Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 860/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Curtea de Apel TIMIŞOARA - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 860/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 23-09-2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA PENALĂ

Dosar nr._ cod operator 2711

DECIZIA PENALĂ NR. 860/A

Ședința publică de la 23 Septembrie 2015

Completul constituit din:

PREȘEDINTE F. I.

Judecător D. V.

Grefier V. R.

Pe rol se află soluționarea apelului declarat de inculpatul apelant I. C. împotriva sentinței penale nr. 48 din 12 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._ .

Mersul dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 07.09.2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, și potrivit căreia în temeiul art. 391 alin.1 C.pr.pen., pronunțarea a fost amânată pentru termenul de astăzi, când,

CURTEA,

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 48 din 12 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._, în baza art.85 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplicarea art.37 al.1 lit. a Cod pen.1969, totul cu aplicarea art. 5 C. pen. și cu aplicarea art.374 al.4 rap la art.375, art.396 al.10 Cod pr.pen., a condamnat pe inculpatul I. C., fiul lui I. G. și I. D., născut la data de 04.05.1979, în Iași, jud. Iași, cetățean român, studii 4 clase, fără ocupație, loc de muncă zilier, stagiul militar nesatisfăcut,necăsătorit, 1 copil minor în întreținere, domiciliat în ., jud. C.-S., CNP_, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unuiautovehicul neînmatriculat.

În baza art.71 alin.1 C.pen.1969 cu aplicarea art.5 Cod pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a teza a II a și lit. b C.pen.1969, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art.71 alin.1 C.pen. 1969 cu aplicarea art.5 Cod pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a teza a II a și lit. b C.pen.1969, pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art.33 lit.a, C.pen.1969 rap. la art. 34 lit. b C.pen.1969 a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare.

În baza art.71 alin.1 C.pen. 1969 cu aplicarea art.5 Cod pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a teza a II a și lit. b C.pen.1969, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art.83 al.1 Cod pen. 1969 rap. la art.15 al.2 din Legea nr.187/2012, a revocat beneficiul suspendării condiționate a pedepsei de 1 (un) an și 3 (trei) luni închisoare, aplicată inculpatului prin Sentința penală nr.165/19.04.2011, a Judecătoriei Reșița, definitivă prin nerecurare, la data de 03.05.2011 și a dispus executarea acesteia alăturat pedepsei aplicate, inculpatul urmând a executa 2 (doi) ani și 9 (nouă) luni închisoare.

În baza art.71 alin.1 C.pen. 1969 cu aplicarea art.5 Cod pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a teza a II a și lit. b C.pen.1969, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art.274 alin.1 Cod pr.pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat. Onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 200 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției și va rămâne în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița, din data de 15.01.2014, întocmit în dosarul nr. 2712/P/2013, înregistrat la această instanță, la data de 21.01.2014, sub numărul_, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului I. C., pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat sau neînregistrat și de către o persoană care nu posedă permis de conducere,fapte prev. de art.85 alin.1 și art.86 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 republicat, cu aplicarea art.33 lit.b cod penal.

S-a reținut în esență, ca situație de fapt, că în data de 16.09.2013, în jurul orei 17,00, inculpatul a condus pe drumurile publice mopedul marca Honda neînregistrat și neînmatriculat în circulație, fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.

Situația de fapt ce a fost reținută în rechizitoriu a rezultat din coroborarea probelor administrate în faza de urmărire penală si materializate în: procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante întocmit de organele de poliție la data de 16.09.2013; procesul verbal de constatarea efectuării de acte premergătoare întocmit potrivit prevederilor art. 224 C. Pr. P..; declarațiile inculpatului I. C.; declarațiile martorilor M. D. și Biște D.; adresa nr._/20.09.2013 emisă de SPCRPCIV C. S.; adresa nr. 2171/04.10.2013 emisă de Primăria comunei Doclin; alte înscrisuri depuse la dosar.

Având în vedere noile modificări legislative, instanța, la termenul de judecată din data de 20.02.2014, în considerarea faptului că în cauză nu s-a început cercetarea judecătorească, în baza art.6 al.2 Legea nr.255/2013, a dispus transpunerea cauzei în cameră preliminară pentru a se urma procedura prev de art.342-348 Cod pr.pen.

Prin Încheierea din data de 08.05.2014, judecătorul de cameră preliminară, în baza art.346 al.2 Cod pr.pen. a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor, a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății față de inculpatul I. C. pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat sau neînregistrat și de către o persoană care nu posedă permis de conducere,fapte prev. de art.85 alin.1 și art.86 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 republicat, cu aplicarea art.33 lit.b cod penal.

La termenul de judecată din data de 04.12.2014, inculpatul a precizat că este de acord să beneficieze de dispozițiile art. 374 al.4 C.pr.pen., sens în care a arătat că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței, a solicitat că judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și nu a solicitat administrarea de probe noi. Totodată, inculpatul a consimțit să dea declarație și în fața instanței, sens în care s-a procedat la audierea acestuia, conform 375 al.1 C.pr.pen., declarația sa fiind consemnată și atașată la fila 49 din dosar.

La dosarul cauzei a fost anexat dosarul de urmărire penală nr.2712/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița, fișa de cazier judiciar actualizat a inculpatului I. C. (f. 41-42 dosar), sentința penală nr. 165/19.04.2011 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._ (f.45-46 dosar).

Examinând ansamblul materialului probator administrat în cauză, în ambele faze ale procesului penal, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 16.09.2013, în jurul orelor 00,30, lucrătorii Postului de Poliție Berzovia, în timp ce desfășurau activități de patrulare pe raza localității Fizeș, au identificat pe numitul I. C., din localitatea Tirol, care se afla în curtea imobilului cu nr. 325 din localitatea Fizeș, iar în fața imobilului se afla un moped marca Honda de culoare gri, pe a cărui șa erau 2 butuci de căruță

La solicitarea organelor de poliție, numitul I. C. a declarat că a venit cu mopedul din localitatea Tirol până în Fizeș, în vizită la numita M. D., care locuiește în imobilul nr. 325, precizând totodată că nu a posedat permis de conducere.

Din cercetările efectuate de organele de poliție s-a stabilit că, în data de 15.09.2013, în jurul orelor 17⁰⁰, inculpatul I. C., în urma unei conversații telefonice cu numita M. D., s-a deplasat, în jurul orelor 17³⁰, la locuința acesteia cu mopedul său marca Honda pe DJ 572, pe itinerariul Tirol – Fizeș, pentru a-i aduce niște must.

Ulterior, a fost efectuată și o verificare cu privire la situația mopedului, Primăria comunei Doclin a comunicat prin adresa nr. 2171/04.10.2013 că inculpatul I. C. nu figurează înregistrat cu un moped marca Honda în evidențele instituției (f. 20 dup).

Totodată, din adresa Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor C.-S. nr._/20.09.2013 a rezultat că inculpatul nu figurează în evidențe ca fiind posesor al permisului de conducere auto-moto, nici ca admis în urma unui examen auto până la data de 23.09.2013 (f. 19 dup).

Fiind audiat în faza de urmărire penală, inculpatul I. C. a recunoscut că a condus mopedul pe itinerariul Tirol – Fizeș, fără a poseda permis de conducere, iar mopedul nu era înregistrat la Primăria Doclin.

În faza de judecată, inculpatul a declarat faptul că recunoaște faptele ce au fost reținute în sarcina sa, astfel cum acestea au fost descrise în actul de inculpare, că își însușește probele administrate în faza de urmărire penală, că nu dorește administrarea altor probe noi și că dorește ca judecarea cauzei să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, conform dispozițiilor art.374 al.4, rap la art.375, art.377, art.396 al.10 Cod pr.pen. (fila 49 dosar).

Recunoașterea inculpatului s-a coroborat cu probele administrate în cauză în faza de urmărire penală, și anume: procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante întocmit de organele de poliție la data de 16.09.2013; procesul verbal de constatarea efectuării de acte premergătoare întocmit potrivit prevederilor art. 224 C. Pr. P..; declarațiile inculpatului I. C.; declarațiile martorilor M. D. și Biște D.; adresa nr._/20.09.2013 emisă de SPCRPCIV C. S.; adresa nr. 2171/04.10.2013 emisă de Primăria comunei Doclin; alte înscrisuri depuse la dosar.

Cu privire la legea penală aplicabilă, având în vedere faptul că, de la săvârșirea acestor infracțiuni – 15.09.2013 – și până la judecarea definitivă a cauzei a intervenit o nouă lege penală, instanța urmează să analizeze infracțiunile de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat sau neînregistrat și infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere,fapte prev. de art.85 alin.1 și art.86 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 republicat, cu aplicarea art.33 lit.b cod penal, în raport de legea determinată ca fiind mai favorabilă, conform art.5 C. pen. De asemenea, pentru identificarea legii penale mai favorabile se va avea în vedere Decizia Curții Constituționale nr.265/06.05.2014, publicată în M.Of. nr.373 din 20.05.2014, obligatorie pentru instanțe potrivit art. 31 din Legea nr. 47/1992, prin care s-a constatat că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.

Prin urmare, instanța, pentru a determina legea penală mai favorabilă în raport de infracțiunile comise a avut în vedere, în primul rând regimul sancționator prevăzut în cuprinsul celor două legi penale succesive, respectiv limitele de pedeapsă.

Astfel, s-a observat faptul că, la momentul comiterii faptei de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, prev. de art. 85 al.1 din OUG 195/2002 republicat, fiind sancționată cu pedeapsa închisorii de la 1 la 3 ani iar, ca urmare a adoptării noului cod penal, această faptă este prevăzută de dispozițiile art.334 al.1 Cod pen., fiind sancționată cu pedeapsa închisorii de la 1 la 3 ani sau cu amendă. Totodată, în ceea ce privește infracțiunea deconducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere,aceasta era prevăzută de art.86 al.1 din OUG nr.195/2002, fiind sancționată cu închisoare de la 1 la 5 ani, iar în prezent aceasta este reglementată de dispozițiile art.335 al.1 Cod pen., fiind sancționată cu aceeași pedeapsă a închisorii de la 1 la 5 ani.

În aceste condiții, având în vedere faptul că, regimul sancționator al celor două infracțiuni nu s-a modificat în mod substanțial, instanța a apreciat că un criteriu determinat pentru stabilirea legii penale mai favorabile îl reprezintă tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni, prevăzut în cele două legi penale succesive, întrucât potrivit ambelor legi au fost îndeplinite condițiile de existență ale concursului, fiind săvârșite de către inculpat până la condamnarea definitivă pentru vreuna dintre ele, fiind astfel concurente.

Așadar, instanța a constatat că dispozițiile art.34 al.1 lit. b Cod pen. 1969 stabilesc că sancționarea concursului, în cazul aplicării unor pedepse cu închisoarea, se face prin cumul juridic, cu aplicarea unui spor facultativ de până la 5 ani, în timp ce dispozițiile art.43 al.1 Cod pen., consacră pentru sancționarea acestui tip de concurs cumulul juridic cu spor obligatoriu și fix. Prin urmare, instanța a determinat ca fiind lege penală mai favorabilă dispozițiile Codului penal din 1969, având în vedere faptul că nu se impune aplicarea vreunui spor.

Pe cale de consecință, având în vedere aceste criterii de determinare a legii penale mai favorabile, analizate în concret în raport de starea de fapt și situația personală a inculpatului, instanța a apreciat, per global, ca fiind lege penală mai favorabilă vechiul cod penal și, astfel a analizat infracțiunile deduse judecății prin raportare la dispozițiile vechiului cod penal.

I. În drept, fapta inculpatului I. C., care, în data de 15.09.2013, în jurul orei 17⁰⁰, a condus pe drumurile publice, respectiv pe DJ 572, pe ruta Tirol – Fizeș, mopedul marca Honda, fără ca acesta să fie înmatriculat sau înregistrat, a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de punerea în circulație sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, prev. de art. 85 alin. 1 din OUG 195/2002 republicată.

În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii, instanța a constatat că existența elementului material, respectiv conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat a fost dovedită cu întreg materialul probator administrat în cauză. Acțiunea de conducere a unui autovehicul presupune activitatea unei persoane care, prin acțiunile sale, determină punerea în mișcare a vehiculului, prin acesta înțelegându-se orice mijloc de transport fără autopropulsie (bicicletă, căruță), autovehicul și determinarea traiectoriilor de deplasare pe drumul public. Astfel, din adresa nr. 2171/04.10.2013 a Primăriei comunei Doclin a rezultat că inculpatul I. C. nu figurează înregistrat cu un moped marca Honda în evidențele instituției (f. 20 dup).

Rezultatul socialmente periculos al activității ilicite realizate de către inculpat constă în crearea unei stări de pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice, pentru integritatea fizică a participanților la traficul rutier și a bunurilor materiale.

De asemenea, legătura de cauzalitate între elementul material și urmarea socialmente periculoasă a rezultat din însăși săvârșirea faptei.

Sub aspectul laturii subiective, instanța a reținut că, inculpatul a săvârșit fapta cu intenție indirectă, prevăzută de art. 19 alin.1 pct.1 lit. b Cod Penal 1969, întrucât acesta a prevăzut rezultatul faptei sale, respectiv punerea în pericol al siguranței circulației rutiere și a participanților la trafic și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui, fiind conștient că, prin conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat creează o stare de pericol pentru valorile sociale ocrotite prin norma de incriminare.

Instanța a constatat, așadar, că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, prev. de art. 85 alin. 1 din OUG 195/2002 republicată, a săvârșirii acesteia, cu vinovăție, de către inculpat astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 396 alin. 2 C. proc. pen a dispus condamnarea acesteia, urmând ca la individualizarea pedepsei să țină cont de dispozițiile art. 72 C. pen.1969 și art. 52 C. pen. 1969.

II. În drept, fapta inculpatului I. C., care, în data de 15.09.2013, în jurul orei 17⁰⁰, a condus pe drumurile publice, respectiv pe DJ 572, pe ruta Tirol – Fizeș, mopedul marca Honda fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule, întruneește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoana care nu posedă permis de conducere, prev. de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 rep.

Analizând latura obiectivă a infracțiunii sus-menționate, instanța a reținut că elementul material al acesteia a constat în acțiunea inculpatului de conducere pe DJ 572, pe ruta Tirol – Fizeș, a mopedului marca Honda, fără a poseda permis de conducere, aspect ce rezultă din adresa nr._/20.09.2013 a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor C.-S., în cuprinsul căreia se precizează faptul că inculpatul nu figurează în evidențe ca fiind posesor al permisului de conducere auto-moto, nici ca admis în urma unui examen auto până la data de 23.09.2013 (f.19 dup). Obligativitatea deținerii unui permis de conducere pentru conducerea mopedul marca Honda rezultă din dispozițiile art.6 pct.21 rap la art.20 din OUG nr.195/2002.

Urmarea imediată a constat într-o stare de pericol pentru valorile sociale ocrotite de lege și relațiile sociale referitoare la acestea, respectiv viața, integritatea fizică și psihică a participanților la trafic și integritatea bunurilor.

Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată a rezultat ex re, din însăși săvârșirea faptei, aceasta fiind infracțiune de pericol, pentru a cărei existență nu este necesară producerea unui rezultat concret, privit în materialitatea sa, fiind suficientă crearea unei stări de pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice și a participanților la trafic.

Sub aspectul laturii subiective, instanța a reținut că inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției indirecte, conform dispozițiilor art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. b C. pen.1969, întrucât a prevăzut rezultatul faptei sale și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui. Astfel, inculpatul, știind că nu deține permis de conducere, a condus mopedul marca Honda pe drumurile publice, respectiv pe DJ 572, pe ruta Tirol-Fizeș, acceptând posibilitatea creării unei stări de pericol pentru relațiile sociale privind circulația în siguranță pe drumurile publice, precum și pentru valorile sociale apărate prin dispozițiile legale în baza cărora a fost cercetat în cauză.

În consecință, instanța a apreciat că s-a făcut dovada existenței infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoana care nu posedă permis de conducere, prev. de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 rep., a săvârșirii acesteia, cu vinovăție, de către inculpat, astfel încât, în temeiul art. 396 alin. 2 din C.p.p., a pronunțat o soluție de condamnare față de aceasta.

Din analiza fișei de cazier judiciar a inculpatului (fila 41-42), a rezultat că faptele pentru care este cercetat în prezenta cauză au fost comise în stare de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art.37 al.1 lit.a Cod pen.1969, stare care este atrasă de condamnarea dispusă față de inculpat prin Sentința penală nr.165/19.04.2011, a Judecătoriei Reșița, definitivă prin nerecurare, la data de 03.05.2011, prin care acesta a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 1 an și 3 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, motiv pentru care a reținut că aceste infracțiuni au fost săvârșite în stare de recidivă postcondamnatorie.

La individualizarea judiciară a pedepselor, instanța a ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei, prev. de art. 72 cod penal 1969, care au arătat că, la stabilirea si aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în O.U.G.nr.195/2002 republicată pentru această infracțiune, reduse cu o treime, în conformitate cu dispozițiile art. 396 al.10 C.pr.pen., de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În această ordine de idei, instanța la stabilirea pedepsei, a avut în vedere: limitele legale de pedeapsă - închisoare de la 1 la 3 ani, respectiv închisoare de la 1 la 5 ani - reduse cu o treime ca urmare a aplicării dispozițiilor art.396 al.10Cod pr.pen.-, pericolul social concret al faptelor, prin raportare la ora la care inculpatul a condus un autovehicul neînmatriculat, fără a poseda permis de conducere, respectiv ziua, în jurul orelor 17⁰⁰, dând dovadă de o atitudine de indiferență față de siguranța traficului rutier și pietonal.

De asemenea, s-a avut în vedere faptul că, infracțiunile pentru care inculpatul a fost cercetat sunt infracțiuni de pericol, iar nu de rezultat și au fost puse în pericol viața persoanelor, sănătatea și integritatea fizică și psihică a participanților la trafic, precum și siguranța traficului rutier, împrejurări care impun adoptarea unei conduite prudente pe măsura responsabilității sporite a oricărui conducător auto în trafic.

Relevanță pentru determinarea periculozității infractorului prezintă și faptul că inculpatul nu este la primul incident cu legea penală, acesta suferind o condamnare pentru comiterea aceluiași tip de infracțiuni, respectiv conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolice ce depășește limita legală și conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere. Astfel, instanța, prin raportare la fișa de cazier a inculpatului (f.41-42), a constatat că acesta nu este la primul incident cu legea penală, fiind condamnat, prin sentința penală nr.165/19.04.2011, a Judecătoriei Reșița, definitivă prin nerecurare, la data de 03.05.2011, la o pedeapsă de 1 an și 3 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării acesteia.

În raport de acest din urmă aspect, instanța a apreciat că inculpatul nu oferă suficiente garanții cu privire la buna conduită, care să permită o altă individualizare judiciară a pedepsei, fiind de domeniul evidenței că aplicarea unei pedepse cu închisoarea nu a avut efectul scontat de reeducare și corijare a comportamentului, inculpatul perseverând în comiterea aceluiași gen de infracțiuni. Mai mult, pedeapsa cu suspendare condiționată aplicată s-a dovedit intru-totul inaptă în a-i forma inculpatului o atitudine corecta fata de munca si valorile sociale, acesta dând dovadă de o atitudine de sfidare față de normele legale, astfel că se va aplica pedeapsa închisorii, apreciată ca fiind aptă să răspundă exigentelor art.52 Cod pen.1969.

Mai mult decât atât, s-a avut în vedere faptul că, pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială, atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte.

În această ordine de idei, instanța a reținut și că pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și proporțională cu gravitatea faptelor comise, motiv pentru care, în raport de pericolul social concret al infracțiunii precum și de toate criteriile de individualizare prezentate, instanța va aplica inculpatului pedeapsa închisorii, apreciată ca fiind aptă să răspundă exigențelor și criteriilor stabilite de dispozițiile art. 52 C.pen.

Pentru toate aceste considerente, în baza art.85 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplicarea art.37 al.1 lit.a Cod pen.1969, totul cu aplicarea art.5 C. pen. și cu aplicarea art.374 al.4 rap la art.375, art.396 al.10 Cod pr.pen., a condamnat pe inculpatul I. C. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, pedeapsă considerată a fi de natură să ducă la atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei, respectând totodată criteriul proporționalității în raport de gravitatea infracțiunii și persoana inculpatului.

În baza art. 86 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplicarea art.37 al.1 lit.a Cod pen.1969, totul cu aplicarea art.5 C. pen. și cu aplicarea art.374 al.4 rap la art.375, art.396 al.10 Cod pr.pen., a condamant pe inculpatul I. C., la pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoana care nu posedă permis de conducere, apreciind că pedeapsă, în acest cuantum corespunde pe deplin scopului acesteia, definit prin art.52 din Codul penal, prin observarea criteriilor generale de individualizare prevăzute de art.72 din Codul penal.

În conformitate cu prevederile art.12 din Legea nr.187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele acesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă. Prin urmare, având în vedere că, în raport de infracțiunile comise, în speță a fost identificată ca lege mai favorabilă Cod Penal din 1969, instanța urmează să aplice dispozițiile acestuia în ceea ce privește pedepsele aceesorii și complementare.

Prin urmare, cu privire la aplicarea pedepselor accesorii inculpatului, instanța a reținut că, aceasta trebuie realizată atât în baza articolelor 71 și 64 C.pen.1969, cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, a Protocoalelor adiționale la Convenție și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului care, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. 2 și art. 20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenții de către România prin Legea nr. 30/1994.

Astfel, raportat la cauzele C. c. României (hotărârea din 1 iulie 2008) și Hirst c. Marii Britanii (hotărârea din 30 martie 2004), cauze în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că o aplicare automată, în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota, care nu lasă nici o marjă de apreciere judecătorului național în vederea analizării temeiurilor care ar determina luarea acestei măsuri, încalcă art. 3 din Primul Protocol adițional, instanța nu va aplica în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a teza I C.pen.1969, ci va analiza în ce măsură, în prezența cauză, aceasta se impune față de natură și gravitatea infracțiunii săvârșite sau comportamentul inculpatului.

Totodată, față de jurisprudența Curții Europene în materie, instanța va avea în vedere și decizia nr. LXXIV (74) pronunțată în data de 5.11.2007 de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii promovat de procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a stabilit că „dispozițiile art. 71 C.pen.1969 referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I – c C.pen.1969 nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 C.pen.1969”, decizie care este obligatorie, urmând, astfel, să îi dea deplină eficiență juridică în soluționarea prezentei cauze.

Astfel, în raport de natura faptelor săvârșite, instanța a apreciat că aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege, care este o valoare fundamentală într-o societate democratică, nu ar fi proporțională și justificată față de scopul limitării exercițiului acestui drept, motiv pentru care, în baza art. 71 C.pen.1969 rap. la art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen.1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe durata executării pedepsei principale.

Instanța a reținut că faptele săvârșite de inculpat au fost comise în condițiile concursului de infracțiuni, prev. de art. 33 lit.a C. pen.1969, toate fiind săvârșite până la condamnarea definitivă pentru vreuna dintre ele, astfel că pedepsele ce vor fi aplicate pentru fiecare din infracțiunile concurente se vor contopi, în temeiul art.34 lit.b Cod pen., inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare.

Analizând fișa de cazier judiciar a inculpatului (f. 41-42 dosar), instanța a constatat că inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr.165/19.04.2011, pronunțată de Judecătoria Reșița, în dosarul nr._, rămasă definitivă prin nerecurare, la data de 03.05.2011, la pedeapsa închisorii de 1 (un) an și 3 (trei) luni, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Prin urmare, având în vedere faptul că prezentele infracțiuni au fost săvârșite în termenul de încercare al suspendării condiționate, instanța, în baza art.83 alin.1 cod pen.1969, a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 (un) an și 3 (trei) luni închisoare, aplicată inculpatului prin Sentința penală nr.165/19.04.2011, pronunțată de Judecătoria Reșița, în dosarul nr._, rămasă definitivă prin nerecurare, la data de 03.05.2011 și a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, inculpatul urmând a executa pedeapsa de 2 (doi) ani și 9 (nouă) luni închisoare.

Împotriva sentinței penale nr. 48 din data de 12 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._ a declarat apel inculpatul I. C..

În memoriul de apel inculpatul a arătat în esență că față de circumstanțele comiterii faptei, poate beneficia de clemență din partea instanței, solicitând admiterea apelului și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, sancțiune ce ar asigura reeducarea sa. Arată în continuare inculpatul că fapta comisă, prin conținutul ei concret și prin atingerea minimă adusă valorilor sociale apărate de legea penală, nu prezintă gradul de pericol specific unei infracțiuni, așa încât pentru atingerea scopului legii penale să fie necesară aplicarea unei pedepse, resocializarea putând fi realizată prin aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.

Mai arată inculpatul că faptele reținute în sarcina sa, deși constituie infracțiuni de pericol, nu produc o lezare a valorilor ocrotite, ci creează o stare de primejdie asupra siguranței pe drumurile publice.

Sancționând administrativ o astfel de faptă nu înseamnă a o a o califica drept lipsită de pericol, ci reprezintă rezultatul unei diferențieri cantitative a pericolului, diferențiere care își regăsește efectul în natura reacției sociale care trebuie să fie proporțională.

A menționat disp. art. 72 Cod penal din 1969. Fapta a fost comisă pe un drum puțin circulat, gradul de periclitare a valorilor sociale de către apelant este unul minim și insuficient pentru ca fapta să constituie infracțiune.

În drept a invocat disp. art. 409 alin.1 lit. b, art. 410 alin.1, art. 412, art. 418, art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen..

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, prin prisma criticilor aduse acesteia în motivele de apel, precum și din oficiu, în limitele art. 417 și art. 418 C.pr.pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, Curtea constată că apelul declarat de inculpat este fondat pentru cele ce vor fi expuse în continuare:

Starea de fapt reținută de prima instanță este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul urmăririi penale și în cursul judecății.

Din probatoriul administrat rezultă, dincolo de orice îndoială rezonabilă că în data de 16.09.2013, în jurul orelor 00,30, lucrătorii Postului de Poliție Berzovia, în timp ce desfășurau activități de patrulare pe raza localității Fizeș, au identificat pe inculpatul I. C., din localitatea Tirol, care se afla în curtea imobilului cu nr. 325 din localitatea Fizeș, iar în fața imobilului se afla un moped marca Honda de culoare gri, pe a cărui șa erau 2 butuci de căruță

La solicitarea organelor de poliție, inculpatul I. C. a declarat că a venit cu mopedul din localitatea Tirol până în Fizeș, în vizită la numita M. D., care locuiește în imobilul nr. 325, precizând totodată că nu a posedat permis de conducere.

Faptele inculpatului I. C. astfel cum au fost descrise, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat și conducere pe drumurile publice a unui vehicul fără a poseda permis de conducere prev. de art. 85 alin.1, respectiv art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.

Fiind audiat, inculpatul a reunoscut comiterea faptelor, în faza de judecată solicitând instanței ca judecata cauzei să se facă în procedura simplificată prev. de art. 375 C.pr.pen..

Declerațiile inculpatului se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

Întrucât faptele au fost comise la data în data de 15.09.2013, anterior intrării în vigoare a Noului Cod Penal, în cauză se pune problema identificării legii penale mai favorabile inculpatului.

Pentru determinarea legii penale mai favorabile trebuie comparate legile penale succesive (cea din momentul săvârșirii faptei și cea din momentul judecării faptei) în raport de normele și instituțiile care guvernează răspunderea penală în cauza concretă dedusă judecății. Folosirea criteriilor de determinare a legii penale mai favorabile trebuie să conducă la găsirea acelei legi care oferă soluția cea mai favorabilă pentru infractor.

Analizând modalitatea de săvârșire a infracțiuninilor dispozițiile cuprinse în cele două legi penale care încrimiează faptele și în funcție de împrejurările care atenuează sau agravează pedepasa, în mod corect instanța de fond a identificat legea penală mai favorabilă pentru inculpat ca fiind art. 85 alin. 1 și art. 86 alin.1 din OUG nr. 195/2002 și Codul penal din 1969.

În ce privește individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, Curtea constată că prima instanță nu a făcut o individualizare corectă în raport de criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 Cod Penal de la 1969. Procedând la o reindividualizare a pedepsei, Curtea va ține seama de criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 Cod Penal de la 1969 care arată că la stabilirea și aplicarea pedepselor se tine seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsa fixate în partea specială pentru această infracțiune, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului, și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, prima instanță a aplicat o pedeapsă. Astfel, se are în vedere caracterul faptelor săvârșite: acestea fiind comise în timpul zilei, valorile sociale cărora li s-a adus atingere prin comiterea faptelor, dar și persoana inculpatului, care are antecedente penale, atitudinea procesuală a acestuia fiind sinceră pe parcursul procesului penal, precum și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Raportat la aceste criterii instanța apreciază că aplicarea unor pedepse orientate spre minimul special redus cu o treime potrivit art. 396 alin. 10 Cpr,pen., sunt în măsură să conducă la o reeducare a inculpatului și la prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni de către acesta.

Cu privire la susținerea inculpatului că faptele nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, aceasta nu poate fi primită.

În art. 18 ind. 1 Cod penal din 1969 se prevede că nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

La stabilirea în concret a gradului de pericol social – potrivit disp. art. 18 ind.1 alin. 2 Cod penal din 1969 - se ține seama de: modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit de făptuitor, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, de persoana și conduita făptuitorului.

Examinând cerințele sus menționate raportat la infracțiunile reținute în sarcina inculpatului, Curtea constată că nu se poate spune că acestea nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Astfel, infracțiunile de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, respectiv de conducere pe drumurile publice a unui vehicul fără a poseda permis de conducere, au ca obiect juridic special relațiile sociale referitoare la siguranța circulației pe drumurile publice, relații ce sunt vătămate prin săvârșirea faptelor. Fiind o infracțiuni de pericol, rezultatul constă într-o stare contrară celei existente anterior, în care este afectată desfășurarea normală a relațiilor sociale legate de siguranța circulației pe drumurile publice. În cazul acestor infracțiuni starea de pericol decurge din însăși săvârșirea faptelor. De asemenea, trebuie avut în vedere și faptul că inculpatul I. C. a condus mopedul neînregistrat, neînmatriculat și fără a poseda permis de conducere o distanță destul de lungă, din localitatea Tirol în localitatea Fizeș, pe un drum județean, în timpul zilei, orele 17,30, când traficul era intens, ceea ce denotă dispreț din partea inculpatului față de valorile sociale ocrotite.

În ce privește persoana și conduita făptuitorului, din fișa de cazier judiciar existentă la dosar, rezultă că acesta a mai săvârșit anterior alte infracțiuni, faptele ce fac obiectul prezentei cauze au fost comise în termenul de încercare a unei pedepse de 1 an și 3 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 165 din 19.04.2011 a Judecătoriei Reșița. Atitudinii de recunoaștere a faptelor de către inculpat și colaborarea sa cu organele judiciare, li se va da eficiență prin reținerea cauzei de reducere a pedepsei potrivit art. 396 alin. 10 C.pr.pen..

Față de toate aceste considerente, în opinia Curții, faptele comise de inculpat prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Ca atare, în baza art. art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, va admite apelul declarat de inculpatul I. C., împotriva sentinței penale nr. 48 din data de 12 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._ .

Va desființa sentința apelată sub aspectul individualizării pedepselor principale și rejudecând în aceste limite:

Va reduce pedeapsa aplicată prin sentință pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, prev. de art. 85 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal din 1969, art. 5 Cod penal și art. 396 alin. 10 C.pr.pen., de la 1 an închisoare la 10 luni închisoare.

Va reduce pedeapsa aplicată prin sentință pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal din 1969, art. 5 Cod penal și art. 396 alin. 10 C.pr.pen., de la 1 an și 6 luni închisoare la 10 luni închisoare.

În baza art. 33, art. 34 Cod penal din 1969, va contopi pedepsele astfel cum au fost reduse prin prezenta decizie și va aplica inculpatului pedeapsa rezultantă de 10 luni închisoare.

În continuare, se constată că potrivit fișei de cazier judiciar existentă la dosar inculpatul a săvârșit faptele ce fac obiectul cauzei de față în termenul de încercare a unei pedepse de 1 an și 3 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 165 din 19.04.2011 a Judecătoriei Reșița, rămasă definitivă la data de 03.05.2011.

Dispozițiile art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187 din 24 octombrie 2012, prevăd că regimul suspendării condiționate a executării pedepsei, inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de Codul penal de la 1969.

Prin urmare, în baza art. 83 Cod penal din 1969 rap. la art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012, va revoca beneficiul suspendării condiționate a pedepsei de 1 an și 3 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 165 din 19.04.2011 a Judecătoriei Reșița, rămasă definitivă la data de 03.05.2011 și va dispune executarea acesteia alături de pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani și o lună închisoare.

Va menține în rest sentința atacată.

În baza art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art. art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, admite apelul declarat de inculpatul I. C., împotriva sentinței penale nr. 48 din data de 12 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._ .

Desființează sentința apelată sub aspectul individualizării pedepselor principale și rejudecând în aceste limite:

Reduce pedeapsa aplicată prin sentință pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, prev. de art. 85 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal din 1969, art. 5 Cod penal și art. 396 alin. 10 C.pr.pen., de la 1 an închisoare la 10 luni închisoare.

Reduce pedeapsa aplicată prin sentință pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal din 1969, art. 5 Cod penal și art. 396 alin. 10 C.pr.pen., de la 1 an și 6 luni închisoare la 10 luni închisoare.

În baza art. 33, art. 34 Cod penal din 1969, contopește pedepsele astfel cum au fost reduce prin prezenta decizie și aplică inculpatului pedeapsa rezultantă de 10 luni închisoare.

În baza art. 83 Cod penal din 1969 rap. la art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012, revocă beneficiul suspendării condiționate a pedepsei de 1 an și 3 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 165 din 19.04.2011 a Judecătoriei Reșița, rămasă definitivă la data de 03.05.2011 și dispune executarea acesteia alături de pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani și o lună închisoare.

Menține în rest sentința atacată.

În baza art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 23.09.2015.

Președinte,Judecător,

F. IonescuDana V.

Grefier,

V. R.

Red.D.V./20.10.2015

Tehnored,V.R./06.10.2015

Judecătoria Reșița

Judecător H. L. F.

← Infracţiuni la alte legi speciale. Decizia nr. 702/2015. Curtea...		Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006.... →

Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 860/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 860/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA