Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 536/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 536/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 21-05-2015 în dosarul nr. 2870/325/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 536/A
Ședința publică de la 21 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. I. M.
Judecător G. B.
Grefier A. B.
Ministerul Public este reprezentat de procuror A. S., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află judecarea apelului declarat de contestatorul C. L. împotriva sentinței penale nr. 365 din 25.02.2015 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: contestatorul personal, în stare de deținere, asistat de avocat ales R. B..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul din oficiu al inculpatului solicită admiterea apelului și, în baza art.466 C.p.p., să se dispună rejudecarea cauzei, inculpatul a fost judecat în lipsă.
Procurorul pune concluzii de respingere a apelului declarat de către contestator, menținerea hotărârii primei instanțe, care a procedat corect la respingerea cererii de inadmisibilă.
Contestatorul, având cuvântul, a solicitat admiterea contestației.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 365/25.02.2015, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, în baza art. 426 C.p.p raportat la art. 431 C.p.p. a fost respinsă ca inadmisibilă în principiu contestația în anulare formulată de contestatorul C. L., deținut în P. Timișoara, aflat în prezent în executarea MEPI 550/2013 emis de Judecătoria Timișoara, împotriva sentinței penale nr. 1863/28.06.2012 din data de 30.01.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Timișoara.
A fost disjunsă cererea de redeschidere a procesului penal și s-a dispus înaintarea acesteia la Registratură în vederea repartizării aleatorii.
În temeiul art. 275 al.2 C.pr.pen., a fost obligat contestatorul la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 06.02.2015 sub numărul_, contestatorul C. L. a formulat contestație în anulare în dosarul nr._ .
În motivare, contestatorul a arătat că își întemeiază contestația pe dispozițiile art. 461 al.1 lit.b C.p.p. din 1969.
În fapt petentul a invocat că pedeapsa este prea mare în raport de fapta comisă și că a fost judecat în lipsă.
În raport de calificarea cererii ca fiind „contestație în anulare” și având în vedere că a fost invocat temeiul de drept corespunzător „contestației la executare” din vechiul cod de procedură penală, prima instanță a solicitat judecătorului de legat să ia o declarație petentului condamnat cu privire la obiectul prezentei cererii.
În fața judecătorului delegat petentul a declarat că a formulat o contestație în anulare și o cerere de redeschidere a procesului penale, pe care le menține(f. 23).
Cu privire la cererea de redeschidere a procesului penal prima instanță a dispus înaintarea la registratura instanței în vederea repartizării aleatorii.
Analizând acțiunea, prima instanță a constatat că în cauză se contestă hotărârea instanței pronunțată prin sentința penală nr. 1863/28.06.2012 de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, definitivă prin nerecurare la data de 16.07.2012, sentință ce a fost contopită prin s.p. 470/18.02.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar_/325/2012.
Prima instanță a reținut că în faza admisibilității în principiu a cererii de contestație în anulare se verifică îndeplinirea condițiilor privind hotărârile care se atacă, existența unuia din cazurile în care poate fi admisă contestația și formularea acesteia de către persoanele prevăzute de lege.
Verificând îndeplinirea acestor condiții în cauza de față prima instanță a constatat că cererea a fost formulată de către o persoană care are calitatea procesuală de a o promova – respectiv de către persoana condamnată. În ceea ce privește însă celelalte condiții, prima instanță a constatat că acestea nu sunt îndeplinite.
Prima instanță a reținut că în cauză contestatorul nu a indicat un temei de drept corespunzător motivelor arătate.
Cu toate acestea, analizând aceste motive, prin raportare la dispozițiile legale, prima instanță a constatat că acestea nu pot fi reținute ca descriind una dintre acele situații prevăzute de art. 426 c.p.p. ca fiind caz de contestație în anulare, contestatorul nefăcând vreo dovada în acest sens, instanța fiind limitată de lipsa probatoriului a cărui sarcină îi revenea contestatorului.
Prin urmare, pentru considerentele arătate anterior, prezenta contestație în anulare apare ca fiind inadmisibilă în principiu.
Pentru aceste considerente, în baza art. 426 C.p.p raportat la art. 431 C.p.p. a respins ca inadmisibilă în principiu contestația în anulare formulată de contestatorul C. L., deținut în P. Timișoara, aflat în prezent în executarea MEPI 550/2013 emis de Judecătoria Timișoara, împotriva sentinței penale nr. 1863/28.06.2012 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Timișoara.
A fost disjunsă cererea de redeschidere a procesului penal și s-a dispus înaintarea acesteia la Registratură în vederea repartizării aleatorii.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel contestatorul C. L., contestația nefiind motivată în scris ci doar oral în ziua judecății de către apărătorul din oficiu al inculpatului, care a arătat că solicită rejudecarea cauzei pe fond, întrucât a fost judecat în lipsă.
Examinând sentința penală apelată prin prisma motivelor de apel invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.417 alin.2 C.p.p., instanța constată că apelul declarat de contestatorul C. L. este nefondat, pentru următoarele considerente:
Din actele și lucrările dosarului s-a constatat că, condamnatul C. L. contestă sentința penală nr. 1863 din 28.06.2012 a Judecătoriei Timișoara, rămasă definitivă prin nerecurare la data de 16.07.2012 și nu a fost invocat niciun motiv care să fie încadrat în prevederile art.426 C.p.p., întrucât acesta a invocat doar că a fost judecat în lipsă, aspect care nu se regăsește în dispozițiile care reglementează în mod expres situațiile în care se poate formula calea extraordinară de atac a contestației în anulare. S-a mai invocat și motivul că pedeapsa aplicată în cauza respectivă este prea mare, în raport cu fapta comisă, însă nici acest motiv care privește individualizarea judiciară a pedepsei, nu poate constitui motiv al unei contestații în anulare. Tot în acest moment procesual trebuie avut în vedere și termenul de introducere a contestației în anulare, respectiv de 10 zile de la data când persoana împotriva căreia se face executarea a luat cunoștință de hotărârea a cărei anulare se cere, condamnatul aflându-se în executarea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 550/2013, din 04.03.2013 a Judecătoriei Timișoara,emis în baza sentinței nr.470/2013 a Judecătoriei Timișoara, hotărâre în care a fost contopită și pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1863/2012 a Judecătoriei Timișoara, începând cu data de 18.07.2012, astfel că termenul de 10 zile a expirat cu mult timp, cererea formulată de condamnat nici sub acest aspect nefiind admisibilă.
În calea de atac a apelului condamnatul a mai invocat dispozițiile art.426 alin.1 lit.c C.p.p., însă acest text de lege se referă la un motiv legat de completul care a soluționat cauza și poate fi invocat atunci când doar hotărârea a fost pronunțată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului, aspect însă nesusținut în concret de petent în apel.
Pentru toate aceste considerente, hotărârea instanței de fond este temeinică și legală, iar în consecință urmează a fi respins apelul declarat de condamnatul C. L..
Văzând și dispozițiile art.275 alin.2 C.p.p.,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 al. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondat apelul declarat de contestatorul C. L. împotriva sentinței penale nr. 365 din 25.02.2015 a Judecătoriei Timișoara.
În baza art. 275 al. 2 C.p.p. obligă inculpatul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Dispune plata sumei de 200 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului T..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 21 mai 2015.
Președinte, C. I. M. | Judecător, G. B. |
Grefier,
A. B.
RED:G.B/08.06.2015
Dact: A.B.2 exempl/ 27 Mai 2015
Primă instanță: Judecătoria Timișoara
Jud: B. N..
| ← Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr.... | Întrerupere executare pedeapsă/contestaţie (art.592 NCPP).... → |
|---|
