Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Decizia nr. 420/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 420/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 16-04-2015 în dosarul nr. 2968/115/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 420/A
Ședința publică de la 16 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. I. M.
Judecător G. B.
Grefier A. B.
Ministerul Public este reprezentat de procuror A. S., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află judecarea apelului declarat de inculpatul C. I. N. împotriva sentinței penale nr.3 din 3.02.2015 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: pentru inculpatul apelant lipsă, avocat din oficiu Țălan M..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța, văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, acordă cuvântul în dezbaterea apelului, potrivit art.420 alin.6 C.p.p.
Apărătorul din oficiu al inculpatului solicită admiterea apelului și, aplicarea unei amenzi administrative și pentru prima faptă din rechizitoriu, deoarece a fost recuperat parțial prejudiciul.
Procurorul pune concluzii de respingere a apelului declarat de inculpat, ca nefondat, menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală, nu poate fi aplicată o amendă administrativă.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 3/03.02.2015, pronunțată de Tribunalul C. – S. în dosarul nr._, în baza art. 9 alin. 1 lit. a din Legea 241/2005 cu aplic. art. 5 Cod penal, art. 41 alin. 2 Vechiul Cod penal, art. 74 lit. a și b Vechiul Cod penal, art. 76 lit d Vechiul Cod penal, art. 374 alin. 4 C.p.p. raportat la art. 396 alin.10 C.p.p., a fost condamnat inculpatul C. I. N., la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de Evaziune fiscală.
În baza art. 81 Vechiul Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 3 luni stabilit conform art. 82 Vechiul Cod penal; atrage atenția inc asupra disp art 83 Vechiul Cod penal.
A fost obligat inculpatul C. I. N. să plătească părții civile A. – Agenția Națională de Administrație Fiscală, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara, A.J.F.P. C. – S. suma de 7.295 lei, despăgubiri civile rămasă neachitată.
În baza art. 396 C.p.p. raportat la art. 16 alin.1 lit. h, art. 17 Cod procedură penală și art. 10 alin. 1 din Legea 241/2005 a fost încetat procesul penal față de același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, faptă prev. de art.9 lit. b din Legea 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 Vechiul Cod penal și art. 5 Cod penal.
S-a constatat că prejudiciul în valoare de 10.299 lei a fost achitat.
În baza art. 10 alin. 1 din Legea 241/2005 cu aplic. art. 5 Cod penal, art. 91 Vechiul Cod penal s-a aplicat inculpatului sancțiunea administrativă de 100 lei, amendă administrativă, care va fi înscrisă în cazierul fiscal.
A fost menținut sechestrul asigurător instituit prin ordonanța din data de 15.04.2013 asupra imobilului în suprafață de 205 mp, înscris în CF_ Caransebeș, nr. top 4687/36/20/15 și C1, top 4687/36/20/15, aparținând inculpatului C. I. N., până la achitarea integrală a prejudiciului.
În baza art. 274 alin. 1 C.proc.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 1500 reprezintă cheltuieli judiciare din faza de urmărire penală.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul C.-S. din dosarul nr. 127/P/2012 a fost trimis în judecată, în stare de libertate inculpatul C. I. N. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. și ped. de art. 9 alin. 1 lit. a din Legea 241/2005 rep. cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen.; art. 9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005 rep. cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen., ambele cu aplic. art. 38 alin. 1 C.pen.;
Dosarul a fost înregistrat la Tribunalul C.-S. în dosarul nr._ .
Prin încheierea camerei de consiliu din data de 14 octombrie 2014, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
În actul de sesizare s-a reținut, în fapt, în esență că, în perioada 2010 – 2011 inculpatul C. I. N. în calitate de administrator al . SRL Caransebeș, a executat lucrări de construcții și renovări imobile la diverse persoane fizice din Caransebeș fără a înregistra veniturile din contabilitate, folosind totodată la prestarea de activități în cadrul societății mai mult persoane, fără a le încheia contracte individuale de muncă, sustrăgându–se astfel de la plata obligațiilor fiscale la bugetul general consolidat de stat.
La data de 29.06.2012 Poliția Municipiului Caransebeș primește spre soluționare de la P. de pe lângă Tribunalul C. – S. dosarul penal nr. 322/P/2012 privind ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș din data de 14.06.2012 în dosarul nr. 275/P/2012 prin care s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul C. – S. în vederea efectuării de cercetări față de numitul C. I. N. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. și ped. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005 rep.
Prin ordonanța procurorului din data de 02.08.2012 la dosarul penal nr. 127/P/2012 este conexată sesizarea penală a Gărzii Financiare C. – S., înregistrată la P. de pe lângă Tribunalul C. - S. sub nr. 398/P/2012, formulată împotriva numitului C. I. N. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. și ped. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005 rep.
Dosarele nr. 127/P/2012 și 322/P/2012 au fost conexate la data de 18.07.2012 prin ordonanță, cercetările fiind continuate în dosarul nr. 127/P/2012.
Prin ordonanța din data de 15.04.2014 s-a dispus schimbarea încadrării juridice în infracțiunile prev. și ped. de art. art. 9 alin. 1 lit. a din Legea 241/2005 rep. cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen. Și art. 9 alin. 1 lit b din Legea 241/2005 rep., ambele cu aplic. art. 38 alin. 1 C.p.
La data de 19.05.2014, prin ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul C. - S. s-a dispus punere în mișcare a acțiunii penale împotriva suspectului C. I. N. pentru infracțiunile prev. și ped. de art. art. 9 alin. 1 lit. a din Legea 241/2005 rep. cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen. Și art. 9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005 rep., ambele cu aplic. art. 38 alin. 1 C.p.
Urmare materialului probator administrat în cauză au rezultat următoarele:
. SRL are sediul social în mun. Caransebeș și este înregistrată în Registrul Comerțului sub nr. J_, CUI_, activitatea principală a societății fiind conform clasificării, transporturi rutiere de mărfuri, iar ca obiect secundar de activitate, societatea efectuează lucrări de construcții clădiri rezidențiale și nerezidențiale.
În perioada august 2009 – iulie 2011, inculpatul C. I. N., în calitate de administrator în cadrul . SRL a primit la muncă pe numiții D. D., M. M. și B. I. care au desfășurat raporturi de muncă remunerate în cadrul societății fără a li întocmi contracte individuale de muncă.
Astfel sumele achitate cu titlu de salariu celor trei persoane au fost înregistrate în contabilitatea societății ca și cheltuieli privind plata personalului angajat și, prin nedepunerea acestora la organele fiscale, inculpatul a ascuns sursa impozabilă și taxabilă reprezentantă de salariul brut, sustrăgându-se astfel de la plata contribuțiilor și impozitelor datorate bugetului general consolidat de stat. Fapta descrisă este dovedită și prin faptul că analizându-se statele de plată întocmite și înregistrate de societate în perioada menționată se poate observa că cele trei persoane nu sunt cuprinse în aceste înscrisuri.
Numitul D. D. a fost retribuit lunar pentru activitățile desfășurate în cadrul societății cu suma de 400 lei în perioadele: august – decembrie 2009, aprilie – decembrie 2010, aprilie – iulie 2011. Numitul M. M. a fost retribuit lunar cu suma de 800 lei pentru muncile prestate aceleiași societăți în perioada martie – noiembrie 2010, iar numitul B. I., cu suma de 400 lei lunar în perioada decembrie 2009 – noiembrie 2010, și cu suma de 600 lei în perioada decembrie 2010 – martie 2011. Aceste sume au fost declarate pe parcursul cercetărilor, de către persoanele care au prestat raporturile de muncă, cu precizarea că anterior revenirilor în declarații în care au fost precizate aceste sume, persoanele au declarat că au primit în cadrul societății sume mai mari.
Conform procesului verbal al Gărzii financiare nr._ din 19.07.2012 s-a stabilit că sumele acordate de inculpat celor trei persoane cu titlu de salariu net, nu au fost evidențiate în contabilitate, fiind astfel asimilat un prejudiciu cauzat bugetului general consolidat în sumă de 31.245,40 lei, din care 15.001,40 lei reprezentând contribuții reținute de la angajat (stopaj la sursă) și 16.244,00 lei reprezentând contribuții datorate de angajator.
Conform procesului verbal de inspecție fiscală a D.G.F.P. C. – S. nr. 117 din 05.02.2013 s-a stabilit faptul că prejudiciul creat prin săvârșirea în formă continuată a infracțiunii de evaziune fiscală este în sumă de 27.807,00 lei, din care 22.975, 00 lei reprezintă contribuții angajat – angajator, iar 4.832 lei reprezintă impozitul pe veniturile din salarii. Această sumă a fost concluzionată și prin expertiza contabilă judiciară efectuată în cauză.
Întrucât după întocmirea raportului de expertiză, numiții D. D., M. M. și B. I. au revenit asupra declarațiilor inițiale, declarând perioade lucrate și sume încasate cu titlu de salariu mai mici, la data de 13.12.2013 prin ordonanța organului de cercetare penală s-a dispus efectuarea unui supliment la raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză, conform căruia prejudiciul creat prin săvârșirea în formă continuată a infracțiunii de evaziune fiscală este în sumă de 11.295,00 lei, apreciindu-se că acesta reprezintă un prejudiciu cert, întrucât expertul contabil a ținut seama de revenirile în declarațiile martorilor D. D., M. M. și B. I..
Fapta constând în neîntocmirea, neînregistrarea și nedeclararea contractelor individuale de muncă aferente numiților D. D., M. M. și B. I. pentru munca prestată în beneficiul societății administrate de inculpat în perioada august 2009 – iulie 2011, în vederea sustragerii de la plata obligațiilor fiscale datorate bugetului consolidat de stat, constituie infracțiunea de ” ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile” prev.de art. 9 alin. 1lit a Legea 241/2005 rep.
La data de 25.06.011 între . SRL, reprezentată de inculpatul C. I. N. și persoana fizică D. P., au încheiat în forma scrisă un contract de prestări servicii prin care prima se obligă la efectuarea unor lucrări de reparații și modernizări la locuința celui de – al doilea, în schimbul sumei de 9000 euro. În cuprinsul contractului este stipulat și faptul că inculpatul a primit de la co-contractant suma de 3000 euro. La data de 02.08.2011 numitul D. P. i-a achitat suma de 2.200 euro.
Printr-un angajament încheiat la data de 02.10.2011, consemnat olograf se arată că, până la data întocmirii documentului, inculpatul a primit de la numitul D. P. suma de 7500 euro din valoarea totală a contractului de 9.000 euro, cu precizarea că suma de 7500 euro încasată include și avansul.
Conform procesului verbal de inspecție fiscală a DGFP C. – S. nr. 117 din 05.02.2013 s-a stabilit faptul că prejudiciul creat prin săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală este în sumă de 10.232,00 lei, din care 6.139 lei reprezentând TVA sustras de la plată, iar suma de 4.093,00 lei reprezintă impozit datorat.
Prin raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit în dosar, expertul a concluzionat că prin neevidențierea în contabilitate a sumei încasate de la persoana fizică D. P. s – a creat un prejudiciu bugetului general consolidat al statului în sumă de 10.299,00 lei, din care 6.179,00 lei reprezintă TVA de plată, iar 4.120,00 lei reprezintă impozit pe profit datorat.
Între prejudiciile calculate de DGFP C. – S. și expertul contabil privind infracțiunea de evaziune fiscală se constată diferențe mici, astfel că se reține ca prejudiciu cert suma de 10.299,00 lei stabilită prin raportul de expertiză, sumă la calculul căreia s-a ținut cont de cursul valutar din zilele încasărilor.
Fapta constând în neevidențierea în contabilitate a veniturilor realizate de către inculpat ca urmare a executării lucrărilor de reabilitare a locuinței persoanei fizice D. P. în temeiul contractului încheiat în data de 15.06.2011, constituie infracțiunea de ”omisiune, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate” prev. de art. 9 alin. 1 lit. b Legea 241/2005 rep.
Faptele săvârșite de către inculpatul C. I. N. se probează prin următoarele mijloace de probă: sesizare penală a Gărzii Financiare C. - S. ( filele 9 - 11); sesizare D. P. (fila 18); copie contract (filele 19 - 20); proces verbal de constatare al Gărzii Financiare C. – S. (filele 32 -33); adresă ITM C. - S. (filele 44, 98, 100); proces verbal nr. 117/05.02.2013 al DGFP C. – S. ( filele 46-55); anexe privind salarii declarate (filele 56 - 68); copii state de plată salariați (filele 73 – 96); adresa A. nr._/28.05.2014 + anexe (filele 104-187); copii facturi fiscale (filele 197-201); declarații inculpat (filele 206 – 209; 215 – 222); raport de expertiză contabilă (filele 236-247); supliment la raportul de expertiză contabilă + tabele (filele 223-230); declarație martor D. P. (fila 259; filele 293-297); declarație martor P. D. (fila 287, 289); declarație martor C. A. C. (filele 291-292); declarație martor M. M. (filele 248-301); declarație martor D. D. (filele 302-306); declarație martor B. I. (filele 307-310); declarație martor F. I. (filele 311-313); fișa cazier inculpat (filele 315 – 316); ordonanță luare măsuri asigurătorii și proces verbal de aplicarea sechestrului penal (filele 317-323); delegație avocat (filele 365-366).
Referitor la persoana inculpatului C. I. N. se reține că a avut o atitudine sinceră pe parcursul urmăririi penale și al judecății; a achitat integral prejudiciul cauzat prin infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. b Legea 241/2005 și parțial, respectiv suma de 4000 lei din prejudiciul cauzat prin infracțiunea prev. de art. 9 lit. a Legea 241/2005; de asemenea inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale.
La termenul de judecată din data de 25 noiembrie 2014, ulterior citirii actului prin care s-a dispus începerea judecății, instanța a întrebat inculpatul dacă solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, aducându-i-se la cunoștință dispozițiile art. 396 alin.10 C. proc. pen. iar în urma răspunsului afirmativ al acestuia, a procedat la audierea inculpatului, în conformitate cu dispozițiile art. 375 Cod procedură penală. Inculpatul a recunoscut în totalitate faptele reținute în actul de sesizare solicitând să fie judecat în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care și le-a însușit.
Constatând vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, prima instanță l-a condamnat la o pedeapsă ale căror limite au fost reduse cu o treime, conform dispozițiilor art.375 raportat la art.396 al.10 Cod procedură penală.
Cu privire la legea penală aplicabilă în acest dosar prima instanță a reținut că, de la data săvârșirii faptelor și până la până la judecarea definitivă a cauzei a intervenit o nouă lege penală, astfel că prezentele fapte au fost analizate în raport de legea determinată ca fiind mai favorabilă, conform art.5 C. pen.
Pentru determinarea legii penale mai favorabile trebuie comparate legile penale succesive (cea din momentul săvârșirii faptei și cea din momentul judecării faptei) în raport de normele și instituțiile care guvernează răspunderea penală în cauza concretă dedusă judecății. Folosirea criteriilor de determinare a legii penale mai favorabile trebuie să conducă la găsirea acelei legi care oferă soluția cea mai favorabilă pentru infractor.
De asemenea, pentru identificarea legii penale mai favorabile s-a avut în vedere Decizia Curții Constituționale publicată în MO nr. 373 din 20.05.2014, obligatorie pentru instanțe potrivit art. 31 din Legea nr. 47/1992, prin care s-a constatat că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.
Astfel, prima instanță a constatat că, în ceea ce privește pe inculpatul C. I. N. care a achitat o parte din prejudiciul cauzat legea penală mai favorabilă este legea veche care, prevede la art. 10 din Legea 241/2005 în vigoarea la data săvârșirii faptelor că „În cazul săvârșirii unei infracțiuni de evaziune fiscală prevăzute de prezenta lege, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la primul termen de judecată, învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârșită se reduc la jumătate. Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 100.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se poate aplica pedeapsa cu amendă. Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se aplică o sancțiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar”.
De asemenea, prima instanță a reținut ca lege penală mai favorabilă legea penală veche și în ceea ce privește posibilitatea aplicării și efectele circumstanțelor atenuante precum și sub aspectul modalității de individualizare a pedepsei.
În raport de aceste considerente, la individualizarea pedepsei, prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 Vechiul Cod penal, limitele de pedeapsă, gradul ridicat de pericol social al infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, persoana inculpatului și împrejurările concrete în care s-a săvârșit fapta.
În această activitate, judecătorul trebuie să asigure un echilibru între criteriile de individualizare a pedepsei și scopurile pedepsei; o judecată echitabilă trebuie să aibă ca finalitate realizarea unei proporționalități juste, corespunzătoare faptei comise și vinovăției infractorului, reeducarea și reinserția socială a acestuia în restabilirea ordinii de drept prin stabilirea pedepsei de o manieră în care să funcționeze ca o forță socială pedagogică în societate.
În raport de aceste dispoziții legale, tribunalul a reținut că inculpatul C. I. N. nu este cunoscut cu antecedente penale, s-a prezentat în fața autorităților judiciare și a avut o atitudine sinceră pe tot parcursul urmăririi penale și al judecății, iar prin atitudinea sinceră prezintă garanții că scopul pedepsei astfel cum este definit de art. 52 Vechiul Cod penal poate fi atins și fără aplicarea unei pedepse privative de libertate.
În conformitate cu dispozițiile legale care pot fi aplicabile în cauză în sarcina inculpatului s-au reținut circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a și b Vechiul Cod penal, respectiv conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii și stăruința depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau a repara paguba pricinuită și se va face aplicarea dispozițiilor art. 76 lit. d Vechiul Cod penal, coborându-se pedeapsa sub limitele minime speciale prevăzute de lege.
În raport de aceste criterii, prima instanță a procedat la condamnarea inculpatului conform dispozitivului prezentei sentințe penale.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpatul C. I. N., solicitându-se modificarea în parte a sentinței penale apelate în sensul aplicării unei amenzi administrative și pentru prima faptă reținută în rechizitoriu în sarcina inculpatului, având în vedere achitarea în parte a prejudiciului produs.
Examinând sentința penală apelată, prin prisma motivelor invocate dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit dispozițiilor art.417 alin.2 C.p.p., instanța constată că apelul formulat de inculpatul C. I. N. este nefondat, hotărârea Tribunalului C. - S. fiind temeinică și legală.
Instanța de fond, pe baza întregului material probator existent în cauză a stabilit în mod corect starea de fapt dedusă judecății, respectiv aceea că inculpatul C. I. N., în calitate de administrator al . „ SRL Caransebeș, în perioada august 2009 – iulie 2011 nu a întocmit, nu a înregistrat și nu a declarat contractele individuale de muncă aferente numiților D. D., M. M. și B. I. pentru munca prestată în beneficiul societății administrate, în vederea sustragerii de la plata obligațiilor fiscale datorate bugetului consolidat de stat, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prin „ ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile, în forma prev.de art.9 alin.1 lit.a din Legea nr.241/2005, republicată”.
În sarcina aceluiași inculpat s-a reținut faptul că nu a evidențiat în contabilitate veniturile realizate ca urmare a executării lucrărilor de reabilitare a locuinței persoanei fizice D. P., în temeiul contractului încheiat în data de 15.06.2011 faptă care întrunește elementele constitutive de evaziune fiscală, constând în omisiunea evidențierii în actele contabile ori în alte documente legale a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate în forma prev.de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005, republicată.
Faptele descrise mai sus au fost dovedite prin probele administrate în cursul urmăririi penale, care se coroborează cu declarația de recunoaștere a inculpatului în cursul judecății, care a optat pentru procedura simplificată a recunoașterii învinuirii, prev.de art.396 alin.10 C.p.p., prezumția de nevinovăție fiind răsturnată în speța de față.
Pentru cea de a doua infracțiune descrisă mai sus, respectiv cea prev.de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005, republicată, instanța de fond a dispus încetarea procesului penal, raportat la dispozițiile art.16 alin.1 lit.h, art.17 C.p.p., coroborat cu art.10 alin.1 din Legea nr.241/2005, republicată, întrucât prejudiciul a fost recuperat în integralitate.
Cu privire la aceeași infracțiune se poate constat că au fost aplicate dispozițiile art.10 din Legea nr.241/2005, republicată, conform căreia dacă prejudiciul cauzat este de până ala 50.000 Euro, în echivalentul monedei naționale, cum este și cazul în situația de față, se aplică o sancțiune administrativă care se înregistrează în cazierul judiciar, Tribunalul C. S. pentru infracțiunea reținută mai sus dispunând aplicarea unei amenzi administrative în cuantum de 100 lei.
În ceea ce privește infracțiunea prev.de art.9 alin.1 lit.a din Legea nr.241/2005, republicată, inculpatul a achitat o parte din prejudiciul creat, prejudiciul final calculat fiind în sumă de 11.295 lei conform suplimentului la raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză, din care a rămas de achitat suma de 7295 lei, la care a fost obligat prin hotărârea penală apelată.
Instanța constată că solicitarea inculpatului de a dispune și cu privire la această infracțiune în aceeași manieră ca și în cazul infracțiunii prev.de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005, republicată, este nefondată întrucât în speță nu sunt întrunite condițiile impuse în mod imperativ de dispozițiile art.10 din Legea nr.241/2005, republicată, în primul rând în sensul achitării prejudiciului creat integral, iar acest lucru să se realizeze până la primul termen de judecată, când părțile sunt legal citate, astfel că acest text de lege invocat nu este aplicabil și nu poate fi dispusă sancțiunea amenzii administrative solicitate.
Cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei aplicată pentru această din urmă infracțiune se poate constata că au fost avute în vedere criteriile prev.de art.74 C.p., gradul de pericol social al infracțiunii, modalitatea și împrejurările comiterii faptei, mijloacele folosite, prejudiciul creat și parțial recuperat dar și circumstanțele personale ale inculpatului, care a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, nu are antecedente penale și a încercat să înlăture efectele infracțiunii prin plata prejudiciului creat bugetului consolidat al statului, în parte a sumelor datorate, reușind să achite o bună parte a prejudiciului, raportat la aceste elemente pedeapsa de 3 luni închisoare este una corect individualizată, iar executarea acesteia a fost suspendată condiționat, conform dispozițiilor art.81 V C.p., fiind îndeplinite condițiile acestui text de lege.
Se poate remarca și corectitudinea dispoziției de menținere a sechestrului asigurător dispusă asupra imobilului aparținând inculpatului, în loc. Caransebeș, în vederea recuperării integrale a prejudiciului, neachitat până la soluționarea prezentei cauze.
Pentru toate aceste considerente, văzând că nu sunt motive de desființare a hotărârii penale apelate, aceasta fiind temeinică și legală, instanța urmează să respingă ca nefondat apelul declarat de inculpatul C. I. N., menținând dispozițiile sentinței pronunțate de Tribunalul C. – S..
Văzând și dispozițiile art.275 alin.2 C.p.p.,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct.1 lit.b C.p.p. respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul C. I. N. împotriva sentinței penale nr.3 din 3.02.2015 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe apelant la plata sumei de 300 lei cheltuielile judiciare avansate de stat .
Dispune plata sumei de 200 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu din contul Ministerului Justiției în contul Baroului T..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 16.04.2015.
Președinte, C. I. M. | Judecător, G. B. |
Grefier,
A. B.
RED: G.B/20.04.2015
Dact: A.B.2 exempl/ 21 Aprilie 2015
Primă instanță: Tribunalul C. – S.
Jud: A. D.
| ← Redeschiderea procesului penal (la judecarea în lipsă)... | Infracţiuni la regimul vamal (Legea 141/1997, Legea 86/2006).... → |
|---|
