Infracţiuni la regimul vamal (Legea 141/1997, Legea 86/2006). Decizia nr. 79/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 79/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 28-01-2015 în dosarul nr. 1240/250/2013
Dosar nr._ Operator 2711
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 79/A
Ședința publică din data de 28.01.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: F. P.
JUDECĂTOR: F. M. C. FLORENȚA
GREFIER: O. IOȚCOVICI
M. Public- P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara este reprezentat de procuror S. A..
Pe rol se află judecarea apelurilor declarate de inculpatul B. I. și de partea civilă M. FINANȚELOR PUBLICE – DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ A., împotriva sentinței penale nr. 67/25.06.2014 pronunțată de Judecătoria L. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest la domiciliu, măsură dispusă în altă cauză, asistat de avocat ales B. D. L., lipsă fiind partea civilă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care avocatul ales al inculpatului depune la dosar împuternicire avocațială, note scrise și un set de înscrisuri în copie, constând în acte medicale privind pe numiții B. I. și B. D., ordonanța de reținere dată de D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial A. în dosarul nr. 35/D/P/2014, fișele unor dosare aflate pe rolul Tribunalului A. și al Curții de Apel Timișoara, listate de pe portalul instanțelor.
Instanța îi pune în vedere inculpatului prezent că dispozițiile art. 420 alin 4 C. pr. pen. instituie ascultarea sa în fața instanței de apel, dar beneficiază în continuare de dreptul de a nu da nicio declarație și îi aduce la cunoștință drepturile și obligațiile prevăzute de art. 420 alin 4 rap. la art. 378, art, 108 și art. 83 C. pr. pen. Inculpatul este de acord să dea o declarație în fața instanței de apel, aceasta fiind atașată la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelurilor.
Avocatul ales al inculpatului solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie aplicată inculpatului o pedeapsă mai mică decât cea stabilită de prima instanță, cu suspendare sub supraveghere.
În continuare, avocatul ales al inculpatului solicită să fie luate în considerare circumstanțele atenuante, respectiv faptul că a acoperit în totalitate prejudiciul material creat prin comiterea faptei de care a fost acuzat, precizând că acest fapt rezultă din dovezile de plată aflate în dosar și a colaborat cu organele de urmărire penală. Pentru această ultimă susținere, solicită să fie avută în vedere prima declarație dată de inculpat, indicând fila 24 din dosarul de urmărire penală, menționând că din cuprinsul acesteia rezultă că inculpatul a făcut trimitere la alte persoane implicate în comiterea faptei.
Considerând că în cauză sunt incidente două dispoziții legale care au ca efect reducerea pedepsei, și anume circumstanțele atenuante și procedura în cazul recunoașterii învinuirii, solicită ca instanța de apel să reducă limitele speciale prin aplicarea succesivă a celor două dispoziții, prin reducerea cu o treime de două ori a pedepsei, astfel, cum, în opinia sa, se impunea să procedeze prima instanță. De asemenea, solicită să se deducă perioada de 9 luni cât timp a fost reținut de organele de poliție și s-a aflat în stare de arest preventiv și arest la domiciliu.
În plus, avocatul ales al inculpatului solicită instanței de apel să țină cont de starea de sănătate a inculpatului care suferă de gută, o boală nevindecabilă ce necesită un tratament special medicamentos și alimentar pe toată durata vieții.
În susținerea concluziilor cu privire la apelul declarat de partea civilă, avocatul ales al inculpatului arată că pretențiile civile au fost achitate integral de inculpat iar sumele reprezentând dobânzi și penalități nu se justifică, motive pentru care solicită respingerea apelului.
Procurorul pune concluzii de respingere a apelului declarat de inculpat, considerând că în mod corect s-a reținut starea de recidivă a inculpatului, prin hotărârea atacată și că nu se putea aplica inculpatului o pedeapsă cu suspendare condiționată sau suspendare sub supraveghere câtă vreme s-a revocat suspendarea condiționată a unei pedepse anterior aplicate inculpatului. De asemenea, arată că, în ceea ce privește schimbarea încadrării juridice a faptei de care a fost acuzat inculpatul, se poate observa, din actele întocmite în dosarul instanței de fond, că deși inculpatul a fost prezent personal și asistat de avocat ales, la termenul de judecată la care instanța a pus în discuție această chestiune, aceștia nu au solicitat termen pentru pregătirea apărării, opiniind astfel că nu i-a fost încălcat dreptul la apărare.
Cu privire la solicitarea avocatului de a fi avute în vedre circumstanțele atenuante, procurorul apreciază că nu s-a făcut dovada acestora iar pentru faptul că a colaborat cu organele judiciare inculpatului i s-au reținut prevederile art. 396 C.pr.pen.
În fine, procurorul solicită respingerea apelului declarat de partea civilă, pe considerentul că despăgubirile au fost achitate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile avocatului său, solicitând rejudecarea cauzei, aplicarea legii mai favorabile iar ca modalitate de executare a pedepsei să aibă posibilitatea să efectueze muncă în folosul comunității. Învederează să soția sa are probleme grave de sănătate, motiv pentru care este necesar să aibă grijă de cei trei copii minori și tatăl său aflat la o vârstă înaintată.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 67 din 25 iunie 2014, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria L., în baza art. 5 Cod penal, art. 270 aliniat 3 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 374, art. 375 și art. 396 aliniat 10 Cod de procedură penală, a condamnat inculpatul B. I., la o pedeapsă de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă.
În baza art. 67 aliniat 2 Cod penal a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 aliniat 1 literele a și b Cod penal, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale; în baza art. 65 Cod penal pe durata executării pedepsei închisorii i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 aliniat 1 literele a și b Cod pena; în baza art. 72 alin. 1 din Codul penal, s-a scăzut din durata pedepsei închisorii aplicate inculpatului durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 21.08.2013 și până la data de 26.08.2013.
De asemenea, în baza art. 112 aliniat 1 litera f Cod penal a dispus confiscarea specială a cantității de 25.300 fire țigarete care au fost ridicate de la inculpat și depuse la camera de corpuri delicte de la I.P.J. A. în baza procesului verbal din data de 21 august 2013; în baza art. 15 aliniat 2 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 83 Cod penal 1969 a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 (un) an aplicată prin sentința penală nr. 14 pronunțată în data de 20.02.2013 din dosar nr._ a Judecătoriei L. și a dispus executarea în întregime a acestei pedepse, cu mențiunea că nu se contopește cu pedeapsa aplicată în cauză.
În baza art. 19 și art. 397 Cod de procedură penală, prima instanță a constatat stinsă acțiunea civilă exercitată de partea civilă M. Finanțelor Publice - Direcția Regională Vamală A. iar în baza art. 274 alin. 1 din Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală a obligat inculpatul să plătească statului 400 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a constatat următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 614/310/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria L. a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul B. I., cercetat pentru deținerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, peste limita a 10.000 țigarete, 400 țigări de foi de 3 grame, 200 țigări de foi mai mari de 3 grame, peste 1 kg tutun de fumat, prevăzute de art. 2961 al. 1 lit. 1 din Legea nr. 571/2003 modificată prin OUG nr. 54/2010 privind Codul fiscal, precum și a infracțiunii de contrabandă și se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia, faptă prevăzută și pedepsită de art. 270 aliniat 3 din Legea nr. 86/2006 modificată prin O.U.G. nr. 54/2010, privind Codul vamal.
În actul de sesizare s-a reținut, în fapt că în urma unor informații, organele de poliție judiciară s-au sesizat cu privire la faptul că inculpatul transportă țigări netimbrate cu ajutorul unei autoutilitare pe ruta Stamora Moravița-F.-C. (unde locuiește).
In baza acestor informații, polițiștii au solicitat o percheziție domiciliară, iar în baza autorizației nr. 7/20.08.2013 la domiciliul inculpatului din comuna Birchiș, ., jud. A. au fost găsite 1.254 pachete de țigări marca Jin Ling de culoare galbenă, netimbrate, având inscripția „for duty free only”, proveniență Serbia, 2 pachete de țigări Jinling de culoare roșie, 7 pachete de țigări P. Mall timbrate necorespunzător și 2 pachete de țigări Viceroi, timbrate necorespunzător.
Toate țigările au fost ridicate la data de 21.08.2013 cu ocazia percheziției efectuate la domiciliul inculpatului și depuse la camera de corpuri delicte de la I.P.J. A..
Din adresa nr. 187/R/2.09.2013 emisă de Direcția județeană pentru accize și operațiuni vamale A. s-a constatat că inculpatul nu deține autorizație de antrepozit fiscal și calculând obligațiile bugetare datorate de inculpat pentru țigările găsite la domiciliul său a rezultat că a cauzat bugetului de stat un prejudiciu de 12.031,34 lei.
În cuprinsul actului de sesizare s-a reținut că, acea cantitate de 25.300 fire țigarete găsite și deținute de către inculpat depășește limita de 10.000 fire permisă de lege, motiv pentru care fapta constituie infracțiune, țigaretele fiind incluse în sfera produselor accizabile și sunt plasate sub un regim vamal deoarece erau destinate contrabandei.
Totodată, s-a arătat că situația de fapt mai sus menționată se susține cu următoarele mijloace de probă: proces verbal de percheziție domiciliară-f 19; proces verbal de sesizare din oficiu f. 50; proces verbal de investigație f. 52, 53, proces verbal de consemnare a denunțului-f 54, adrese f. 10, 12, dovada de ridicare a țigărilor-f. 17; declarații de martori, proces verbal de numărare a țigaretelor f. 72.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului B. I. s-a dedus faptul că acesta are antecedente penale, fiind condamnat definitiv cu suspendare la pedeapsa de 1 an închisoare conform sentinței penale nr. 14 din 20.02.2013 a Judecătoriei L..
Prima instanță a constatat că, rechizitoriul cuprinde datele referitoare la faptă, încadrarea juridică, la profilul moral și de personalitate al inculpatului, la actele de urmărire penală efectuate, la trimiterea în judecată și cheltuielile judiciare.
De asemenea, s-a constatat, de către instanța de fond că nu au fost formulate cereri și excepții de către apărătorul inculpatului și s-a apreciat că nu se impun a fi invocate nici din oficiu.
Din probele administrate, astfel cum au fost mai sus enumerate, precum dovada achitării prejudiciului, prima instanță a reținut starea de fapt din rechizitoriu, astfel cum a fost redată mai sus.
De asemenea, prima instanță a avut în vedere că în ședința publică din 14 mai 2014 inculpatul a solicitat aplicarea procedurii simplificate, recunoscând faptele așa cum au fost descrise în rechizitoriu, nesolicitând administrarea de noi probe.
Constatând că în cauză sunt incidente dispozițiile Deciziei nr. 17/2013 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în interesul legii, în baza 386 Cod de procedură penală, prima instanță a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, din două infracțiuni în concurs într-o singură infracțiune cea prevăzută de art. 270 aliniat 3 din Legea nr. 86/2006 vizând Codul vamal al României.
Instanța de fond a ținut cont și de faptul că până la dezbaterea cauzei inculpatul a achitat integral prejudiciul stabilit în sarcina sa iar cantitatea de 25.300 fire de țigarete timbrate necorepunszător au fost reținute de organele de poliție în vederea confiscării.
Pe de altă parte s-a avut în vedere că inculpatul are antecedente penale fiind condamnat anterior prin sentința penală nr. 14/2013 a Judecătoriei L. la o pedeapsă de 1 an închisoare cu suspendare pentru infracțiuni la legea circulației și că faptele pentru care a fost judecat în dosarul în care a pronunțat hotărârea de condamnare au fost săvârșite de către inculpat în cursul termenului de încercare privitor la pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendare.
În opinia primei instanțe, condamnarea anterioară nu constituie primul termen al recidivei întrucât în conformitate cu art. 41 aliniat 1 Cod penal există recidivă numai dacă prima pedeapsă este închisoarea mai mare de un an.
În cazul inculpatului instanța de fond a apreciat că îi este mai favorabilă legea nouă.
În consecință, prima instanță a pronunțat o sentință de condamnare a inculpatului, în sensul arătat în partea introductivă a considerentelor prezentei.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât inculpatul B. I. cât și partea civilă M. Finanțelor Publice – Direcția Regională Vamală A..
Inculpatul B. I. a solicitat aplicarea unei măsuri educative sub control judiciar, cu suspendarea executării pedepsei.
Inculpatul a criticat în primul rând faptul că prima instanță a discutat schimbarea încadrării juridice în lipsa sa, deși absența sa a fost justificată.
În ceea ce privește opinia primei instanțe cu privire la condamnarea sa anterioară, în sensul că aceasta nu ar constitui primul termen al recidivei, inculpatul a considerat că nu se poate reține că a săvârșit o infracțiune prevăzută de legea penală pentru a se dispune revocarea suspendării condiționate a pedepsei.
În susținerea acestei idei, inculpatul a făcut trimitere la prevederile art. 83 C.pen. și a precizat că ilicitul penal în domeniul vamal cuprinde ansamblul faptelor comisive (ce se pot săvârșiși printr-o omisiune), care amenință sau lezează grav regimul juridic vamal al României și care,constituind o sursa vădită de fraudă ori de indisciplină socială - sunt sancționate de lege cu pedepse.
Astfel, inculpatul a apreciat că legea penală intervine în momentul săvârșirii unei infracțiuni vamale, pentru garantarea bunei și normalei desfășurări a raporturilor sociale, pentru protecția finanțelor publice, pentru asigurarea ordinii și disciplinei sociale în activitatea de trecere peste frontiera de stat a bunurilor, adăugând că introducerea sau scoaterea din țară a mărfurilor, a mijloacelor de transport și a oricăror alte bunuri este permisă numai prin punctele de control pentru trecerea frontierei de stat și că la trecerea frontierei de stat, mărfurile, mijloacele de transport și alte bunuri sunt supuse vămuirii de către autoritățile vamale și că în punctele de control pentru trecerea frontierei de stat și pe teritoriul țării sunt organizate birouri vamale care funcționează potrivit legii. Cu privire la această chestiune inculpatul a mai arătat următoarele: procedura de vămuire cuprinde ansamblul de operațiuni efectuate de autoritatea vamală; contrabanda este o infracțiune de fraudă deoarece, în oricare dintre variantele sale normative prevăzute în lege amenință și lezează siguranța regimului vamal al țării noastre, provoacă dezordine socială și generează grave prejudicii economiei naționale; sub aspect criminologic, cunoașterea dimensiunilor acestui fenomen este absolut necesară, având în vedere pericolul social pe care îi reprezintă, diversificarea în timp a formelor sale de manifestare, precum și împrejurările că o parte din faptele de acest gen sunt săvârșite de persoane înarmate, ori constituite în bande, în adevărate organizații ale crimei cu activități programate în timp, bine documentate și susținute din punct de vedere logistic.
Față de cele arătate, inculpatul a menționat că, nu a introdus și nici scos în/din țară produse prin puncte de control pentru trecerea frontierei și nu a comercializat astfel de produse, făcându-se vinovat doar de deținerea unei cantități de țigări nemarcate peste limita legală, accizare a cărei contravaloare a achitat-o în întregime în timpul procesului.
De asemenea, inculpatul a susținut că suspendarea condiționată a executării pedepsei nu poate fi dispusă pentru pedeapsa stabilită în cazul săvârșirii în cursul termenului de încercare a unei infracțiuni intenționate sau preterintenționate, pedeapsă la care a fost cumulată o altă pedeapsă, ca urmare a revocării suspendării condiționate a executării acestei din urmă pedepse, chiar și în cazul îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 81 din Codul penal.
În fine, inculpatul a învederat că, a fost de bună credință, a recunoscut săvârșirea faptei și a achitat integral prejudiciul stabilit în sarcina sa.
La termenul de judecată din data de 28.01.2015, inculpatul prin avocat ales a depus la dosar note scrise, prin care a solicitat să fie reținute circumstanțe atenuante, astfel cum s-a redat în partea introductivă a hotărârii.
Partea civilă M. FINANȚELOR PUBLICE – DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ A., a solicitat obligarea inculpatului la plata prejudiciului în sumă de 908 lei rămas neachitat din totalul prejudiciului efectiv cauzat, în sumă de_ lei precum și a obligațiilor de plată accesorii, constând în dobânzi și penalități de întârziere aferente pe toată durata de timp, calculate de la data săvârșirii infracțiunii până la achitarea integrală a sumei datorate, invocând prevederile art. 119 și următoarele din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală cu modificările ulterioare.
Examinând apelurile formulate de inculpat și partea civilă, prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, instanța constată următoarele:
În ceea ce privește starea de fapt, aceasta a fost corect reținută de prima instanță. Se observă că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei încă de la început, și acesta a beneficiat de procedura simplificată.
Fapta inculpatului, care la data de 21.08.2013, inculpatul a fost depistat că deținea la domiciliu său din comuna Birchiș, ., jud. A. 1.254 pachete de țigări marca Jin Ling de culoare galbenă, netimbrate, având inscripția „for duty free only”, proveniență Serbia, 2 pachete de țigări Jinling de culoare roșie, 7 pachete de țigări P. Mall timbrate necorespunzător și 2 pachete de țigări Viceroi, timbrate necorespunzător, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de contrabandă, în forma prevăzută de art.270 alin.3 din Legea nr.86/2006.
Articolul 270 alin. 3 din Codul vamal incriminează colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia, asimilând faptele enumerate cu infracțiunea de contrabandă și prevăzând o pedeapsă de la 2 la 7 ani închisoare.
Obiectul juridic îl constituie relațiile sociale de natură economică ce reglementează regimul vamal.
Obiectul material este reprezentat de bunurile care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia.
Elementul material este reprezentat printr-o multitudine de acțiuni, constând în colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia, textul de lege necondiționând existența infracțiunii de o anumită valoare în vamă cum este cazul infracțiunilor de contrabanda prev la alin. 2 al art. 270 din Legea 86/2006 și nici de introducerea acelor bunuri prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal cum este cazul infracțiuni tip, singura condiție fiind aceea ca inculpatul să fi cunoscut că bunurile provin din contrabanda.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei, trebuie avute în vedere prevederile art. 74 C.pen actual întrucât această lege a fost identificată ca fiind mai favorabilă în cazul inculpatului.
La individualizarea judiciară a pedepsei prima instanță a avut în vedere criteriile generale prev. de art.74 alin.1 C.pen.: „împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.”
Instanța de apel reține că în aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. 10 C.pr.pen., cuantumul limitelor de pedeapsă se reduce cu o treime, însă, instanța în raport de dispozițiile art. 74 C.pen., aplică o pedeapsă între aceste limite reduse, nefiind obligatoriu a aplica chiar minimul special.
Prima instanță a avut în vedere starea de real pericol a faptei dedusă din împrejurarea că s-a adus atingere relațiile sociale de natură economică ce reglementează regimul vamal.. De asemenea, instanța de apel constată că inculpatul a săvârșit fapta în termenul de încercare al suspendării condiționate privind o condamnare anterioară. Este adevărat că acea condamnare nu constituie primul termen al recidivei, însă prevederile art. 83 C.pen. din 1969 sunt aplicabile în continuare conform art. 15 alin. 2 din Legea 187/2012, astfel cum corect a apreciat prima instanță
De altfel, starea de fapt, vinovăția și încadrarea juridică a faptelor nu au fost contestate de către inculpat, acesta beneficiind de aplicarea dispozițiilor art. 375 C.p.p. privind recunoașterea de vinovăție.
Pedeapsa a fost concepută ca o măsură de constrângere proporțională cu gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului și un mijloc eficient de reeducare a condamnatului și recuperare socială a acestuia, scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Instanța de apel reține că pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și proporțională cu gravitatea faptei comise.
Instanța de apel apreciază, prima instanță a apreciat corect cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, față de criteriile mai sus analizate, solicitarea inculpatului de a i se aplica o măsură educativă fiind inadmisibilă în condițiile în care măsurile educative pot fi aplicate doar minorilor.
De asemenea, nu sunt incidente nici unul din cazurile prev. de art. 75 lit. a-c C.pen., referitoare la circumstanțele atenuante iar în ce privește cazul prev de art. 75 lit. d C.pen., se constată că nu sunt îndeplinite condițiile, prejudiciul nefiind achitat până la primul termen de judecată
În ceea ce privește acțiunea civilă, Curtea reține că potrivit art.202 din Regulamentul CEE nr.2913/92 de instituire a Codului vamal comunitar, o datorie vamală la import ia naștere prin introducerea ilegală pe teritoriul vamal al Comunității a mărfurilor supuse drepturilor de import; debitor vamal este orice persoană care a dobândit sau deținut mărfurile in cauză si care știa, sau ar fi trebuit să știe, în mod normal, în momentul achiziționării sau primirii mărfurilor că ele provin din contrabandă.
Referitor la noțiunea de datorie vamală, Curtea apreciază că in conformitate cu art.4 pct.13 din Legea 86/2006 privind Codul vamal al României, cu modificările si completările ulterioare, datorie vamală reprezintă obligația unei persoane de a plăti cuantumul drepturilor de import sau de export, iar in conformitate cu art.4 pct.14 lit. a din aceeași lege, drepturi de import reprezintă taxele vamale si taxele cu efect echivalent cu al taxelor vamale de plătit la importul de mărfuri.
Hotărârea Curții Europene de Justiție dată în cauza 24-68 din data de 1 iulie 1969, având ca părți Comisia Comunității Europene împotriva Italiei, a statuat că: toate taxele, indiferent de modul lor de aplicare, care sunt impuse în mod unilateral asupra mărfurilor ce traversează frontierele, fără a avea regimul strict al taxelor vamale, reprezintă taxe cu efect echivalent. Orice obligație pecuniară, indiferent de mărimea, destinația și modul de aplicare, care este impusă în mod unilateral asupra mărfurilor autohtone sau străine, pentru simplul motiv că acestea traversează o frontieră și care nu este o taxă vamală în sensul strict al cuvântului, este o taxă cu efect echivalent.
D. urmare, rezultă că hotărârea Curții Europene de Justiție se referă si la acciză si TVA-ul percepute asupra mărfurilor care traversează frontiera României și reprezintă taxe cu efect echivalent cu al taxelor vamale, fiind incluse în drepturile de import.
În conformitate cu art.2065 lit. b din Legea 571/2003 privind Codul fiscal produsele accizabile sunt supuse accizelor în momentul importului acestora pe teritoriul Comunității, iar conform art.2066 si 2067 lit. d din aceeași lege, accizele devin exigibile în momentul eliberării pentru consum, iar eliberarea pentru consum reprezintă și importul de produse accizabile chiar si neregulamentar. La art.131 lit. a din Legea 571/2003 privind Codul fiscal se prevede că importul de bunuri reprezintă . a unor bunuri care nu se află în libera circulație în înțelesul art.24 din Tratatul de Înființare a Comunității Europene.
Conform art.136 alin.1 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal: „în cazul in care, la import, bunurile sunt supuse taxelor vamale, taxelor agricole sau altor taxe comunitare similare, stabilite ca urmare a unei politici comune, faptul generator si exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată intervin la data la care apare faptul generator si exigibilitatea respectivelor taxe comunitare.
Faptul confiscării bunurilor ce au făcut obiectul infracțiunii nu echivalează cu stingerea datoriei vamale, născute ca urmare a introducerii acestora pe teritoriul României și implicit pe cel al Comunității Europene.
În acest sens, potrivit art.224 din Legea 86/2006 privind Codul vamal a României rezultă că datoria vamală la import ia naștere prin introducerea ilegală pe teritoriul României a mărfurilor supuse drepturilor de import. Potrivit alin.2 al aceluiași articol „datoria vamală se naște în momentul în care mărfurile sunt introduse ilegal”. Aceste prevederi legale se regăsesc și în Codul vamal Comunitar, care la art.202 arată că „o datorie vamală la import poate să ia naștere prin: introducerea ilegală pe teritoriul vamal al Comunității a mărfurilor supuse drepturilor de import”.
Prin Hotărârea din 2.04.2009 dată in cauza C-459/7 Curtea Europeană de Justiție a statuat că „pentru a determina stingerea datoriei vamale, punerea sub sechestru a mărfurilor neregulat introduse pe teritoriul vamal al Comunității, trebuie să intervină înainte ca aceste mărfuri să treacă de primul birou vamal situat in interiorul acestui teritoriu”. Astfel, datoria vamală la import ia naștere în momentul introducerii bunurilor pe teritoriul Comunității, indiferent dacă ulterior acestea au fost sechestrate.
Având în vedere aceste dispoziții rezultă că prejudiciul constând în taxa vamală, accize și TVA a devenit exigibil de la data săvârșiri faptei ca fiind data certă când mărfurile au fost introduse nelegal pe teritoriul Comunității.
Potrivit at. 119 din OG 92/2003: „pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere.” Dobânzile reprezintă echivalentul prejudiciului creat titularului creanței fiscale ca urmare a neachitării de către debitor a obligațiilor de plată la scadență și se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv (art. 120 alin. 1 din OG 92/2003). Penalitățile de întârziere reprezintă sancțiunea pentru neîndeplinirea obligațiilor de plată la scadență și se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv...Penalitatea de întârziere nu înlătură obligația de plată a dobânzilor (art. 121 alin. 1 și 3 din OG 92/2003).
Regimul juridic al acestor sume este tocmai de a sancționa nerespectarea termenului prevăzut pentru onorarea obligațiilor de plată către stat și pentru a compensa prejudiciul produs prin întârzierea în plata sumelor datorate, ele având caracterul unor obligații fiscale accesorii și sunt justificate ținând cont că în materie procesual-fiscală, prin derogare de la regulile de drept comun, este permisă calcularea atât de dobânzi, cât și de penalități de întârziere, astfel că se imune a fi acordate și aceste sume, apelul părții civile fiind fondat.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 421 pct.1, lit. b C.pr.pen., se va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul B. I., împotriva sentinței penale nr. 67 din 25.06.2014, pronunțată de Judecătoria L. în dosar nr._ .
În baza art. 421 pct.2, lit. a C.pr.pen., va admite apelul declarat de partea civilă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara împotriva aceleiași sentințe penale.
În consecință, va desființa sentința penală apelată numai cu privire la latura civilă sens în care, va admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă și în baza art. 119 și urm. din OG 92/2003 va obliga inculpatul la plata de dobânzi și penalități aferente sumei de 12.938 lei, calculate de la data săvârșirii faptei și până la data de 14.05.2014 (data achitării prejudiciului).
În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen., va fi obligat inculpatul apelant să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în apel și în baza art. 275 alin. 3 C.pr.pen., parte din cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
De asemenea, va dispune plata sumei de 100 lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T. cu titlu de onorariu parțial avocat oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct.1, lit. b C.pr.pen., respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul B. I., împotriva sentinței penale nr. 67 din 25.06.2014, pronunțată de Judecătoria L. în dosar nr._ .
În baza art. 421 pct.2, lit. a C.pr.pen., admite apelul declarat de partea civilă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara împotriva aceleiași sentințe penale.
Desființează sentința penală apelată numai cu privire la latura civilă sens în care:
Admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă și în baza art. 119 și urm. din OG 92/2003 obligă inculpatul la plata de dobânzi și penalități aferente sumei de 12.938 lei, calculate de la data săvârșirii faptei și până la data de 14.05.2014.
În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen., obligă inculpatul apelant să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în apel și în baza art. 275 alin. 3 C.pr.pen., parte din cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Dispune plata sumei de 100 lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T. cu titlu de onorariu parțial avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.01.2015.
Președinte Judecător
F. P. F. M. C. FLORENȚA
GREFIER,
O. IOȚCOVICI
Red. F. P./23.03.2015
Tehnored.O.I. 5 ex-05.02.2015
Prima instanță– Judecătoria L. - jud. I. D.
| ← Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 76/2015.... | Conducere fără permis (art.335 NCP). Decizia nr. 80/2015.... → |
|---|
