Strămutare (art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP). Sentința nr. 11/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 11/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 1665/59/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
SENTINȚA PENALĂ Nr. 11/PI
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N.
Grefier A. J.
Ministerul Public este reprezentat de procuror E. B., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol judecarea cererii de strămutare a dosarului nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Reșița, formulată de petentul R. L. C.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă petentul, asistat de avocat A. A..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, se constată că, prin registratura instanței s-a depus la dosar referatul întocmit de Tribunalul C. S..
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul petentului solicită admiterea cererii de strămutare conform motivelor aflate la dosar, apreciind că la Judecătoria Reșița inculpatul R. L. nu are parte de o judecată echitabilă, existând suspiciuni rezonabile că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei. Arată în motivare că inculpatul este o persoană cunoscută în Reșița, deținător a mai multor localuri publice, iar cazul care formează obiectul dosarului a cărei strămutare se solicită a fost extrem de mediatizat, ceea ce a creat în rândul organelor judiciare o falsă impresie atât asupra cauzei, cât și asupra persoanei inculpatului, fiind prezentat ca un element recalcitrant, antisocial și care nu respectă măsurile și dispozițiile luate. Arată și faptul că un judecător de pe secția penală a Judecătoriei A. a fost cel care a dispus arestarea preventivă a inculpatului, ceea ce generează incompatibilitate, iar un alt magistrat a dispus de asemenea arestarea anterior procedurii de cameră preliminară, devenind mai apoi judecător pe fond a cauzei.
Procurorul solicită respingerea cererii de strămutare ca neîntemeiată.
Petentul, având cuvântul, susține cererea și concluziile apărătorului.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele :
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara la data de 3 decembrie 2014, petentul R. L. C. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Reșița la o altă instanță de același grad, pe motiv că instanța care judecă acest dosar este incompatibilă, nu este obiectivă și imparțială. Apreciază că la Judecătoria Reșița nu are parte de o judecată echitabilă, existând suspiciuni rezonabile că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei. Arată de asemenea că el este o persoană cunoscută în Reșița, deținător a mai multor localuri publice, iar cazul care formează obiectul dosarului a cărei strămutare se solicită a fost extrem de mediatizat, ceea ce a creat în rândul organelor judiciare o falsă impresie atât asupra cauzei, cât și asupra persoanei sale, fiind prezentat ca un element recalcitrant, antisocial și care nu respectă măsurile și dispozițiile dispuse față de el.
Analizând cererea de strămutare prin prisma dispozițiilor art. 71 și urm. C.p.p., instanța constată că este întemeiată pentru următoarele considerente:
În temeiul art. 72 alin.6 C.pr.pen. s-a solicitat Tribunalului C. S. să comunice dacă informațiile din cererea de strămutare au suport real, precum și a comunica dacă la instanța vizată sunt asigurate condițiile pentru corecta soluționare a cauzelor. S-a solicitat totodată a scurtă prezentare a stării de fapt din dosar, termenele acordate și soluția în cazul în care a fost pronunțată.
În informarea comunicată Curții, Tribunalul C. S. arată că dosarul_ are ca obiect infracțiunile de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, faptă prev. de art.321 alin.1 cod penal cu aplicarea art.37 alin.1 lit.b cod penal și lovire sau alte violențe, faptă prev. de art.180 alin.1 cod penal cu aplicarea art.37 alin.1 lit.b cod penal. Prin Încheierea Camerei de Consiliu din data de 05.04.2013 dată în dosarul nr._ al Judecătoriei Reșița, inculpatul R. L.-C., a fost arestat preventiv pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 05.04.2013 până la data de 03.05.2013 inclusiv. Împotriva acestei încheieri inculpatul a declarat cale de atac, care a fost soluționată de Tribunalul C. – S., prin Încheierea penală nr.12/R din data de 08.04.2012, dispunând admiterea recursului declarat de inculpat, casarea în parte încheierii penală și rejudecând s-a dispus înlăturarea din dispozitivul încheierii recurate a mențiunii privind considerarea infracțiunii de lovire și alte violențe ca și temei al admiterii propunerii de arestare preventivă, a dispus rectificarea în mod corespunzător a mandatului de arestare preventivă nr.13 din data de 05.04.2013 cu privire la inculpatul R. L. C., emis în baza încheierii recurate, menținând în rest toate celelalte dispoziții ale încheierii recurate.
La data de 16.04.2013, inculpatul a depus cerere de liberare provizorie sub control judiciar, fixându-se termen de judecată la data de 17.04.2013, când s-a admis în principiu cererea de liberare provizorie sub control judiciar, iar în baza art.160 ind.8a alin.6 cod procedură penală raportat la art.160 ind.2 și urm. cod procedură penală s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat, ca neîntemeiată.
Prin decizia penală nr.47/R din data de 18.04.2013 pronunțată de Tribunalul C.-S., în baza art.385 ind.15 alin.2 lit.d cod procedură penală, s-a admis recursul declarat de inculpatul recurent R. L. C., împotriva încheierii penale nr.9 din data de 17.04.2013 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosar nr._ și s-a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat, s-a dispus punerea în libertate provizorie sub control judiciar urmând ca inculpatul să respecte obligațiile prev. de art. 1602 al. 3 lit. a-e și al. 31 lit. b, c Cod procedură penală.
Ulterior, inculpatul a formulat mai multe cereri de modificare a controlului judiciar, cereri care au fost respinse atât de prima instanță, cât și de cea de control judiciar.
Dosarul nr._, având ca obiect ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, faptă prev. de art. 321 alin.1 cod penal cu aplicarea art.37 alin.1 lit.b cod penal.- la care face referire petiționarul R. L. C., a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Reșița în data de 18.10.2013, aflându-se în curs de judecată, fiind făcută o amplă descriere a termenelor de judecată și a procedurilor efectuate în cauză.
Tribunalul C.-S. apreciază, față de starea de fapt prezentată, că motivele invocate de petent în cererea de strămutare sunt unele care țin de percepția sa personală asupra mersului procesului penal pornit împotriva sa și că,în opina sa,instanța de fond de la care se cere strămutarea cauzei a respectat dispozițiile procesuale și procedurale ce guvernează procesul penal,fără să-i aducă atingere drepturilor consacrate de legislația procesual-penală ori Convenției EDO. Amânările dispuse în cauză au fost obiectiv justificate,durata procedurii penale fiind normală raportată la împrejurările cauzei și la conduita subiecților procesuali implicați. De asemenea,opiniem că nu există probe și nici chiar indicii potrivit cărora să se poată concluziona că există abateri ale judecătorilor primei instanțe investite cu soluționarea cauzei de la principiile imparțialității,neutralității și echidistanței magistraților judecători față de cauză și de persoana inculpatului. Față de această situație, soluția ce urmează a fi pronunțată a fost lăsată la aprecierea instanței.
Potrivit art.71 din C.pr.pen, Curtea de Apel competentă „strămută judecarea unei cauze de la un tribunal, sau după caz de la o judecătorie din circumscripția sa la o instanță de la același grad din circumscripția sa, în cazul în care există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calității părților, ori atunci când există pericolul de tulburare a ordinii publice”.
Strămutarea este acel remediu procesual prin intermediul căruia judecarea unei anumite cauze penale este luată din competența unei instanțe și dată spre soluționare unei alte instanțe din aceeași categorie și de același grad, în vederea înlăturării oricărei suspiciuni asupra obiectivității și imparțialității tuturor judecătorilor unei instanțe. În cazul unei cereri de strămutare, imparțialitatea instanței trebuie analizată nu numai din perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparțial, dar și din perspectiva celui interesat. La acest control, instanța investită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului, unele împrejurări sau fapte pot pune în discuție imparțialitatea judecătorului și justifică temerea celui interesat.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, referindu-se la conceptul de imparțialitate, a statuat că aceasta se definește prin „absența prejudecăților sau a părerilor preconcepute”. În acest context, s-a decis că imparțialitatea trebuie apreciată atât din punct de vedere subiectiv, luându-se în considerare convingerile sau interesele personale ale unui anume judecător într-un anume caz, cât și potrivit unui test obiectiv, care stabilește dacă judecătorul a oferit garanții suficiente pentru a exclude vreo îndoială motivată din acest punct de vedere (Cazul Piersack contra Belgiei, hotărârea din 1 octombrie 1982). Demersul obiectiv a fost explicat de Curte în felul următor: ceea ce trebuie asigurat este încrederea pe care, într-o societate democratică, instanțele trebuie să o inspire publicului.( Fey contra Austria) În aplicarea acestui test, opinia părții în cauză cu privire la imparțialitatea instanței este importantă, dar nu decisivă. Imparțialitatea obiectivă constă „în a pune problema dacă independent de conduita personală a judecătorului, anumite fapte verificabile justifică suspectarea imparțialității acestuia din urmă.” (Cazul Hauschildt contra Danemarcei).
Instanța constată că în cererea de strămutare, petentul se referă la împrejurarea că mediatizarea excesivă a cazului la nivelul comunității locale ar putea știrbi independența judecătorilor, raportat la notorietatea avută de acesta în orașul Reșița, de numeroasele incidente avute de inculpat și care au reclamat intervenția organelor de poliție, astfel că este perceput ca „vinovat” de către comunitatea locală înainte de a-i fi analizată cauza, fapt de natură a crea o presiune prin intermediul mass-mediei asupra celor investiți să îi judece cauza. Prin urmare, temerea petentului vizând presiunea mediatică creată în jurul cauzei sale și care ar afecta justa soluționare a cauzei, urmare și a modului de instrumentare a dosarului îndreptățesc Curtea de apel să aprecieze că se impune strămutarea soluționării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 5287/_ aflat pe rolul Judecătoriei Reșița.
Față de aceste considerente, Curtea apreciază că cererea este fondată, urmând a fi admisă. Se va dispune strămutarea cauzei la Judecătoria Timișoara și vor fi menținute actele de procedură întocmite până în acest moment procesual.
Văzând și prevederile art. 275 alin. 3 C.pr.pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de strămutare formulată de inculpatul R. L. C..
În temeiul art. 71 și urm . C.p.p dispune strămutarea soluționării dosarului cu nr._ privind pe inculpatul R. L. C. aflat pe rolul Judecătoriei Reșița, de la această instanță la Judecătoria Timișoara.
Menține actele îndeplinite și măsurile dispuse până la data soluționării cererii de strămutare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 29 ianuarie 2015.
Președinte,
A. N.
Grefier,
A. J.
Red.AN/2.02.2015
Tehnored A.J.5.02.15
| ← Redeschiderea procesului penal (la judecarea în lipsă)... | Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 76/2015.... → |
|---|
