvârșirea faptelor reținute în actele de sesizare ale instanței, au solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și nu au solicitat administrarea de probe noi. Totodată, inculpatele au consimțit să dea declarație și în fața instanței, sens în care s-a procedat la audierea acestora, conform 375 al.1 C.pr.pen., declarațiile lor fiind consemnate și atașate la filele 64, 65-66 din dosar.
Instanța a constatat că declarațiile inculpatelor de recunoaștere a faptelor săvârșite, se coroborează cu probele administrate in faza de urmărire penala.
Cu privire la legea penală aplicabilă, având în vedere faptul că, de la săvârșirea acestor infracțiuni – 10.05.2013; 18.05.2013; 06.06.2013; 21.07.2013; 04.08.2013– și până la judecarea definitivă a cauzei a intervenit o nouă lege penală, instanța a analizat prezentele infracțiuni de furt calificat în raport de legea determinată ca fiind mai favorabilă, conform art.5 C. pen. De asemenea, pentru identificarea legii penale mai favorabile s-a avut în vedere Decizia Curții Constituționale nr.265/06.05.2014, publicată în M.Of. nr.373 din 20.05.2014, obligatorie pentru instanțe potrivit art. 31 din Legea nr. 47/1992, prin care s-a constatat că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.
Prin urmare, instanța, pentru a determina legea penală mai favorabilă în raport de infracțiunile comise a avut în vedere, în primul rând regimul sancționator prevăzut în cuprinsul celor două legi penale succesive, respectiv limitele de pedeapsă. Astfel, s-a constatat faptul că, la momentul comiterii acestor infracțiuni, aceasta erau prevăzute de dispozițiile art.208 alin.1, art.209 alin.1 alin.2 Cod pen.1969, fiind sancționate cu pedeapsa închisorii de la 3 la 15 de ani iar, ca urmare a adoptării noului cod penal, această faptă este prevăzută de dispozițiile art. 228 alin.1 Cod pen., fiind sancționată cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani sau amendă.Cu toate că limitele de pedeapsă s-au redus în mod semnificativ, instanța urmează, ca la stabilirea legii penale mai favorabile, să aibă în vedere și un alt criteriu, apreciat în concret ca fiind unul determinant, respectiv tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni, prevăzut în cele două legi penale succesive. Așadar, având în vedere că, potrivit ambelor legi sunt îndeplinite condițiile de existență ale concursului real, fiind săvârșite de către inculpate până la condamnarea definitivă pentru vreuna dintre ele, fiind astfel concurente, instanța constată că dispozițiile art.34 al.1 lit. bCod pen.1969 stabilesc că sancționarea concursului, în cazul aplicării unor pedepse cu închisoarea, se face prin cumul juridic, cu aplicarea unui spor facultativ de până la 5 ani, în timp ce dispozițiile art.43 al.1 Cod pen., consacră pentru sancționarea acestui tip de concurs cumulul juridic cu spor obligatoriu și fix. În considerarea faptului că, determinarea legii penale mai favorabile se face in concreto, analizând infracțiunile deduse judecății și persoana inculpatelor, instanța, având în vedere că se orientează spre aplicarea unei pedepse cu executarea acesteia în regim de detenție, a apreciat că, per global, legea penală mai favorabilă este reprezentată de vechiul cod penal, prin raportare la criteriul regimului sancționator al concursului de infracțiuni și, astfel va analiza infracțiunile deduse judecății prin raportare la dispozițiile vechiului cod penal.
În consecință, instanța a apreciat că s-a făcut dovada existenței infracțiunii de furt, a săvârșirii acesteia, cu vinovăție, de către inculpate, astfel încât, în temeiul art. 396 alin. 2 din C.p.p., a pronunțat o soluție de condamnare față de acestora.
La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatelor, instanța a ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei, prev. de art. 72 cod penal, care arată că, la stabilirea si aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele legale de pedeapsă fixate în pentru infracțiunea de furt, reduse cu o treime, în conformitate cu dispozițiile art. 374 alin.4 C.pr.pen, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatelor și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.În această ordine de idei, instanța la stabilirea pedepsei, a avut în vedere: limitele legale de pedeapsă - închisoare de la 1 la 12 ani - reduse cu o treime ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 374 alin.4, art.396 al.10 Cod pr.pen. De asemenea, instanța a avut în vedere faptul că inculpatele, în scopul comiterii infracțiunilor își alegeau victimele în raport de vârsta înaintată a acestora, anticipând astfel un nivel scăzut de ripostă sau împotrivire. Mai mult decât atât, din modalitatea de comitere a infracțiunilor se desprinde faptul că inculpatele și-au dezvoltat un mod de operare, fiecare având prestabilite atribuțiile în scopul săvârșirii infracțiunilor de furt. Astfel, se remarcă faptul că, în timp ce inculpata D. R. D. fie distrăgea atenția victimelor, fie se poziționa în fața camerelor de supraveghere pentru a preîntâmpina împiedica înregistrarea imaginilor, inculpata G. D. M. se ocupa de deposedarea victimelor și sustragerea bunurilor acestora. Toate aceste aspecte sunt apreciate de instanță a fi de natură să imprime faptelor un nivel ridicat de periculozitate.
Instanța, la dozarea pedepselor a avut în vedere și scopul comiterii infracțiunilor de furt, sens în care se observă faptul că inculpatele au comise infracțiunile deduse judecății în scopul procurării celor necesare vieții cotidiene și al asigurării mijloacelor de subzistență, întrucât acestea nu au ocupație și nici loc de muncă.În ceea ce privește urmările faptelor săvârșite de către inculpate, instanța a avut în vedere faptul că prejudiciul total cauzat s-a ridicat la suma totală de 7205 lei, nerecuperat.
În ceea ce privește antecedența penală a inculpatei G. D. M., analizând fișa de cazier judiciar a acesteia (f.77), instanța a constatat că față de aceasta a fost pusă în mișcare acțiunea penală și s-a dispus trimiterea în judecată în alte două dosare penale, pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat. De asemenea, față de inculpată au fost pronunțate un număr de șase soluții de scoatere de sub urmărire penală și respectiv neînceperea urmăririi penale și aplicarea unor sancțiuni administrative, respectiv amenzi, al căror cuantum variază între 200 lei și 1000 lei, tot pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat. Prin urmare, este de domeniul evidenței că scopul coercitiv și educativ al tuturor sancțiunilor aplicate inculpatei nu a fost atins, aceasta perseverând în comiterea aceluiași gen de infracțiuni, dând dovadă de un comportament deviant și o puternică predispoziție spre săvârșirea de infracțiuni, reeducarea acesteia nefiind posibilă decât prin aplicarea unei pedepse privative de libertate, astfel ca se va aplica pedeapsa închisorii, într-un cuantum ridicat.
Cu privire la antecedența penală a inculpatei D. R. D., fișa de cazier judiciar a acesteia (f.76) relevă faptul că, la fel ca și în cazul coinculpatei, față de aceasta s-a pus în mișcare acțiunea penală și s-a dispus trimiterea în judecată în alte două dosare penale, pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat. De asemenea, față de inculpată au fost pronunțate un număr de trei soluții de scoatere de sub urmărire penală și respectiv neînceperea urmăririi penale și aplicarea unor sancțiuni administrative, respectiv amenzi, al căror cuantum variază între 500 lei și 1000 lei, tot pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat și complicitate la furt calificat. Prin urmare, este de domeniul evidenței că scopul coercitiv și educativ al tuturor sancțiunilor aplicate inculpatei nu a fost atins, aceasta perseverând în comiterea aceluiași gen de infracțiuni, dând dovadă de un comportament deviant și o puternică predispoziție spre săvârșirea de infracțiuni, reeducarea acesteia nefiind posibilă decât prin aplicarea unei pedepse privative de libertate, astfel ca se va aplica pedeapsa închisorii, într-un cuantum ridicat.
Inculpatele au avut o atitudine de indiferență și de sfidare față de ordinea de drept, prin din atitudinea ireverențioasă de care au dat dovadă în fața instanței, cu ocazia cercetării judecătorești. Faptul că inculpatele au recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor, urmând procedura recunoașterii învinuirii, nu este de natură să imprime faptelor un grad mai scăzut de periculozitate.
Cu privire la latura civilă, instanța a reținut în raport de probatoriul administrat că existența și întinderea prejudiciului au fost dovedite, fiind totodată îndeplinite condițiile răspunderii delictuale, motiv pentru a admis solicitarea părților civile și, pe cale de consecință a dispus obligarea inculpatelor, în solidar la plata acestor despăgubiri materiale, constând în contravaloarea bunurilor sustrase de acestea.
De asemenea, instanța, observând declarațiile inculpatelor, constată că acestea au fost de acord cu plata despăgubirilor solicitate de către părțile civile, astel încât, a făcut aplicarea dispozițiilor art.23 al.3 Cod pr.pen., potrivit cărora, în cazul recunoașterii pretențiilor civile, instanța obligă la despăgubiri în măsura recunoașterii.
Împotriva sentinței penale nr. 243/11.09.2014 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._ /2014 au declarat apel, în termen legal, inculpatele G. D. M., D. R., apeluri înregistrate la Curtea de Apel Timișoara la data de 9.02.2015.
Analizând apelurile declarate de inculpate prin prisma motivelor invocate de acesta și din oficiu, conform art. 417 alin. 2 C.p.p., instanța constată că este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Starea de fapt reținută de Judecătoria Reșița corespunde realității și este stabilită prin evaluarea temeinică și legală a probelor administrate în cursul urmăririi penale, probe însușite de inculpate care au înțeles să solicite aplicarea procedurii recunoașterii simplificate - fila 64 și 65 dosar fond.
În ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor comise de inculpate, instanța de fond a aplicat corect dispozițiile vechiului cod penal având în vedere data săvârșirii activității materiale reținută în sarcina lor, respectiv 10 mai 2013, 18 mai 2013, 6 iunie 2013, 21 iulie 2013 și 4 august 2013( în cazul inculpatei G. D. M.), și 10 mai 2013, 6 iunie 2013, 21 iulie 2013 și 4 august 2013( în cazul inculpatei D. R. D.), fiind în prezența a 5, respectiv 4 infracțiuni distincte de furt calificat care ar fi atras un regim sancționator mai sever potrivit art.39 alin.1 lit.b din Codul penal în vigoare.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei - care a constituit obiectul criticării hotărârii instanței de fond - se constată că, acestea reflectă gradul de pericol social al faptelor și al persoanei inculpatelor. Astfel, instanța de apel apreciază că prin sentința penală atacată s-a făcut o corectă individualizare judiciară a pedepselor raportat la criteriile generale de individualizare reglementate de art. 74 alin. 1 C.p. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte. Pedepsele de 1 an și 8 luni închisoare aplicată inculpatei G. D. M., respectiv 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatei D. R. M. pentru infracțiunile comise au fost corect individualizate, fiind în măsură să asigure atingerea scopului de reeducare a inculpatului și prevenirea comiterii de noi fapte penale. Potrivit art. 74 alin. 1 C.p. actual: „Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.” În procesul de individualizare a pedepselor se reține că inculpatele au fost cercetate pentru o multitudine de infracțiuni de aceeași natură - filele 74 și 76 dosar fond aflându-se cazierele judiciare ale acestora -, îndreptate împotriva patrimoniului persoanelor, dovedind atât perseverență infracțională cât și ignorarea valorilor sociale ocrotite de lege și disprețul față de necesitatea ocrotirii dreptului de proprietate al persoanei precum și împrejurarea că din clemența acordată de organele de urmărire penală, inculpatele nu au tras învățăminte și nu au înțeles să își corijeze conduita, manifestând aceleași preocupări infracționale. Aceste aspecte permit concluzia că infracțiunile din prezenta cauză nu reprezintă o conduită izolată, ci una cu caracter constant, inculpatele fiind un pericol pentru societate și ignorând complet măsurile dispuse anterior de organele judiciare. Pedepsele de 1,8 ani, respectiv 1,6 ani închisoare ce le-au fost aplicate de prima instanță este justificată de pericolul social al faptelor comise și de persoana lor, neimpunându-se reducerea acestora față de modalitatea concretă de comitere a faptelor, perseverența infracțională și atitudinea inculpatelor față de rezultatul faptei ilicite, acestea neacoperând prejudiciul cauzat.
Față de considerentele anterior expuse, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. se va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpații G. D. M. și D. R. D. împotriva sentinței penale nr. 243/11.09.2014 pronunțată de Judecătoria Reșița .
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 2 C.p.p.,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art. 421 alin. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondat apelul declarat de inculpații G. D. M. și D. R. D. împotriva sentinței penale nr. 243/11.09.2014 pronunțată de Judecătoria Reșița .
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă inculpatele apelante la plata sumei de 300 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat în apel.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 400 lei către Baroul T. reprezentând onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 26 martie 2015.
Președinte, Judecător,
A. N. L. Ani B.
Grefier,
A. J.
Red. AN/31.03.2015
Tehnored A.J. /2 ex/1.04.2015
Prima instanță: Judec.Reșița-H. L.
| ← Lovire sau alte violenţe (art.193 NCP). Decizia nr. 277/2015.... | Conducere fără permis (art.335 NCP). Decizia nr. 270/2015.... → |
|---|
