Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 477/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Curtea de Apel TIMIŞOARA - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 477/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 07-05-2015

Dosar nr._ Operator 2711

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ Nr. 477/A

Ședința publică de la 07 Mai 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE G. B.

Judecător C. I. M.

Grefier A. B.

Ministerul Public este reprezentat de procuror M. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Pe rol se află judecarea apelului declarat de inculpatul S. A. împotriva sentinței penale nr. 434 din 18.12.2014 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul apelant personal, în stare de arest, asistat de avocat din oficiu P. C. din cadrul Baroului T., cu delegație la dosar, lipsind partea vătămată intimată R. R..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care este audiat inculpatul apelant, declarația acestuia fiind consemnată în scris și depusă la dosar.

Constatând cauza în stare de judecată, instanța acordă cuvântul asupra apelului.

Avocatul din oficiu solicită admiterea apelului declarat de inculpat și reducerea pedepsei aplicate acestuia.

Procurorul pune concluzii de respingere a apelului declarat de inculpat ca nefondat, pedeapsa aplicată fiind legală și temeinică, inculpatul are antecedente penale, fiindu-i revocată liberarea condiționată a unei pedepse anterioare.

Inculpatul apelant, având ultimul cuvânt, menționează că are două fapte, una fiind judecată după C.p. vechi, iar cealaltă după C.p. nou și chiar dacă s-a împăcat cu partea vătămată, i s-a dat un spor de 6 luni de pedeapsă.

INSTANȚA

Deliberând asupra apelului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.434 din 18.12.2014, pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._, în baza art.386 C.p.p. s-a dispus schimbarea încadrării juridice, după cum urmează:

- în ceea ce îl privește pe inculpatul S. A., din infracțiunea de furt calificat, prev de art.208 al.1, art.209 al.1, lit.a, lit.g, lit.i C.p.1969, cu aplicarea art.37 al.1 lit.a C.p.1969 în furt calificat, prev de art.208 al.1, art.209 al.1, lit.a, lit.g, lit.i C.p.1969 cu aplicarea art.37 al.1 lit.a C.p.1969 și art.75 al.1 lit.c C.p.1969;

- în ceea ce îl privește pe inculpatul Ș. S., din infracțiunea de furt calificat, prev de art.208 al.1, art.209 al.1, lit.a, lit.g, lit.i C.p.1969 în furt calificat, prev de art.208 al.1, art.209 al.1, lit.a, lit.g, lit.i C.p.1969 cu aplicarea art.75 al.1 lit.c Cod pen.1969;

- în ceea ce îl privește pe inculpatul S. B. M., din infracțiunea de complicitate la furt calificat, prev de art. 26 Cod pen 1969 rap la art.208 al.1, art.209 al.1, lit.a, lit.g, lit.i C.p.1969 în complicitate la furt calificat, prev de art. 26 C.p. 1969 rap la art.208 al.1, art.209 al.1, lit.a, lit.g, lit.i C.p.1969 cu aplicarea art.75 al.1 lit.c C.p.1969.

I. În baza art.208 al.1, art.209 al.1 lit.a, lit.g, lit.i C.p.1969 cu aplicarea, art.37 al.1 lit.a, art.75 al.1 lit.c C.p.1969., totul cu aplicarea art.5 C.p. și cu aplicarea art.374 al.4 rap la art.375, art.396 al.10 C.p.p., a fost condamnat inculpatul S. A., cu antecedente penale, la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

În baza art. 71 C.p.1969, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a, teza a II-a și lit.b C.p.1969, pe durata executării pedepsei principale.

S-a constatat că infracțiunea pentru care a fost condamnat inculpatul S. A. prin sentința penală nr. 222/30.05.2013 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._, definitivă la data de 14.08.2013, prin decizia penală nr. 921/R/14.08.2013, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, este concurentă cu cea pentru care a fost condamnat în prezenta cauză.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului S. A., prin sentința penală nr.222/30.05.2013, pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._, definitivă la data de 14.08.2013, prin decizia penală nr. 921/R/14.08.2013, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara și repune în individualitatea lor pedepsele componente de:

3 (trei) ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.208 al.1, art.209 al.1 lit.a, lit.g. lit.i C.p.1969, cu aplicarea art.75 lit.c, art.41 al.2 și art.37 al.1 lit.a C.p.1969, coroborat cu art.320¹ C.p.p.;
809 zile închisoare, reprezentând restul rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.71/02.04.2009, a Judecătoriei Reșița;

În baza art. 36 alin. 2, alin.3, art. 33 lit. a, art. 34 lit. b C.p. 1969, a fost contopită pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 222/30.05.2013, pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._, definitivă la data de 14.08.2013, prin decizia penală nr. 921/R/14.08.2013, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.

S-a menținut revocarea liberării condiționate cu privire la restul de pedeapsă de 809 zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.71/02.04.2009, a Judecătoriei Reșița, rest pe care, în baza art. 61 C.p.1969, l-a contopit cu pedeapsa rezultantă stabilită mai sus, de 3 ani închisoare, stabilind pedeapsa de 3 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 6 luni, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa finală de 3 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C.p.1969 s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a, teza a II-a și lit.b C.p. 1969, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 36 alin. 3 C.p. 1969 s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată, de la data de 08.02.2013 la zi.

A fost anulat mandatul de executare al pedepsei închisorii nr.480/2013 și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare în ceea ce privește pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre.

II. În baza art.208 al.1, art.209 al.1 lit.a, lit.g, lit.i C.p.1969 cu aplicarea art.75 al.1 lit.c C.p.1969, totul cu aplicarea art.5 C.p. și cu aplicarea art.374 al.4 rap la art.375, art.396 al.10 C.p.p., a fost condamnat inculpatul Ș. S., cu antecedente penale, la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

În baza art. 71 C.p.1969 au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a, teza a II-a și lit.b C.p. 1969, pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 86¹ C.p. 1969 cu aplicarea art.5 C.p., s-a dispus suspendarea executării pedepsei închisorii sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 6 ani, stabilit conform art. 86² C.p. 1969.

În baza art. 86³ alin. 1 C.p. 1969 cu aplicarea art.5 C.p., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul Ș. S. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul C.-S. în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a prezentei hotărârii judecătorești și apoi o dată pe lună la datele stabilite de acest organism; b) să anunțe Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul C.-S., în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul C.-S. și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul C.-S. informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 86³ alin. 3 lit. d C.p. 1969 cu aplicarea art.5 C.p. a fost obligat inculpatul Ș. S., ca pe durata termenului de încercare, să nu intre în legătură cu coinculpații: S. A., S. B. M., U. Ș. D..

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86⁴ C.p.1969 privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul în care, pe timpul termenului de încercare, săvârșește o infracțiune sau nu îndeplinește, cu rea-credință, măsurile de supraveghere ori obligația stabilită de instanță.

În baza art.71 alin.5 C.p. 1969, a fost suspendată executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

III. În baza art. 26 C.p. 1969 rap la art.208 al.1, art.209 al.1, lit.a, lit.g, lit.i C.p.1969 cu aplicarea art.75 al.1 lit.c C.p.1969, totul cu aplicarea art.5 C.p. și cu aplicarea art.374 al.4 rap la art.375, art.396 al.10 C.p.p., a fost condamnat inculpatul S. B. M., cu antecedente penale, la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat.

În baza art. 71 C.p.1969, au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a, teza a II-a și lit.b C.p. 1969, pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 86¹ C.p. 1969 cu aplicarea art.5 C.p. s-a dispus suspendarea executării pedepsei închisorii sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 6 ani, stabilit conform art. 86² C.p. 1969.

În baza art. 86³ alin. 1 C.p. 1969 cu aplicarea art.5 C.p. s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul S. B. M. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul M. în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a prezentei hotărârii judecătorești și apoi o dată pe lună la datele stabilite de acest organism; b) să anunțe Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul M., în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul M. și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul M. informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 86³ alin. 3 lit. d) C.p. 1969 cu aplicarea art.5 C.p. a fost obligat inculpatul S. B. M., ca pe durata termenului de încercare, să nu intre în legătură cu coinculpații: S. A., Ș. S., U. Ș. D..

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86⁴ C.p. 1969 privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul în care, pe timpul termenului de încercare, săvârșește o infracțiune sau nu îndeplinește, cu rea-credință, măsurile de supraveghere ori obligația stabilită de instanță.

În baza art.71 alin.5 C.p. 1969 a fost suspendată executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

IV. În temeiul art. 125 alin 3 C.p. cu aplicarea art.5 C.p. și art.113 și urm C.p. s-a dispus față de inculpatul U. Ș. D., cu antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 228 alin.1, art. 229 alin. 1 lit. b, d C.p., prev. de art. 228 alin. 1, art.229 alin 1 lit. b, lit.d, prelungirea măsurii educative a internării într-un centru de detenție aplicată prin sentința penală nr.391/03.02.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, definitivă la data de 10.02.2014, prin neexercitarea căii de atac, cu încă 2 ani, începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

În baza art.125 al.3 C.p. s-a dedus din durata măsurii educative a internării într-un centru de detenție perioada executată până în prezent, respectiv din data de 08.02._13 și de la data de 27.06.2013 până la data de 19.09.2014.

În baza art.397 C.p.p. s-a luat act că persoana vătămată R. R. nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză.

În baza art.274 alin.1, alin.2, alin.3 C.p.p. au fost obligați inculpații S. A., Ș. S., S. B. M., U. Ș. D., iar în ceea ce îl privește pe inculpatul U. Șetfan D., în solidar cu partea responsabilă civilmente U. Ș., la plata sumei de câte 500 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Onorariul avocaților din oficiu, în sumă de 1200 lei, a rămas în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița din data de 18.12.2013, înregistrat pe rolul Judecătoriei Reșița la data de 24.12.2013, sub nr._, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului S. A. (arestat în altă cauză), pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă prev. de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a, g și i C.p. 1969, cu aplicarea art.37 al.1 lit. a C.p.1969, a inculpatului Ș. S., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă prev. de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a, g și i C.p.1969, a inculpatului U. ȘETFAN D. (arestat în altă cauză) pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev de art.208 al.1, art.209 al.1, lit.a, g, i C.p.1969, cu aplicarea art.99 și urm C.p.1969 și a inculpatului S. B. M., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de furt calificat, faptă prev. de art.26 C.p.1969 rap la art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a, g și i C.p.1969.

S-a reținut, în esență că, în noaptea de 28/29.08.2012, în baza unei înțelegeri prealabile, inculpatul S. B.-M. i-a transportat cu autoturismul pe inculpații S. A., Ș. S. și U. Ș. D. pe ., unde, cei trei inculpați au pătruns, prin forțarea grilajului de la fereastră, în interiorul unei pivnițe a imobilului situat la nr.3, de unde au sustras o drujbă marca „Sthil”, o bormașină și resturi de cupru, fiind ajutați de către inculpatul S. B.-M. la căratul bunurilor. Prejudiciul creat a fost de 1600 lei.

Situația de fapt reținută în rechizitoriu a rezultat din coroborarea probelor administrate în faza de urmărire penală și materializate în: proces-verbal de consemnare a plângerii, proces-verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică; dovadă de ridicare bunuri de la numitul O. I.; dovadă de restituire către persoana vătămată R. R.; declarație inculpat S. A.; declarație inculpat Ș. S.; declarație inculpat U. Ș. D.; declarație inculpat S. B.-M.; declarație persoană vătămată R. R.; declarație martor O. I..

Având în vedere noile modificări legislative, instanța, la termenul de judecată din data de 20.03.2014, în considerarea faptului că în cauză nu s-a început cercetarea judecătorească, în baza art.6 al.2 Legea nr.255/2013, a dispus transpunerea cauzei în cameră preliminară pentru a se urma procedura prev. de art.342-348 C.p.p.

Prin încheierea din data de 03.06.2014, judecătorul de cameră preliminară, în baza art.346 al.2 C.p.p. a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor, a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății față de inculpații S. A. (arestat în altă cauză), pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă prev. de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a, g și i C.p. 1969, cu aplicarea art.37 al.1 lit. a C.p. 1969, a inculpatului Ș. S., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă prev. de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a, g și i C.p.1969, a inculpatului U. ȘETFAN D. (arestat în altă cauză) pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev de art.208 al.1, art.209 al.1, lit.a, g, i C.p.1969, cu aplicarea art.99 și urm C.p.1969 și a inculpatului S. B. M., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de furt calificat, faptă prev. de art.26 C.p.1969 rap la art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a, g și i C.p. 1969., fixându-se termen de judecată la data de 14.08.2014.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, s-a reținut că persoana vătămată R. R., în faza de urmărire penală a declarat că nu înțelege să se constituie parte civilă în cauză întrucât prejudiciul a fost recuperat. În faza de judecată, persoana vătămată, la termenul de judecată din data de 23.01.2014 a precizat că în continuare nu solicită obligarea inculpaților la plata vreunei sume de bani, având în vedere că prejudiciul a fost recuperat prin restituire. Această poziție procesuală a fost reiterată și prin notele scrise, depuse la dosarul cauzei.

În cursul cercetării judecătorești, la termenul din data de 06.11.2014, inculpatul S. A. a precizat că este de acord să beneficieze de dispozițiile art. 374 al.4 C.p.p., sens în care a arătat că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actele de sesizare a instanței, a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și nu a solicitat administrarea de probe noi. Totodată, inculpatul a consimțit să dea declarație și în fața instanței, sens în care s-a procedat la audierea acestuia, conform 375 al.1 C.p.p., declarația sa fiind consemnată și atașată la dosar.

În cursul cercetării judecătorești, la termenul din data de 06.11.2014, inculpatul U. Ș. D. a precizat că este de acord să beneficieze de dispozițiile art. 374 al.4 C.p.p., sens în care a arătat că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actele de sesizare a instanței, a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și nu a solicitat administrarea de probe noi. Totodată, inculpatul a consimțit să dea declarație și în fața instanței, sens în care s-a procedat la audierea acestuia, conform 375 al.1 C.p.p., declarația sa fiind consemnată și atașată la dosar.

În cursul cercetării judecătorești, la termenul din data de 06.11.2014, inculpatul Ș. S. a precizat că este de acord să beneficieze de dispozițiile art. 374 al.4 C.p.p., sens în care a arătat că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actele de sesizare a instanței, a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și nu a solicitat administrarea de probe noi. Totodată, inculpatul a consimțit să dea declarație și în fața instanței, sens în care s-a procedat la audierea acestuia, conform 375 al.1 C.p.p., declarația sa fiind consemnată și atașată la dosar.

În cursul cercetării judecătorești, la termenul din data de 04.12.2014, inculpatul S. B.-M. a precizat că este de acord să beneficieze de dispozițiile art. 374 al.4 C.p.p., sens în care a arătat că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actele de sesizare a instanței, a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și nu a solicitat administrarea de probe noi. Totodată, inculpatul a consimțit să dea declarație și în fața instanței, sens în care s-a procedat la audierea acestuia, conform 375 al.1 C.p.p., declarația sa fiind consemnată și atașată la dosar.

La dosarul cauzei a fost atașat dosarul de urmărire penala nr.3657/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Resita, fișele de cazier judiciar actualizate ale inculpaților S. A., Ș. S., U. Ș. D., S. B.-M., sentința penală nr. 391/03.02.2014, pronunțată de Judecătoria A., în dosar nr._, definitivă la data de 10.02.2014 prin neexercitarea căii de atac, sentința penală nr. 222/30.05.2013, pronunțată de Judecătoria Reșița, în dosar nr._, definitivă la data de 14.08.2013, prin decizia penală nr.921/R/14.08.2013, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, mandatul de executare a pedepsei nr.480/14.08.2013 și referatul de evaluare privind pe inculpatul U. Ș. D..

Analizând și coroborând ansamblul probatoriu administrat atât în timpul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, prima instanță a reținut următoarele:

În fapt: în data de 28.08.2012, inculpatul S. A. le-a propus inculpaților S. B.-M., Ș. S. și U. Ș. D. să sustragă materiale feroase dintr-un imobil situat în Reșița, ., pentru a face rost de bani.

Aceștia au acceptat propunerea și, prin urmare s-au deplasat cu autoturismul condus de către inculpatul S. B.-M. la adresa indicată de către inculpatul S. A., respectiv pe ., la imobilul nr.3, aparținând persoanei vătămate R. R.. Ajunși în fața imobilului, inculpatul S. B.-M. a rămas în autoturism, în timp ce ceilalți inculpați s-au deplasat la boxa situată în curtea imobilului, unde au forțat grilajul protector de la fereastra acesteia și au pătruns în interior, de unde au sustras o drujbă marca „Sthil”, o bormașină și resturi de cupru. Bunurile astfel sustrase au fost transportate în autoturismul cu care aceștia au venit la imobil, după care cei patru inculpați au părăsit locul faptei.

Inculpatul S. A. a înstrăinat drujba marca „Sthil” martorului O. I., în schimbul sumei de 180 lei, bani care au fost împărțiți, în mod egal între cei patru inculpați. Restul bunurilor au fost vândute de către inculpatul S. A. la un centru de colectare de fier vechi, iar banii astfel obținuți au fost de asemenea împărțiți, în mod egal între cei patru inculpați.

Drujba marca „Sthil”, vândută martorului O. I. a fost recuperată și restituită persoanei vătămate, pe bază de dovadă.

În faza de urmărire penală, inculpații au recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor, dând astfel dovadă de o atitudine procesuală corectă și cooperantă cu autoritățile judiciare.

În faza de judecată, inculpații au precizat că sunt de acord să beneficieze de dispozițiile art. 374 al.4 C.p.p., sens în care au arătat că recunosc săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare ale instanței, au solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și nu au solicitat administrarea de probe noi. Totodată, inculpații au consimțit să dea declarație și în fața instanței, sens în care s-a procedat la audierea acestora, conform 375 al.1 C.p.p., declarațiile lor fiind consemnate și atașate la filele 196, 197, 198, 243 din dosar.

Instanța de fond a constatat că declarațiile inculpaților de recunoaștere a faptelor săvârșite, se coroborează cu probele administrate în faza de urmărire penală în dosarul penal nr. 2564/P/2012, și anume: proces-verbal de consemnare a plângerii, proces-verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică; dovadă de ridicare bunuri de la numitul O. I.; dovadă de restituire către persoana vătămată R. R.; declarație inculpat S. A.; declarație inculpat Ș. S.; declarație inculpat U. Ș. D.; declarație inculpat S. B.-M.; declarație persoană vătămată R. R.; declarație martor O. I..

Cu privire la legea penală aplicabilă, având în vedere faptul că de la săvârșirea acestor infracțiuni – 28/29.08.2012– și până la judecarea definitivă a cauzei a intervenit o nouă lege penală, instanța a analizat infracțiunea de furt calificat în raport de legea determinată ca fiind mai favorabilă, conform art.5 C.p. De asemenea, pentru identificarea legii penale mai favorabile s-a avut în vedere Decizia Curții Constituționale nr.265/06.05.2014, publicată în MO nr. 373 din 20.05.2014, obligatorie pentru instanțe potrivit art. 31 din Legea nr. 47/1992, prin care s-a constatat că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.

Prin urmare, instanța, pentru a determina legea penală mai favorabilă în raport de infracțiunile comise, a avut în vedere, în primul rând regimul sancționator prevăzut în cuprinsul celor două legi penale succesive, respectiv limitele de pedeapsă.

Astfel, s-a observat faptul că, la momentul comiterii faptei de furt calificat, era prevăzută de 208 al.1, art.209 al.1, lit.a, g și i C.p.1969, fiind sancționată cu închisoare de la 3 la 15 ani, iar în prezent aceasta este reglementată de dispozițiile art.228 al.1, art.229 al.1 lit.b, lit.d C.p., fiind sancționată cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani.

Un alt criteriu determinant pentru stabilirea legii penale mai favorabile în ceea ce îi privește pe inculpații Ș. S. și S. B.-M., este reprezentat de modalitatea de executare a pedepsei. Astfel, instanța, analizând în concret infracțiunea pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, circumstanțele reale și personale ale acestora, poziția procesuală, a determinat legea penală mai favorabilă comparând dispozițiile referitoare la suspendarea sub supraveghere, reglementată de dispozițiile art.86 ind.1 și urm. C.p. 1969 cu cele referitoare la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, prevăzută de dispozițiile art.91 și urm. N.C.p.

În această ordine de idei, instanța a avut în vedere și dispozițiile art.16 al.2 din Legea nr.187/2012, potrivit cărora „pentru determinarea legii penale mai favorabile cu privire la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, conform art. 5 Cod pen., instanța a avut în vedere sfera obligațiilor impuse condamnatului și efectele suspendării potrivit legilor succesive, cu prioritate față de durata termenului de încercare sau supraveghere”.

Astfel, în virtutea acestor criterii legale de determinare a legii penale mai favorabile, instanța a avut în vedere faptul că noul Cod penal instituie o nouă obligație, respectiv munca în folosul comunității, care nu se regăsește în reglementarea Codului penal 1969, precum și faptul că în noul Cod penal se elimină efectul reabilitării de drept asociat suspendării sub supraveghere prevăzut de Codul penal 1969.

În ceea ce îl privește pe inculpatul S. A., având în vedere că s-a reținut săvârșirea infracțiunea în stare de recidivă post condamnatorie, instanța a identificat legea penală mai favorabilă și prin analizarea regimului sancționator al recidivei post condamnatorii. Astfel, instanța a reținut că, în cazul recidivei postcondamnatorii, dispozițiile art.39 al.1 C.p. 1969 stabilesc că sancționarea acestei recidive se face prin cumul juridic, cu aplicarea unui spor facultativ de până la 7 ani, în timp ce dispozițiile art.43 al.1 C.p. consacră pentru sancționarea acestui tip de recidivă cumulul aritmetic. Astfel, deși limitele de pedeapsă pentru infracțiunea de furt calificat sunt mai reduse în noul cod și, aparent, acesta pare a fi mai favorabil, instanța a apreciat ca fiind mai favorabil Codul penal din 1969, dat fiind regimul sancționator al recidivei.

În legătură cu inculpatul U. Ș. D., instanța a constatat că se reține săvârșirea infracțiunii în timpul minorității, astfel încât pentru determinarea legii penale mai favorabile prezintă relevanță și regimul sancționator aplicabil minorilor, întrucât la data săvârșirii faptei inculpatul era minor. În această ordine de idei, instanța a reținut că, potrivit Codului penal din 1969, minorilor li se puteau aplica atât pedepse cât și măsuri educative, în timp ce, în noua reglementare, singurele sancțiuni aplicabile acestora sunt măsurile educative. Astfel, determinarea legii penale mai favorabile s-a făcut prin raportare la regimul răspunderii sancționator aplicabil minorilor prevăzut în cele două legi penale.

Astfel, determinarea legii penale mai favorabile s-a făcut, în concret, prin raportare la regimul sancționator prevăzut în cele două legi penale, și prin urmare, în considerarea faptului că în noul Cod penal s-au redus limitele de pedeapsă, regimul sancționator aplicabil minorilor s-a modificat într-o manieră substanțială, instanța a determinat, în ceea ce îl privește pe acest inculpat ca fiind lege penală mai favorabilă noul Cod penal, și, astfel a analizat infracțiunea de furt calificat prin raportare la dispozițiile noului Cod penal.

Pe cale de consecință, având în vedere toate aceste criterii de determinare a legii penale mai favorabile, analizate în concret în raport de starea de fapt și situația personală a inculpaților, instanța a apreciat, per global, în ceea ce îi privește pe inculpații S. A., Ș. S. și S. B.-M. ca fiind lege penală mai favorabilă vechiul Cod penal și, astfel a analizat infracțiunea dedusă judecății prin raportare la dispozițiile vechiului Cod penal. În ceea ce îl privește pe inculpatul U. Ș. D., legea penală mai favorabilă a fost identificată ca fiind noul Cod penal, astfel încât a analizat infracțiunea de furt calificat prin raportare la dispozițiile noului Cod penal.

I. În drept, fapta inculpatului S. A., care, în noaptea de 28/29.08.2012, în baza unei înțelegeri prealabile, împreună cu inculpații Ș. S., U. Ș. D.- minor la data comiterii faptei- și S. B.-M., a pătruns prin efracție, respectiv prin forțarea grilajului de la fereastră imobilului situat în Reșița, ., în interiorul unei pivnițe a imobilului, de unde au sustras o drujbă marca „Sthil”, o bormașină și resturi de cupru, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev de art.208 al.1, art.209 al.1 lit.a, lit.g, lit.i C.p.1969.

Elementul material al laturii obiective al infracțiunii constă în acțiunea inculpatului S. A. de luare a bunurilor, respectiv o drujbă marca „Sthil”, o bormașină și resturi de cupru, aparținând persoanei vătămate R. R., fără consimțământul acestuia, în scopul însușirii pe nedrept.

Urmarea imediată a infracțiunii constă în trecerea bunurilor respective din stăpânirea de fapt a persoanei vătămate în stăpânirea inculpatului.

Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată este dovedită cu certitudine de întreg materialul probatoriu administrat în cauză, trecerea bunurilor din posesia persoanei vătămate în aceea a inculpatului a fost consecința directă a acțiunii acestuia de sustragere.

Sub aspectul laturii subiective, vinovăția inculpatului îmbracă forma intenției directe, potrivit art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a C.p.1969, acesta a prevăzut și urmărit producerea rezultatului prin săvârșirea faptelor, intenție calificată prin scopul ei și anume, acela al însușirii pe nedrept a bunurilor sustrase.

Având în vedere că infracțiunea de furt a fost săvârșită de mai multe persoane împreună, respectiv patru inculpați, noaptea și prin efracție, instanța a reținut circumstanțele agravante reale, prevăzute de dispozițiile art.209 al.1, lit.a, lit.g, lit.i C.p.1969.

Din analiza fișei de cazier judiciar a inculpatului S. A. (fila 104), s-a reținut că fapta pentru care este cercetat în prezenta cauză a fost comisă în stare de recidivă postcondamnatorie, astfel cum aceasta este reglementată de dispozițiile 37 al.1 lit.a C.p.1969, întrucât acesta a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 6 ani prin sentința penală nr.71/02.04.2009 a Judecătoriei Reșița, pedeapsă a cărei executare, la data săvârșirii prezentei infracțiuni, nu era finalizată, existând un rest rămas neexecutat de 809 zile.

Constatându-se că în actul de sesizare al instanței, faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată au primit o altă încadrare juridică decât cea expusă mai sus, în temeiul art. 386 C.p.p., s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de furt calificat, prev. de art.208 al.1, art.209 al.1, lit.a, lit.g, lit.i C.p.1969, cu aplicarea art.37 al.1 lit.a C.p.1969 în furt calificat, prev. de art.208 al.1, art.209 al.1, lit.a, lit.g, lit.i C.p.1969 cu aplicarea art.37 al.1 lit.a C.p.1969 și art.75 al.1 lit.c C.p.1969, având în vedere că infracțiunea de furt calificat a fost săvârșită de către inculpatul S. A., major la data săvârșirii faptei, împreună cu inculpatul U. Ș. D., minor, stare cunoscută de către inculpat.

În consecință, instanța a apreciat că s-a făcut dovada existenței infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, a săvârșirii acestora, cu vinovăție, de către inculpat, astfel încât, în temeiul art. 396 alin. 2 din C.p.p., a pronunțat o soluție de condamnare față de acesta.

II. În drept, fapta inculpatului Ș. S., care în noaptea de 28/29.08.2012, în baza unei înțelegeri prealabile, împreună cu inculpații S. A., U. Ș. D. și S. B.-M., a pătruns prin efracție, respectiv prin forțarea grilajului de la fereastră imobilului situat în Reșița, ., în interiorul unei pivnițe a imobilului, de unde au sustras o drujbă marca „Sthil”, o bormașină și resturi de cupru, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. de art.208 al.1, art.209 al.1 lit.a, lit.g, lit.i C.p.1969.

Elementul material al laturii obiective al infracțiunii constă în acțiunea inculpatului Ș. S. de luare a bunurilor, respectiv o drujbă marca „Sthil”, o bormașină și resturi de cupru, aparținând persoanei vătămate R. R., fără consimțământul acestuia, în scopul însușirii pe nedrept.

Urmarea imediată a infracțiunii constă în trecerea bunurilor respective din stăpânirea de fapt a persoanei vătămate în stăpânirea inculpatului.

Având în vedere că infracțiunea de furt a fost săvârșite de mai multe persoane împreună, respectiv patru inculpați, noaptea și prin efracție, instanța urmează să rețină circumstanțele agravante reale, prevăzute de dispozițiile art.209 al.1, lit.a, lit.g, lit.i C.p.1969.

Constatându-se că în actul de sesizare al instanței, faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată au primit o altă încadrare juridică decât cea expusă mai sus, în temeiul art. 386 C.p.p., s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de furt calificat, prev. de art.208 al.1, art.209 al.1, lit.a, lit.g, lit.i C.p.1969 în furt calificat, prev. de art.208 al.1, art.209 al.1, lit.a, lit.g, lit.i C.p.1969 cu aplicarea art.75 al.1 lit.c C.p.1969, având în vedere că infracțiunea de furt calificat a fost săvârșită de către inculpatul Ș. S., major la data săvârșirii faptei, împreună cu inculpatul U. Ș. D., minor, stare cunoscută de către inculpat.

III. În drept, fapta inculpatului minor U. Ș. D., care în noaptea de 28/29.08.2012, în baza unei înțelegeri prealabile, împreună cu inculpații S. A., Ș. S. și S. B.-M., a pătruns prin efracție, respectiv prin forțarea grilajului de la fereastră imobilului situat în Reșița, ., în interiorul unei pivnițe a imobilului, de unde au sustras o drujbă marca „Sthil”, o bormașină și resturi de cupru, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. de art.228 al.1, art.229 al.1 lit.b, lit.d C.p.

Elementul material al laturii obiective al infracțiunii constă în acțiunea inculpatului U. Ș. D. de luare a bunurilor, respectiv o drujbă marca „Sthil”, o bormașină și resturi de cupru, aparținând persoanei vătămate R. R., fără consimțământul acestuia, în scopul însușirii pe nedrept.

Urmarea imediată a infracțiunii constă în trecerea bunurilor respective din stăpânirea de fapt a persoanei vătămate în stăpânirea inculpatului.

Sub aspectul laturii subiective, vinovăția inculpatului îmbracă forma intenției directe, potrivit art. 16 alin. 3 lit. a C.p.1969, acesta a prevăzut și urmărit producerea rezultatului prin săvârșirea faptelor, intenție calificată prin scopul ei și anume, acela al însușirii pe nedrept a bunurilor sustrase.

Având în vedere că infracțiunea de furt a fost săvârșită noaptea și prin efracție, instanța a reținut circumstanțele agravante reale, prevăzute de dispozițiile art.229 al.1, lit.b, lit.d C.p.

În consecință, instanța a apreciat că s-a făcut dovada existenței infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, a săvârșirii acestora, cu vinovăție, de către inculpat, astfel încât, în temeiul art. 396 alin. 2 C.p.p., a pronunțat o soluție de condamnare față de acesta.

VI. În drept, fapta inculpatului S. B.-M., care în noaptea de 28/29.08.2012, în baza unei înțelegeri prealabile, i-a ajutat nemijlocit pe inculpații S. A., Ș. S. și U. Ș. D.-minor-, prin faptul că i-a transportat cu mașina la locul săvârșirii faptei, iar ulterior i-a ajutat să care și să încarce bunurile sustrase, primind diverse sume de bani din vânzarea bunurilor, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la infracțiunea de furt, prev. de art.26 rap. la art.208 al.1, art.209 al.1 lit.a, lit.g, lit.i C.p.1969.

Elementul material al laturii obiective al infracțiunii constă în ajutorul acordat inculpaților S. A., Ș. S. și U. Ș. D.-minor-, în baza unei înțelegeri prealabile, constând în transportarea acestora cu mașina la locul comiterii faptei, precum și ajutorul dat la cărarea și transportarea bunurilor sustrase.

Urmarea imediată a infracțiunii constă în facilitarea săvârșirii acțiunii de sustragere a bunurilor de către inculpații S. A., Ș. S. și U. Ș. D.-minor.

Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată este dovedită cu certitudine de întreg materialul probatoriu administrat în cauză, transportarea inculpaților cu mașina la locul comiterii faptei, precum și ajutorul dat la cărarea și transportarea bunurilor sustrase a avut ca și efect facilitarea săvârșirii infracțiunii de furt de către cei trei inculpați.

Sub aspectul laturii subiective, vinovăția inculpatului îmbracă forma intenției directe, potrivit art. 19 alin.1, pct.1 lit. a C.p.1969, acesta a prevăzut și urmărit producerea rezultatului prin săvârșirea faptelor, intenție calificată prin scopul ei și anume, acela de facilitare a comiterii infracțiunii de furt.

Constatându-se că în actul de sesizare al instanței, faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată au primit o altă încadrare juridică decât cea expusă mai sus, în temeiul art. 386 C.p.p., urmează a se dispune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de complicitate la furt calificat, prev de art. 26 C.p. 1969 rap la art.208 al.1, art.209 al.1, lit.a, lit.g, lit.i C.p.1969 în complicitate la furt calificat, prev de art. 26 C.p.1969 rap la art.208 al.1, art.209 al.1, lit.a, lit.g, lit.i C.p.1969 cu aplicarea art.75 al.1 lit.c C.p.1969, având în vedere că infracțiunea de complicitate la furt calificat a fost săvârșită de către inculpatul S. B.-M., major la data săvârșirii faptei, împreună cu inculpatul U. Ș. D., minor, stare cunoscută de către inculpat.

La individualizarea judiciară a pedepselor și a modalității de executare, ce au fost aplicate inculpaților, instanța de fond a ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei, prev. de art. 72 C.p. 1969, care arată că, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate pentru fiecare infracțiune în parte, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de persoana infractorilor și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În această ordine de idei, la stabilirea cuantumului pedepselor instanța a ținut cont de împrejurările și modul de comitere a faptelor, precum și mijloacele folosite, sens în care a fost avut în vedere pericol social concret al faptelor săvârșite, având în vedere valorile sociale apărate prin dispozițiile legale – patrimoniul persoanei vătămate, de împrejurările și modul de comitere a faptei. Astfel, la stabilirea gravității și periculozității inculpaților, instanța a avut în vedere, ca și criterii, faptul că inculpații au comis faptele prin efracție și în timpul nopții, profitând astfel de ora înaintată și lipsa persoanelor care ar fi putut să-i surprindă în desfășurarea activităților de sustragere.

La dozarea pedepselor ce au fost aplicate inculpaților, prima instanță a luat în considerare faptul că inculpații au hotărât să comită aceste infracțiuni, efectuând anumite acte de pregătire, respectiv observarea imobilului persoanei vătămate și a lipsei proprietarului, precum și procurarea unui autoturism care să le faciliteze transportul bunurilor sustrase și fuga de la locul comiterii, fapt care denotă o anumită periculozitate a inculpaților.

Pentru determinarea gradului de periculozitate al inculpaților, instanța a avut vedere, printre altele, obiectul material al infracțiunilor de furt calificat, sens în care a reținut că inculpații au pătruns în imobilul persoanei vătămate prin efracție, respectiv prin forțarea grilajului de la fereastră imobilului, iar din interior au sustras mai multe bunuri: o drujbă marca „Sthil”, o bormașină și resturi de cupru, cauzând astfel un prejudiciu semnificativ, în valoare de 1600 lei, aspect de natură să imprime faptelor un nivel ridicat de periculozitate

Cu privire la motivul săvârșirii acestor fapte, instanța a reținut faptul că infracțiunea de furt a fost săvârșită de către inculpați în scopul asigurării mijloacelor de subzistență, întrucât aceștia nu au ocupație și nici loc de muncă.

De asemenea, instanța, observând urmările faptei, a constatat că prejudiciul a fost parțial recuperat, astfel încât persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În ceea ce privește persoana inculpatului S. A., instanța, observând fișa de cazier judiciar a acestuia, a constatat că acesta a suferit mai multe condamnări la diferite pedepse cu închisoarea, ce însumează 11 ani. Mai mult, s-a remarcat că prezenta infracțiune de furt calificat a fost săvârșită în termenul de încercare a liberării condiționate, mai exact la 7 luni de la data liberării condiționate din executarea unei pedepse de 6 ani. În aceeași ordine de idei, s-a remarcat faptul că, față de inculpat, în perioada 2008-2013, un număr de 7 soluții de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unor sancțiuni administrative, amenzi al căror cuantum se situează între 200 lei și 1000 lei, pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat. Prin urmare, este de domeniul evidenței că scopul coercitiv și educativ al pedepselor aplicate inculpatului, timpul petrecut în detenție, nu a fost atins, acesta perseverând în comiterea aceluiași gen de infracțiuni, inculpatul dând dovadă de un comportament deviant și o puternică predispoziție spre săvârșirea de infracțiuni, reeducarea acestuia nefiind posibilă decât prin aplicarea unei pedepse privative de libertate, astfel că s-a aplicat pedeapsa închisorii, într-un cuantum ridicat.

Cu privire la inculpatul Ș. S., instanța, observând fișa de cazier judiciar, a constatat că, față de inculpat, în perioada 2011-2013, un număr de 5 soluții de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unor sancțiuni administrative, amenzi al căror cuantum se situează între 200 lei și 1000 lei, pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat. Prin urmare, este de domeniul evidenței că scopul coercitiv și educativ al pedepselor aplicate inculpatului nu a fost atins, acesta perseverând în comiterea aceluiași gen de infracțiuni, motiv pentru care nu s-a impus reținerea circumstanței atenuante prev. de art.74 al.1 lit.a C.p.1969.

În legătură cu antecedența penală a inculpatului S. B.-M., din analiza fișei de cazier judiciar s-a remarcat că acesta nu este la primul conflict cu legea penală, fiind condamnat în timpul minorității la pedepse cu închisoarea de 1 an și 6 luni și respectiv 2 ani, pedepse a căror executare a fost suspendată condiționat. Astfel, s-a dedus faptul că inculpatul nu conștientizează consecințele faptelor sale și clemența oferită de către autoritățile judiciare, acesta perseverând în comportamentul infracțional, motiv pentru care nu s-a impus reținerea circumstanței atenuante, prev. de art.74 al.1 lit.a C.p.1969.

În ceea ce îl privește pe inculpatul minor U. Ș. D., analizând fișa de cazier judiciar instanța a constatat că față de acesta au fost dispuse, în perioada 2010-2013, un număr de 7 soluții de scoatere de sub urmărire penală pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat, fiindu-i aplicate amenzi administrative, în cuantum de se situează între 200 lei și 1000 lei. De asemenea, s-a remarcat că în prezent inculpatul este internat într-un centru de detenție pe o perioadă de 2 ani pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat, în formă continuată. Prin urmare, este domeniul evidenței că aplicarea acestei sancțiuni administrative și respectiv trimiterea în judecată nu au avut efectul scontat de reeducare și corijare a comportamentului, inculpatul perseverând în comiterea aceluiași gen de infracțiuni, motiv pentru care nu s-a impus reținerea circumstanței atenuante, prev. de art.74 al.1 lit.a C.p.1969.

Din cuprinsul referatului de evaluare, instanța de fond a reținut în legătură cu persoana inculpatului, că acesta este o persoană tânără, provine dintr-o familie organizată, mai are trei frați și surori, iar condițiile de trai ale acestuia sunt precare. Până la internarea sa într-un centru de detenție, inculpatul a fost implicat într-o relație de concubinaj din care a rezultat un copil minor, în vârstă de 1 an și câteva luni. În plan educațional, s-a observat că minorul nu a manifestat niciun interes pentru școală, nefiind sprijinit în acest sens nici de membrii familiei sale, astfel încât în prezent nu găsește relevant pentru viitor să știe să scrie sau să citească. Totodată, pentru stabilirea gradului de pericol concret al faptei și al inculpatului prezintă relevanță faptul că inculpatul nu are un real sentiment de regret a faptelor săvârșite, fapt care denotă că nu conștientizează gravitatea acestora, comiterea de fapte antisociale fiind o stare de normalitate.

În ceea ce privește comportamentul inculpatului anterior comiterii infracțiunilor, instanța, din cuprinsul referatului de evaluare a reținut faptul că acesta a dat dovadă de un comportament caracterizat de vagabondaj și conduite infracționale.

De asemenea, s-a remarcat faptul că, pe tot parcursul procesului penal, inculpații au dat dovadă de o atitudine procesuală corectă recunoscând integral săvârșirea faptei reținute în sarcina lor. Cu toate acestea, în raport de antecedența penală a inculpaților, această atitudine procesuală corectă nu a convins instanța că acest incident va fi unul izolat în comportamentul lor.

Cu privire la reținerea circumstanței atenuante prevăzută de art.74 al.1 lit.c C.p. 1969, instanța, având în vedere că împrejurarea de fapt a recunoașterii de către inculpat a săvârșirii faptei și a modalității sale de comitere a fost evidențiată prin aplicarea dispozițiilor art. 374 al.4, art.396 al.10 C.p.p., a reținut că această atitudine procesuală a inculpatului nu mai poate fi valorificată ca reprezentând circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. c C.p., deoarece ar însemna că aceleiași situații de fapt să i se acorde o dublă valență juridică, ceea ce, în opinia instanței, nu a fost în intenția legiuitorului, astfel că a respins această solicitare. Mai mult decât atât, în condițiile existenței acordului de vinovăție al inculpatului, art. 396 al.10 C.p.p. se aplică cu prioritate față de art. 74 alin. 1 lit. c C.p., deoarece, din punct de vedere procedural conduce la soluționarea cu celeritate a cauzei, iar din punct de vedere al dreptului substanțial, constituie o cauză legală de reducere a limitelor de pedeapsă. Așadar, dintr-un anume punct de vedere, s-a considerat că aplicarea cu prioritate a dispozițiilor speciale prevăzute de art. 396 al.10 C.p.p. în raport de prevederile generale cuprinse în art. 74 alin. 1 lit. c C.p. corespunde principiului “specialia generalibus derogant”, potrivit căruia normele juridice speciale derogă de la normele juridice generale și s-au aplicat în consecință.

Și nu în ultimul rând, la stabilirea pedepselor ce au fost aplicate inculpaților, instanța de fond a avut în vedere faptul că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială, astfel încât atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte.

În această ordine de idei, instanța a reținut și că pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și proporțională cu gravitatea faptelor comise, motiv pentru care, în raport de pericolul social concret al infracțiunilor precum și de toate criteriile de individualizare prezentate, instanța a aplicat inculpaților pedeapsa închisorii orientată înspre maximul special, apreciată ca fiind aptă să răspundă exigențelor și criteriilor stabilite de dispozițiile art. 74 C.p.

În conformitate cu prevederile art.12 din Legea nr.187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă. Prin urmare, având în vedere că în raport de infracțiunea comisă, în speță a fost identificată ca lege mai favorabilă C.p. din 1969, instanța a aplicat dispozițiile acestuia în ceea ce privește pedepsele accesorii și complementare.

Prin urmare, cu privire la aplicarea pedepselor accesorii în ceea ce îi privește pe inculpații S. A., Ș. S. și S. B.-M., instanța a reținut că, aceasta trebuie realizată atât în baza articolelor 71 și 64 C.p.1969, cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, a Protocoalelor adiționale la Convenție și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului care, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. 2 și art. 20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenții de către România prin Legea nr. 30/1994.

Astfel, raportat la cauzele C. c. României (hotărârea din 1 iulie 2008) și Hirst c. Marii Britanii (hotărârea din 30 martie 2004), cauze în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că o aplicare automată, în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota, care nu lasă nici o marjă de apreciere judecătorului național în vederea analizării temeiurilor care ar determina luarea acestei măsuri, încalcă art. 3 din Primul Protocol adițional, instanța nu va aplica în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a teza I C.pen., ci va analiza în ce măsură, în prezența cauză, aceasta se impune față de natură și gravitatea infracțiunii săvârșite sau comportamentul inculpatului.

Totodată, față de jurisprudența Curții Europene în materie, instanța a avut în vedere și decizia nr. LXXIV (74) pronunțată în data de 5.11.2007 de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii promovat de procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a stabilit că „dispozițiile art. 71 C.pen. referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I – c C.pen. nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 C.pen.”, decizie care, potrivit art. 414⁵alin. 4 C.pr.pen., este obligatorie, dându-i-se astfel eficiență juridică în soluționarea prezentei cauze.

Astfel, în raport de natura faptelor săvârșite, instanța a apreciat că aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege, care este o valoare fundamentală într-o societate democratică, nu ar fi proporțională și justificată față de scopul limitării exercițiului acestui drept, motiv pentru care, în baza art. 71 C.p.1969 rap. la art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, a interzis inculpaților, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.p.1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe durata executării pedepsei principale.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepselor aplicate inculpaților Ș. S. și S. B.-M., instanța a avut în vedere dispozițiile art. 86 ind.1 C.p.1969, potrivit cărora, se poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere aplicate persoanei fizice pe o anumită durată, dacă sunt întrunite următoarele condiții: a) pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 4 ani; b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 1 an, afară de cazul când condamnarea intră în vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 38 CP; c) se apreciază că, ținând seama de persoana condamnatului, de comportamentul său după comiterea faptei, că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta și, chiar fără executarea pedepsei, condamnatul nu va mai săvârși infracțiuni.

Astfel, având în vedere cuantumul pedepsei aplicate și de asemenea, în considerarea gradului de pericol social concret al faptelor, a situației personale a inculpaților, de atitudinea procesuală de recunoaștere, instanța a apreciat că pronunțarea condamnării reprezintă un avertisment suficient pentru aceștia, scopul coercitiv și educativ al pedepsei putând fi atins și fără executarea pedepsei în regim de detenție, motiv pentru care a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În ceea ce privește durata unui termenului de încercare, instanța a constatat incidența prevederilor art. 86² C.p. 1969, potrivit cărora acest termen se compune din cuantumul pedepsei închisorii aplicate la care se adaugă un interval de timp, stabilit de instanță, între 2 și 5 ani. La stabilirea termenului de încercare instanța a avut în vedere faptul că, fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privațiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție a făptuitorului.

În această ordine de idei, nu s-a putut face abstracție, pe de-o parte de urmarea produsă prin săvârșirea infracțiunilor, iar pe de altă parte de antecedența penală a inculpaților, care nu sunt la primul incident cu legea penală, aceștia perseverând în comiterea de fapte antisociale, fapt care denotă, fără putință de tăgadă, că inculpații nu conștientizează consecințele faptelor lor și nici nu își asumă răspunderea pentru acestea.

Cu privire la latura civilă, instanța a reținut că persoana vătămată R. R., în faza de urmărire penală a declarat că nu înțelege să se constituie parte civilă în cauză întrucât, prejudiciul a fost recuperat. În faza de judecată, persoana vătămată, la termenul de judecată din data de 23.01.2014 a precizat că, în continuare nu solicită obligarea inculpaților la plata vreunei sume de bani, având în vedere că prejudiciul a fost recuperat prin restituire. Această poziție procesuală a fost reiterată și prin notele scrise, depuse la dosarul cauzei, motiv pentru care prima instanță a luat act de poziția părții vătămate.

Împotriva sentinței penale nr.434 din 18.12.2014 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._ a declarat apel inculpatul S. A. înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 25.03.2015, sub nr._ . Apelul nu a fost motivat în scris .

Din analiza sentinței apelate, prin prisma motivelor de apel invocate și analizate din oficiu, în limitele prev. de art.417 al. 2 C.p.p., Curtea reține următoarele:

Instanța de apel își însușește starea de fapt reținută de prima instanță, precum și raționamentele de interpretare a probatoriului administrat folosite în ambele faze ale procesului penal, respectiv urmărire penală și judecată și din care rezultă vinovăția inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat.

Vinovăția inculpatului cu privire la fapta reținută prin actul de sesizare al instanței rezultă din declarațiile inculpaților, declarațiile persoanei vătămate, declarațiile martorului O. I., proces verbal de cercetare la fața locului și din care rezultă faptul că în noaptea de 28/29.08.2012 inculpatul apelant împreună cu ceilalți coinculpați Ș. S., U. Ș. D., S. B. M. au pătruns în interiorul imobilului persoanei vătămate prin forțarea grilajului de la fereastra unei pivnițe și au sustras o drujbă, o bormașină și resturi din cupru, prejudiciul fiind de 1600 lei.

Curtea înlătură apărările inculpatului referitoare la faptul că s-ar fi împăcat cu partea civilă, deoarece faptul că persoana vătămată a renunțat la pretențiile civile nu echivalează cu o împăcare în sensul legii penale, această manifestare de voință având efecte doar cu privire la soluționarea acțiunii civile.

De altfel, starea de fapt, vinovăția nu au fost contestate de către apelant, inculpatul beneficiind de aplicarea dispozițiilor art. 375 C.p.p. privind recunoașterea de vinovăție, motiv pentru care instanța de apel va analiza criticile acestuia privind individualizarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia prin înlăturarea sporului .

În ceea ce privește legea penală mai favorabilă instanța de apel constată că în mod corect a fost stabilită de către prima instanță legea veche având în vedere regimul sancționator al concursului de infracțiuni.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 cod penal din 1969.

Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește comportamentul făptuitorului.

Ca atare, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia, trebuie individualizate în așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea săvârșirii altor fapte penale.

La stabilirea pedepsei s-a avut în vedere gravitatea faptei, prejudiciul creat, starea de recidivă, săvârșirea infracțiunii împreună cu un minor și în termenul de încercare al liberării condiționate, pe timp de noapte, prin efracție, dar și aspectele favorabile inculpatului precum recunoașterea faptei, motiv pentru care nu se impune reducerea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată, aceasta fiind orientată spre minimul special prevăzut de textul de lege.

În ceea ce privește sporul de 6 luni închisoare, acesta a fost corect aplicat inculpatului de către prima instanță având în vedere antecedentele penale ale inculpatului, faptul că în cauză infracțiunea a fost săvârșită în termenul de încercare al liberării condiționate cu privire la restul de pedeapsă de 809 zile, fapt ce denotă o perseverență infracțională din partea inculpatului, reeducarea acestuia fiind posibilă prin aplicarea unei pedepse privative de libertate.

Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct.1 lit.b C.p.p. se va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul S. A. împotriva sentinței penale nr.434 din 18.12.2014 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._ .

În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală va fi obligat apelantul la plata sumei de 300 lei cheltuielile judiciare avansate de stat .

Se va dispune plata sumei de 200 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu din contul Ministerului Justiției în contul Baroului T..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art. 421 pct.1 lit.b C.p.p. respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul S. A. împotriva sentinței penale nr.434 din 18.12.2014 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._ .

În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe apelant la plata sumei de 300 lei cheltuielile judiciare avansate de stat .

Dispune plata sumei de 200 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu din contul Ministerului Justiției în contul Baroului T..

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 07.05.2015.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,

G. B. C. I. M.

GREFIER,

A. B.

Red. C.I.M./08.05.2015

Tehnored.A.B.

2 ex./14 Mai 2015

Prima instanță: L.F.H.

← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 412/2015....		Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... →

Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 477/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 477/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA