Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Decizia nr. 460/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Curtea de Apel TIMIŞOARA - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 460/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 27-04-2015 în dosarul nr. 7105/30/2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR.460/A

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 27 aprilie 2015

PREȘEDINTE: I. P.

JUDECĂTOR: C. C.

GREFIER: C. P.

P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a fost reprezentat de procuror C. M. U..

Pe rol se află judecarea apelului declarat de P. de pe lângă Tribunalul T. împotriva sentinței penale nr. 60/PI/06.03.2015 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ /2015.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru inculpatul intimat C. D. lipsă, avocat oficiu E. R., lipsind și partea resp. civilmente . și ANAF – DGRFP T..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Nemaifiind alte cereri instanța acordă cuvântul părților asupra apelului.

Procurorul susține apelul așa cum a fost motivat în scris și solicită admiterea acestuia, desființarea sentinței penale apelate și majorarea pedepsei inculpatului la 2 ani închisoare. Arată că pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a, tezaII-a, b și c Cp a fost aplicată în mod nelegal în condițiile în care pedeapsa principală stabilită a fost de 1 an și 6 luni închisoare întrucât prev. art.65 Cp stabilesc că această pedeapsă poate fi aplicată dacă pedeapsa principală este închisoarea de cel puțin 2 ani.

Avocatul din oficiu al inculpatului intimat C. D. solicită respingerea apelului declarat de parchet ca nefondat și menținerea sentinței penale apelate ca fiind legală și temeinică arătând că în mod corect a fost individualizată pedeapsa.

CURTEA,

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 60/PI/06.03.2015 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ /2015

În baza art.386 C.p.p., s-a respins schimbarea de încadrare juridică a faptei din rechizitoriu din art.9 al.1 lit.b din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41 al.2 V.C.p. și art.5 C.p., în art.9 al.1 lit.b din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art. 36 C.p. și art.5 C.p., cu privire la inculpatul C. D..

În baza art. 9 al.l lit.b din Legea nr.241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea art. 41 al.2 V.C.p. și art.5 C.p., cu aplicarea art.396 al.10 C.p.p., a condamnat inculpatul C. D. - născut la data de 01.05.1950 în loc.Frâncești, jud.V., fiul lui D. și E., domiciliat în ., ., cetățean român, divorțat, posesor a CI, . nr._, CNP_, fără antecedente penale, la o pedeapsă de:

- 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 65 al. l și 2 V.C.p., rap. la art. 9 al.l lit.b din Legea nr.241/2005, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art.64 lit.a teza II, b și c - dreptul de a exercita funcția de administrator al unei societăți comerciale V.C.p. pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale.

În baza art.71 V.C.p., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art.64 lit.a teza II, b și c - dreptul de a exercita funcția de administrator al unei societăți comerciale V.C.p. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 86¹și art. 71 al. 5 V.C.p., cu aplicarea art.5 C.p., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, precum și suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi pe durata suspendării pedepsei cu închisoarea sub supraveghere.

În baza art. 86^{2 V.}C.p., a stabilit un termen de încercare de 4 ani socotit de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

În baza art. 86^{3 V.}C.p., pe durata termenului de încercare a obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul T., căruia i se încredințează supravegherea la datele fixate de către acesta;

- să anunțe Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul T., în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea ;

- să comunice și să justifice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul T. schimbarea locului de muncă ;

- să comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul T. informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

A pus în vedere inculpatului, în baza art. 359 V.C.p.p., prevederile art. 86⁴V.C.p., rap. la art. 83 și 84 V.C.p., respectiv săvârșirea în termenul de încercare a unei infracțiuni intenționate, precum și neîndeplinirea, cu rea-credință a obligațiilor stabilite de instanță, precum și a celor civile, are drept urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, cu consecința executării în întregime a pedepsei.

În baza art.14 C.p.p. raportat la art.25 C.p.p., raportat la art.397 C.p.p. și cu aplicarea art.998, 999 C.civ. din vechiul cod civil, cu referire la art.6 al.2 din noul civil, a obligat inculpatul la plata sumei de 57.411 lei - daune materiale către partea civilă ANAF - Direcția Generală a Finanțelor Publice T..

A constatat că partea responsabilă civilmente . nu are capacitate procesuală, fiind în prezent radiată.

În baza art. 397 al.2 C.p.p., raportat la art. 11 din Legea nr. 241/2005, dispune aplicarea măsurii sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului până la concurența cu prejudiciul total datorat ANAF - Direcția Generală a Finanțelor Publice T..

În baza art.272 al.2 C.p.p, a obligat inculpatul la plata sumei de 1.100 lei, cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 272 al.2 C.p.p., a dispus plata sumei de 200 lei din fondul MJLC către Baroul T., reprezentând onorariul avocatului din oficiu.

În baza art. 13 din Legea nr.241/2005, art.7 din Legea nr.26/1990, a dispus comunicarea dispozitivului prezentei hotărâri, la data rămânerii definitive, către Oficiul Național al Registrului Comerțului - București în vederea înregistrării.

În baza art. 86³ al. 2 V.C.p., un exemplar al prezentei sentințe va fi comunicat Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul T..

Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 596/P/2010 din data de 17.11.2014 emis de P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, înregistrat pe rolul Tribunalului T. la data de 20.11.2014 sub număr unic de dosar_, au fost trimiși în judecată, în stare de libertate, inculpații C. (fost C.) V. T., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale cu aplicarea art. 41 al. 2 Cp și art. 5 NCP și C. D., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale cu aplicarea art. 41 al. 2 Cp și art. 5 NCP.

În sarcina inculpatului C. (fost C.) V. T. s-a reținut că, în calitatea sa de administrator al S.C. T. T. S.R.L., în continuarea aceleiași rezoluții infracționale, a întocmit în mod denaturat facturi fiscale de achiziții de cereale care au fost înregistrate în contabilitate (cele 162 de facturi fiscale false descrise mai sus) și menționate în declarațiile privind TVA, în vederea stabilirii în mod eronat a obligațiilor fiscale ale societății, cauzând prin aceasta un prejudiciu bugetului consolidat al statului în valoare totala de 210.943 lei.

În sarcina inculpatului C. D. s-a reținut că, în calitatea sa de administrator al S.C. D. P. SRL, în continuarea aceleiași rezoluții infracționale, nu a înregistrat în evidența contabilă a societății venituri obținute în perioada de referință octombrie- noiembrie 2006 din valorificarea unor importante cantități de cereale către . în cele trei facturi fiscale), cauzând prin aceasta un prejudiciu bugetului consolidat al statului în valoare totală de 57.411lei, reprezentat de TVA de plată la bugetul statului.

Prin încheierea penală din data de 20.02.2015, în temeiul art.46 C.p., a fost disjunsă cauza cu privire la inculpatul C. (fost C.) V. T. și judecarea separată a acestuia.

La termenul de judecată din data de 20.02.2015, inculpatul a înțeles să beneficieze de prevederile art. 374 al.4 C.p.p., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar, în filă separată, aceasta arătând că recunoaște săvârșirea faptei reținute în sarcina sa prin actul de inculpare și că dorește ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care și le însușește și nu mai are de propus alte probe în apărare, cererea inculpatei fiind admisă de către instanță.

Analizând materialul probator administrat în cele două faze ale procesului penal, respectiv: sesizarea penală nr._/22.01.2007 a Gărzii Financiare – Secția T. ; nota de constatare a Gărzii Financiare din data de 15.01.2007 ; facturile fiscale și chitanțele aferente achizițiilor de cereale efectuate de .; sesizarea penală formulată de D.G.F.P. Timișoara; procesul verbal de inspecție fiscală; situația facturilor emise în perioada octombrie 2006 - noiembrie 2006; situația facturilor privind achizițiile de cereale de către .; dispoziția privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală din data de 15.01.2007; istoricul . întocmit de O.R.C. de pe lângă Tribunalul T.; declarațiile inculpatului; ordine de plată bancare beneficiar .; borderouri de achiziții cereale; declarații inculpat, precum și orice alte înscrisuri, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În data de 12.02.2007 a fost înregistrată la P. de pe lângă Judecătoria Timișoara, sub nr.1815/P/2007, plângerea penală formulată de Garda Financiară T. (nr._/TM/22.01.2007, vol.III, p.13, dup) împotriva asociatului unic și administratorului S.C D. P. S.R.L., inculpatul C. D., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.9 alin.1 lit.b din legea 241/2005, constând în aceea că societatea ar fi achiziționat cereale de la persoane fizice de pe raza județului T. și a întocmit pentru aceasta borderouri de achiziție (vol.III, p.63-69, dup) care nu respectă prevederile O.M.F 1027/2006.

Prin rezoluțiile din datele de 04.09.2007 și 05.03.2009, P. de pe lângă Judecătoria Timișoara a confirmat începerea urmăririi penale, dispusă prin rezoluțiile organelor de poliție din aceleași date, față de învinuitul C. D. pentru infracțiunile prev. de art.4 și art.9 alin.1 lit.a, b și f din legea 241/2005, constând în aceea că, în calitate de administrator al ., a achiziționat cereale de la persoane fizice de pe raza județului T. pe care le-a comercializat către . Ploiești, în valoare totală de 195.199,81lei, fără a evidenția în contabilitate operațiunile comerciale efectuate, nu a fost găsit la sediul societății și nu a dat curs invitațiilor trimise de organele de control.

Prin rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara cu nr. 1815/P/2007, din data de 13.10.2009, infirmată parțial și completată prin ordonanța cu nr.4676/II/6/2010, din data de 21.11.2010, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului C. D. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.4, 9 alin.1 lit.f din legea 241/2005 și neînceperea urmăriri penale pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.43 din legea 82/1991 și disjungerea cauzei sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 9 alin.1 lit.a și b din Legea nr. 241/2005.

Prin ordonanța Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara cu nr. 596/P/P/2010, din data de 17.03.2014 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul C. D. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. art.9 lit. b din legea 241/2005, iar prin ordonanța din data de 18.03.2014 s-a dispus schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. art.9 lit. b din legea 241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 C.p. și art.5 N. C.p.

Conform verificărilor efectuate de organele de specialitate din cadrul Gărzii Financiare T. și DGFP T. ( ca urmare a solicitării organelor de poliție) rezultă că numitul C. D., în calitate de administrator al ., a achiziționat în perioada 18.09._07 cereale de la persoane fizice de pe raza județului T. pe care le-a comercializat către . Ploiești, în valoare totală de 195.199,81 lei, fără a evidenția în contabilitate operațiunile comerciale efectuate.

În timpul controlului efectuat (procesul verbal de control cu nr.5907/15.09.2008 al DGFP T.-Serviciul Inspecție Fiscală, vol.III, p.27, dup ) s-a stabilit că ., cu sediul declarat în Timișoara, ., nr.1, ., Timișora nu a condus niciun fel de evidență contabilă pentru perioada 18.09.2006 (data la care a fost înregistrată societatea) și până la data de 15.01.2007 (dată la care s-a efectuat controlul).

Societatea a avut ca asociat unic și administrator pe inculpatul C. D. și în perioada octombrie-noiembrie 2006 a emis un număr de trei facturi fiscale, constând în vânzarea de porumb boabe, către ., cu nr._/20.10.2006, în valoare de_.92 lei,_/05.11.2006, în valoare de_ lei și_/23.10.2006, în valoare de_.89 lei, din care TVA aferent în sumă totală de_ lei (vol.III, p.21,22,23).

Conform listei puse la dispoziție de către DGFP T.-Biroul gestionare formulare cu regim special (Anexa 12 la procesul verbal de control, p.56) rezultă că cele trei facturi fiscale au fost ridicate și emise de către ..

Obligațiile fiscale reținute de organele de control și datorate de societate, urmare a operațiunilor comerciale efectuate și a veniturilor realizate, omise a fi evidențiate în actele contabile, sunt în sumă de 57.411 lei și reprezintă impozit pe profit -26.245 lei și T.V.A.-31.166 lei.

Potrivit dispozițiilor art.9 al.1 lit.b din Legea nr.241/2005, constituie infracțiunea de evaziune fiscală omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate.

Având în vedere probele administrate în cauză, instanța a apreciat că fapta inculpatului C. D., asociat și administrator la . de a nu a înregistra în evidența contabilă în perioada octombrie-noiembrie 2006 venituri în sumă de 57.411 lei, provenind din vânzarea unor cantități de cereale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art.9 al.1 lit.b din Legea nr.241/2005.

Inculpatul C. D. nu a contestat calitatea pe care a deținut-o în mod oficial în societate în perioada 2006 –2007 și nici relațiile comerciale cu . Ploiești.

Cu privire la evidența contabilă a societății ., conform declarațiilor inculpatului și a probelor din dosar, aceasta practic nu a existat, sens în care inculpatul, încălcând prevederile legale statuate în art.10 al.1 din Legea 82/1991 - Legea contabilității rep., nu a condus și nici nu a organizat o evidență contabilă a societății, aspect ce contravine și prevederilor exprese cuprinse în art.10 al.3 din Legea contabilității nr.82/1991 rep., conform căruia „contabilitatea poate fi organizata și condusă pe bază de contracte de prestări servicii in domeniul contabilității, încheiate cu persoane fizice sau juridice, autorizate potrivit legii, membre ale Corpului Experților Contabili si Contabili Autorizați din Romania”, cu mențiunea că răspunderea în plan juridic, pentru organizarea și conducerea contabilității societății revenea administratorului statutar și faptic al ., inculpatul C. D..

Din ansamblul materialului probator administrat, rezultă faptul că inculpatul C. D. în calitate de fost administrator statutar și faptic în cadrul . nu a condus și organizat o evidență contabilă și pe cale de consecință nu a înregistrat și declarat organului fiscal teritorial veniturile obținute din operațiunile comerciale, într-o manieră deliberată, care să îi faciliteze sustragerea de la declararea și plata impozitelor și taxelor datorate bugetului consolidat al statului.

Declarația de recunoaștere a inculpatului se coroborează cu plângerea penală a Gărzii Financiare și a DGFP T., care reclamă neevidențierea în actele contabile veniturile obținute din vânzarea cerealelor în perioada 18.09._07 de către . Timișoara către . de 195.199,81 lei fiind încasată de beneficiar prin documente de încasare bancare. Sesizarea penală este atestată de nota de constatare din data de 15.01.2007 întocmită de comisarii Gărzii Financiare T., M. I. și D. I..

Procesul verbal de inspecție fiscală din 12.09.2008 întocmit de AFP T. atestă controlul tematic efectuat la sediul DGFP, fără ca societatea să fie reprezentată, constatându-se din nota de constatare din 15.01.2007 și din declarația inculpatului că societatea nu a condus evidența financiar contabilă cu toate că aceasta a desfășurat activități economice impozabile; totodată, în baza facturilor puse la dispoziție de DGFP ca urmare a operațiunilor comerciale efectuate, a veniturilor realizate, omise a fi evidențiate în contabilitate, a fost calculat prejudiciul datorat statului, de 57.411 lei, din care I/P 26.245 lei și TVA 31.166 lei.

La, dosarul de urmărire penală se regăsesc și borderourile de achiziție a cerealelor, facturi fiscale, acte bancare privind încasările . ORC privind firma D. P., hotărâri judecătorești civile privind respingerea plângerii contravenționale formulate de .>

Din probele administrate în cursul urmăririi penale a rezultat indubitabil faptul că, pe de o parte, inculpatul nu a condus nicio evidență contabilă, nici chiar primară (balanțe de verificare, jurnale de TVA, declarații fiscale, jurnale de vânzare sau cumpărare, sau registre de casă), sens în care nu au existat operațiuni evidențiate și înregistrate contabil sau declarate (raportate) organului fiscal teritorial (deconturile de TVA specifice), Administrației Finanțelor Publice Timișoara, de către fostul administrator al societății ., inculpatul C. D..

Din mijloacele de probă administrate în prezenta cauză s-a putut stabili fără echivoc faptul că inculpatul C. D. a derulat activități ilicite, care au vizat diminuarea veniturilor datorate bugetului de stat, venituri constând atât din impozite indirecte (TVA), cât și din impozite directe (impozit pe profit), creând practic o piață paralelă de achiziție și distribuție a mărfurilor din categoria cerealelor, acțiunile sale având repercusiuni grave în plan atât economic, financiar cât și social și afectând activitatea comercianților onești care își desfășoară activitate pe segmentul comerțului cu cereale.

În cauză există obligația de a consemna veniturile în cadrul activității comerciale în scopul impozitării. Această din urmă obligație, de a face înregistrări în contabilitate, este anterioară infracțiunii și coincide cu momentul la care inculpatul a ales să desfășoare o activitate comercială.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu intenție directă, intenția lui fiind calificată de scopul urmărit, respectiv sustragerea de la plata obligațiilor fiscale către stat.

Pentru aceste considerente, instanța a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa prin actul de sesizare, la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate ținând seama de dispozițiile art. 396 al.10 C.p.p., respectiv reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime – având în vedere aplicarea procedurii simplificate prev. de art. 374 și art.375C.p.p., ca urmare a solicitării acestuia, criteriile generale de individualizare prevăzute de art.74 C.p., respectiv gravitatea faptelor săvârșite și periculozitatea infractorului.

Instanța a apreciat că fapta inculpatului prezintă un pericol social deosebit. În acest sens poate fi observată valoarea ridicată a prejudiciului, precum modalitatea în care a fost adusă la îndeplinire hotărârea infracțională ce a avut drept consecință fraudarea bugetului public, în vederea atingerii scopului urmărit – obținerea unor foloase materiale ilicite.

În momentul individualizării pedepsei, instanța a luat în considerare și persoana inculpatului. Este în vârstă de 65 de ani, divorțat, cu afecțiuni medicale, iar din examinarea fișei de cazier judiciar, se constată că acesta nu este cunoscut în prezent cu antecedente penale.

Inculpatul C. D. a recunoscut inițial săvârșirea faptei, ulterior a arătat că de activitatea firmei sale s-a ocupat fiul său, pentru ca în fața instanței de judecată să recunoască învinuirea adusă și să regrete fapta comisă.

În vederea atingerii scopului pedepsei, instanța a aplicat pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru art. 9 al.l lit.b din Legea nr.241/2005, în formă continuată. De menționat faptul că de la data săvârșirii faptelor și până în prezent, textul de incriminare nu a suferit modificări ca și conținut, fiind aceleași inclusiv limitele de pedeapsă ( 2-7 ani închisoare). În cauza fiind încheiate 3 facturi pe parcursul a două luni de zile - octombrie-noiembrie 2006, instanta a reținut, sub aspectul comiterii infracțiunii, prevederile art. 41 al.2 V.C.p., fiecare dintre acțiunile inculpatului realizând conținutul legal al aceleiași infracțiuni.

În ceea ce privește legea aplicabilă în cauză, prin raportare la cuantumul pedepsei stabilite mai jos, fără aplicarea vreunui spor și a modalității de executare a pedepsei, instanța orientându-se asupra suspendării executării pedepsei sub supraveghere ( având în vedere dispozițiile art.16 al.2 LPACP, apreciind că vechea reglementare este mai favorabilă inculpatului din punct de vedere al obligațiilor impuse condamnatului și efectelor suspendării potrivit legilor succesive, cu prioritate față de durata termenului de încercare sau supraveghere ), instanța a conchis că legea veche este în ansamblul său mai favorabilă inculpatului, aplicând-o pe aceasta. Pentru aceste considerente, în baza art.386 C.p.p., instanța a respins schimbarea de încadrare juridică a faptei din rechizitoriu din art.9 al.1 lit.b din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41 al.2 V.C.p. și art.5 C.p., în art.9 al.1 lit.b din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art. 36 C.p. și art.5 C.p., cu privire la forma continuată a infracțiunii, chiar dacă sub acest aspect, la prima vedere legea nouă este mai favorabilă inculpatului, prevăzând un spor facultativ mai mic decât legea veche.

Instanța a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art.64 lit.a II, b si c V.C.p., pe o perioadă de 1 an.

Instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art.71 V.C.p. referitoare la pedeapsa accesorie în privința inculpatei.

Cu privire la aplicarea pedepsei accesorii și complementare, instanța a reținut că aplicarea art. 71 al.2 C.p., trebuie realizată în lumina jurisprudenței CEDO care, în cauzele Hirst c. Regatului Unit și S. și P. c. României, cât și în lumina Deciziei nr. XXIV/ 2007 a ÎCCJ, dată în soluționarea unui recurs în interesul legii, care a stabilit că interzicerea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a-c nu se face de drept, ci instanța trebuie să aprecieze în concret, prin raportare la criteriile prevăzute de art. 71 al.3 C.p. și la principiul constituțional al proporționalității. Astfel, instanța a apreciat că interzicerea drepturilor electorale de a fi ales, precum și a dreptului de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, este justificată în privința inculpatului, întrucât aceasta, atâta timp cât nu a fost în măsură să aprecieze valoarea unora din drepturile fundamentale prin care se exprimă personalitatea umană, respectiv veridicitatea operațiunilor comerciale, nu este în măsură nici să-și exprime punctul de vedere referitor la modalitatea în care sunt conduse treburile statului, iar adoptarea unui asemenea comportament nu poate fi compatibilă cu ocuparea unei funcții ce implică exercițiul autorității de stat. Interzicerea exercitării dreptului de a exercita funcția de administrator al unei societăți comerciale este justificată de împrejurarea că la săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală inculpatul s-a folosit de calitatea pe care o avea – administrator de drept și de fapt al ..

Constatând că sunt îndeplinite și celelalte condiții prevăzute de art.86 ind.1 V.C.p., cu aplicarea art.5 C.p., instanța a apreciat că reeducarea inculpatului poate avea loc și fără privarea de libertate, prezenta hotărâre de condamnare reprezentând un avertisment pentru inculpat, iar acesta, chiar și fără executarea pedepsei, nu va mai săvârși fapte prevăzute de legea penală, motiv pentru care a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o perioadă de 4 ani - termen de încercare, stabilit în condițiile prevăzute de art.86 ind.2 V.C.p.

Instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 86 ind.1 V.C.p., urmând ca în baza art.71 al.5 V.C.p., pe durata termenului de încercare, să se suspende și executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 86^{3 V.}C.p., pe durata termenului de încercare, a obligat inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere enumerate în dispozitivul hotărârii.

A pus în vedere inculpatului, în baza art. 359 V.C.p.p., prevederile art. 86^{4 V.}C.p., rap. la art. 83 și 84 V.C.p., respectiv săvârșirea în termenul de încercare a unei infracțiuni intenționate, precum și neîndeplinirea, cu rea-credință a obligațiilor stabilite de instanță, precum și a celor civile, are drept urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, cu consecința executării în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa pentru infracțiunea anterioară.

În ceea ce privește latura civilă a procesului penal, instanța a reținut că ANAF-DGFP T. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 57.411 lei, din care suma de 31.166 lei reprezintă TVA și 26.245 lei impozit pe profit (fila 75, vol.III din dosarul de urmărire penală).

În condițiile în care prin faptele sale ilicite inculpatul a cauzat un prejudiciu bugetului consolidat al statului, instanța apreciază că acest prejudiciu trebuie reparat, fiind și dovedit cu înscrisurile depuse la dosar ( acte contabile ), iar în declarația dată, inculpatul a arătat că este de acord să achite sumele solicitate de stat, această declarație reprezentând o recunoaștere a acestor pretenții, precum și principiul disponibilității care guvernează latura civila chiar si în procesul penal, motiv pentru care, în baza art.14 C.p.p. raportat la art.25 C.p.p., raportat la art.397 C.p.p. și cu aplicarea art.998, 999 C.civ. din vechiul cod civil, cu referire la art.6 al.2 din noul civil, a obligat inculpatul la plata sumei de 57.411 lei - daune materiale către partea civilă ANAF - Direcția Generală a Finanțelor Publice T..

În ceea ce privește partea responsabila civilmente, . a fost radiată din registrul comerțului în anul 2011, astfel că nu mai are capacitate procesuală de folosință și de exercițiu, iar lichidatorul a fost descărcat de orice îndatorire și responsabilitate, astfel că societatea nu are capacitate procesuală.

Definiția dată de practica judiciară pe baza legislației în domeniu, instituția procedurii falimentului constă în acel mod de încetare a persoanei juridice aplicabil în cazurile prevăzute de lege.

Mai mult, există o imposibilitate obiectivă cu privire la reprezentarea acestei societăți în fața instanței, iar ulterior, în faza executării silite a prezentei hotărâri sub aspectul laturii civile. Jurisprudența CEDO statuează că drepturile ocrotite de lege și instituțiile statale, trebuie să devină concrete și efective, iar în lipsa unui reprezentant al societății respective și a capacității de folosință și exercițiu a societății, aceasta nu poate avea calitate procesuală în prezenta cauză, iar dreptul părții civile nu ar fi decât iluzoriu și lipsit de concretețe.

Pe cale de consecință, instanța a constatat că partea responsabilă civilmente . Timișoara nu are capacitate procesuală, fiind în prezent radiată.

În vederea recuperării prejudiciului, în baza art. 397 al.2 C.p.p., raportat la art. 11 din Legea nr. 241/2005, instanța a dispus aplicarea măsurii sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului până la concurența cu prejudiciul total datorat ANAF - Direcția Generală a Finanțelor Publice T..

În baza art.272 al.2 C.p.p, a obligat inculpatul la plata sumei de 1.100 lei, cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 272 al.2 C.p.p., a dispus plata sumei de 200 lei din fondul Ministerului Justiției către Baroul T., reprezentând onorariul avocatului din oficiu.

În baza art.13 din Legea nr.241/2005, art.7 din Legea nr.26/1990, instanța a dispus comunicarea dispozitivului prezentei hotărâri, la data rămânerii definitive, către Oficiul Național al Registrului Comerțului - București în vederea înregistrării.

În baza art. 86³ al. 2 V.C.p., un exemplar al prezentei sentințe va fi comunicat Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul T..

Împotriva sentinței Tribunalului T. a declarat apel P. de pe lângă Tribunalul T. criticând-o pentru nelegalitate.

În motivare se arată că pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a, tezaII-a, b și c Cp a fost aplicată în mod nelegal în condițiile în care pedeapsa principală stabilită a fost de 1 an și 6 luni închisoare întrucât prev. art.65 Cp stabilesc că această pedeapsă poate fi aplicată dacă pedeapsa principală este închisoarea de cel puțin 2 ani.

Examinând cauza în raport cu motivele invocate precum și sub toate aspectele de fapt și drept, în conformitate cu prevederile art.417 al.2 Cpp, se constată că sentința apelată este temeinică și legală și nu există nici un motiv de desființare a acesteia.

În conformitate cu prevederile art.65 al.1 Codul penal anterior „pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi poate fi aplicată, dacă pedeapsa principală este închisoarea de cel puțin 2 ani și instanța constată că, față de natura, gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, această pedeapsă este necesară” iar potrivit prev. art.65 al.2 Codul penal anterior „aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă”

Așa cum rezultă din actele de la dosar inculpatul C. D. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art.9 al.1 lit. b din Legea 241/2005, faptă pentru care se prevede o pedeapsă cuprinsă între 2 și 8 ani închisoare și interzicerea unor drepturi.

Instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pedeapsă care este legală având în vedere că inculpatul a recunoscut fapta pentru care a fost trimis în judecată și a fost de acord cu judecarea cauzei în procedura simplificată prev. de art.396 al.10 Cpp, situație în care s-a dispus reducerea limitelor de pedeapsă cu treime.

Așa cum se poate observa din cele menționate mai sus aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi este obligatorie în cauza de față indiferent de cuantumul pedepsei aplicate, fiind incidente prevederile art. 65 al.2 Cp, astfel că atât pedeapsa principală cât și cea complementară aplicate sunt legale.

Prin urmare critica parchetului nu poate fi reținută astfel că în baza art.421 pct.1 lit. b Cpp se va dispune respingerea apelului ca nefondat.

Văzând și prevederile art.275 al.3 Cpp

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

În baza art. 421 pct.1, lit. b C.pr.pen., respinge ca nefondat apelul declarat de P. de pe lângă Tribunalul T. împotriva sentinței penale nr. 60/PI/06.03.2015 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ /2015.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 200 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu către Baroul T..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 27.04.2015.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,

I. PopescuConstantin C.

GREFIER,

C. P.

Red. C.C./ 30.04.2015

Tehnored. C.P./4 ex/26.05.2015

Primă instanță: Trib.T. – jud.D.C.