Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Hotărâre din 15-09-2015, Curtea de Apel TIMIŞOARA

Comentarii

0

Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 15-09-2015

Dosar nr._ Operator 2711

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ Nr. 817/A

Ședința publică de la 15 Septembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE G. B.

Judecător C. I. M.

Grefier A. B.

Pentru astăzi s-a fixat termen pentru pronunțare asupra apelului declarat de inculpatul M. I. C. împotriva sentinței penale nr. 203 din 27.04.2015 a Judecătoriei Lugoj.

Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea pronunțată în ședința publică din 10 septembrie 2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, fiind stabilit termen pentru pronunțare pentru astăzi, când:

INSTANȚA

Deliberând asupra apelului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 203 din data de 27 Aprilie 2015, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Lugoj, în baza art. 26 C.pen. din 1969 (art. 48 C.pen.) raportat la art. 215 al. 2 C.pen. din 1969 (art. 244 al. 2 C.pen.), cu aplicarea art. 5 C.pen. și a art. 396 al. 10 C.pr.pen. a condamnat inculpatul M. I. C., la 7 pedepse de câte 2 ani și 3 luni închisoare, pentru complicitate la săvârșirea a 7 infracțiuni de înșelăciune.

În baza art. 290 C.pen. din 1969 (art. 322 C.pen.), cu aplicarea art. 5 C.pen. și a art. 396 al. 10 C.pr.pen. a condamnat același inculpat la 7 pedepse de câte 3 luni închisoare, pentru săvârșirea a 7 infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 33 lit. a și 34 lit. b C.pen. din 1969 (art. 38 al. 1 și 39 al. 1 lit. b C.pen.) cu aplicarea art. 5 C.pen. a contopit pedepsele anterior arătate și i-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, închisoarea de 2 ani și 3 luni închisoare, pe care a sporit-o cu 9 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.

A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a-II-a și b C.pen. din 1969 pe durata și în condițiile art. 71 alin. 2 C.pen. din 1969.

În baza art. 86¹ Cod penal, din 1969 a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, iar în baza art. 86² Cod penal, din 1969 a stabilit un termen de încercare de 5 ani și 6 luni.

În baza art. 71 alin. 5 C.pen. din 1969 a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 86³ alin. 1 C.pen. din 1969 pe durata termenului de încercare a obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul T. la datele fixate de acest serviciu; b)să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. art. 86³ alin. 2 Cod penal din 1969 a dispus ca un exemplar al sentinței să fie comunicat Serviciului de Probațiune T..

A atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și a obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere, prevăzute de art. 86⁴ C.pen. din 1969, raportat la art. 83 și 84 C.pen. din 1969.

În temeiul art. 25 și 397 C.pr.pen., raportat la art. 1357 C.civ. a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă C. Județeană de Pensii T. și a obligat inculpatul la plata sumei de_,93 lei, reprezentând daune materiale aferente dosarelor de pensionare ale numiților S. G., C. T., D. L., D. A., E. V., Olărița M. și V. G.. A respins în rest acțiunea civilă.

În baza art. 25 al. 3 C.pr.pen. a dispus desființarea totală a următoarelor înscrisuri: adeverința nr. 429/14.02.2001 emisă pe numele S. G.; adeverința nr. 439/14.06.2001 emisă pe numele C. T.; adeverința nr. 164/3.03.1995 emisă pe numele Z. S. ; adeverința nr. 446/14.06.2001 emisă pe numele D. L.; adeverința nr. 426/14.03.2001 emisă pe numele D. A.; adeverința nr. 148/02.03.2006 emisă pe numele E. V.; adeverința nr. 35/5.07.2005 emisă pe numele H. L.; adeverința nr. 114/27.11.2004 emisă pe numele P. E.; adeverința nr. 435/14.06.2001 emisă pe numele Olarița M.; adeverința nr. 439/14.05.2001 emisă pe numele Varadian G.; 2 adeverințe nr. 30/4.05.2005 emise pe numele P. A.; adeverința nr. 156/20.03.2006 emisă pe numele E. V.; adeverința nr. 462/16.09.2001 emisă pe numele B. A.; adeverința nr. 451/16.09.2001 emisă pe numele M. I.; adeverința nr. 82/15.07.1988 emisă pe numele I. C.; adeverința nr. 446/14.03.2001 emisă pe numele Budasca V.; adeverința nr. 451/14.03.2001 emisă pe numele I. V.; adeverința nr. 474/16.09.2001 emisă pe numele Petrut Silvea.

În baza art. 274 alin. (1) C.pr.pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a constatat următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Lugoj, întocmit la data de 14.12.2014 în dosarul nr. 586/P/2013, înregistrat la data de 05.12.2014 pe rolul Judecătoriei Lugoj sub nr._, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M. I. C. pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la înșelăciune și fals material în înscrisuri sub semnătură privată prevăzute si pedepsite de art. 48 C.pen. raportat la art. 244 alin. 2 C.pen. (7 infracțiuni), art. 322 C.pen. (7 infracțiuni), totul cu aplicarea art. 38 C.pen.

În fapt, prin actul de inculpare, s-a reținut că la data de 02.05.2012 organele de poliție din cadrul Biroului de Investigare a Fraudelor de la Poliția Municipiului Lugoj s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că angajați ai Casei de Pensii Lugoj, în perioada 2005-2012, au întocmit în fals adeverințe de vechime în muncă pentru mai multe persoane din localitățile Lugoj și F., acte ce nu corespundeau realității și care au fost utilizate pentru primirea de pensii de vechime de către respectivele persoane.

La nivelul unității de parchet din Lugoj s-a format dosarul penal nr. 864/P/2012.

Întrucât în cauză s-a stabilit că pensiile au fost acordate ilegal și în urma remiterii unor diverse sume de bani către angajați ai Casei de Pensii Lugoj, s-a procedat la declinarea competenței de soluționare a cauzei la P. de pe lângă Tribunalul T. în vederea efectuării cercetărilor sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 6-8, 132 și 17 din Legea nr. 78/2000. La data de 12.03.2013 prin ordonanța nr. 100/P/2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul T. s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de M. I. C., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 254 alin.2 C.p. rap. la art. 7 alin.1 din Legea nr. 78/2000, disjungerea și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Lugoj, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 215, 290 și 291 C.p.

Cercetările au fost reluate după disjungere în dosarul nr. 586/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Lugoj.

Din materialul probator administrat în cauză, procurorul de caz a reținut următoarea stare de fapt:

Numitul M. I. C. a fost angajat al Casei de Pensii Lugoj în calitate de inspector începând cu data de 11.12.2006, iar conform fișei de post nr. 198/06.12.2011 (a se vedea adresa nr._/31.05.2012 emisă de C. Județeană de Pensii T.) avea ca și atribuții de serviciu verificarea datelor și actelor din dosarele supuse procedurii de pensionare.

În același context, s-a stabilit că numitul M. I. C. a îndeplinit și funcția de contabil la ., iar numitul M. I., tatăl susnumitului, a avut calitatea de administrator al societății de mai sus, începând cu anul 1999 și până la radiere în anul 2005.

Adeverințele de vechime în litigiu față de care a existat suspiciunea că nu sunt conforme cu realitatea poartă antetul unei societăți comerciale din județul T. denumită “ Agroindustriala Honorici SA,” sunt următoarele:

- adeverința nr. 429/14.02.2001 emisă pe numele S. G.; adeverința nr. 439/14.06.2001 emisă pe numele C. T.; adeverința nr. 164/3.03.1995 emisă pe numele Z. S.; adeverința nr. 446/14.06.2001 emisă pe numele D. L.; adeverința nr. 426/14.03.2001 emisă pe numele D. A.; adeverința nr. 148/02.03.2006 emisă pe numele E. V.; adeverința nr. 35/5.07.2001 emisă pe numele H. L.; adeverința nr. 114/27.11..2004 emisă pe numele P. E.; adeverința nr. 435/14.06.2001 emisă pe numele Olarița M.; adeverința nr. 439/14.05.2001 emisă pe numele Varadian G.; 2 adeverințe nr. 30/4.05.2005 emise pe numele P. A.; adeverința nr. 156/20.03.2006 emisă pe numele E. V. ; adeverința nr. 462/16.09.2001 emisă pe numele B. A.; adeverința nr. 451/16.09.2001 emisă pe numele M. I.; adeverința nr. 82/15.07.1988.emisă pe numele I. C.; adeverința nr. 446/14.03.2001 emisă pe numele Budasca V.; adeverința nr. 451/14.03.2001 emisă pe numele I. V.; adeverința nr. 474/16.09.2001 emisă pe numele Petrut Silvea; adeverința nr. 37/20.02.2006 emisă pe numele C. G.; adeverința nr. 30/11.08.2004 emisă pe numele Stefănut V.; adeverința nr. 84//27.09.1999 emisă pe numele Botit D.; adeverința nr. 21/9.03.2000 emisă pe numele Badiceanu F..

După primele verificări efectuate, în cauză s-a procedat la întocmirea unor rapoarte de constatare tehnico-științifică grafică, pentru a se stabili persoanele care au semnat și întocmit documentele respective.

Potrivit concluziilor exprimate în raportul de constatare tehnico-științifică nr._/11.10.2013 (vol. I f.78-88) întocmit de serviciul criminalistic din cadrul IPJ T., semnăturile în litigiu de la poziția „DIRECTOR” din cuprinsul adeverințelor nr. 429/14.02.2001 (S. G.), 439/14.06.2001 (C. T.), 164/03.03.1995 (Z. S.), 446/14.06.2001 (D. L.), 426/14.03.2001 (D. A.) 148/02.03.2006 (E. V.), 35/05.07.2005 (H. L.), 114/27.11.2004 (P. E.), 435/14.06.2001 (Olarița M.), 439/14.05.2001 (Varadian G.), 37/20.02.2006 (C. G.) au fost executate de numitul M. I. C., iar cele de la poziția „DIRECTOR” din adeverințele nr. 30/04.05.2005 (P. A.) 156/20.03.2006 (E. V.) 30/11.08.2004 (Stefanut V.), 84/27.09.1999 (Botit D.) și 21/09.03.2000 (Badiceanu F.) au fost executate de numitul M. I..

Din același raport rezultă că semnăturile în litigiu de la rubrica „DIRECTOR” din cuprinsul adeverințelor nr.446/14.03.2001, 474/16.09.2001, 451/16.09.2001, 451/14.03.2001, 82/15.07.1988 nu au fost executate de numiții M. I. și M. I. C..

Aceeași concluzie cu privire la adeverința nr. 30/04.05.2005, care a fost realizată în procedeul de contrafacere prin copiere. Tot din același raport mai rezultă că nu există suficiente probe din care să rezulte că adeverințele nr. 30/11.08.2004, 84/27.09.1999, 21/09.03.2000 și 37/20.02.2006 au fost executate de M. I. ori M. I. C., însă în realizarea lor a participat un singur și același scriptor (30/11.08.2004, 21/09.03.2000 și 37/20.02.2006) și unul diferit în ceea ce privește adeverința nr. 84/27.09.1999.

Procurorul a analizat adeverințele de vechime pentru care s-a stabilit persoana care a întocmit-o și a semnat la rubrica „DIRECTOR”:

Adeverința 429/14.02.2001 (vol II fila 53-54) a fost emisă pe numele S. G. și atestă o vechime la societate a acestuia pe perioada ianuarie 1971 – decembrie 1973 și ianuarie 1982 – decembrie 1985. În fapt, susnumitul figurează în registrul de evidență zilieri de la Ferma 4 Fădimac 1981 – 1985 la fila 85 pagina 2, fila 88 pagina 2, fila 89 pagina 2, fila 90 pagina 2 cu o perioadă de lucru de 4 zile (iunie 1982), 3 zile (iulie 1982) și 4 zile (septembrie 1982), deci un număr total de 11 zile lucrate pentru anul 1982, 2 zile lucrate în anul 1983, 27 zile lucrate în anul 1984 și 11 zile lucrate în anul 1985. Aceeași persoană mai figurează în registrul de evidență zilieri Ferma 8 Honorici 1985 – 1991, fila 76 pagina 2, fila 78 pagina 2, fila 79 pagina 2, fila 80 pagina 2 rezultând un număr de 4 zile, 3 zile, 16 zile, 9 zile, 1 zi lucrate în anii 1985 – 1989, precum și în registrul de evidență zilieri ferma 7 Bara 1983 – 1991: fila 141 pagina 2, fila 142 pagina 2 din care nu rezultă vechimea în muncă pe perioada 1987 – 1994 și 1983 – 1991.

Adeverința emisă pe numele S. G. nr. 429/14.02.2001 a fost întocmită de către numitul M. I. C. în mod nereal, datele conținute neavând corespondent în registrele unității.

Mai mult, numărul de înregistrare „acordat” este posterior celui emis la data de 14.03.2001 (adeverința cu nr. 426/14.03.2001 pe numele D. A.).

Numitul S. G. (vol. IV, fila 1) beneficiar al adeverinței nr. 429/14.02.2001 nu a putut fi audiat, fiind grav bolnav.

Este născut în anul 1947, astfel că la data menționată în adeverință avea vârsta de 54 ani. Dosarul de pensionare s-a depus în anul 2011 (cererea nr.1037/13.09.2011 - vol.IV fila 7) cu complicitatea lui M. I. C. semnatar al adeverinței nr. 429/14.02.2001.

Adeverința nr. 439/14.06.2001 (vol II fila 56) întocmită și semnată de numitul M. I. C. se referă la numita C. T. și prezintă acesteia o „vechime neîntreruptă în muncă” pe perioada ianuarie 1980 – decembrie 1985, însă evidența o prezintă desfășurând activitate la ferma 3 (1978-1979 – fila 14 pagina 2, fila 18 pagina 2) pentru anul 1978 cu 4 zile luna martie, 13 zile luna aprilie și 4 zile luna iunie, pentru anul 1979 cu 4 zile luna aprilie, 4 zile luna iulie, 5 zile luna august, pentru anul 1980 cu 9 zile și pentru anul 1981 cu 8 zile la ferma 3 Ordos (1980 – 1981, fila 14-17 pag.2).

Aceeași persoană apare cu activitate lucrativă desfășurată la ferma 5 Bara 1980-1981, fila 11-13 pag.2, pentru anul 1980 cu o zi lucrativă în luna iulie, 3 zile în luna august și septembrie 1981, o zi în luna septembrie 1982, 3 zile în luna mai 1983, 13 zile în luna iulie 1984, 5 zile în luna august 1984, o zi în luna septembrie 1984 și 11 zile în luna decembrie 1984, 19 zile în anul 1985, iar conform registrului de evidență ziler Ferma 8 Honorici (_) filele 12-16 pag.2, susnumita ar fi prestat activitate lucrativă în anii 1985 (3 zile), 1986 (32 zile și ½), 1987(3 zile), 1988 (15 zile), 1989 (15 zile), 1990 (23 zile).

Adeverința emisă pe numele C. T. nu corespunde realității în sensul de desfășurare a activității lucrative pe perioadă neîntreruptă.

Mai mult, același număr de adeverință a fost atribuit și numitului Varadian G. (în prezent decedat), data pentru acesta din urmă fiind 14.05.2001, deci ambele adeverințe fiind cu același număr de înregistrare, însă cu date diferite.

Numita C. T. (vol. V, fila 115) a refuzat să dea declarații, însă din probele administrate rezultă că a solicitat pensionarea în anul 2011, (cererea nr. 2569/1.09.2011 vol.V fila 122).) iar la data înscrierii în adeverința nr. 439/14.06.2001 avea 46 ani.

Adeverința nr. 164/03.03.1995 (vol II fila 50) a fost emisă pe numele Z. S. și prezintă o situație lucrativă a susnumitului la . pe perioada 1987 – 1991 pe o perioadă neîntreruptă, deși din evidențele existente rezultă că acesta ar fi lucrat în societatea respectivă 23 zile în anul 1988, 16 zile în anul 1989, 30 zile și ½ în anul 1990 și 1991 (registrul de evidență zilieri Ferma 6 Honorici 1986-1991, fila 99 pag.2), 4 zile în anul 1985, 4 zile și ½ în anul 1986, 4 zile și ½ în 1989 (registrul de evidență zilieri nr. 8 Honorici 1985-1991, fila 97 pag.2).

Și în această situație adeverința nu corespunde realității și a fost semnată și întocmită de către numitul M. I. C..

Numitul Z. S. (vol. VI, fila 3) beneficiar al adeverinței nr. 164/03.03.1995 este născut în anul 1942

Fiul acestuia (Z. S. I. vol.VI, fila 1) s-a prezentat în anul 2009 la C. de pensii Lugoj (punct de lucru F.) a depus cererea nr.2565/21.08.2009 (vol.VI fila 12) pentru întocmirea documentelor de pensionare, unde a luat legătura cu M. I. C. care a întocmit documentele de pensionare, precum și adeverința nr. 164/03.03.1995.

În 1995 Z. S. avea 53 ani, neîndeplinind vârsta legală de pensionare.

Adeverința nr. 446/14.06.2001 (vol II fila 34) emisă pe numele D. L. atestă o activitate lucrativă a acestuia pe o perioadă neîntreruptă la . pentru aprilie 1974 – decembrie 1978.

Conform verificărilor efectuate la registrul de evidență zilieri Ferma 4 Fădimac 1975-1979 și Ferma 3 1978-1979, rezultă că susnumitul a desfășurat o activitate lucrativă de o zi în anul 1975, 25 zile în anul 1976, 2 zile în anul 1977, registrul de evidență zilieri Ferma 6 Honorici 1975-1977 f.38 pag.2 cu 3 zile în anul 1977, la registrul de evidență zilieri Ferma 5 1978-1979 fila 19 pag.2, cu o zi în 1978, registrul de evidență zilieri Ferma 3 1978-1979 fila 23, pag.2, cu 13 zile în anul 1978.

Prin urmare și datele menționate în această adeverință întocmită de către numitul M. I. C. și semnată de acesta nu corespunde realității.

De asemenea, același număr de adeverință a mai fost acordat și pe numele Budașca V. (446/14.03.2001).

Numitul D. L. (vol. IV,fila114) beneficiar al adeverinței nr. 446/14.06.2001 a depus actul în anul 2011 la C. de pensii Lugoj prin cererea nr.2556/15.07.2011.

În anul 2001 susnumitul nu îndeplinea condițiile de pensionare deoarece avea 50 de ani. Declară că a lucrat ocazional la societate.

Adeverința nr. 426/14.03.2001 (vol. II fila 40) emisă pentru numita D. A. prezintă acesteia o activitate lucrativă desfășurată la . pentru perioada ianuarie 1980 – decembrie 1990, perioadă neîntreruptă în muncă.

Verificările au conchis că susnumita a lucrat la societatea de mai sus la Ferma 5 Bara (1980-1985) pe o perioadă de 18 zile în anul 1980, 2 zile în anul 1981, 8 zile în anul 1982, 69 zile în anul 1982 și Ferma 7 Bara (1983-1991) pe o perioadă de, 91 zile în anul 1983, 15 zile în anul 1984, 85 zile în anul 1985, 133 zile în anul 1986, 66 zile în anul 1987, 95 zile în anul 1988, 121 zile în anul 1989 și respectiv 121 zile în anul 1990. Așa cum rezultă din cele prezentate și această adeverință cuprinde date nereale deoarece angajata – ziler – nu a prestat activitate lucrativă la societate pe perioadă neîntreruptă. Adeverința este semnată la rubrica „DIRECTOR” de către numitul M. I. C..

Numita D. A. (vol.III, fila 92) beneficiară a adeverinței nr. 426/14.03.2001 a depus dosarul de pensionare în anul 2011 (prin fiul său D. G., vol. III, fila 90) cu cererea nr. 2507/28.01.2011, iar susnumitul arată că D. A. nu a lucrat la ..

A înmânat dosarul de pensionare unei persoane de sex masculin la F. (la oficiul de predare al dosarelor de pensie) și ulterior a primit acasă decizia de pensionare.

Adeverința nr.148/02.03.2006 (vol. II fila 85) emisă pe numele E. V. arată că acesta a desfășurat activitate lucrativă la . pe o perioadă neîntreruptă din ianuarie 1981 până în luna iunie 1983, însă din verificările efectuate rezultă că susnumitul nu figurează în niciunul din registrele de evidență ale societății, iar adeverința nu este înregistrată în registrul intrare-ieșire al societății.

Numitul E. V. (vol.VI, fila 23), născut în anul 1947 și beneficiar al adeverinței nr. 148/02.03.2006 și de adresa de confirmare vechime nr. 156/20.03.2006, arată că în anul 2006 (23.01.) a depus prima cerere de pensionare neavând adeverința respectivă, (cererea nr.82/23.01.2006) însă ulterior a depus o nouă cerere de pensionare la data de 13.03.2006. Decizia de pensionare a fost primită în anul 2011.

Și în această situație actul este întocmit de M. I. C., semnat de acesta și prezintă o situație neconformă cu realitatea.

Carnetul de muncă al susnumitului nu relevă perioada inclusă în adeverință, deși acesta apare cu „contract de muncă” pe perioadă neîntreruptă.

Adeverința nr. 35/05.07.2005 (vol. II fila 62 ) eliberată pe numele H. L. din care rezultă că în perioada ianuarie 1982 – decembrie 1985 a fost angajată la . pe funcția de muncitor zilier.

Susnumita a depus dosarul de pensionare prin cererea nr.794/7.07.2005 (vol.IV fila 86) și a decedat la 26.12.2009.

Aspectele incluse în adeverință nu corespund realității deoarece numita H. L. nu figurează în registrele unității (proces verbal de verificare vol.II f.61).

Actul este întocmit de M. I. C..

Adeverința nr. 114/27.11.2004 (vol II fila 89) emisă pe numele P. E. atestă o activitate în muncă la . a susnumitei pe perioada august – decembrie 1986, februarie 1987, aprilie – decembrie 1987 și ianuarie – decembrie 1988.

Actul este întocmit de către numitul M. I. C. și semnat de acesta, prezintă o situație nereală, în sensul că beneficiara nu figurează în niciunul din registrele societății din perioada menționată.

Numita P. E. (vol. V, fila 81) beneficiară a adeverinței nr. 114/27.11.2004, născută în anul 1953, avea vârsta de 51 de ani la data înscrisă în

adeverință.

Susnumita menționează că a depus dosarul de pensionare în anul 2009 (cererea

nr.928/29.06.2009 ) primind decizia nr._/31.07.2009.

Adeverința 435/14.06.2001 (vol. II fila 29)emisă pe numele Olarița M.

relevă că susnumita a desfășurat activitate la . ca muncitor zilier pe perioadă neîntreruptă din iulie 1972 până în decembrie 1973 și între ianuarie 1999

și martie 2001.

Documentele analizate arată că numita Olarița M. a desfășurat activitate lucrativă la Ferma 3 – 1978-1979 (fila 70-71, pag.2) în anul 1978 un număr de 20 zile lucrătoare, 1979 cu 2 zile, la Ferma 3 O. 1980-1981 (fila 69-70, pag.2) cu 5 zile în anul 1980, 3 zile în anul 1981, la Ferma 6 Honorici (1982-1985, fila 71-72, pag.2) cu 2 ½ zile în anul 1982, 2 zile în anul 1983, 17 zile în anul 1984, 9 zile în anul 1985, 30 și ½ zile în anul 1986, 5 și ½ zile în anul 1987 și respectiv 23 zile în anul 1989.

Din cele verificate, cu privire la această adeverință rezultă că zona din registrul de muncă a fost radiată mecanic, iar actul emis pe numele Olarița M. are număr inferior în luna iunie 2001, 435 comparativ cu cel „emis” în luna mai la data de 14.05.2001 pe numele Varadian G., ce poartă numărul 439.

Așa cum s-a prezentat, și această adeverință întocmită și semnată de M. I. C. prezintă date nereale și neconforme cu realitatea privind activitatea desfășurată în „regim neîntrerupt” de către Olarița M. la .>

Numita Olarița M. (vol.IV, fila 27) beneficiară a adeverinței nr. 435/14.06.2001 a depus adeverința în anul 2011 la C. de pensii Lugoj. (cererea nr.2918/30.11.2011)

Adeverința 439/14.05.2001 (vol.II fila 22)emisă pe numele Varadian G..

Actul atestă celui menționat o vechime neîntreruptă la . pentru perioada martie 1996 – decembrie 1996, aspecte ce nu corespund realității, datele nefiind incluse în niciun registru al societății (proces verbal din 23.10.2013 vol.II, fila 23). Susnumitul este decedat la data de 9.09.2011.

Are depusă cererea de pensie de urmaș nr.4445/19.10.2011 (prin soția sa Varadian C. A. ).

Adeverința nr. 30/04.05.2005 (2 acte) (vol II fila 67-68) semnate la rubrica „DIRECTOR” de către numitul M. I., atestă că numitul P. A. a lucrat la I.A.S. Honorici la sectorul construcții, pe perioada martie 1984 – decembrie 1984 și respectiv martie 1985 – septembrie 1985 pe durată neîntreruptă.

Conform verificărilor efectuate rezultă că susnumitul a desfășurat activități lucrative la Ferma 4 Fădimac 1981-1985 (fila 77, pag.2) un număr de 5 zile în anul 1984, la

Ferma 5 Bara 1982-1985 (fila 71, pag.2) în anul 1984 un număr de 17 zile, la Ferma 8 Honorici 1985-1991 (fila 67, pag.2) un număr de 13 zile în anul 1985, la Ferma 2 Honorici 1982-1985 (fila 77, pag.2) un număr de 20 zile în anul 1984, la Ferma 1 Honorici 1982-1985 (fila 77, pag.2) în anul 1984 un număr de 20 și ½ zile.

Așa cum se poate observa, vechimea din adeverință nu corespunde cu cea regăsită în evidențe.

Actul a fost întocmit de către numitul M. I. și semnat la rubrica destinată conducătorului unității.

Numitul P. A. (vol. IV, fila 75) beneficiar în anul 2010 al adeverințelor nr. 30/04.05.2005 (2 acte). Susnumitul declară că a primit cele două adeverințe de la M. I. în anul 2010, după care si-a depus dosarul de pensionare la C. de pensii Lugoj (punct de lucru Buziaș) la data de 31.03.2010 și apoi la data de 3.08.2010 (volIV f.81,88)

În anul 2005 susnumitul avea vârsta de 60 ani, însă nu a desfășurat activitate lucrativă neîntreruptă la ..

Adeverința nr. 156/20.03.2006 (vol II fila 86) atestă o confirmare a adeverinței nr. 148/02.03.2006 pe numele E. V. către C. locală de pensii Lugoj, act ce nu corespunde realității, așa cum s-a menționat la adeverința nr. 148/02.08.2006.

Actul este semnat de M. I..

Numitul E. V. (vol.VI, fila 23), născut în anul 1947 și beneficiar al adeverinței nr. 148/02.08.2006 și de adresa de confirmare vechime nr. 156/20.03.2006, arată că în anul 2006 (23.01.) a depus prima cerere de pensionare neavând adeverința respectivă, (cererea nr.82/23.01.2006) însă ulterior a depus o nouă cerere de pensionare la data de 13.03.2006.

Adeverința nr. 462/16.09.2001 (vol II fila 13) emisă pe numele B. A..

Arată că și-a pregătit dosarul de pensionare în anul 2009 când a luat legătura cu M. I. care a emis adeverința nr. 462/16.09.2001.

Ulterior s-a prezentat la ghișeul Casei de pensii Lugoj unde a predat dosarul lui M. I. C..

Aspectul privind „obținerea” adeverinței în anul 2001 nu este real deoarece în perioada respectivă susnumita nu îndeplinea condițiile de pensionare, fiind născută în anul 1953 și având în anul 2001 vârsta de 48 de ani.

Adeverința nr. 451/16.09.2001 (vol. II fila 70) emisă pe numele M. I. (pentru care nu s-a stabilit scriptorul). Acesta arată că dosarul de pensie a fost depus la C. de pensii Lugoj în anul 2011 și că datele incluse în adeverință nu sunt reale deoarece nu a lucrat niciodată la societatea respectivă, aspect confirmat și de verificările efectuate, care au relevat faptul că susnumitul a fost introdus abuziv în registrele de zilieri ale societății, însă fără a avea o activitate lucrativă neîntreruptă.

Declarația susnumitului este semnificativă cu privire la faptul că nu a desfășurat niciodată activitate la societatea respectivă.

Adeverința nr. 82/15.07.1988 (vol. II fila 9)pe numele I. C. an

în care susnumita avea vârsta de 39 ani.

Susnumita și-a depus dosarul de pensionare în anul 2008 când o „persoană tânără de sex masculin” aflată la ghișeul de pensii din Lugoj i-a oferit „asistență”.

Și în această situație expertiza nu a putut stabili scriptorul, însă susnumita nu a desfășurat activitate lucrativă la societate.

Adeverința nr. 446/14.03.2001(vol. II fila 74) pe numele Budașca V., născută în anul 1951, a prezentat dosarul de pensionare în anul 2011, iar la data înscrisă pe adeverință nu avea vârsta de pensionare.

Aspectele înscrise în adeverința respectivă nu sunt reale, conform celor stabilite prin procesul verbal din 20.10.2014.

Deși adeverința este emanată de la ., raportul de expertiză, nu a putut stabili care este scriptorul, semnăturile nefiind efectuate de M. I. sau M. I. C..

Adeverința nr.451/14.03.2001(vol. II fila 4) pe numele I. V. ,născută în anul 1955, s-a prezentat în anul 2011 la C. de pensii Lugoj (punct de lucru F.) unde a luat legătura cu un anumit „C.” (n.n. M. I. C.) care i-a menționat că îi va rezolva dosarul de pensionare întrucât îi lipsesc câțiva ani de lucru.

Adeverința nu corespunde realității conform verificărilor efectuate la registrele societății.

Susnumitei i-a fost “acordată” o vechime nereală de 12 ani și 8 luni (1.03._93) ca ziler,în timp ce în cartea sa de muncă începe activitatea în anul 1994 în condițiile în care aceasta arată că nu a desfășurat niciodată activitate lucrativă la ., însă în anul 2012 a primit de la numitul „C.” copiile actelor de pensionare, ulterior beneficiind și de decizia de pensionare.

Adeverința nr.474/16.09.2001 (vol. II fila 82) pe numele P. S. născută în anul 1952 și-a depus dosarul de pensionare în anul 2011 la C. de pensii Lugoj (punct de lucru F.) unde „funcționarul” i-a precizat că îi lipsesc 2 ani vechime, dar că poate „achita” o sumă retroactivă în acest sens. Ulterior a primit decizia de pensionare nr._/22.12.2011.

Adeverința nr. 37/20.02.2006 emisă pe numele C. G. prezintă situația reală a angajatului la . așa cum rezultă din procesul verbal de verificare din 24.10.2013 (vol.II, f.105)

Adeverința nr. 30/11.08.2004 emisă pe numele Stefanut V. atestă situația reală a angajatului la .. Actul este real și verificat conform procesului verbal din 24.10.2013 (vol.II, f.105).

Adeverința nr. 84/27.09.1999 privește pe Botit D. și prezintă aspecte

reale din activitatea lucrativă a susnumitului la . conform procesului verbal din 24.10.2013 (vol. II, f.105).

Actul este semnat și emis de M. I..

Adeverința nr. 21/09.03.2000 se referă la Badiceanu F. și prezintă aspecte reale din activitatea lucrativă a susnumitului la . conform procesului verbal din 24.10.2013 (vol. II, f.105).

În ceea ce privește adeverințele nr. 30/11.08.2004, 21/09.03.2000 și 37/20.02.2006 raportul de specialitate precizează că scrisurile conținute în cuprinsul adeverințelor au fost întocmite de același scriptor, însă nu se poate stabili cu certitudine că ar fi una și aceeași persoană care a semnat la rubrica director din cadrul actelor menționate mai sus.

S-a procedat la disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor cu privire la persoana care a întocmit și semnat adeverințele nr. 446/14.03.2001, 474/16.09.2001, 451/16.09.2001, 451/14.03.2001, 82/15.07.1988, respectiv cui aparțin scrisurile din cuprinsul adeverinței nr. 462/16.09.2001.

În aceeași cauză s-a întocmit și raportul de constatare tehnico-științifică nr._/04.12.2013 a I.P.J. T., serviciul criminalistic din care rezultă că scrisurile referitoare la B. A. din registrul Ferma 6 Honorici (fila 6 pag.2 poz.22, fila 8 pag.2 poz.24, fila 11 pag.2 poz.8 și fila 12 pag.2 poz.25) precum și cele privind pe Budasca V. (fila 4 poz.5, fila 7 pag.2 poz.31), pe I. V. (fila 42 pag.2 poz.21 și fila 44 pag.2 poz.21), pe S. G. (fila 85 pag.2 poz.21, fila 88 pag.2 poz.21, fila 89 pag.2 poz.24, fila 90 pag.2 poz.24 din registrul Ferma 4 Fădimac) au fost parțial depuse peste un text scris anterior și radiat mecanic.

Titularii adeverințelor menționate mai sus au folosit aceste documente în vederea primirii drepturilor bănești referitoare la pensia de vechime.

În multe din cazurile respective numitul M. I. C. le-a comunicat beneficiarilor actelor false faptul că prin plata retroactivă a unor sume de bani poate fi achitată contribuția neplătită statului și recuperată astfel perioada de vechime necesară pensionării.

În fapt, este de notorietate că acest procedeu invocat nu este legal, este greu de acceptat, nefiind menționat în niciun document în vigoare cu privire la procedura de pensionare.

Prin urmare, cu bună știință persoanele respective au beneficiat de ajutorul primit de la cei doi inculpați care au semnat adeverințele supuse cercetării.

În cauză nu poate fi invocat faptul că actele s-au emis la datele înscrise în adeverințe deoarece, multe din persoane, la acele date, nu îndeplineau vârsta de pensionare iar datele inserate nu corespund registrelor . conform verificărilor efectuate pe fiecare registru în parte.

Rezultă că toate adeverințele în litigiu s-au întocmit în imediata apropiere a datei introducerii de către fiecare persoană a dosarului pentru pensionare la C. de pensii sau chiar în ziua depunerii dosarelor respective.

Este evident că adeverințele de vechime trebuiau să aibă un corespondent clar în Registrul unic de intrare-ieșire corespondență 2000-2003 (atașat ca mijloc de probă în dosar) al societății, însă niciunul din actele în litigiu nu a fost regăsit în acest registru ori altă evidență, conform verificărilor efectuate.

Mai mult, în registrele de zilieri ridicate de organele de cercetare penală unele rubrici au fost șterse mecanic iar alte date au fost completate fără a avea concordanță în situațiile de fapt existente.

Deși toată arhiva societății a fost supusă controlului nu au fost identificate și alte documente care să releve activitatea desfășurată la societatea respectivă a persoanelor beneficiare de adeverințe de vechime ce sunt cercetate în prezenta cauză (cum ar fi state de plată ,fișe de pontaj,cereri de eliberare adeverințe etc).

De altfel, așa cum rezultă din declarația martorei P. I. (vol. II, f.99) persoană care a desfășurat activitate la ., în perioada 1966 – 1999 ca gestionar și în perioada 2000 – 2003,referitor la zilieri, evidența era ținută în registre, existau state de plată și în perioada respectivă martora a avut sarcina de a elibera adeverințe de muncă și nu M. I. C..

În același context este relevant faptul că aceeași martoră arată că în perioada 2000-2003 la societate nu exista calculator, iar adeverințele emise erau completate numai la mașina de scris.

Așa cum s-a menționat, la dosar se află și adeverințe care exprimă realitatea întocmite în perioada de funcționare a societății. Aceste adeverințe se află în original la dosar putând fi ușor comparate cu adeverințele din litigiu (vol. II file 113-116).

Importantă cauzei este și declarația martorei T. T. (vol.II, f.100) persoană care a îndeplinit funcția de contabil principal la societate, care precizează că adeverințele de vechime se eliberau pe baza cererilor întocmite de către angajați, cereri ce erau înregistrate,în acord cu statele de plată existente,actele solicitate fiind înmânate pe bază de buletin și semnătură. Nici o astfel de cerere ori stat de plată corespondente cu adeverințele în litigiu nu au fost identificate în arhiva societății.

Așa fiind, persoanele beneficiare de pensie au avut parte de complicitatea inculpaților M. I. C. și M. I., persoane care au avut acces la actele și ștampilele societății.

Procurorul a mai reținut că niciuna din persoanele beneficiare ale adeverințelor de vechime nu au putut face dovada înscrierii perioadelor de vechime în carnetele de muncă.

La dosar se află o adresă emisă de Primăria comunei V.V. Delamarina, înregistrată sub nr. 1999/30.05.2012 (vol. I, f.58), din care rezultă că primarul localității, respectiv numitul S. I., împreună cu consilierul juridic confirmă vechimea în muncă a persoanelor enumerate în tabelul de la pag.2 din adresa Casei județene de Pensii T. nr._/17.05.2012 (vol.I, f.61-62), însă, așa cum rezultă din întregul material probator expus, acest aspect nu concordă cu realitatea. Această concluzie conduce la suspiciunea că și această adresă întocmită de primarul enunțat mai sus este falsă.

Din actele dosarului (vol. II fila 117) mai rezultă că în anul 2011 Primăria comunei V.V. Delamarina a emis și adeverința 242/7.02.2011 pe numele T. D., fiindu-i menționată o vechime în muncă de 16 ani și 12 zile la ..A, în condițiile în care la arhiva societății din anul 2005 nu ar mai fi fost permis accesul niciunei persoane.

Nu au fost făcute verificări cu cele două aspecte de mai sus, sens în care cauza a fost disjunsă, urmând a face obiectul unui nou dosar.

Procurorul de caz a mai învederat că după declanșarea anchetei în cauză, organele de cercetare penală au solicitat toate documentele aflate în arhiva Primăriei VV Delamarina cu referire la arhiva predată de către societatea Agroindustriala Honorici SA.

În acest sens, s-au predat un număr de 16 Registre de zilieri, conform procesului-verbal din data de 12.09.2012 (vol.I fila 127).

Pe parcursul derulării investigațiilor, în mod repetat s-au solicitat și alte documente ale societății în situația în care exista suspiciunea că acestea existau și nu s-au predat.

În mod surprinzător, după aproximativ 1 an, Primăria VV Delamarina prin adresa 3195/13.09.2013 (vol. I fila 126 ) emisă de primar S. I. a comunicat faptul că mai există 17 Registre de zilieri nepredate, care ulterior sunt predate autorităților la data de 3.10.2013 (vol. II fila 186.)

Prin urmare, s-a reținut că rezultă evident că la actele societății în litigiu au avut acces și alte persoane, de la predarea arhivei în 2005 și ulterior (îndeosebi pe parcursul desfășurării investigațiilor din prezenta cauză timp de 1 an).

Aceste aspecte procurorul de caz a arătat că urmează să fie verificate prin disjungerea cauzei.

Cele enunțate mai sus au determinat verificarea tuturor celor 33 registre de zilieri cu privire la adeverințele neconforme cu realitatea.

Concluzia desprinsă este că toate actele false au corespondent în cele 17 registre predate ulterior organelor de poliție la data de 3.10.2013.

În registre s-au evidențiat neconcordanțe vizibile, inclusiv completarea unor date fictive, ștergerea mecanică a unor date, inserarea unor cifre, persoane și date nereale ori alte procedee frauduloase prin care s-a urmărit să se creeze aparența de legalitate a adeverințelor în litigiu.

De aceea procurorul a arătat că urmează, tot prin disjungere, ca fiecare registru în parte să fie expertizat în legătură cu fiecare adeverință în litigiu, pentru a se stabili persoana care a procedat la modificarea respectivelor documente.

În acest sens, a fost exemplificată situația numitei I. V., ce apare la registrul 8 Honorici cu un număr de 34 zile lucrate în anul 1986, nominal pe parcursul fiecărei luni, pentru ca în final la numărul total de zile să apară în fața numărului 32 o altă cifră respectiv cifra 2 și un total “inventat” de 234 zile.

Susnumita a precizat că nu a lucrat niciodată ziler, nu cunoaște societatea respectivă și nu a lucrat vreodată pentru aceasta.

O altă situație exemplificativă este cazul numitei Olarița M. la care zona din registrul de muncă a fost radiată mecanic, iar actul emis pe numele său are număr inferior în luna iunie 2001, 435 comparativ cu cel „emis” în luna mai la data de 14.05.2001 pe numele Varadian G., ce poartă numărul 439.

Este de menționat că toate registrele respective de zilieri au fost întocmite în creion.

Unele acte emise au același număr de înregistrare și date diferite (în acest sens adeverințele nr. 446/14.03.2001 și 446/14.06.2011 pe numele B. Vorica și D. L.)

Aceeași situație confuză a numerelor de adeverințe (același număr, același an) este și în cazul numiților C. T. și Văradian G..

Din același punct de vedere, un aspect care nu s-a avut în vedere la completarea în fals și ulterioară a registrelor de zilieri pentru ca acestea să „corespundă” adeverințelor este faptul că nu au fost socotite în mod real zilele lucrătoare dintr-un an calendaristic și nu s-a mai „reușit” completarea nominală, pe fiecare lună a așa zisei activități lucrative în cazurile analizate.

Toate aspectele menționate la fiecare adeverință în parte denotă modalitatea frauduloasă și nelegală de emitere a documentelor în litigiu.

După disjungere procurorul a arătat că se va proceda la verificarea activității infracționale privind scrisurile din registrele de zilieri privind pe B. A. din registrul Ferma 6 Honorici (fila 6 pag.2 poz.22, fila 8 pag.2 poz.24, fila 11 pag.2 poz.8 și fila 12 pag.2 poz.25) precum și cele privind pe Budasca V. (fila 4 poz.5, fila 7 pag.2 poz.31), pe I. V. (fila 42 pag.2 poz.21 și fila 44 pag.2 poz.21), pe S. G. (fila 85 pag.2 poz.21, fila 88 pag.2 poz.21, fila 89 pag.2 poz.24, fila 90 pag.2 poz.24 din registrul Ferma 4 Fădimac) care au fost parțial depuse peste un text scris anterior și radiat mecanic, precum și orice alte modificări ce apr în evidență prin procedeele enumerate.

La prezenta cauză a fost reunit și dosarul nr. 606/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Lugoj privind pe suspecta D. V. care a încercat să depună în dosarul de pensionare de la C. de Pensii Lugoj adeverința nr. 46/2000 ce releva date nereale, însă susnumita nu a utilizat actul (s-a desistat), conform adresei nr._/22.05.2014 a Casei de Pensii T.. În cazul acestei adeverințe nu s-a făcut dovada faptului că aceasta este falsă și nici nu a putut fi expertizată, la dosar aflându-se doar exemplarul în copie. Sub acest aspect cauza a fost disjunsă, urmând a se continua cercetările în vederea descoperirii actului în original și a persoanei care l-a întocmit.

Atât cu privire la infracțiunile de înșelăciune, de complicitate la înșelăciune (art. 244 alin.2 C.p ,art. 48 C.p. rap. la art. 244 alin.2 C.p) cât și cele privind uzul de fals și falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art.323 C.p și art. 322 C.p) procurorul a arătat că nu pot fi menționate în mod exact datele de comitere a faptelor. Totuși, este cert că infracțiunile prev.art. 244 alin.2 C.p și respectiv art.323 C.p au fost comise de „beneficiari” în momentul depunerii dosarelor de pensionare prin uzarea de adeverințe false, cunoscând faptul că acestea nu conțin date reale.

În același context, faptele reținute în sarcina inculpatului M. I. C. (funcționar al Casei de pensii T.-pct. de lucru Lugoj) au fost săvârșite în momentul (data) înregistrării dosarului de pensionare al persoanei respective, după ce în prealabil susnumitul luase la cunoștință de actele din fiecare dosar și „lipsa de vechime” necesară și pe care urma să o completeze în mod fraudulos prin emiterea adeverinței false.

Din acest punct de vedere dar și din perspectiva intervenției prescripției răspunderii penale, pe care procurorul a raportat-o la legea penală mai favorabilă, termenul de prescripție al răspunderii penale la infracțiunile analizate este 5 ani.

Potrivit art.155 NCP termenul de prescripție al răspunderii penale este întrerupt prin îndeplinirea oricărui act de procedură.

Actul de procedură care întrerupe termenul de prescripție în această situație (care este de altfel și comunicat suspectului) a fost socotit a fi procesul verbal de comunicare al calității de suspect ori procesul verbal de citare pentru fiecare persoană în parte din dosar.

Acte întocmite și semnate de numitul M. I. C. (10 adeverințe).

1.Adeverința 429/14.02.2001 emisă pe numele S. G..

A depus dosarul de pensionare prin cererea nr.1037/13.09.2011 (vol.IV fila 7).

Termenul de prescripție al răspunderii penale este data de 13.09.2016.

Termenul de prescripție al răspunderii penale nu este întrerupt pentru S. G..

Termenul de prescripție al răspunderii penale este întrerupt pentru M. I. C. la data de 27.03.2014.(pv calitate de suspect)

Prejudiciul cauzat este de 27.560,88 lei conform adresei nr.5988/28.01.2014 a Casei județene de pensii T..

2. Adeverința 439/14.06.2001 emisă pe numele C. T..

Susnumita a depus dosarul de pensionare prin cererea nr.2569/1.09.2011 (vol.V fila 122).

Termenul de prescripție al răspunderii penale este data de 1.09.2016.

Termenul de prescripție al răspunderii penale este întrerupt pentru C. T. la data de.28.02.214, (pv verbal de citare).

Termenul de prescripție al răspunderii penale este întrerupt pentru M. I. C. la data de 27.03.2014.(pv calitate de suspect)

Prejudiciul cauzat este de 11.594,80 lei conform adresei nr.5988/28.01.2014 a Casei

județene de pensii T..

3.Adeverința 164/3.03.1995 emisă pe numele Z. S..

Susnumitul are depus (prin fiul său Z. S. I.) dosarul de pensionare prin cererea nr.2565/21.08.2009 (vol.VI fila 12).

Termenul de prescripție al răspunderii penale este data de 21.08.2014.

Termenul de prescripție al răspunderii penale nu este întrerupt pentru Z. I. S. .

Termenul de prescripție al răspunderii penale este întrerupt pentru M. I. C. la data de 27.03.2012 ( p v calitate de suspect).

Prejudiciul cauzat este de 16.970,34 lei conform adresei nr.5988/28.01.2014 a Casei județene de pensii T..

4.Adeverința 446/14.06.2001 emisă pe numele D. L..

Susnumitul a depus dosarul de pensionare prin cererea nr.2556/15.07.2011 (vol.IV fila 122).

Termenul de prescripție al răspunderii penale este data de 15.07.2016.

Termenul de prescripție al răspunderii penale este întrerupt pentru D. L. la data de.19.02.2014 ( pv calitate de suspect)

Termenul de prescripție al răspunderii penale este întrerupt pentru M. I. C. la data de 27.03.2014( pv calitate de suspect)

Prejudiciul cauzat este de 10.088,89 lei conform adresei nr.5988/28.01.2014 a Casei județene de pensii T..

5. Adeverința 426/14.03.2001 emisă pe numele D. A..

Susnumita are depus (prin fiul său D. G.) dosarul de pensionare prin cererea nr. 2507/28.01.2011 (vol.III fila 98).

Termenul de prescripție al răspunderii penale este data de 28.01.2016.

Termenul de prescripție al răspunderii penale este întrerupt pentru D. A. la data de 19.02.2014 (pv calitate de suspect) și nu este întrerupt pentru D. G..

Termenul de prescripție al răspunderii penale este întrerupt pentru M. I. C. la data de 27.03.2014 (pv calitate de suspect).

Prejudiciul cauzat este de 12.066,45 lei conform adresei nr.5988/28.01.2014 a Casei Județene de pensii T..

6. Adeverința 148/2.03.2006 emisă pe numele E. V..

Susnumitul a depus dosarul de pensionare prin cererea nr.82/23.01.2006 (vol.VI fila 47) și cererea 309/13.03.2006.

Infracțiunile au avut termen de prescripție al răspunderii penale la data de 23.01.2011 și respectiv 13.03.2011,înainte de declanșarea anchetei în prezenta cauză.

Prejudiciul cauzat este de 36.714,02 lei conform adresei nr.5988/28.01.2014 a Casei Județene de pensii T..

7. Adeverința 35/5.07.2005 emisă pe numele H. L. (decedată)

A depus dosarul de pensionare prin cererea nr.794/7.07.2005 (vol.IV fila 86).

Infracțiunile au avut termen de prescripție al răspunderii penale la data de 7.07.2010,înainte de declanșarea anchetei în prezenta cauză.

Prejudiciul cauzat este de 14.305,91 lei conform adresei nr.5988/28.01.2014 a Casei Județene de pensii T..

8. Adeverința 114/27.11.2004 emisă pe numele P. E..

A depus dosarul de pensionare prin cererea nr.928/29.06.2009 (vol.V fila 90).

Prejudiciul cauzat este 0,00 lei conform adresei nr.5988/28.01.2014 a Casei județene de pensii T..

9. Adeverința 435/14.06.2001 emisă pe numele Olărița M..

Susnumita a depus dosarul de pensionare prin cererea nr.2918/30.11.2011 (vol.IV fila 33).

Termenul de prescripție al răspunderii penale este data de 28.01.2016.

Termenul de prescripție al răspunderii penale este întrerupt pentru Olărița M. la data de 24.02.2014 (pv calitate de suspect).

Termenul de prescripție al răspunderii penale este întrerupt pentru M. I. C. la data de 27.03.2014 (pv calitate de suspect).

Prejudiciul cauzat este de 12.066,45 lei conform adresei nr.5988/28.01.2014 a Casei județene de pensii T..

10. Adeverința 439/14.05.2001 emisă pe numele Varadian G. (decedat)

Are depus dosar de pensie de urmaș prin cererea nr.4445/19.10.2011(vol.V fila 57) prin numita Varadian C. A..

Termenul de prescripție al răspunderii penale este data de 19.10.2016.

Varadian G. a decedat la data 9.09.2011.

Termenul de prescripție al răspunderii penale este întrerupt pentru M. I. C. la data de 27.03.2014 (pv calitate de suspect) și nu este întrerupt pentru numita Varadian C. A..

Prejudiciul cauzat este de 117,19 lei conform adresei nr.5988/28.01.2014 a Casei Județene de Pensii T..

Acte întocmite și semnate de numitul M. I. (3 adeverințe ):

1.Adeverințele nr. 30/04.05.2005 (2 acte) emise pe numele P. A..

Susnumitul a depus dosarul de pensionare prin cererile din 31.03.2010 și 3.08.2010 (vol. IV file 81,88).

Termenul de prescripție al răspunderii penale este data de 31.03.2015.

Termenul de prescripție al răspunderii penale este întrerupt P. A. pentru la data de 18.02.2014 (pv calitate de suspect).

Termenul de prescripție al răspunderii penale este întrerupt pentru M. I. la data de 27.03.2014 (pv calitate de suspect).

Prejudiciul cauzat este de 119,00 lei conform adresei nr.5988/28.01.2014 a Casei Județene de Pensii T..

2.Adeverința nr. 156/20.03.2006 atestă o confirmare a celei cu nr. 148/02.03.2006 pe numele E. V. către C. locală de pensii Lugoj, act ce nu corespunde realității, așa cum s-a menționat la adeverința nr. 148/02.03.2006.

Susnumitul a depus dosarul de pensionare prin cererea nr.82/23.01.2006 (vol.VI fila 47) și cererea 309/13.03.2006.

Infracțiunile au avut termen de prescripție al răspunderii penale la data de 23.01.2011 și respectiv 13.03.2011,înainte de declanșarea anchetei în prezenta cauză.

Prejudiciul cauzat este de 36.714,02 lei conform adresei nr.5988/28.01.2014 a Casei Județene de Pensii T..

Acte pentru care nu a putut fi stabilit scriptorul (6 adeverințe ):

1.Adeverința nr. 462/16.09.2001 emisă pe numele B. A..

Susnumita a depus dosarul de pensionare prin cererea nr.1480/14.11.2011 (vol VI fila 106).

Termenul de prescripție al răspunderii penale este data de 14.11.2016.

Termenul de prescripție al răspunderii penale pentru B. A. este întrerupt la data de 24.02.2014 (pv calitate de suspect)-

2.Adeverința nr. 451/16.09.2001 emisă pe numele M. I..

Susnumitul a depus dosarul de pensionare prin cererea nr.2912/9.11.2011 (vol. III fila 9).

Termenul de prescripție al răspunderii penale este data de 9.11.2016.

Termenul de prescripție al răspunderii penale pentru M. I. este întrerupt la data de 24.02.2014 (pv calitate de suspect).

3.Adeverința nr. 82/15.07.1988 emisă pe numele I. C.

Susnumita a depus dosarul de pensionare prin cererea nr.1494/22.11.2007 (vol. III fila 53).

Termenul de prescripție al răspunderii penale este data de 22.11.2012.

Termenul de prescripție al răspunderii penale nu este întrerupt.

Infracțiunile sunt prescrise.

4.Adeverința nr. 446/14.03.2001 emisă pe numele Budasca V.

Susnumita a depus dosarul de pensionare prin cererea nr.2597/21.10.2011 (vol IV fila 53).

Termenul de prescripție al răspunderii penale este data de 21.10.2016.

Termenul de prescripție al răspunderii penale este întrerupt la data de 18.02.2014 (pv calitate de suspect).

5.Adeverința nr. 451/14.03.2001 emisă pe numele I. V.

Susnumita a depus dosarul de pensionare prin cererea nr.2584/16.09.2011 (vol.III fila 74).

Termenul de prescripție al răspunderii penale este data de 16.09.2016.

Termenul de prescripție al răspunderii penale este întrerupt la data de 18.02.2014 (pv calitate de suspect).

6.Adeverința nr. 474/16.09.2001 emisă pe numele P. Silvea

Susnumita a depus dosarul de pensionare prin cererea nr.2919/30.11.2011 (vol. VII fila 156).

Termenul de prescripție al răspunderii penale este data de 30.11.2016.

Termenul de prescripție al răspunderii penale este întrerupt la data de 25.02.2014 (pv calitate de suspect).

Cu privire la încadrarea juridică, în rechizitoriu s-a arătat că faptele inculpatului M. I. C. comise în perioada iulie 2005- noiembrie 2011 de a înlesni și ajuta pe numiții S. G., C. T., Z. S. I. (fiul lui Z. S.), D. L., D. G. (fiul lui D. A.), E. V., P. E., Olărița M., Varadian C. A. (soția defunctului Varadian G.) și H. L. să inducă în eroare C. de Pensii T. prin folosirea adeverințelor de vechime false, pentru obținerea de foloase patrimoniale injuste (pensii) și producerea unui prejudiciu în dauna statului român, întrunesc elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de înșelăciune, prev. și ped. de art. 48 C.p. rap. la art. 244 alin.2 C.p (10 infracțiuni) aflate în concurs de infracțiuni prev. de art.38 (1) C.p. Faptele aceluiași inculpat, comise în perioada iulie 2005- noiembrie 2011 de a întocmi și semna un număr de 10 adeverințe care nu exprimă realitatea privind vechimea în muncă a numiților S. G., C. T., Z. S., D. L., D. A., E. V., P. E., Olărița M., Varadian G. și H. L. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. și ped. de art. 322 C.p. (10 infracțiuni) aflate în concurs de infracțiuni prev. de art.38 (1) Cp. Înscrisurile false au fost încredințate persoanelor respective în vederea producerii de consecințe juridice (obținerea de pensii). Faptele au fost comise cu forma vinovăției prevăzută de art. 16 alin.3 lit. „a” C.p.

Referitor la activitatea infracțională a inculpatului privind adeverințele emise numiților E. V. și H. L. (două infracțiuni de complicitate la înșelăciune și două infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată) procurorul a apreciat că a intervenit prescripția răspunderii penale și a dispus față de inculpat soluția de clasare, în conformitate cu dispozițiile art. 315 (1) lit. b rap. la art.16 lit.”f” NCPP cu aplicarea art.5 NCP.

În ceea ce privește activitatea infracțională a inculpatului privind adeverința emisă numitei P. E. (adeverința 114/27.11.2004), dată fiind lipsa prejudiciului și a consecințelor juridice – în acest sens adresa 5988/28.01.2014 a Casei județene de pensii T., sub acest aspect s-a dispus clasarea cauzei atât față de inculpatul M. I. C. cât și față de inculpata P. E. în conformitate cu dispozițiile art.315(1) lit. b rap. la art.16 lit.”b” C.p.p.

De asemenea, în actul de sesizare s-a apreciat că faptele inculpatului M. I. comise în perioada ianuarie 2006-martie 2010, de a de a înlesni și ajuta pe numiții P. A. și E. V. să inducă în eroare C. de Pensii T. prin folosirea adeverințelor de vechime false, pentru obținerea de foloase patrimoniale injuste (pensii) și producerea unui prejudiciu în dauna statului român, întrunesc elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de înșelăciune, prev. și ped. de art. 48 C.p. rap. la art. 244 alin.2 C.p. (2 infracțiuni) aflate în concurs de infracțiuni prev.de art.38 (1) C.p.

S-a mai constatat că, faptele inculpatului comise în perioada ianuarie 2006-martie 2010 de a întocmi și semna un număr de 3 adeverințe care nu exprimă realitatea privind vechimea în muncă a 2 persoane la ., respectiv două adeverințe cu același număr 30/04.05.2005 pe numele P. A. și o adeverința nr. 156/20.03.2006, ce atestă o confirmare a adeverinței nr. 148/02.08.2006 pe numele E. V. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. și ped. de art. 322 C.p.(3 infracțiuni) aflate în concurs real de infracțiuni prev. de art.38 (1) C.p. Înscrisurile false au fost încredințate persoanelor respective în vederea producerii de consecințe juridice. Faptele au fost comise cu forma vinovăției prevăzută de art. 16 alin.3 lit. „a” C.p.p Referitor la activitatea infracțională a inculpatului privind adeverința nr. 156/20.03.2006 emisă numitului E. V. s-a remarcat faptul că infracțiunile au avut termen de prescripție al răspunderii penale la data de 20.03.2011, înainte de declanșarea anchetei în prezenta cauză, astfel încât în această situație față de inculpat pentru infracțiunea prev. art. 48 C.p. rap. la art. 244 alin.2 C.p. și art. 322 C.p. s-a dispus clasarea în conformitate cu dispozițiile art. 315(1) lit. b rap. la art.16 lit.”f” CPP cu aplicarea art.5 NCP. Cu privire la cele două adeverințe eliberate numitului P. A. (vol. IV, fila 75) beneficiar în anul 2010 al unui număr de 2 adeverințe cu același nr. 30/04.05.2005 subzistă o singură infracțiune de complicitate la infracțiunea de înșelăciune, prev. și ped. de art. 48 C.p. rap. la art. 244 alin.2 C.p și două infracțiuni de fals prev. de art. 322 C.p.

În ceea ce privește faptele inculpaților S. G., C. T., D. L., E. V., P. E., Olărița M., P. A., B. A. M. I., I. C., Budașca V., I. V., P. S. a numiților H. L., Varadian C. A. (soția defunctului Varadian G.) Z. S. I., D. G., de a induce în eroare statul român prin prezentarea adeverințelor de vechime neconforme cu realitatea privind desfășurarea activității lucrative neîntrerupte în muncă la ., în vederea obținerii de foloase materiale injuste (pensii), de a produce un prejudiciu statului prin folosirea acestor acte sub semnătură privată cunoscând că acestea sunt false, s-a apreciat că întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune prev. de art. 244 alin. 2 C.p. și uz de fals prev. de art. 323 C.p., aflate în concurs de infracțiuni prev. de art. 38(1) C.p. Faptele au fost comise cu forma vinovăției prevăzută de art. 16 alin.3 lit. „a” C.p.

Cu privire la răspunderea penală a inculpaților E. V., P. E. I. C., Z. S., D. A., a numiților H. L., Varadian G. precum și a suspectei D. V., în rechizitoriu au mai fost reținute următoarele aspecte:

Inculpatul E. V..

Susnumitul a depus dosarul de pensionare prin cererea nr.82/23.01.2006 (vol.VI fila 47) și cererea 309/13.03.2006

Infracțiunile au avut termen de prescripție al răspunderii penale la data de 23.01.2011 și respectiv 13.03.2011, înainte de declanșarea anchetei în prezenta cauză.

Față de inculpat pentru infracțiunile prev. de art. 244 alin.2 C.p. și art. 323 C.p. urmează să se dispună clasarea în conformitate cu dispozițiile art.315(1) lit.b rap.la art.16 lit.”f” NCPP .

Inculpata P. E..

A depus dosarul de pensionare prin cererea nr.928/29.06.2009 (vol.V fila 90).

Prejudiciul cauzat este 0,00 lei conform adresei nr.5988/28.01.2014 a Casei județene de pensii T..

Față de inculpată pentru infracțiunile prev.de art. 244 alin.2 C.p. și art. 322 C.p. s-a dispus clasarea în conformitate cu dispozițiile art.315(1) lit.b rap.la art.16 lit.”b” NCPP,lipsind paguba și consecințele juridice cerute de normele de incriminare.

Numiții H. L. și Varadian G. (decedați) și Z. S. I. (fapte prescrise) nu mai pot fi trași la răspundere penală întrucât în cauză este incident art. 16 lit.”f” NCPP astfel că s-a dispus clasarea cauzei.

Inculpata I. C..

Susnumita a depus dosarul de pensionare prin cererea nr.1494/22.11.2007 fiind împlinit termenul de prescripție al răspunderii penale la data de 22.11.2013 fără ca termenul să fi avut vreo întrerupere ,în cauză având loc audierea în calitate de suspectă la data de 18.02.2014.

Inculpații Z. S., D. A. nu au săvârșit faptele imputate (actele de pensionare fiind depuse de fii lor) astfel că s-a dispus clasarea în conformitate cu dispozițiile art. 315(1) lit.b rap.la art.16 lit.”c” NCPP

Suspecta D. V..

S-a apreciat că fapta suspectei de a încerca să beneficieze de pensie prin depunerea în dosarul de pensionare de la C. de pensii Lugoj a adeverinței nr. 46/2000 ce releva date nereale, nu poate constitui tentativă la infracțiunea de înșelăciune și uz de fals, prev. și ped. de art. 32 C.p. rap. la art.244 alin.2 și respectiv art. 323 C.p. cu aplic. art. 38C.p.,deoarece susnumita s-a desistat și nu a utilizat actul în dosarul de pensionare, conform adresei nr._/22.05.2014 a Casei de Pensii T.. În cazul acestei adeverințe nu s-a făcut dovada faptului că aceasta este falsă și nici nu a putut fi expertizată, la dosar aflându-se doar exemplarul în copie. Prin urmare și în această situație s-a dispus disjungerea cauzei. Cu privire la suspectă, s-a considerat că sunt aplicabile dispozițiile art. 16 lit. „h” C.p.p. rap. la art. 314, 315 C.p.p.(există o cauză de nepedepsire).

Analizând întregul material probator al cauzei și având în vedere faptul că „beneficiarii” adeverințelor false sunt la prima abatere de natură penală, fiind persoane în vârstă, precum și faptul că cele comise sunt anterioare intrării în vigoare a noului cod penal, procurorul a constatat faptul că sunt aplicabile dispozițiile art. 181 din vechiul Cod penal, deoarece în mod distinct s-a avut în vedere modalitatea concretă de săvârșire a faptelor, de scopul urmărit, persoana și conduita fiecărui inculpat în parte.

De asemenea, în cauză s-a ținut cont de faptul că toate deciziile de pensionare emise în baza adeverințelor false au fost suspendate de către C. Județeană de Pensii T., urmând a fi recalculate toate pensiile respective.

Prin urmare, față de cele menționate anterior, s-a apreciat că se poate proceda la aplicarea art. 315 alin.1 NC.p.p..,art. 19 din Legea nr. 255/2013 și art. 5 din N.C.p.

Și pentru numiții Văradian C. G., D. G. (fiul lui D. A.) au fost apreciate aplicabile aceleași dispoziții enunțate mai sus.

Pentru numitul Z. S. I. (fiul lui Z. S.) s-a arătat că faptele sunt prescrise la 21.08.2014.

În același context au fost aplicate dispozițiile favorabile tranzitorii și inculpatului M. I., având în vedere faptul că și această persoană este în vârstă, că doar o singură infracțiune de complicitate la înșelăciune îi poate fi reținută și două de fals (alte două infracțiuni fiind prescrise), că numărul documentelor false emise și semnate sunt în vădită disproporție cu cele întocmite de inculpatul M. I. C. (fiul său), funcționar public și angajat al Casei de pensii Lugoj.

Referitor la adeverințele pentru care nu s-a putut stabili scriptorul, întrucât sunt nereale și neconforme cu realitatea, s-a arătat că urmează a se face aplicabilitatea art. 63 C.p.p. rap. la art. 46 C.p.p .

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloacele de probă: procesul verbal de sesizare din oficiu (vol.I, f.9), rezoluția de începere a urmăriri penale (vol.I, f.10), proces verbal de identificare (vol.I, f.11), referat cu propunere de extrădare și schimbare a încadrării juridice (vol.I, f-12-20), procese verbale din data de 12.09.2012 (vol.I fila 127) și 3.10 2013 (vol II fila 186), adresa 3195/13.09.2013 a Primăriei VV Delamarina (vol I fila 126), proces verbal al procurorului (vol II fila 187), proces verbal de predare a arhivei . (vol.I, f.29-37), raport de constatare tehnico-științifică nr._/11.10.2013 (vol.I, f. 78-88), nr._/04.12.2013 (vol.I, f.98-105), raport de constatare tehnico-științifică nr._/18.03.2014 (vol.VIII, f.134-146), raport de constatare tehnico-științifică nr._/07.04.2014 (vol.VIII, f. 154-159), proces verbal de predare registre . (vol.I f.109), proces verbal de verificare a registru de intrare-ieșire corespondență . (vol.I, f.119), proces verbal de verificare adeverințe (vol.I, f. 123-124), proces verbal de verificare a registrelor de zilieri la . (vol.II, f.5, 20, 23, 28, 33, 38, 49, 52, 57, 61, 66, 71, 75, 83, 87, 90), declarația notarială nr. 338/27.02.2014 (vol.III, f.2), declarații suspecți și documentația depusă la C. de Pensii Lugoj (vol.III, f.1-113, vol.IV, f.1-148, vol. V, f.81-148, vol.VIII, f.13-16), adresa prejudiciu C. Județeană de Pensii T. (vol.V, f.19-20), declarații suspecți și documentația depusă la C. de Pensii Lugoj (vol.VI, f.1-169), proces verbal de percheziție (vol.VII, f.10-11), ordonanță de punere în mișcare acțiune penală (vol.VIII, f.1-6), declarațiile inculpaților M. I. și M. I. C. (vol.VIII, f.7, 9), declarații de făptuitori (vol.II, f.1, 7, 11, 24, 30, 35, 37, 41, 46, 48, 51, 63, 69, 76, 78, 79, 84, 88, 91, 92), declarații martori (vol.II, f.96, 98, 99, 100, 102), fișe post M. I. C. (vol.II, f.317), adresa O.R.C T. nr._/29.05.2012 (vol.I, f.138), proces verbal de verificare a tuturor adeverințelor emise de . din litigiu (vol.IX, f.1-22), adeverințele cu antetul .: adeverința nr. 429/14.02.2001 emisă pe numele S. G. (vol.II, f.53-54); adeverința nr. 439/14.06.2001 emisă pe numele C. T. (vol.II, f.56); adeverința nr. 164/3.03.1995 emisă pe numele Z. S. (vol.II, f.50); adeverința nr. 446/14.06.2001 emisă pe numele D. L. (vol.II, f.34 ); adeverința nr. 426/14.03.2001 emisă pe numele D. A. (vol.II, f.40); adeverința nr. 148/02.03.2006 emisă pe numele E. V. (vol.II, f.85); adeverința nr. 35/5.07.2005 emisă pe numele H. L. (vol.II, f.62); adeverința nr. 114/27.11.2004 emisă pe numele P. E. (vol.II, f.89); adeverința nr. 435/14.06.2001 emisă pe numele Olarița M. (vol.II, f.29); adeverința nr. 439/14.05.2001 emisă pe numele Varadian G. (vol.II, f.22); 2 adeverințe nr. 30/4.05.2005 emise pe numele P. A. (vol.II, f.67-68); adeverința nr. 156/20.03.2006 emisă pe numele E. V. (vol.II, f.86); adeverința nr. 462/16.09.2001 emisă pe numele B. A. (vol.II, f.13); adeverința nr. 451/16.09.2001 emisă pe numele M. I. (vol.II, f.70); adeverința nr. 82/15.07.1988 emisă pe numele I. C. (vol.II, f.9); adeverința nr. 446/14.03.2001 emisă pe numele Budasca V. (vol.II, f.74); adeverința nr. 451/14.03.2001 emisă pe numele I. V. (vol.II, f.4); adeverința nr. 474/16.09.2001 emisă pe numele Petrut Silvea (vol.II, f.82).

Prin cererea formulată la data de 06.01.2015, apărătorul inculpatului M. C. I. a solicitat înlăturarea de la dosarul cauzei a tuturor probelor și actelor administrate de către organele de cercetare penală cu încălcarea dispozițiilor legale, respectiv înlăturarea declarațiilor martorilor în condițiile în care nu există dovada la dosarul penal că a fost încunoștințat de efectuarea respectivului act.

În motivarea cererii, apărătorul inculpatului a menționat că în data de 07.03.2013 a solicitat ca în baza art. 172 C.pr.pen. să participe la efectuarea oricărui act de urmărire penală efectuat în cauză, condiții în care organele de urmărire penală erau obligate să facă dovada încunoștințării apărătorului despre efectuarea oricărui act de urmărire penală în cauză după data de 07.03.2013.

S-a mai susținut că sunt declarații de martori și de inculpați luate în acest dosar cu privire la care nu a fost încunoștințat de către organele de cercetare penală că urmează să fie luate în dosar.

În conformitate cu dispozițiile art.344 alin.4 C.pr.pen. cererea și excepțiile formulate de către inculpatul M. I. C. în procedura de cameră preliminară au fost comunicate către P. de pe lângă Judecătoria Lugoj și către partea civilă C. Județeană de Pensii T..

P.-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Lugoj a depus note scrise, prin care a solicitat respingerea ca nefondate a excepțiilor invocate de inculpat.

În motivarea notelor de ședință, primul procuror a arătat că din actele dosarului nr. 586/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Lugoj nu rezultă că ar exista o cerere formulată de av. B. C. în temeiul art. 172 C.p.p. pentru participarea în acest dosar la efectuarea oricărui act de urmărire penală.

În acest context, s-a menționat faptul că la fila nr. 131 (vol.I dosar u.p.) se află o astfel de cerere, însă privește un alt dosar penal, și anume dosarul nr. 100/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul T..

Cererea de mai sus a fost formulată la data de 07.03.2013 la P. de pe lângă Tribunalul T., iar prin ordonanța din data de 12.03.2013 s-a dispus clasarea cauzei, soluția fiind comunicată părților.

Față de cele de mai sus, s-a solicitat respingerea cererii și excepției privind excluderea vreunei probe din dosarul nr. 586/P/2013 precum și constatarea legalității sesizării instanței cu rechizitoriul din data de 20.11.2014, în dosarul cu numărul de mai sus al Parchetului de pe lângă Judecătoria Lugoj.

Ulterior, prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Lugoj a depus note scrise, prin care a solicitat de asemenea respingerea ca nefondate a excepțiilor invocate de inculpat.

În motivarea notelor de ședință, reprezentantul Ministerului Public a arătat că avocatul inculpatului a depus la dosar împuternicirea avocațială nr._, conform contractului din data de 31.03.2014 și nu există dovada că la data formulării cererii din 3.03.2014 ar fi avut o împuternicire a clientului său. Cererea adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria Lugoj a fost aprobată de procuror prin rezoluția din 11.03.2014, ocazie cu care s-a permis avocatului inculpatului să studieze dosarul si să efectueze copii după actele solicitate. Cererea a fost transmisă și adusă la cunoștință organului de cercetare penală la data de 12.03.2014. S-a constatat că din actele dosarului nu rezultă că avocatul ar fi dat curs acestei aprobări.

P.-procurorul a apreciat că data de la care pleacă încunoștințarea avocatului în dosarul nr. 586/P/2013 Parchetului de pe lângă Judecătoria Lugoj este data de 3.03.2014. În acest sens, s-a arătat că toate declarațiile de martori și inculpați precum și administrarea celorlalte probe s-au făcut cu respectarea legii și aducerea la cunoștința avocatului inculpatului a audierii respective.

Așa fiind, s-a învederat că în vol. I nu sunt audieri efectuate după data de 03.03.2014, în care există obligativitatea încunoștințării avocatului, în vol. II s-au efectuat acte de urmărire penală în perioada 28.09._13, fără obligativitatea înștiințării avocatului inculpatului, în vol.III s-au efectuat acte de urmărire penală în luna februarie 2014, fără obligativitatea înștiințării avocatului inculpatului, în vol. IV s-au efectuat acte de urmărire penală în luna februarie 2014, fără obligativitatea înștiințării avocatului inculpatului, în vol. V s-au efectuat acte de urmărire penală în luna februarie 2014, fără obligativitatea înștiințării avocatului inculpatului, în vol. VI s-au efectuat acte de urmărire penală în luna februarie 2014, fără obligativitatea înștiințării avocatului inculpatului, în vol. VII percheziția efectuată la data de 27.03.2014 s-a desfășurat cu încunoștințarea avocatului ales (vol. VIII f. 12,28), percheziția informatică, efectuată de asemenea cu încunoștințarea avocatului ales, conform procesului verbal de la f.87-vol. VII u.p., în vol. VII audierea martorului din data de 03.07.2014 s-a făcut cu încunoștințarea avocatului inculpatului (f.94, 109 vol.VII u.p.), în vol. VII restituirea bunurilor inculpatului s-a făcut în prezența avocatului inculpatului (f. 117, vol. VII u.p.), în vol. VIII audierea inculpaților M. I. C. și M. I. s-a făcut în prezența apărătorului ales, la data de 17.09.2014, în acest sens f.7 și 9 dos. u.p., vol. VIII, în vol. VIII, f. 13 s-a procedat la audierea inculpatului M. I. C. în prezența avocatului ales, în vol.VIII, audierea martorului s-a făcut în prezența avocatului inculpatului, în vol. VIII, f. 168 și 132, s-a procedat la audierea martorului și făptuitorului în prezența avocatului.

Prin urmare s-a apreciat că solicitarea inculpatului de înlăturare a declarațiilor luate fără încunoștințarea avocatului sunt nefondate, sens în care solicită respingerea excepției privind excluderea vreunei probe din dosarul nr. 586/P/2013 precum și constatarea legalității sesizării instanței cu rechizitoriul din data de 20.11.2014 în dosarul cu numărul de mai sus al Parchetului de pe lângă Judecătoria Lugoj.

În același context s-a menționat că probele administrate în dosarul cu nr. de mai sus au fost efectuate cu respectarea legii și acestea nu pot fi excluse ca fiind obținute în mod nelegal.

Potrivit art. 102 N.C.p.p. „se exclud probele obținute prin tortură precum și probele derivate din acestea”.

S-a mai menționat că în cauză nu poate fi vorba de nicio incidență a art. 281 C.p.p. privind nulitatea absolută, iar în condițiile în care poate fi dovedită o eventuală nulitate relativă, aceasta poate fi reținută doar în condițiile în care prin nerespectarea cerinței legale s-a adus o vătămare inculpatului care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea actului. În cauză rechizitoriul este legal întocmit, iar probele au fost administrate cu respectarea legii, astfel că cererea formulată este de natură a conduce nejustificat la tergiversarea cauzei.

Față de cele expuse, s-a precizat că se menține dispoziția de trimitere în judecată a inculpatului M. I. C. și s-a solicitat să se constate legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor (inclusiv a celor apreciate nelegale de inculpat) și a efectuării actelor de urmărire penală și să se dispună începerea judecății.

Examinând cererea formulată de inculpatul M. I. C. cu privire la constatarea nelegalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală în dosarul de urmărire penală, judecătorul de cameră preliminară, prin prisma dispozițiilor art. 345 alin. (1) C. pr. pen., a constatat că aceasta este neîntemeiată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

La fila nr. 131 (vol. I dosar urmărire penală) se află o cerere a domnului avocat B. C., însă aceasta nu a fost formulată în dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Lugoj nr. 586/P/2013, ci în dosarul Parchetului de pe lângă Tribunalul T. nr. 100/P/2013, dosar care a fost soluționat prin ordonanța din data de 12.03.2013, dispunându-se clasarea cauzei, soluția fiind comunicată părților.

În dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Lugoj nr. 586/P/2013 avocatul inculpatului a formulat o cerere de participare la administrarea tuturor probelor la data de 3.03.2014, care a fost aprobată de procuror prin rezoluția din 11.03.2014, ocazie cu care s-a permis avocatului inculpatului să studieze dosarul și să efectueze copii după actele solicitate. Cererea a fost transmisă și adusă la cunoștință organului de cercetare penală la data de 12.03.2014.

S-a observat că în mod corect a învederat reprezentantul Ministerului Public, faptul că ulterior datei de 03.03.2014 toate probele au fost administrate numai după încunoștințarea prealabilă a avocatului inculpatului.

Privitor la această opinie s-a reținut că, excepția a fost invocată la modul general, nefiind indicată vreo probă care ar fi fost administrată fără încunoștințarea avocatului ales al inculpatului.

Având în vedere aceste considerente, judecătorul de cameră preliminară a respins excepția invocată de inculpat.

Referitor la excepția invocată oral la termenul de judecată din data de 13.01.2014, referitoare la neclarificarea datelor la care au fost obținute adeverințele, s-a apreciat că aceasta a fost invocată tardiv, cu nesocotirea dispozițiilor art. 344 al. 2 C.pr.pen., după expirarea termenului de 20 de zile acordat conform acestui text de lege.

Astfel fiind, prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 13.01.2015, în baza art. 346 al. 1 C.pr.pen. judecătorul de cameră preliminară a respins excepțiile și cererea de înlăturare a probelor formulate de inculpatul M. I. C. și, în baza art. 346 al. 2 C.pr.pen., a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriului cu nr. 586/P/2013 emis de P. de pe lângă Judecătoria Lugoj la data de 04.12.2014, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății în cauză privind pe inculpatul M. I. C..

La primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, prima instanță l-a întrebat pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, aducându-i la cunoștință dispozițiile art. 396 alin. (10) C. pr. pen. iar, în urma răspunsului afirmativ al acestuia, a procedat la audierea inculpatului, în conformitate cu dispozițiile art. 375 C.pr.pen., iar inculpatul a declarat că recunoaște săvârșirea faptelor și solicită ca judecarea cauzei să aibă loc în baza probelor administrate în dosarul de urmărire penală (f.57-58 dosar).

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța de fond a constatat că starea de fapt expusă prin rechizitoriu este dovedită în întregime de probele anterior enunțate, reținând următoarele:

Numitul M. I. C. a fost angajat al Casei de Pensii Lugoj în calitate de inspector începând cu data de 11.12.2006, iar conform fișei de post nr. 198/06.12.2011 (a se vedea adresa nr._/31.05.2012 emisă de C. Județeană de Pensii T.) avea ca și atribuții de serviciu verificarea datelor și actelor din dosarele supuse procedurii de pensionare.

În același context, s-a stabilit că numitul M. I. C. a îndeplinit și funcția de contabil la ., iar numitul M. I., tatăl susnumitului, a avut calitatea de administrator al societății de mai sus, începând cu anul 1999 și până la radiere în anul 2005.

Instanța de fond a constatat că adeverințele de vechime în litigiu față de care a existat suspiciunea că nu sunt conforme cu realitatea poartă antetul unei societăți comerciale din județul T. denumită „Agroindustriala Honorici SA,” sunt următoarele: adeverința nr. 429/14.02.2001 emisă pe numele S. G.; adeverința nr. 439/14.06.2001 emisă pe numele C. T.; adeverința nr. 164/3.03.1995 emisă pe numele Z. S.; adeverința nr. 446/14.06.2001 emisă pe numele D. L.; adeverința nr. 426/14.03.2001 emisă pe numele D. A.; adeverința nr. 148/02.03.2006 emisă pe numele E. V.; adeverința nr. 35/5.07.2001 emisă pe numele H. L.; adeverința nr. 114/27.11..2004 emisă pe numele P. E.; adeverința nr. 435/14.06.2001 emisă pe numele Olarița M.; adeverința nr. 439/14.05.2001 emisă pe numele Varadian G.; 2 adeverințe nr. 30/4.05.2005 emise pe numele P. A.; adeverința nr. 156/20.03.2006 emisă pe numele E. V. ; adeverința nr. 462/16.09.2001 emisă pe numele B. A.; adeverința nr. 451/16.09.2001 emisă pe numele M. I.; adeverința nr. 82/15.07.1988.emisă pe numele I. C.; adeverința nr. 446/14.03.2001 emisă pe numele Budasca V.; adeverința nr. 451/14.03.2001 emisă pe numele I. V.; adeverința nr. 474/16.09.2001 emisă pe numele Petrut Silvea; adeverința nr. 37/20.02.2006 emisă pe numele C. G.; adeverința nr. 30/11.08.2004 emisă pe numele Stefănut V.; adeverința nr. 84//27.09.1999 emisă pe numele Botit D.; adeverința nr. 21/9.03.2000 emisă pe numele Badiceanu F..

După primele verificări efectuate, în dosarul de urmărire penală s-a procedat la întocmirea unor rapoarte de constatare tehnico-științifică grafică, pentru a se stabili persoanele care au semnat și întocmit documentele respective.

Instanța de fond a mai reținut că, potrivit concluziilor exprimate în raportul de constatare tehnico-științifică nr._/11.10.2013 (vol. I f.78-88) întocmit de serviciul criminalistic din cadrul IPJ T., semnăturile în litigiu de la poziția „DIRECTOR” din cuprinsul adeverințelor nr. 429/14.02.2001 (S. G.), 439/14.06.2001 (C. T.), 164/03.03.1995 (Z. S.), 446/14.06.2001 (D. L.), 426/14.03.2001 (D. A.) 148/02.03.2006 (E. V.), 35/05.07.2005 (H. L.), 114/27.11.2004 (P. E.), 435/14.06.2001 (Olarița M.), 439/14.05.2001 (Varadian G.), 37/20.02.2006 (C. G.) au fost executate de inculpatul M. I. C..

Adeverința 429/14.02.2001 (vol. II fila 53-54) a fost emisă pe numele S. G. și atestă o vechime la societate a acestuia pe perioada ianuarie 1971 – decembrie 1973 și ianuarie 1982 – decembrie 1985. În fapt, susnumitul figurează în registrul de evidență zilieri de la Ferma 4 Fădimac 1981 – 1985 la fila 85 pagina 2, fila 88 pagina 2, fila 89 pagina 2, fila 90 pagina 2 cu o perioadă de lucru de 4 zile (iunie 1982), 3 zile (iulie 1982) și 4 zile (septembrie 1982), deci un număr total de 11 zile lucrate pentru anul 1982, 2 zile lucrate în anul 1983, 27 zile lucrate în anul 1984 și 11 zile lucrate în anul 1985. Aceeași persoană mai figurează în registrul de evidență zilieri Ferma 8 Honorici 1985 – 1991, fila 76 pagina 2, fila 78 pagina 2, fila 79 pagina 2, fila 80 pagina 2 rezultând un număr de 4 zile, 3 zile, 16 zile, 9 zile, 1 zi lucrate în anii 1985 – 1989, precum și în registrul de evidență zilieri ferma 7 Bara 1983 – 1991: fila 141 pagina 2, fila 142 pagina 2 din care nu rezultă vechimea în muncă pe perioada 1987 – 1994 și 1983 – 1991.

Adeverința emisă pe numele S. G. nr. 429/14.02.2001 a fost întocmită de către numitul M. I. C. în mod nereal, datele conținute neavând corespondent în registrele unității.

În plus, s-a constatat că, numărul de înregistrare „acordat” este posterior celui emis la data de 14.03.2001 (adeverința cu nr. 426/14.03.2001 pe numele D. A.).

Prima instanță a avut în vedere împrejurarea că, numitul S. G. (vol. IV, fila 1) beneficiar al adeverinței nr. 429/14.02.2001 nu a putut fi audiat, fiind grav bolnav. Totodată, s-a reținut că este născut în anul 1947, astfel că la data menționată în adeverință avea vârsta de 54 ani. Dosarul de pensionare s-a depus în anul 2011 (cererea nr.1037/13.09.2011 - vol.IV fila 7) cu complicitatea lui M. I. C. semnatar al adeverinței nr. 429/14.02.2001.

Adeverința nr. 439/14.06.2001 (vol. II fila 56) întocmită și semnată de numitul M. I. C. se referă la numita C. T. și prezintă acesteia o „vechime neîntreruptă în muncă” pe perioada ianuarie 1980 – decembrie 1985, însă evidența o prezintă desfășurând activitate la ferma 3 (1978-1979 – fila 14 pagina 2, fila 18 pagina 2) pentru anul 1978 cu 4 zile luna martie, 13 zile luna aprilie și 4 zile luna iunie, pentru anul 1979 cu 4 zile luna aprilie, 4 zile luna iulie, 5 zile luna august, pentru anul 1980 cu 9 zile și pentru anul 1981 cu 8 zile la ferma 3 Ordos (1980 – 1981, fila 14-17 pag.2).

Aceeași persoană apare cu activitate lucrativă desfășurată la ferma 5 Bara 1980-1981, fila 11-13 pag.2, pentru anul 1980 cu o zi lucrativă în luna iulie, 3 zile în luna august și septembrie 1981, o zi în luna septembrie 1982, 3 zile în luna mai 1983, 13 zile în luna iulie 1984, 5 zile în luna august 1984, o zi în luna septembrie 1984 și 11 zile în luna decembrie 1984, 19 zile în anul 1985, iar conform registrului de evidență ziler Ferma 8 Honorici (_) filele 12-16 pag.2, susnumita ar fi prestat activitate lucrativă în anii 1985 (3 zile), 1986 (32 zile și ½), 1987(3 zile), 1988 (15 zile), 1989 (15 zile), 1990 (23 zile).

Adeverința emisă pe numele C. T. nu corespunde realității în sensul de desfășurare a activității lucrative pe perioadă neîntreruptă.

Mai mult, s-a remarcat că același număr de adeverință a fost atribuit și numitului Varadian G. (în prezent decedat), data pentru acesta din urmă fiind 14.05.2001, deci ambele adeverințe fiind cu același număr de înregistrare, însă cu date diferite.

Numita C. T. (vol. V, fila 115) a refuzat să dea declarații, însă din probele administrate rezultă că a solicitat pensionarea în anul 2011, (cererea nr. 2569/1.09.2011 vol.V fila 122).) iar la data înscrierii în adeverința nr. 439/14.06.2001 avea 46 ani.

Adeverința nr. 164/03.03.1995 (vol. II fila 50) a fost emisă pe numele Z. S. și prezintă o situație lucrativă a susnumitului la . pe perioada 1987 – 1991 pe o perioadă neîntreruptă, deși din evidențele existente rezultă că acesta ar fi lucrat în societatea respectivă 23 zile în anul 1988, 16 zile în anul 1989, 30 zile și ½ în anul 1990 și 1991 (registrul de evidență zilieri Ferma 6 Honorici 1986-1991, fila 99 pag.2), 4 zile în anul 1985, 4 zile și ½ în anul 1986, 4 zile și ½ în 1989 (registrul de evidență zilieri nr. 8 Honorici 1985-1991, fila 97 pag.2).

Și în această situație, s-a constatat că adeverința nu corespunde realității și a fost semnată și întocmită de către numitul M. I. C..

În privința numitului Z. S. (vol. VI, fila 3) beneficiar al adeverinței nr. 164/03.03.1995, s-a constatat că este născut în anul 1942; fiul acestuia (Z. S. I. vol.VI, fila 1) s-a prezentat în anul 2009 la C. de pensii Lugoj (punct de lucru F.) a depus cererea nr.2565/21.08.2009 (vol.VI fila 12) pentru întocmirea documentelor de pensionare, unde a luat legătura cu M. I. C. care a întocmit documentele de pensionare, precum și adeverința nr. 164/03.03.1995.

În 1995 Z. S. avea 53 ani, neîndeplinind vârsta legală de pensionare.

Adeverința nr. 446/14.06.2001 (vol II fila 34) emisă pe numele D. L. atestă o activitate lucrativă a acestuia pe o perioadă neîntreruptă la . pentru aprilie 1974 – decembrie 1978.

Conform verificărilor efectuate la registrul de evidență zilieri Ferma 4 Fădimac 1975-1979 și Ferma 3 1978-1979, rezultă că susnumitul a desfășurat o activitate lucrativă de o zi în anul 1975, 25 zile în anul 1976, 2 zile în anul 1977, registrul de evidență zilieri Ferma 6 Honorici 1975-1977 f.38 pag.2 cu 3 zile în anul 1977, la registrul de evidență zilieri Ferma 5 1978-1979 fila 19 pag.2, cu o zi în 1978, registrul de evidență zilieri Ferma 3 1978-1979 fila 23, pag.2, cu 13 zile în anul 1978.

Prin urmare, s-a constatat că și datele menționate în această adeverință întocmită de către numitul M. I. C. și semnată de acesta nu corespunde realității.

De asemenea, s-a observat că același număr de adeverință a mai fost acordat și pe numele Budașca V. (446/14.03.2001).

Cu privire la numitul D. L. (vol.IV, fila 114) beneficiar al adeverinței nr. 446/14.06.2001, s-a constatat că a depus actul în anul 2011 la C. de pensii Lugoj prin cererea nr.2556/15.07.2011; în anul 2001 susnumitul nu îndeplinea condițiile de pensionare deoarece avea 50 de ani. Declară că a lucrat ocazional la societate.

Adeverința nr. 426/14.03.2001 (vol. II fila 40) emisă pentru numita D. A. prezintă acesteia o activitate lucrativă desfășurată la . pentru perioada ianuarie 1980 – decembrie 1990, perioadă neîntreruptă în muncă.

Verificările au conchis că susnumita a lucrat la societatea de mai sus la Ferma 5 Bara (1980-1985) pe o perioadă de 18 zile în anul 1980, 2 zile în anul 1981, 8 zile în anul 1982, 69 zile în anul 1982 și Ferma 7 Bara (1983-1991) pe o perioadă de, 91 zile în anul 1983, 15 zile în anul 1984, 85 zile în anul 1985, 133 zile în anul 1986, 66 zile în anul 1987, 95 zile în anul 1988, 121 zile în anul 1989 și respectiv 121 zile în anul 1990. Așa cum rezultă din cele prezentate și această adeverință cuprinde date nereale deoarece angajata – ziler – nu a prestat activitate lucrativă la societate pe perioadă neîntreruptă. Adeverința este semnată la rubrica „DIRECTOR” de către numitul M. I. C..

Numita D. A. (vol.III, fila 92) beneficiară a adeverinței nr. 426/14.03.2001 a depus dosarul de pensionare în anul 2011 (prin fiul său D. G., vol. III, fila 90) cu cererea nr. 2507/28.01.2011, iar susnumitul arată că D. A. nu a lucrat la ..

A înmânat dosarul de pensionare unei persoane de sex masculin la F. (la oficiul de predare al dosarelor de pensie) și ulterior a primit acasă decizia de pensionare.

Adeverința nr.148/02.03.2006 (vol. II fila 85) emisă pe numele E. V. arată că acesta a desfășurat activitate lucrativă la . pe o perioadă neîntreruptă din ianuarie 1981 până în luna iunie 1983, însă din verificările efectuate rezultă că susnumitul nu figurează în niciunul din registrele de evidență ale societății, iar adeverința nu este înregistrată în registrul intrare-ieșire al societății.

Numitul E. V. (vol.VI, fila 23), născut în anul 1947 și beneficiar al adeverinței nr. 148/02.03.2006 și de adresa de confirmare vechime nr. 156/20.03.2006, arată că în anul 2006 (23.01.) a depus prima cerere de pensionare neavând adeverința respectivă, (cererea nr.82/23.01.2006) însă ulterior a depus o nouă cerere de pensionare la data de 13.03.2006. Decizia de pensionare a fost primită în anul 2011.

Și în această situație, s-a remarcat că actul este întocmit de M. I. C., semnat de acesta și prezintă o situație neconformă cu realitatea.

Carnetul de muncă al susnumitului nu relevă perioada inclusă în adeverință, deși acesta apare cu „contract de muncă” pe perioadă neîntreruptă.

Adeverința nr. 35/05.07.2005 (vol. II fila 62 ) eliberată pe numele H. L. din care rezultă că în perioada ianuarie 1982 – decembrie 1985 a fost angajată la . pe funcția de muncitor zilier.

Susnumita a depus dosarul de pensionare prin cererea nr.794/7.07.2005 (vol.IV fila 86) și a decedat la 26.12.2009.

Prima instanță a constatat că aspectele incluse în adeverință nu corespund realității deoarece numita H. L. nu figurează în registrele unității (proces verbal de verificare vol.II f.61).

S-a remarcat că actul este întocmit de M. I. C..

Adeverința nr. 114/27.11.2004 (vol. II fila 89) emisă pe numele P. E. atestă o activitate în muncă la . a susnumitei pe perioada august – decembrie 1986, februarie 1987, aprilie – decembrie 1987 și ianuarie – decembrie 1988.

De asemenea, s-a reținut că actul este întocmit de către numitul M. I. C. și semnat de acesta, prezintă o situație nereală, în sensul că beneficiara nu figurează în niciunul din registrele societății din perioada menționată.

Numita P. E. (vol. V, fila 81) beneficiară a adeverinței nr. 114/27.11.2004, născută în anul 1953, avea vârsta de 51 de ani la data înscrisă în

adeverință.

S-a avut în vedere că susnumita a menționat că a depus dosarul de pensionare în anul 2009 (cererea nr. 928/29.06.2009) primind decizia nr._/31.07.2009.

Adeverința 435/14.06.2001 (vol. II fila 29)emisă pe numele Olarița M. relevă că susnumita a desfășurat activitate la . ca muncitor zilier pe perioadă neîntreruptă din iulie 1972 până în decembrie 1973 și între ianuarie 1999 și martie 2001.

Prima instanță a observat că documentele analizate arată că numita Olarița M. a desfășurat activitate lucrativă la Ferma 3 – 1978-1979 (fila 70-71, pag.2) în anul 1978 un număr de 20 zile lucrătoare, 1979 cu 2 zile, la Ferma 3 O. 1980-1981 (fila 69-70, pag.2) cu 5 zile în anul 1980, 3 zile în anul 1981, la Ferma 6 Honorici (1982-1985, fila 71-72, pag.2) cu 2 ½ zile în anul 1982, 2 zile în anul 1983, 17 zile în anul 1984, 9 zile în anul 1985, 30 și ½ zile în anul 1986, 5 și ½ zile în anul 1987 și respectiv 23 zile în anul 1989.

Din cele verificate, cu privire la această adeverință s-a concluzionat că zona din registrul de muncă a fost radiată mecanic, iar actul emis pe numele Olarița M. are număr inferior în luna iunie 2001, 435 comparativ cu cel „emis” în luna mai la data de 14.05.2001 pe numele Varadian G., ce poartă numărul 439.

În opinia primei instanțe și această adeverință întocmită și semnată de M. I. C. prezintă date nereale și neconforme cu realitatea privind activitatea desfășurată în „regim neîntrerupt” de către Olarița M. la .>

Numita Olarița M. (vol.IV, fila 27) beneficiară a adeverinței nr. 435/14.06.2001 a depus adeverința în anul 2011 la C. de pensii Lugoj. (cererea nr.2918/30.11.2011)

Adeverința 439/14.05.2001 (vol.II fila 22)emisă pe numele Varadian G..

S-a observat că actul atestă celui menționat o vechime neîntreruptă la . pentru perioada martie 1996 – decembrie 1996, aspecte ce nu corespund realității, datele nefiind incluse în niciun registru al societății (proces verbal din 23.10.2013 vol.II, fila 23). Susnumitul este decedat la data de 9.09.2011; are depusă cererea de pensie de urmaș nr.4445/19.10.2011 (prin soția sa Varadian C. A.).

Adeverința nr. 30/04.05.2005 (2 acte) (vol II fila 67-68) semnate la rubrica „DIRECTOR” de către numitul M. I., atestă că numitul P. A. a lucrat la I.A.S. Honorici la sectorul construcții, pe perioada martie 1984 – decembrie 1984 și respectiv martie 1985 – septembrie 1985 pe durată neîntreruptă.

Conform verificărilor efectuate s-a dedus că susnumitul a desfășurat activități lucrative la Ferma 4 Fădimac 1981-1985 (fila 77, pag.2) un număr de 5 zile în anul 1984, la Ferma 5 Bara 1982-1985 (fila 71, pag.2) în anul 1984 un număr de 17 zile, la Ferma 8 Honorici 1985-1991 (fila 67, pag.2) un număr de 13 zile în anul 1985, la Ferma 2 Honorici 1982-1985 (fila 77, pag.2) un număr de 20 zile în anul 1984, la Ferma 1 Honorici 1982-1985 (fila 77, pag.2) în anul 1984 un număr de 20 și ½ zile.

S-a observat în acest sens că, vechimea din adeverință nu corespunde cu cea regăsită în evidențe.

Actul a fost întocmit de către numitul M. I. și semnat la rubrica destinată conducătorului unității.

S-a conchis că titularii adeverințelor menționate mai sus au folosit aceste documente în vederea primirii drepturilor bănești referitoare la pensia de vechime.

Instanța de fond a mai reținut că în multe din cazurile respective numitul M. I. C. le-a comunicat beneficiarilor actelor false faptul că prin plata retroactivă a unor sume de bani poate fi achitată contribuția neplătită statului și recuperată astfel perioada de vechime necesară pensionării.

S-a apreciat că adeverințele de vechime trebuiau să aibă un corespondent clar în Registrul unic de intrare-ieșire corespondență 2000-2003 (atașat ca mijloc de probă în dosar) al societății, însă niciunul din actele în litigiu nu a fost regăsit în acest registru ori altă evidență, conform verificărilor efectuate.

În plus, s-a reținut că în registrele de zilieri ridicate de organele de cercetare penală unele rubrici au fost șterse mecanic, iar alte date au fost completate fără a avea concordanță în situațiile de fapt existente.

Deși toată arhiva societății a fost supusă controlului, nu au fost identificate și alte documente care să releve activitatea desfășurată la societatea respectivă a persoanelor beneficiare de adeverințe de vechime (cum ar fi state de plată, fișe de pontaj, cereri de eliberare adeverințe etc).

În acest context, s-a reținut că, așa cum rezultă din declarația martorei P. I. (vol. II, f.99) persoană care a desfășurat activitate la ., în perioada 1966 – 1999 ca gestionar și în perioada 2000 – 2003, referitor la zilieri, evidența era ținută în registre, existau state de plată și în perioada respectivă martora a avut sarcina de a elibera adeverințe de muncă și nu M. I. C..

În același context s-a apreciat că este relevant faptul că aceeași martoră arată că în perioada 2000-2003 la societate nu exista calculator, iar adeverințele emise erau completate numai la mașina de scris.

Prima instanță a apreciat ca fiind importantă cauzei și declarația martorei T. T. (vol.II, f.100) persoană care a îndeplinit funcția de contabil principal la societate, care precizează că adeverințele de vechime se eliberau pe baza cererilor întocmite de către angajați, cereri ce erau înregistrate, în acord cu statele de plată existente, actele solicitate fiind înmânate pe bază de buletin și semnătură. S-a remarcat că nicio astfel de cerere ori stat de plată corespondente cu adeverințele în litigiu nu au fost identificate în arhiva societății.

În consecință, s-a considerat că, persoanele beneficiare de pensie au avut parte de complicitatea inculpatului M. I. C., care a avut acces la actele și ștampilele societății.

S-a observat că niciuna din persoanele beneficiare ale adeverințelor de vechime nu au putut face dovada înscrierii perioadelor de vechime în carnetele de muncă.

Din actele dosarului (vol.II fila 117) s-a mai reținut că în anul 2011 Primăria comunei V.V. Delamarina a emis și adeverința 242/7.02.2011 pe numele T. D., fiindu-i menționată o vechime în muncă de 16 ani și 12 zile la ..A, în condițiile în care la arhiva societății din anul 2005 nu ar mai fi fost permis accesul niciunei persoane.

Nu au fost făcute verificări cu cele două aspecte de mai sus, sens în care cauza a fost disjunsă, urmând a face obiectul unui nou dosar.

După declanșarea anchetei în cauză, organele de cercetare penală au solicitat toate documentele aflate în arhiva Primăriei VV Delamarina cu referire la arhiva predată de către societatea Agroindustriala Honorici SA.

În acest sens, s-au predat un număr de 16 Registre de zilieri, conform procesului-verbal din data de 12.09.2012 (vol.I fila 127).

Pe parcursul derulării investigațiilor, în mod repetat s-au solicitat și alte documente ale societății în situația în care exista suspiciunea că acestea existau și nu s-au predat.

După aproximativ 1 an, Primăria VV Delamarina prin adresa 3195/13.09.2013 (vol I fila 126 ) emisă de primar S. I. a comunicat faptul că mai există 17 Registre de zilieri nepredate, care ulterior sunt predate autorităților la data de 3.10.2013 (vol II fila 186.)

S-a dispus verificarea tuturor celor 33 registre de zilieri cu privire la adeverințele neconforme cu realitatea.

Concluzia desprinsă a fost în sensul că toate actele false au corespondent în cele 17 registre predate ulterior organelor de poliție la data de 3.10.2013.

În registre s-au evidențiat neconcordanțe vizibile, inclusiv completarea unor date fictive, ștergerea mecanică a unor date, inserarea unor cifre, persoane și date nereale ori alte procedee frauduloase prin care s-a urmărit să se creeze aparența de legalitate a adeverințelor în litigiu.

În cazul numitei Olarița M., zona din registrul de muncă a fost radiată mecanic, iar actul emis pe numele său are număr inferior în luna iunie 2001, 435 comparativ cu cel „emis” în luna mai la data de 14.05.2001 pe numele Varadian G., ce poartă numărul 439.

S-a menționat că toate registrele respective de zilieri au fost întocmite în creion.

Unele acte emise au același număr de înregistrare și date diferite (în acest sens adeverințele nr. 446/14.03.2001 și 446/14.06.2011 pe numele B. Vorica și D. L.)

Instanța de fond a avut în vedere că aceeași situație confuză a numerelor de adeverințe (același număr, același an) este și în cazul numiților C. T. și Văradian G..

Din același punct de vedere, un aspect care nu s-a avut în vedere la completarea în fals și ulterioară a registrelor de zilieri pentru ca acestea să „corespundă” adeverințelor a fost faptul că nu au fost socotite în mod real zilele lucrătoare dintr-un an calendaristic și nu s-a mai „reușit” completarea nominală, pe fiecare lună a așa zisei activități lucrative în cazurile analizate.

S-a apreciat astfel că, toate aspectele menționate la fiecare adeverință în parte denotă modalitatea frauduloasă și nelegală de emitere a documentelor în litigiu.

Instanța de fond a apreciat că, deși atât cu privire la infracțiunile de înșelăciune, de complicitate la înșelăciune (art. 244 alin.2 C.p ,art. 48 C.p. rap. la art. 244 alin.2 C.p) cât și cele privind uzul de fals și falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art.323 C.p și art. 322 C.p) procurorul a arătat că nu pot fi menționate în mod exact datele de comitere a faptelor, totuși, este cert că infracțiunile prev.art. 244 alin.2 C.p și respectiv art.323 C.p au fost comise de „beneficiari” în momentul depunerii dosarelor de pensionare prin uzarea de adeverințe false, cunoscând faptul că acestea nu conțin date reale.

În același context, s-a constatat că faptele reținute în sarcina inculpatului M. I. C. (funcționar al Casei de pensii T.-pct. de lucru Lugoj) au fost săvârșite în momentul (data) înregistrării dosarului de pensionare al persoanei respective, după ce în prealabil inculpatul luase la cunoștință de actele din fiecare dosar și „lipsa de vechime” necesară și pe care urma să o completeze în mod fraudulos prin emiterea adeverinței false.

S-a apreciat că, din acest punct de vedere dar și din perspectiva intervenției prescripției răspunderii penale, pe care procurorul a raportat-o la legea penală mai favorabilă, termenul de prescripție al răspunderii penale la infracțiunile analizate este 5 ani.

În acest sens, s-a avut în vedere că potrivit art.155 NCP termenul de prescripție al răspunderii penale este întrerupt prin îndeplinirea oricărui act de procedură.

Actul de procedură care întrerupe termenul de prescripție în această situație (care este de altfel și comunicat suspectului) a fost socotit a fi procesul-verbal de comunicare al calității de suspect ori procesul-verbal de citare pentru fiecare persoană în parte din dosar.

Prima instanță a constatat, cu privire la actele întocmite și semnate de numitul M. I. C. (10 adeverințe) următoarele:

1.Adeverința 429/14.02.2001 emisă pe numele S. G..

A depus dosarul de pensionare prin cererea nr.1037/13.09.2011 (vol.IV fila 7).

Termenul de prescripție al răspunderii penale este data de 13.09.2016.

Termenul de prescripție al răspunderii penale nu este întrerupt pentru S. G..

Termenul de prescripție al răspunderii penale este întrerupt pentru M. I. C. la data de 27.03.2014 (pv calitate de suspect).

Prejudiciul cauzat este de 27.560,88 lei conform adresei nr.5988/28.01.2014 a Casei Județene de pensii T..

2. Adeverința 439/14.06.2001 emisă pe numele C. T..

Susnumita a depus dosarul de pensionare prin cererea nr.2569/1.09.2011 (vol.V

fila 122).

Termenul de prescripție al răspunderii penale este data de 1.09.2016.

Termenul de prescripție al răspunderii penale este întrerupt pentru C. T. la data de.28.02.214 (pv verbal de citare).

Termenul de prescripție al răspunderii penale este întrerupt pentru M. I. C. la data de 27.03.2014 (pv calitate de suspect).

Prejudiciul cauzat este de 11.594,80 lei conform adresei nr.5988/28.01.2014 a Casei Județene de Pensii T..

3.Adeverința 164/3.03.1995 emisă pe numele Z. S..

Susnumitul are depus (prin fiul său Z. S. I.) dosarul de pensionare prin cererea nr.2565/21.08.2009 (vol.VI fila 12).

Termenul de prescripție al răspunderii penale este data de 21.08.2014.

Termenul de prescripție al răspunderii penale nu este întrerupt pentru Z. I. S. .

Termenul de prescripție al răspunderii penale este întrerupt pentru M. I. C. la data de 27.03.2012 (p v calitate de suspect).

Prejudiciul cauzat este de 16.970,34 lei conform adresei nr.5988/28.01.2014 a Casei Județene de Pensii T..

4.Adeverința 446/14.06.2001 emisă pe numele D. L..

Susnumitul a depus dosarul de pensionare prin cererea nr.2556/15.07.2011 (vol.IV fila 122).

Termenul de prescripție al răspunderii penale este data de 15.07.2016.

Termenul de prescripție al răspunderii penale este întrerupt pentru D. L. la data de.19.02.2014 (pv calitate de suspect).

Termenul de prescripție al răspunderii penale este întrerupt pentru M. I. C. la data de 27.03.2014 (pv calitate de suspect).

Prejudiciul cauzat este de 10.088,89 lei conform adresei nr.5988/28.01.2014 a Casei Județene de Pensii T..

5. Adeverința 426/14.03.2001 emisă pe numele D. A..

Susnumita are depus (prin fiul său D. G.) dosarul de pensionare prin cererea nr. 2507/28.01.2011 (vol.III fila 98).

Termenul de prescripție al răspunderii penale este data de 28.01.2016.

Termenul de prescripție al răspunderii penale este întrerupt pentru D. A. la data de 19.02.2014 (pv calitate de suspect) și nu este întrerupt pentru D. G..

Termenul de prescripție al răspunderii penale este întrerupt pentru M. I. C. la data de 27.03.2014 (pv calitate de suspect).

Prejudiciul cauzat este de 12.066,45 lei conform adresei nr.5988/28.01.2014 a Casei Județene de Pensii T..

6. Adeverința 148/2.03.2006 emisă pe numele E. V..

Susnumitul a depus dosarul de pensionare prin cererea nr.82/23.01.2006 (vol.VI fila 47) și cererea 309/13.03.2006.

Infracțiunile au avut termen de prescripție al răspunderii penale la data de 23.01.2011 și respectiv 13.03.2011, înainte de declanșarea anchetei în prezenta cauză.

Prejudiciul cauzat este de 36.714,02 lei conform adresei nr.5988/28.01.2014 a Casei Județene de Pensii T..

7. Adeverința 35/5.07.2005 emisă pe numele H. L. (decedată).

A depus dosarul de pensionare prin cererea nr.794/7.07.2005 (vol.IV fila 86).

Infracțiunile au avut termen de prescripție al răspunderii penale la data de 7.07.2010, înainte de declanșarea anchetei în prezenta cauză.

Prejudiciul cauzat este de 14.305,91 lei conform adresei nr.5988/28.01.2014 a Casei Județene de Pensii T..

8. Adeverința 114/27.11.2004 emisă pe numele P. E..

A depus dosarul de pensionare prin cererea nr.928/29.06.2009 (vol.V fila 90).

Prejudiciul cauzat este 0,00 lei conform adresei nr.5988/28.01.2014 a Casei Județene de Pensii T..

9. Adeverința 435/14.06.2001 emisă pe numele Olărița M..

Susnumita a depus dosarul de pensionare prin cererea nr.2918/30.11.2011 (vol.IV fila 33).

Termenul de prescripție al răspunderii penale este data de 28.01.2016.

Termenul de prescripție al răspunderii penale este întrerupt pentru Olărița M. la data de 24.02.2014 (pv calitate de suspect).

Termenul de prescripție al răspunderii penale este întrerupt pentru M. I. C. la data de 27.03.2014 (pv calitate de suspect).

Prejudiciul cauzat este de 12.066,45 lei conform adresei nr.5988/28.01.2014 a Casei Județene de Pensii T..

10. Adeverința 439/14.05.2001 emisă pe numele Varadian G. (decedat).

Are depus dosar de pensie de urmaș prin cererea nr.4445/19.10.2011(vol.V fila 57) prin numita Varadian C. A..

Termenul de prescripție al răspunderii penale este data de 19.10.2016.

Varadian G. este decedat la data 9.09.2011.

Termenul de prescripție al răspunderii penale este întrerupt pentru M. I. C. la data de 27.03.2014 (pv calitate de suspect) și nu este întrerupt pentru numita Varadian C. A..

Prejudiciul cauzat este de 117,19 lei conform adresei nr.5988/28.01.2014 a Casei Județene de Pensii T..

În consecință, s-a constatat că faptele inculpatului M. I. C. comise în perioada iulie 2005- noiembrie 2011 de a înlesni și ajuta pe numiții S. G., C. T., Z. S. I. (fiul lui Z. S.), D. L., D. G. (fiul lui D. A.), E. V., P. E., Olărița M., Varadian C. A. (soția defunctului Varadian G.) și H. L. să inducă în eroare C. de Pensii T. prin folosirea adeverințelor de vechime false, pentru obținerea de foloase patrimoniale injuste (pensii) și producerea unui prejudiciu în dauna statului român, întrunesc elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de înșelăciune, prev și ped. de art. 48 C.p. rap. la art. 244 alin.2 C.p. (10 infracțiuni) aflate în concurs de infracțiuni prev.de art.38 (1) C.p. (art. 26 C.pen. din 1969 raportat la art. 215 al. 2 C.pen. din 1969, cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen. din 1969)

Faptele aceluiași inculpat, comise în perioada iulie 2005- noiembrie 2011 de a întocmi și semna un număr de 10 adeverințe care nu exprimă realitatea privind vechimea în muncă a numiților S. G., C. T., Z. S., D. L., D. A., E. V., P. E., Olărița M., Varadian G. și H. L. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. și ped. de art. 322 C.p. (10 infracțiuni) aflate în concurs de infracțiuni prev.de art.38 (1) Cp. (art. 290 C.pen. din 1969, cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen. din 1969).

Înscrisurile false au fost încredințate persoanelor respective în vederea producerii de consecințe juridice (obținerea de pensii).

Faptele au fost comise cu forma vinovăției prevăzută de art. 16 alin.3 lit. „a” C.p.

Referitor la activitatea infracțională a inculpatului privind adeverințele emise numiților E. V. și H. L. (două infracțiuni de complicitate la înșelăciune și două infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată), s-a avut în vedere împrejurarea că procurorul a apreciat că a intervenit prescripția răspunderii penale și a dispus față de inculpat soluția de clasare, în conformitate cu dispozițiile art. 315(1) lit. b rap.la art.16 lit.”f” NCPP cu aplicarea art.5 NCP.

În ceea ce privește activitatea infracțională a inculpatului privind adeverința emisă numitei P. E. (adeverința 114/27.11.2004), având în vedere lipsa prejudiciului și a consecințelor juridice – în acest sens adresa 5988/28.01.2014 a Casei județene de pensii T., sub acest aspect s-a dispus clasarea cauzei atât față de inculpatul M. I. C. cât și față de inculpata P. E. în conformitate cu dispozițiile art.315(1) lit. b rap.la art.16 lit.”b” C.p.p.

Având în vedere că de la data săvârșirii faptelor și până la data pronunțării sentinței au intervenit modificări în privința legilor penale, prima instanță a opiniat că se impune aplicarea în cază a art. 5 C.pen. și soluționarea cauzei prin aplicarea legii mai favorabile inculpatului.

În ceea ce privește legea penală aplicabilă, instanța de fond a reținut că în cauză s-au produs modificări în ceea ce privește pedepsele aplicabile, noul Cod penal prevăzând pedepse mai blânde pentru infracțiunea de înșelăciune, dar mai aspre pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată. Pe de altă parte, având în vedere că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea în concurs a 14 infracțiuni și întrucât art. 39 al. 1 lit. b din noul C.pen. prevede aplicarea unui spor obligatoriu, de 1/3 din totalul pedepselor (exceptând pedeapsa cea mai grea) care se adaugă la pedeapsa cea mai grea, instanța de fond a apreciat că vechiul Cod penal conține dispoziții mai favorabile inculpatului.

Pentru infracțiunea săvârșita instanța de fond i-a aplicat inculpatului pedeapsa cu închisoarea, la a cărei individualizare judiciară a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 52 si 72 C.pen. din 1969, respectiv: scopul pedepsei, limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege, natura și împrejurările concrete în care fapta a fost comisa și împrejurarea că a avut o atitudine sinceră în fața instanței de judecată.

În privința antecedentelor, din fișa de cazier judiciar, s-a reținut că inculpatul se află la primul contact cu legea penală.

Având în vedere aceste considerente, precum și faptul că inculpatul și-a recunoscut vinovăția înainte de începerea cercetării judecătorești, instanța anterioară a făcut aplicarea art. 396 alin. 10C.p.p. și a redus cu o treime limitele de pedeapsă prevăzute de lege și, în baza art. 26 C.pen. din 1969 (art. 48 C.pen.) raportat la art. 215 al. 2 C.pen. din 1969 (art. 244 al. 2 C.pen.), cu aplicarea art. 5 C.pen. și a art. 396 al. 10 C.pr.pen. l-a condamnat pe inculpatul M. I. C., fără antecedente penale, la 7 pedepse de câte 2 ani și 3 luni închisoare, pentru complicitate la săvârșirea a 7 infracțiuni de înșelăciune.

În baza art. 290 C.pen. din 1969 (art. 322 C.pen.), cu aplicarea art. 5 C.pen. și a art. 396 al. 10 C.pr.pen. a fost condamnat același inculpat la 7 pedepse de câte 3 luni închisoare, pentru săvârșirea a 7 infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 33 lit. a și 34 lit. b C.pen. din 1969 (art. 38 al. 1 și 39 al. 1 lit. b C.pen.) cu aplicarea art. 5 C.pen. au fost contopite pedepsele anterior arătate și i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, închisoarea de 2 ani și 3 luni închisoare, pe care, având în vedere multitudinea infracțiunilor aflate în concurs, instanța de fond a sporit-o cu 9 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.

În ceea ce privește pedepsele accesorii, instanța de fond a făcut aplicarea art.71 C.pen. din 1969, raportat la art. 12 alin. 1 din Legea 187/2012, aplicând inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit.a teza a II a și lit.b Cod penal, în acord cu Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată în Cauza S. și P. împotriva României. Astfel, în acest context, instanța anterioară a apreciat că se impune interzicerea numai a drepturilor prevăzute la art.64 lit.a teza a II a și b Cod penal, față de natura infracțiunii săvârșite de către inculpat.

Având în vedere că pedeapsa aplicată este rezultatul unui concurs de infracțiuni, dar că aceasta nu este mai mare de 3 ani, întrucât inculpatul nu are antecedente penale și apreciind că pronunțarea condamnării reprezintă un avertisment suficient pentru inculpat și că acesta, chiar fără executarea pedepsei, nu va mai săvârși alte infracțiuni, în baza art. 86¹ Cod penal, din 1969 instanța de fond a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, iar în baza art. 86² Cod penal, din 1969 a stabilit un termen de încercare de 5 ani și 6 luni.

În baza art. 71 alin. 5 C.pen. din 1969 a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 86³ alin. 1 C.pen. din 1969 pe durata termenului de încercare inculpatul a fost obligat să se supună măsurilor de supraveghere mai sus enumerate.

În baza art. art. 86³ alin. 2 Cod penal din 1969 a dispus ca un exemplar al prezentei sentințe să fie comunicat Serviciului de Probațiune T..

S-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și a obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere, prevăzute de art. 86⁴ C.pen. din 1969, raportat la art. 83 și 84 C.pen. din 1969.

În temeiul art. 25 și 397 C.pr.pen., raportat la art. 1357 C.civ., ținând cont de faptul că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor, astfel cum acestea au fost prezentate în rechizitoriu și că acesta nu a contestat probele administrate în dosarul de urmărire penală, solicitând judecarea cauzei în baza acestora, instanța de fond a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă C. Județeană de Pensii T. și va obliga inculpatul la plata sumei totale de 106.703,93 lei, reprezentând daune materiale aferente dosarelor de pensionare ale numiților S. G. (_,88 lei), C. T. (_,8 lei), D. L. (_,89 lei), D. A. (_,45 lei), E. V. (_,02 lei), Olărița M. (8563,79 lei) și V. G. (117,10 lei), conform adresei nr. 5988/28.01.2014 a Casei județene de pensii T., fiind respinsă în rest acțiunea civilă, inculpatul fiind trimis în judecată doar cu privire la faptele săvârșite în legătură cu dosarele de pensionare ale numiților S. G., C. T., D. L., D. A., E. V., Olărița M. și V. G..

În baza art. 25 al. 3 C.pr.pen. instanța de fond a dispus desființarea totală a înscrisuri, care s-au dovedit a fi false, enumerate în redarea dispozitivului hotărârii apelate.

În temeiul dispozițiilor art. 274 alin.1 C.pr.pen., reținând ca este în culpă cu privire la declanșarea procesului, instanța de fond l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva sentinței penale nr. 203 din 27.04.2015 a Judecătoriei Lugoj a declarat apel inculpatul M. I. C. înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 16.07.2015, sub nr._ .

În motivarea apelului inculpatul a solicitat achitarea pentru comiterea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, având în vedere că în cauză a intervenit prescripția răspunderii penale, precum și diminuarea cuantumului daunelor materiale acțiunii civile admise, reținute de instanță.

Din analiza sentinței apelate, prin prisma motivelor de apel invocate și analizate din oficiu, în limitele prev. de art.417 al. 2 C.p.p., Curtea reține următoarele:

Instanța de apel își însușește starea de fapt reținută de prima instanță, precum și raționamentele de interpretare a probatoriului administrat folosite în ambele faze ale procesului penal, respectiv urmărire penală și judecată și din care rezultă vinovăția inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de complicitate la înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Vinovăția inculpatului cu privire la infracțiunile reținute prin actul de sesizare rezultă din declarațiile inculpatului, înscrisuri, declarațiile martorilor raport de expertiză și din care rezultă faptul că în perioada iulie 2005 – noiembrie 2011 inculpatul a înlesnit și ajutat zece persoane să inducă în eroare C. de Pensii T. prin folosirea adeverințelor de vechime false în scopul obținerii de foloase materiale injuste (pensii) și cauzând un prejudiciu în dauna statului român. De asemenea, inculpatul în aceeași perioadă a întocmit și semnat un număr de 10 adeverințe care nu exprimau realitatea cu privire la vechimea în muncă a celor zece persoane.

De altfel, starea de fapt, vinovăția, încadrarea juridică nu au fost contestate de către inculpat, acesta beneficiind de prevederile art.396 alin.10 C.p.p. privind recunoașterea de vinovăție, motiv pentru care instanța va analiza criticile inculpatului privind achitarea sa pe motiv că a intervenit prescripția răspunderii penale și soluționarea acțiunii civile.

În ceea ce privește legea penală mai favorabilă, în mod corect prima instanță raportat la regimul sancționator al concursului de infracțiunii și la numărul mare de infracțiuni concurente a stabilit ca fiind mai favorabilă legea veche.

La individualizarea judiciară a pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 cod penal din 1969, pedepsele fiind corect individualizate prin orientarea acestora sub minimul special prevăzut de textul de lege ca urmare a aplicării dispozițiilor art.396 alin.10 c.p.p. privind recunoașterea de vinovăție. De asemenea, în cauză fiind îndeplinite prevederile art.86¹C.p.din 1969, raportat la recunoașterea faptelor și lipsa antecedentelor penale în mod corect a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei rezultante de 3 ani închisoare.

Critica inculpatului privind achitarea sa pe motiv că a intervenit prescripția răspunderii penale este nefondată, deoarece pe de o parte achitarea inculpatului nu poate fi dispusă în cazul în care intervine prescripția răspunderii penale potrivit art.16 alin.1 lit.f C.p.p. raportat la art.396 alin.5 și 6 C.p.p., în acest caz putându-se dispune doar încetarea procesului penal; iar pe de altă parte în cauză nu a intervenit prescripție răspunderii penale.

Astfel, activitatea infracțională a inculpatului s-a derulat în perioada iulie 2005 – noiembrie 2011, deci cu privire la această perioadă s-a calculat termenul de 5 ani de prescripție, termen care a fost întrerupt prin comunicarea procesului verbal de suspect, respectiv procesul verbal de citare a părților din dosar. Faptul că în adeverințele în litigiu întocmite de inculpat au fost datate între anii 2001-2006 nu înseamnă că s-a împlinit termenul de prescripție, deoarece termenul ar curge de la data scrisă în adeverință, întrucât s-a dovedit că acele adeverințe sunt false, conținând însemnări care nu corespund realității.

În cauză nefiind împlinit termenul de prescripție în mod corect a fost soluționată acțiunea civilă, nefiind îndeplinite prevederile art.25 alin.5 C.p.p. privind lăsarea nesoluționată a acțiunii civile așa cum a solicitat inculpatul.

Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. se va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul M. I. C. împotriva sentinței penale nr. 203 din 27.04.2015 a Judecătoriei Lugoj.

În baza art. 275 al. 2 C.p.p. va fi obligat inculpatul la 100 lei cheltuieli judiciare față de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul M. I. C. împotriva sentinței penale nr. 203 din 27.04.2015 a Judecătoriei Lugoj.

În baza art. 275 al. 2 C.p.p. obligă inculpatul la 100 lei cheltuieli judiciare față de stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 15 septembrie 2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

G. B. C. I. M.

GREFIER,

A. B.

Red. C.I.M./15.09.2015

Tehnored.A.B.

2 ex. 15 Octombrie 2015

Prima instanță: O.S.S.

← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 795/2015. Curtea de...		Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 795/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Decizia nr. 806/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 813/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 988/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 990/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA