Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 443/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 443/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 23-04-2015 în dosarul nr. 2883/252/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 443/A
Ședința publică de la 23 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N.
Judecător L. Ani B.
Grefier A. J.
Ministerul Public este reprezentat de procuror E. B., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de P. de pe lângă Judecătoria Lugoj și inculpatul I. D. împotriva sentinței penale nr. 44/03.02.2015 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă inculpatul apelant, reprezentat de avocat ales D. A..
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Procurorul susține apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Lugoj, solicitând admiterea acestuia, motivat de faptul că hotărârea primei instanțe este nelegală sub aspectul aplicării prevederilor vechiului Cod penal ca lege penală mai favorabilă, deși în cauză legea nouă este mai favorabilă sub aspectul duratei termenului de încercare la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea apelului, desființarea sentinței pronunțată de Judecătoria Lugoj și pronunțarea unei hotărâri prin care să se reindividualizeze pedeapsa aplicată, în sensul coborârii acesteia sub limita minimă de 1 an, iar ca modalitate de executare să se dispună suspendarea condiționată. În cazul în care instanța va aprecia că se impune menținerea modalității de executare, solicită reducerea pedepsei și a termenului de încercare, arătând că pedeapsa aplicată de prima instanță este excesivă, precum și obligația de a nu conduce nici un autovehicul, raportat la faptul că infracțiunea comisă nu a avut urmări grave, inculpatul se află la prima abatere, regretă fapta, este căsătorit și are 2 copii în întreținere. Solicită să fie respinsă calea de atac promovată de P..
Procurorul având în vederea valoarea alcoolemiei de 2,7 gr%0, solicită respingerea apelului declarat de inculpat, precum și a dispoziției de a nu conduce autovehicule pe drumurile publice, pedeapsa aplicată acestuia fiind corect individualizată de prima instanță, atât sub aspectul cuantumului cât și al modalității de executare.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 44/03.02.2015 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr._, în baza art. 87 al 1 O.U.G.195/2002, privind circulația pe drumurile publice, cu aplicarea art. 5 din C.pen., precum și a art. 396 al. 10 din C.pr.pen. s-a dispus condamnarea inculpatului I. D., la o pedeapsă de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.
S-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a-II – a și b din Cod penal din 1968, pe durata și în condițiile art. 71 alin. 2 Cod penal din 1968.
În baza art. 861 Cod penal din 1968, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, iar în baza art. 862 Cod penal din 1968, stabilește un termen de încercare de 4 (patru)ani și 6 (șase) luni.
În baza art. 863 alin. 1 Cod penal din 1968, pe durata termenului de încercare, inculpatul a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:să se prezinte pe toată durata termenului de încercare, trimestrial la Serviciul de Probațiune T. ; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În baza art. 863 alin. 3 lit. e Cod penal din 1968, pe durata termenului de încercare, s-a impus inculpatului obligația de a nu conduce niciun fel de vehicule.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal din 1968, s-a suspendat executarea pedepselor accesorii, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
În baza art. art. 863 alin. 2 Cod penal din 1968, un exemplar al prezentei sentințe se va comunica Serviciului de Probațiune T..
S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 864 Cod penal din 1968, raportat la art. 83 și art. 84 Cod penal din 1968.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Lugoj nr. 2106/P/2013 din 23.10.2014, înregistrat data de 24.10.2014 sub nr._, a fost trimis în judecată inculpatul I. D. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzută și pedepsită de art.87 alin.1 din OUG.195/2002 (art. 336 alin.1 din Noul Cod Penal cu aplic. art. 5 din Noul Cod Penal).
În sarcina inculpatului s-a reținut că la data de 10.11.2013 inculpatul după ce a consumat băuturi alcoolice s-a urcat la volanul autoturismului marca CITROEN cu nr._ pe care l-a condus pe drumurile publice (străzile din municipiul Lugoj). În jurul orelor 18,26 în timp ce rula pe ., a acroșat ușor cu autoturismul susmenționat două bicicliste (pe numitele R. I. și B. A.) care se deplasau în aceeași direcție de mers cu cea a autoturismului condus de inculpat. În urma accidentului susnumitele au suferit leziuni ușoare, motiv pentru care nu au solicitat a li se elibera certificate medico-legale, nu au formulat plângere penală prealabilă, susținând că nu invocă pretenții civile de la conducătorul auto. După accident au fost sesizate organele de poliție care s-au deplasat la fața locului și constatând că inculpatul emana miros de alcool au procedat la testarea acestuia cu aparatul etilotest rezultatul fiind de 1,06 mg/l alcool pur în aerul expirat. După acest moment inculpatul a fost condus la spital unde i s-au recoltat două probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei și în urma analizelor de laborator s-a stabilit că inculpatul a avut o alcoolemie de 2,70 %o la prima recoltare, la orele 20:15 și de 2,50 %o la cea de a doua probă, la orele 21:15.
Prin încheierea pronunțată în camera de consiliu la data de 16.12.2014, în baza art. 346 al. 2 C.pr.pen. judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 2106/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Lugoj privind pe inculpatul I. D., trimis în judecată, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzută și pedepsită de art.87 alin.1 din OUG.195/2002 (art. 336 alin.1 din Noul Cod Penal cu aplic. art. 5 din Noul Cod Penal) și a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpatul I. D..
La termenul de judecată din data de 03.02.2014, inculpatului i-au fost aduse la cunoștință dispozițiile art. 374 C.pr.pen, acesta înțelegând sa dea o declarație potrivit art. 375 C.pr.pen prin care a arătat că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa prin rechizitoriu, nu mai solicită administrarea altor probe, solicitând ca la judecarea să fie făcută aplicarea disp. art. 396 al 10 din C.pr.pen.
Fiind declarată terminată cercetarea judecătorească, analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut aceiași stare de fapt cu cea descrisă în actul de inculpare.
În temeiul art. 386 C.pr.pen cu aplicarea art.5 Cod penal, reținând faptul că infracțiunea a fost comisă sub imperiul legii vechi, instanța a apreciat mai favorabilă pentru inculpat legea veche.
În drept, fapta inculpatului I. D. care la data de 10.11.2013 a condus un autoturism pe drumurile publice având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală constituie infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, prevăzută de art. 87 alin. 1 din O.U.G. 195/2002.
Elementul material al laturii obiective a infracțiunii a constatat în activitatea inculpatului de conducere a autoturismului marca CITROEN cu nr._ pe . Lugoj, - drum public conform art. 6 pct.14 din OUG 195/2002, având în sânge, potrivit buletinului de analiză toxicologică a alcoolemiei nr.560/A/13.11.2013 eliberat de IML Timișoara, o îmbibație alcoolică peste limita legală.
Urmarea imediată a constat în starea de pericol creată în privința traficului rutier care nu se poate desfășura în condiții de siguranță dacă conducătorii auto au în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală - 2,70 %o la prima recoltare, la orele 20:15 și de 2,50 %o la cea de a doua probă, la orele 21:15. Având în vedere că infracțiunea comisă este una de pericol, raportul de cauzalitate există în mod implicit și rezultă din însăși săvârșirea faptei, starea de pericol fiind generată în mod direct de activitatea infracțională a inculpatului.
Sub aspectul laturii subiective, instanța a constatat din probatoriul administrat în cauză că inculpatul, în mod deliberat, a consumat băuturi alcoolice și sub influența acestora a condus pe drumurile publice, fapt ce determină reținerea intenției indirecte în comiterea infracțiunii întrucât inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale, care era unul inevitabil - starea de pericol și chiar dacă nu l-a urmărit, a acceptat producerea acestuia, fiind conștient de pericolul intrinsec al acțiunii sale.
Pentru a stabili că fapta prezintă pericolul social al unei infracțiuni și a nu reține nici circumstanțe atenuante în legătură cu comiterea acesteia, instanța a avut în vedere gradul foarte ridicat al alcoolemiei, respectiv de 2.70 %o la prima recoltare, la orele 20:15 și de 2,50 %o la cea de a doua probă, la orele 21:15, inculpatul fiind de altfel depistat ca urmare a producerii unui accident rutier soldat cu rănirea numitelor R. I. și B. A. care au suferit leziuni ușoare.
La individualizarea judiciară a pedepsei și a modalității de executare, instanța a avut în vedere criteriile generale prescrise de art.72 Cod penal din 1968, în special gradul de pericol social al faptei, modul și împrejurările concrete ale comiterii acesteia, precum și persoana inculpatului, inclusiv a antecedentelor sale penale, a poziției procesuale în fața organelor judiciare.
Astfel, în ceea ce privește infracțiunea de „conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală”, prev. și ped. de art. 87 alin.1 din OUG 195/2002, instanța a avut în vedere o sancțiune corespunzătoare gradului de pericol social concret al infracțiunii, precum și periculozității infractorului care este cunoscut cu antecedente penale.Totodată, instanța a avut în vedere și modul de săvârșire a infracțiunii, precum și conduita inculpatului care în cursul urmăririi penale și în faza de cercetare judecătorească a avut o atitudine sinceră și a manifestat regret față de fapta comisă.
Instanța a apreciat că se impune interzicerea numai a drepturilor prevăzute la art.64 lit.a) teza a II a și b) Cod penal din 1968 față de natura infracțiunii săvârșite de către inculpat.
Cât privește individualizarea executării pedepsei, față de cuantumul acesteia, de persoana inculpatului, de periculozitatea socială a acestuia, lipsa antecedentelor penale ale inculpatul la data săvârșirii infracțiunilor care fac obiectul prezente cauze, s-a apreciat că reeducarea sa, precum și scopul sancționator și de prevenție generală al pedepsei pot fi atinse chiar fără executare în regim de detenție.
Împotriva sentinței penale nr. 44/03.02.2015 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr._ au declarat apeluri, în termen legal, P. de pe lângă Judecătoria Lugoj și inculpatul I. D., criticând-o ca netemeinică și nelegală.
P. de pe lângă Judecătoria Lugoj a criticat hotărârea în ceea ce privește regimul sancționator, apreciind că legea penală mai favorabilă este legea nouă, întrucât conform prevederilor art. 92 Cod penal actual durata termenului de supraveghere (la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere) este cuprinsă între 2 și 4 ani, astfel că apare mai defavorabil termenul stabilit conform vechii reglementări, cel de 4 ani și 6 luni. În aceste condiții, deși fapta a fost comisă sub imperiul legii anterioare, în cauză trebuie aplicată ca lege mai favorabile legea nouă.
În motivarea apelului declarat de inculpatul I. D. s-a solicitat reindividualizarea pedepsei în sensul coborârii acesteia sub limita minimă de 1 an stabilită de art. 87 alin.1 din OUG 195/2002, iar în temeiul art. 81 C.p. să se dispună suspendarea condiționată a executării pedepsei. S-a arătat că pedeapsa aplicată de prima instanță este excesivă raportat la dispozițiile art. 87 alin.1 din OUG 195/2002, în condițiile în care inculpatul a dat dovadă de sinceritate și regret, recunoscând în totalitate fapta și împrejurările în care a comis-o, pedeapsă care prin aplicarea dispozițiilor art. 396 alin.10 C.p.p putea fi coborâtă până la minimul de 1 an sau chiar mai mult, având în vedere faptul că noile dispoziții legale ale codului penal permit pentru această infracțiune aplicarea chiar și a unei amenzi. Totodată, inculpatul a învederat că obligația de a nu conduce nici un tip de autovehicule pe durata termenului de încercare este excesivă, raportat la faptul că infracțiunea reținută în sarcina sa nu a avut alte urmări, cum ar fi uciderea din culpă sau vătămarea corporală a unei persoane, obligația impusă de prima instanță fiind de natură a îngrădi drepturile și libertățile inculpatului în mod nejustificat.
Analizând apelurile declarate în cauză prin prisma motivelor invocate de apelanți și din oficiu, conform art. 417 alin. 2 C.p.p., instanța constată că apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Lugoj este neîntemeiat, iar apelul declarat de inculpat este fondat, pentru următoarele considerente:
În prealabil, instanța de apel constată că niciuna dintre căile de atac nu critică starea de fapt și încadrarea juridică dată faptei, iar în condițiile în care inculpatul a uzat de dispozițiile art. 274 C.p.p. nu mai este posibilă reanalizarea acestora. Din punct de vedere al încadrării juridice, în raport cu criticile aduse de inculpat, urmează a se verifica doar modul de determinare al legii penale mai favorabile.
Referitor la motivul de apel al Parchetului de pe lângă Judecătoria Lugoj se constată că este neîntemeiat în raport cu dispozițiile art. 16 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 potrivit cărora: „Pentru determinarea legii penale mai favorabile cu privire la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei conform art. 5 din Codul penal, instanța va avea în vedere sfera obligațiilor impuse condamnatului și efectele suspendării potrivit legilor succesive, cu prioritate față de durata termenului de încercare sau supraveghere.” Astfel, regimul suspendării sub supraveghere reglementat de Codul penal din 1969 este mai favorabil sub aspectul obligațiilor impuse (nu este obligatorie efectuarea unei munci neremunerate în folosul comunității) și al efectelor (reabilitarea de drept) față de noul Cod penal.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei și modalității de executare a acesteia, instanța de apel apreciază că se impune reducerea cuantumului acesteia și aplicarea suspendării condiționate, iar nu a suspendării sub supraveghere. Potrivit dispozițiilor art. 52 C.p. din 1969 pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului; scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte. Instanța de apel reține că pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și proporțională cu gravitatea faptelor comise. Este adevărat că inculpatul a circulat pe drumurile publice cu o valoare a alcoolemiei foarte mare (2,70%) și a acroșat ușor doi bicicliști, fără a se produce însă vătămări, dar pedeapsa nu are rol vindicativ, ci unul de prevenire a unor conduite similare și de reintegrare socială, de reeducare și nu de restricționare a situației unei persoane când acest lucru nu este necesar. Astfel, instanța de apel apreciază că circumstanțele privind valoarea alcoolemiei și pericolul manifestat pentru circulația pe drumurile publice este suficient să se reflecte în cuantumul pedepsei prin aceea că nu se va aplica o pedeapsă egală cu minimul special prevăzut de legiuitor, redus cu 1/3, în condițiile art. 396 alin. 10 C.p.p. (8 luni închisoare), ci se va aplica o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare. Este adevărat că inculpatul figurează cu antecedente penale, însă soluția de condamnare a fost pronunțată în 1996 pentru alt gen de infracțiune, neputându-se reține o perseverență în același gen de fapte.
Cu privire la modalitatea de executare, se constată că raportat la natura infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, la împrejurarea că fapta apare ca un eveniment izolat în conduita acestuia, nefiind raportate alte încălcări ale regimului circulației pe drumurile publice, că inculpatul a fost sincer și a colaborat cu organele judiciare pe tot parcursul procesului, se poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei. În acest sens, instanța de apel apreciază că simpla pronunțare a soluției de condamnare cu posibilitatea executării în întregime a pedepsei în cazul comiterii altor infracțiuni de către inculpat sunt apte pentru a conduce la prevenirea recidivării. În altă ordine de idei, se apreciază că nu se impune a se da o relevanță superioară împrejurării că inculpatul nu se află la primul conflict cu legea penală întrucât a trecut o perioadă considerabilă de timp de la momentul respectiv (1996) și nu există nici măcar indicii în sensul că în această perioadă ar mai fi comis alte fapte penale. Totodată, raportat la pericolul pentru societate pe care îl reliefează infracțiunea prevăzută de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, măsurile de supraveghere reglementate de art. 863 alin. 1 C.p. din 1969 nu ar fi de natură a avea vreun rol în sensul prevenirii unor fapte similare. Pe de altă parte, nu se justifică suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei nici măcar pentru a se putea uza de dispozițiile art. 863 alin. 3 lit. e C.p. din 1969, respectiv pentru a se impune obligația de a nu conduce nici un vehicul, întrucât starea de pericol social decurge din consumul de alcool, nu din lipsa unor abilități în a conduce autovehicule. În fapt, măsura dispusă de prima instanță urmărește să prevină comiterea unei fapte similare, ori în acest sens sunt dispozițiile art. 83 C.p. din 1969 care constituie un avertisment suficient pentru inculpat. Mai mult, trebuie avut în vedere că pedepsele și restricțiile impuse de în procesul penal urmăresc reintegrarea socială, adaptarea conduitelor inculpaților la normele legale și de conviețuire, și nu a le crea o situație mai grea decât se impune. Prin urmare, în condițiile în care starea de pericol pentru ordinea publică poate fi înlăturată prin simpla abținere a inculpatului de la comiterea unei fapte similare, când infracțiunea nu a produs și vătămări, când pentru o eventuală conduită similară inculpatul riscă executarea pedepsei, instanța de apel constată că se justifică suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Față de considerentele anterior expuse, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. se va respinge ca nefondat apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Lugoj împotriva sentinței penale nr. 44/03.02.2015 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr._ și în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. se va admite apelul declarat de inculpatul I. D., dispunându-se reducerea de la 2 ani și 6 luni închisoare la 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 5 C.p. și art. 396 alin. 10 C.p.p.; înlăturarea dispozițiilor privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei și suspendarea condiționată a executării pedepsei conform art. 81 C.p. din 1969.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin.3 C.p.p,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondat apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Lugoj împotriva sentinței penale nr. 44/03.02.2015 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr._ .
În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. admite apelul declarat de inculpatul I. D. împotriva aceleiași hotărâri.
Desființează în parte sentința penală nr. 44/03.02.2015 pronunțată de Judecătoria Lugoj și rejudecând:
Reduce de la 2 ani și 6 luni închisoare la 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare pedeapsa aplicată inculpatului I. D. pentru infracțiunea prevăzută de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 5 C.p. și art. 396 alin. 10 C.p.p.
Înlătură dispozițiile privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
În temeiul art. 81 C.p. din 1969 cu aplicarea art. 5 C.p. dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În temeiul art. 82 C.p. din 1969 stabilește termenul de încercare de 3 ani și 6 luni pe seama inculpatului.
În temeiul art. 71 alin. 5 C.p. din 1969 suspendă executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.p. din 1969 aplicabile conform art. 15 din Legea nr. 187/2012.
Menține în rest dispozițiile hotărârii penale atacate.
În temeiul art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 23 aprilie 2015.
Președinte, Judecător,
A. N. L. Ani B.
Grefier,
A. J.
Red. LB/27.04.2015
Tehnored A.J. /2 ex/29.04.2015
Prima instanță: Judec.Lugoj-E. C.P.
| ← Conducere fără permis (art.335 NCP). Decizia nr. 403/2015.... | Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Hotărâre din... → |
|---|
