Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 393/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 393/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 06-04-2015
Dosar nr._ operator 2711
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 393/A
Ședința publică din 06 aprilie 2015
PREȘEDINTE: C. C.
JUDECĂTOR: I. P.
GREFIER: C. I.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara – este reprezentat de procuror V. F..
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Timișoara împotriva sentinței penale nr. 238/20.01.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsește inculpatul intimat S. G..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Procurorul solicită admiterea apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Timișoara, desființarea sentinței apelate și în rejudecare, pronunțarea unei hotărâri de condamnare a inculpatului S. G. prin aplicarea legii penale mai favorabile care este noul cod penal.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara nr._/P/2013 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S. G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, faptă prev. de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 republicată, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a C.pen. din 1969.
Prin actul de trimitere în judecată s-a reținut în fapt că în data de 13.12.2013, în jurul orei 11:20, inculpatul S. G. a condus autoturismul marca Volvo cu numărul de înmatriculare_ pe DJ692, la KM 11, pe raza localității Carani, jud. T., din direcția localității Bărăteaz, jud. T., în direcția localității Sânandrei, jud. T. fără a poseda permis de conducere pentru nici o categorie.
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 17.11.2014, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, administrării probelor și efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
La primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, inculpatul a arătat că solicită ca judecata sa aibă loc conform procedurii simplificate, prevăzută de art. 374 alin 4 C.proc.pen. și că nu solicită administrarea altor probe, ci și le însușește pe cele din dosarul de urmărire penală(28). La termenul de judecată din 28.01.2015 instanța a admis cererea inculpatului de judecare a cauzei pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.
Prin sentința penală nr. 238/20.01.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, în baza art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 republicată, cu aplicarea art. 37 lit.a c.p. din 1969, art. 5 C.pen. și art. 375 C.p.p. raportat la art. 396 al. 10 C.p.p. a fost condamnat inculpatul S. G., la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere.
În baza art.83 al.1 C.pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C.pen. și art. 15 al.2 din legea 187/2012, s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 2723/10.10.2011 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._/352/2011, definitivă prin nerecurare la 21.10.2011 și dispune executarea acesteia alături de pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin prezenta sentință, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 1 an și 4 luni închisoare în regim de detenție.
S-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit b) Cod penal pe durata și în condițiile art. 71 alin. 2 Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 5 C.pen.
În temeiul art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
În fapt, din analizarea materialului probator administrat în cauză, a rezultat că în data de 13.12.2013, în jurul orei 11:20, lucrători de poliție din cadrul Poliției Municipiului Timișoara T. – Secția 3 Poliție Rurală Sânandrei au oprit pentru un control de rutină autoturismul marca Volvo cu numărul de înmatriculare_ care circula pe DJ692, KM 11, pe raza localității Carani, jud. T., ocazie cu care s-a constatat că la volanul autoturismului se afla inculpatul S. G.. Ulterior, în urma verificărilor efectuate, s-a constatat că, la data depistării, inculpatul nu poseda permis de conducere.
Starea de fapt reținută anterior este confirmată de declarațiile martorului Stoianov F..
De asemenea, din adresa-răspuns nr._ din 23.12.2013 (fila 14), emisă de Serviciul Public Comunitar Regim de Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor T. reiese că la data depistării inculpatul S. G. nu poseda permis de conducere.
Fiind audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul S. G. a recunoscut săvârșirea faptei și a descris în detaliu modul în care a acționat.
Instanța a reținut că potrivit fișei de cazier judiciar privind pe inculpat (fila 13) reiese că prin sentința nr. 2723/10.10.2011 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul_/325/2011, definitivă prin nerecurare la 21.10.2011, S. G. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin. 1 OUG 195/2002 rep. la o pedeapsă de 8 luni închisoare a cărei executare a fost suspendată condiționat pentru un termen de încercare de 2 ani și 8 luni.
În lumina celor expuse mai sus, a rezultat că elementele de fapt relevate prin declarațiile inculpatului, declarația martorului, procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante și înscrisurile de la dosar, se coroborează între ele, conturând corespunzător starea de fapt reținută mai sus.
În drept, fapta inculpatului de a conduce la data de 13.12.2013 autoturismul marca Volvo cu numărul de înmatriculare_ pe DJ692, KM 11, pe raza localității Carani, jud. T., fără a poseda permis de conducere întrunește elementele constitutive al infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, faptă prev. de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 republicată, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a C.pen. din 1969 și aplicarea art.5 c.p.
S-a menționat că, prin prisma intrării în vigoare, la 01.02.2014 a noului Cod penal, având a face aplicarea în cauză a disp.art.5 C.pen., potrivit cărora în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă, instanța a reținut că în cazul de față, prin raportare la circumstanțele speței, mai favorabilă pentru inculpat este legea veche, respectiv OUG 195/2002, rep. și C.pen. anterior. În acest sens, instanța a avut în vedere și Decizia nr.265/06.05.2014 a Curții Constituționale a României, în cuprinsul căreia s-a statuat că determinarea legii mai favorabile reprezintă o activitate concretă, indisolubil legată de faptă și de autorul său iar alegerea sa este necesar a se face în ansamblu, iar nu prin raportare la instituții autonome mai favorabile, de natură a înfrânge exigențele constituționale.
Analizând astfel în ansamblu cele două legi penale succesive, instanța a avut în vedere nu doar natura pedepsei prevăzute în noua lege pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere (art.335 alin.1 C.pen. prevăzând pedeapsa închisorii în aceleași limite însă alternativ cu amenda, spre deosebire de reglementarea anterioară), ci și individualizarea judiciară a executării pedepsei și consecințele condamnării, ce urmează a fi expuse mai jos. Se constată astfel, pe de o parte, că prevederea în noua lege a pedepsei amenzii alternativ cu închisoarea în ceea ce privește infracțiunile reținute, nu atrage de plano constatarea acesteia ca fiind mai favorabilă, atâta vreme cât instanța nu apreciază, față de circumstanțele speței, că s-ar impune aplicarea amnezii.
Astfel, la alegerea și individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare, prev. în cuprinsul art. 72 C.pen.1969, raportate în prezenta cauză, respectiv starea de pericol al faptei concretizat în valorile sociale care au fost, dar mai ales vor putea fi vătămate în viitor, persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. În acest sens, instanța a reținut, pe de o parte, gradul de pericol al faptei, dar și vârsta inculpatului, antecedentele penale ale acestuia, așa cum reies din fișa de cazier judiciar, precum și atitudinea inculpatului de recunoaștere a faptei reținute în sarcina sa.
Împotriva sentinței Judecătoriei Timișoara a formulat apel P. de pe lângă Judecătoria Timișoara arătând în motivare faptul că prima instanță nu a identificat legea penală mai favorabilă.
În acest sens se arată că actualul cod penal în dispozițiile art. 41 prevede faptul că „ există recidivă când, după rămânerea definitivă a unei hotărârii de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an și până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul săvârșește din nou o infracțiune cu intenție sau cu intenție depășită, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an sau mai mare.”
Deoarece prin sentința penală nr. 2723/10.10.2011 a Judecătoriei Timișoara s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 8 luni închisoare, rezultă că în speță nu sunt regăsite îndeplinite condițiile recidivei din actualul cod penal și astfel actuala reglementare apare ca fiind legea penală mai favorabilă.
Analizând apelul formulat prin prisma motivelor de apel invocate cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, curtea găsește apelul ca fiind întemeiat urmând a-l admite pentru următoarele considerente:
Inculpatul a fost trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, faptă prev. de art. 86 alin. 1 din O.U.G. 195/2002 cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a din vechiul cod penal.
Dispozițiile referitoare la recidivă (art. 37 lit. a C.p.) au fost reținute deoarece prin sentința penală nr. 2723/10.10.2011 s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 8 luni închisoare cu aplic. art. 81- 83 C.p. iar vechiul cod penal prevedea faptul că există recidivă atunci când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune cu intenție…
Deoarece de la data comiterii infracțiunii și până la momentul judecării cauzei au intervenit modificării legislative, judecătorul cauzei trebuia să identifice care dintre legile penale urmează a-i fi aplicat inculpatului.
Prima instanță a apreciat ca lege penală mai favorabilă vechiul cod penal având în vedere nu doar natura pedepselor ci și individualizarea judiciară a executării pedepsei.
Cu toate acestea, judecătorul cauzei nu a analizat legea penală ce urmează a fi aplicată inculpatului în raport de antecedentele penale ale acestuia.
În acest sens, se poate observa că actuala reglementare îi este mai favorabilă inculpatului (recidiva este reținută numai dacă pedeapsa anterioară este mai mare de 1 an și nu de 6 luni cum era în vechea reglementare), astfel că urmează ca în urma admiterii apelului să se dispună desființarea sentinței penale atacate și se va proceda la condamnarea inculpatului în baza art. 335 C.p.cu aplic. art. 5 C.pen. și art. 375 C.p.p. raportat la art. 396 al. 10 C.p.p.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei, curtea constată că prima instanță a făcut o corectă individualizare, reținând în mod just gradul de pericol social al faptei, vârsta și persoana inculpatului precum și atitudinea acestuia după comiterea faptei, astfel că pedeapsa de 8 luni închisoare este menită să asigure atât reeducarea inculpatului cât și inhibarea altor persoane ce ar dori să comită același gen de fapte.
Pentru celelalte operațiuni dispuse în aplicarea art. 15 din Legea 187/2012 curtea găsește hotărârea primei instanțe ca fiind legală astfel că v-a menține în rest hotărârea atacată.
Având în vedere modalitate a de soluționare a apelului declarat de către parchet, urmează a lăsa cheltuielile judiciare în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 421 alin. 1 pct.2 lit. a C.p.p. admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Timișoara împotriva sentinței penale nr. 238/20.01.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
Desființează sentința penală atacată și rejudecând cauza:
În baza art. 335C.p.cu aplic. art. 5 C.pen. și art. 375 C.p.p. raportat la art. 396 al. 10 C.p.p. condamnă pe inculpatul S. G., la pedeapsa de:
-8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere.
Menține în rest dispozițiile sentinței penale atacate.
În baza art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.04.2015.
Președinte, Judecător,
C. C. I. P.
Grefier,
C. I.
Red. I.P./20.05.15
Tehnored. C.I./27.04.15.14
PI. – N. B. – Jud. Timișoara
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... | Traficul de persoane. Legea 678/2001 art. 12. Decizia nr.... → |
|---|
