Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Hotărâre din 14-05-2015, Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 14-05-2015 în dosarul nr. 6493/290/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 511/A
Ședința publică din 14 mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. ANI B.
JUDECĂTOR: A. N.
GREFIER: C. U.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul T. I. împotriva sentinței penale nr. 316 din 23.10.2014 pronunțată de Judecătoria Reșița .
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsește inculpatul T. I..
P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara este reprezentat de procuror M. V..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată imposibilitatea audierii inculpatului care nu a fost prezent nici la termenul anterior, ca atare se apreciază că acesta nu dorește să uzeze de dreptul de a da declarație.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă și cuvântul pentru dezbaterea apelului.
Procurorul solicită respingerea apelului ca nefondat, considerând că hotărârea pronunțată de prima instanță este temeinică și legală, faptele fiind dovedite prin probele administrate, în timp ce susținerile inculpatului nu au suport probator.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița, din data de 12.12.2013, întocmit în dosarul nr. 1692/P/2013, înregistrat la Judecătoria Reșița, la data de 20.12.2013, sub numărul_, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului T. I., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere, pe drumurile publice, a unui autovehicul, de către o persoană având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prev. de art. 87 al. 1 din OUG 195/2002 republicat .
S-a reținut în esență, ca situație de fapt, că în data 31.05.2013, inculpatul T. I. a condus pe drumurile publice autoturismul marca Audi 80 cu numărul de înmatriculare_, având o îmbibație alcoolică în sânge peste limita legală, respectiv 1,15 g 0/00 pentru prima probă de sânge și de 1,05 g 0/00 pentru cea de-a doua probă de sânge.
La termenul de judecată din data de 06.02.2014, în considerarea faptului că în cauză nu s-a început cercetarea judecătorească, în baza art.6 al.2 Legea nr.255/2013, s-a dispus transpunerea cauzei în cameră preliminară pentru a se urma procedura prev de art.342-348 Cod pr.pen.
Prin Încheierea din data de 11.06.2014, judecătorul de cameră preliminară, în baza art.346 al.2 Cod pr.pen. a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor, a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății față de inculpatul T. I. pentru săvârșirea infracțiunii conducere, pe drumurile publice, a unui autovehicul, de către o persoană având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prev. de art. 87 al. 1 din OUG 195/2002 republicat
La termenul de judecată din data de 11.09.2014, inculpatul a declarat că nu înțelege să uzeze de procedura recunoașterii învinuirii.
Prin sentința penală nr. 316 din 23.10.2014 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._ /2014, în baza art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplicarea art.5 Cod pen., va fi condamnat inculpatul T. I., la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală.
În baza art. 71 C.pen.1969, i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a, teza a II-a și lit.b C.pen., pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.81 Cod Penal 1969 a fost suspendată condiționat executarea pedepsei închisorii pe durata termenului de încercare de 3 ani, stabilit in conformitate cu art.82 Cod Penal 1969.
În baza art.71 alin.5 Cod penal 1969, a fost suspendată executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod Penal 1969 referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei in cazul comiterii unei noi infracțiuni, cu intenție, in interiorul termenului de încercare si asupra consecințelor acestor revocări.
În temeiul art.274 al.1 Cod Procedura Penala a fost obligat inculpatul la plata sumei de 700 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Reșița a reținut aceeași stare de fapt ca și cea descrisă în rechizitoriu.
S-a mai reținut că în urma audierii în cursul urmăririi penale, inculpatul T. I. a recunoscut parțial comiterea faptei, declarând că, în data de 31.05.2013, în jurul orelor 18,00 a consumat aproximativ 100-150 ml de țuică și 200 ml de oțet de vin, la un garaj de pe ., unde are depozitate mai multe bunuri. Ulterior, în jurul orelor 23,00-24.00, deoarece 3 persoane l-au atacat cu intenția de a sustrage bunuri din acest garaj a încercat să sune la poliție, dar a constatat că nu mai are baterie la telefon. Dorind să ia o baterie de telefon de la o locație de pe . urcat la volanul autoturismului său marca Audi 80 cu numărul de înmatriculare_, deplasându-se pe . Reșița, în direcția Calea Caransebeșului, însă a fost oprit in trafic de organele de poliție si a fost testat cu aparatul etilotest apoi condus la la Spitalul Județean de Urgență Reșița pentru recoltarea de probe biologice. (fila 10,11 dup)
De asemenea, s-a constatat că în faza de judecată, inculpatul a declarat că recunoaște săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, precizând că, în data de 31.05.2012, în jurul orelor 1800, aflându-se la garajul său, situat pe ., a consumat, împreună cu vecinul său M., 250 ml de țuică și 200 ml oțet de mere diluat cu apă și miere de albine. Ulterior, în jurul orelor 2300-2400, la garajul său s-au prezentat numiții Serai R., Serai Ș. și o altă persoană poreclită Moldo, care au intenționat să sustragă bunuri din garajul inculpatului, însă văzându-l pe inculpat aceștia nu și-au pus în executare rezoluția infracțională, ci doar au aruncat cu pietre. Observând acest incident, inculpatul a dorit să sune la poliție și, întrucât nu mai avea baterie la telefonul mobil, s-a urcat la volanul autoturismului său, în scopul de a se deplasa pe Calea Caransebeșului pentru a procura o baterie sau un încărcător, cu care să poată suna la poliție. În drum spre Calea Caranșebeșului a fost oprit de un echipaj al poliției, care l-au testat pe inculpat cu aparatul etilotest, întrucât emana miros de alcool. Inculpatul a mai precizat că nu s-a deplasat direct la sediul poliției, pentru a reclama cele întâmplate la garaj întrucât hoții au dispărut.
Cu privire la legea penală aplicabilă, având în vedere faptul că, de la săvârșirea acestor infracțiuni – 31.05.2013– și până la judecarea definitivă a cauzei a intervenit o nouă lege penală, prima instanță a analizat infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală în raport de legea determinată ca fiind mai favorabilă, conform art.5 C. pen.
De asemena, pentru identificarea legii penale mai favorabile s-a avut în vedere Decizia Curții Costituționale nr.265/06.05.2014, publicată în M.Of. nr. 373 din 20.05.2014, obligatorie pentru instanțe potrivit art. 31 din Legea nr. 47/1992, prin care s-a constatat că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.
Prin urmare, instanța de fond, pentru a determina legea penală mai favorabilă în raport de infracțiunea comisă a avut în vedere, în primul rând regimul sancționator prevăzut în cuprinsul celor două legi penale succesive, respectiv limitele de pedeapsă. Astfel, s-a observat faptul că, la momentul comiterii faptei de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, aceasta era prevăzută de dispozițiile 87 al.1 din OUG nr.195/2002, fiind sancționată cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani iar, ca urmare a adoptării noului cod penal, această faptă este prevăzută de dispozițiile art.336 al.1 Cod pen., fiind sancționată cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani sau cu amendă.
În aceste condiții, analizarea legii penale mai favorabile s-a făcut, în concret, și prin raportare la modalitatea de executare a pedepsei, motiv pentru care, instanța urmează să determine legea penală mai favorabilă și prin compararea dispozițiilor referitoare la suspendarea condiționată din Vechiul Cod Penal cu cele referitoare la amânarea aplicării pedepsei, prevăzută de Noul Cod Penal. Astfel, prin prisma condițiilor de acordare, care sunt mai permisive în vechiul cod penal și a obligațiilor impuse pe durata termenului de încercare, respectiv lipsa lor din reglementarea vechiului cod penal, instanța de fond a apreciat ca fiind mai favorabilă instituția suspendării condiționate a executării pedepsei, astfel cum aceasta este prevăzută de dispozițiile art.81 Cod pen.1969, durata termenului de încercare, care potrivit noii reglementări este mai mică, fiind insuficientă pentru calificarea noului cod penal ca fiind lege penală mai favorabilă, în ceea ce privește regimul de executare.
Pe cale de consecință, având în vedere toate aceste criterii de determinare a legii penale mai favorabile, analizate în concret în raport de starea de fapt și situația personală a inculpatului, s-a apreciat, per global, ca fiind lege penală mai favorabilă vechiul cod penal și, astfel va analiza infracțiunea dedusă judecății prin raportare la dispozițiile vechiului cod penal.
S-a constatat că în drept, fapta inculpatului T. I. care, în data de 31.05.2013, în jurul orelor 0000, a condus autoturismul marca Audi 80 cu numărul de înmatriculare_, pe drumurile publice, respectiv pe . mun. Reșița, având o îmbibație alcoolică de de 1,15 g 0/00 pentru prima probă de sânge și de 1,05 g 0/00 pentru cea de-a doua probă de sânge, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere, pe drumurile publice, a unui autovehicul, de către o persoană având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prev. de art. 87 al. 1 din OUG 195/2002 republicat .
În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii, instanța de fond a constatat că existența elementului material, respectiv conducerea, pe drumurile publice a autovehiculului sub influența băuturilor alcoolice, rezultă din probele administrate pe parcursul urmăririi penale. În acest sens s-a reținut procesul – verbal încheiat la fața locului și rezultatul obținut ca urmare a testării inculpatului. Conform prevederilor legale, infracțiunea există dacă îmbibația alcoolică în sânge depășește o anumită limită. În cauza de față, depășirea limitei legale a fost dovedită prin Buletin de Analiză Toxicologică-Alcoolemie nr.105/A12/03.06.2013 al Serviciului Județean de Medicină Legală C.-S.-Laboratorul de Toxicologie, din cuprinsul căruia rezultă că inculpatul a avut o îmbibație alcoolică de 1,15 g 0/00 pentru prima probă de sânge și de 1,05 g 0/00 pentru cea de-a doua probă de sânge.
S-a mai reținut că infracțiunea incriminată fiind una de pericol, urmarea imediată a faptei săvârșite de către inculpat constă în punerea în pericol a siguranței traficului rutier., iar starea de pericol pentru valoarea ocrotită de actul normativ mai sus menționat s-a produs prin însăși săvârșirea acțiunii de conducere sub influența băuturilor alcoolice. De asemenea, s-a constatat că legătura de cauzalitate între elementul material și urmarea socialmente periculoasă rezultă din însăși săvârșirea faptei.
Referitor la latura subiectivă a infracțiunii, prima instanță a reținut că inculpatul a săvârșit fapta cu intenție indirectă, prevăzută de art. 19 alin.1 pct.1 lit. b Cod Penal1969 întrucât, acesta a prevăzut rezultatul faptei sale, respectiv punerea în pericol al siguranței circulației rutiere și a participanților la trafic și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui, fiind conștient că prin conducerea autoturismului sub influența băuturilor alcoolice creează o stare de pericol pentru valorile sociale ocrotite prin norma de incriminare.
În ceea ce privește apărarea inculpatului, potrivit căreia acesta a fost nevoit să conducă autoturismul sub influența băuturilor alcoolice pentru a-și procura o baterie de telefon, cu care să anunțe organele de poliție cu privire la un incident petrecut la garajul său, acesta a fost înlăturată de către instanța de fond, considerându-se că nu se poate reține săvârșirea infracțiunii în stare de necesitate, în cauză nefiind vorba despre existența unui pericol iminent și care nu putea fi înlăturat altfel.
Prin urmare, s-a apreciat că s-a făcut dovada existenței infracțiunii, a săvârșirii acesteia cu vinovăție de către inculpat, astfel că s-a dispus condamnarea acestuia, la individualizarea judiciară a pedepsei, ținându-se seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei, prev. de art. 72 cod penal, respectiv: dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social a faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În această ordine de idei, instanța la stabilirea pedepsei, are în vedere: limitele legale de pedeapsă - închisoare de la 1 la 5 ani.
Pentru determinarea gradului de pericol social al faptei prezintă relevanță modalitatea de comitere a faptei, sens în care instanța de fond a reținut că inculpatul a înțeles să conducă autoturismul pe drumurile publice, în stare de ebrietate pe strazi intens circulate ale municipiului Reșița, respectiv . Calea Caransebeșului, aspecte în raport de care se poate deduce că inculpatul a dat dovadă de o atitudine de indiferență cu privire la siguranța traficului rutier.
De asemenea, la stabilirea gravității infracțiunii săvârșite instanța de fond a avut în vedere gradul de îmbibație alcoolică de 1,15 g 0/00, pentru prima probă de sânge și de 1,05 g 0/00 pentru cea de-a doua probă de sânge (fila 23 d.u.p.).
În ceea ce privește reținerea, în favoarea inculpatului a circumstanței atenuante, prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. a C.pen.1969, respectiv lipsa antecedentelor penale, instanța de fond a considerat că, în raport de natura și gravitatea infracțiunilor, atitudinea procesuală, parțial nesinceră, valorile sociale lezate nu se impune a fi reținută.
Prin urmare, s-a dispus condamnarea inculpatului T. I. la pedeapsa de de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o alcoolemie peste limita legală, cuantumul acesteia respectând criteriile proporționalității, fiind în deplină concordanță cu pericolul social concret al faptei.
În ceea ce privește pedepsele complementare și accesorii, prima instanță a făcut aplicarea prevederilor art. 71 Cod pen.1969, cu referire la art. 64 alin 1 lit. a teza a 2-a și lit. b Cod pen.1969, interzicând pe durata executării pedepsei exercitarea dreptului de a fi ales în funcții publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, în ceea ce privește ambele infracțiuni.
Astfel, la aplicarea pedepselor accesorii inculpatului, s-a avut în vedere faptul că aceasta trebuie realizată atât în baza articolelor 71 și 64 C.pen.1969, cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, a Protocoalelor adiționale la Convenție și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului care, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. 2 și art. 20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenții de către România prin Legea nr. 30/1994.
Prin urmare, în raport de natura faptelor săvârșite, prima instanță a apreciat că aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege, care este o valoare fundamentală într-o societate democratică, nu ar fi proporțională și justificată față de scopul limitării exercițiului acestui drept, motiv pentru care, în baza art. 71 C.pen.1969 rap. la art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, va interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen.1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, s-a avut în vedere dispozițiile art. 81 Cod pen.1969 și astfel, având în vedere cuantumul pedepsei aplicate și de asemenea, în considerarea gradului de pericol social concret al faptelor, a situației sale personale, respectiv faptul că inculpatul este la primul incident cu legea penală, s-a apreciat că pronunțarea condamnării reprezintă un avertisment suficient pentru acesta, scopul coercitiv și educativ al pedepsei putând fi atins și fără executarea pedepsei în regim de detenție, motiv pentru care s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani, stabilit în condițiile art. 82 alin. 1 C. pen.1969
Împotriva sentinței penale nr. 316/23.10.2014 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._ a declarat apel, în termen legal, inculpatul T. I., apel înregistrat la Curtea de Apel Timișoara la data de 26.02.2015.
Analizând apelul declarat de inculpat prin prisma motivelor invocate de acesta și din oficiu, conform art. 417 alin.2 C.p.p C.p.p., instanța constată că este ne întemeiat pentru următoarele considerente:
Starea de fapt reținută de prima instanță este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, respectiv declarațiile martorilor coroborate cu declarațiile inculpatului, care a recunoscut fapta – fila 27 dosar fond - dar nu a dorit să beneficieze de procedura simplificată reglementată de art.374 raportat la art.396 alin.10 C.pr.pen.- fila 29 dosar fond. În fapt s-a reținut că inculpatul în data de 31.05.2013 a condus pe drumurile publice autoturismul având în sânge o imbibație alcoolică ce depășește limita legală.
Art. 87 alin.1 din OUG 195/2002 care sancționează infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală prevede pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani. Art. 336 actualul Cod penal sancționează sub aspectul elementelor constitutive aceiași infracțiune, limitele de pedeapsă fiind închisoarea de la 1 la 5 ani sau amenda. Prin urmare, instanța de apel apreciază că sunt incidente dispozițiile relativ la legea penală mai favorabilă prevăzute de art. 5 din Codul penal întrucât deși aparent legea nouă este mai favorabilă inculpatului raportat la infracțiunea prevăzută de art.336 C.penal deoarece prevede ca sancțiune, alternativ pedeapsa închisorii cu cea a amenzii, nu se impune reținerea acesteia față de soluția ce va fi pronunțată. Instanța de apel apreciază că legea veche este mai favorabilă inculpatului din prisma posibilității aplicării suspendării condiționate a executării pedepsei fără impunerea unor obligații suplimentare în sarcina inculpatului și din prisma reabilitării de drept a acestuia în cazul în care nu comite infracțiuni în termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei.
Raportat la criteriile generale de individualizare a pedepselor reglementate de prevederile art. 74 actualul Cod penal - și care se regăsesc parte din acestea și în prevederile art.72 C.penal în vigoare la data săvârșirii faptei -, respectiv gravitatea infracțiunii săvârșite, împrejurările și modul de comitere a faptei, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, conduita inculpatului după săvârșirea infracțiunii, instanța de apel apreciază că nu se impune reducerea pedepsei aplicată inculpatului T. I., de 1 an închisoare.
Potrivit noului cod penal, pedeapsa a fost concepută ca o măsură de constrângere proporțională cu gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului și un mijloc eficient de reeducare a condamnatului și recuperare socială a acestuia, scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte. Instanța de apel reține și că pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și proporțională cu gravitatea faptelor comise. Infracțiunea a de conducere pe drumurile publice a unui autoturism sub influența băuturilor alcoolice aduce atingere relațiilor sociale referitoare la siguranța circulației pe drumurile publice, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului. În speță, pedeapsa de un an închisoare aplicată inculpatului apelant este justificată pentru a conduce la atingerea acestor deziderate. Nu în ultimul rând, este de subliniat că apărarea inculpatului este lipsită de consistență câtă vreme acesta arată că a intenționat să se deplaseze cu autoturismul pentru a achiziționa o baterie de telefon pentru a putea telefona la poliție să anunțe incidentul de la garaj. Starea de necesitate pe care o invocă inculpatul în apărarea sa nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 20 C.penl, nefiind în prezența unui pericol care altfel nu putea fi înlăturat decât prin conducerea de către inculpat a autoturismului sub influența băuturilor alcoolice, anunțarea poliției cu privire la incident putând fi realizată și prin alte mijloace licite.
Astfel, în temeiul art. 421 alin. 1 lit. b C.p.p. va fi respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul T. I. împotriva sentinței penale nr. 316 din 23.10.2014 pronunțată de Judecătoria Reșița .
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. va fi obligat inculpatul apelant la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 421 alin. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul T. I. împotriva sentinței penale nr. 316 din 23.10.2014 pronunțată de Judecătoria Reșița .
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă inculpatul apelant la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 14.05.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
L. ANI B. A. N.
Grefier,
C. U.
Red.-A.N.-19.05.2015
Tehnored- .C.U.-21.05.2015
Prima inst.: jud. H. L. F. – Judecătoria Reșița
| ← Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 443/2015.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 95/2015.... → |
|---|
