Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 988/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Curtea de Apel TIMIŞOARA - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 988/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 08-10-2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA PENALĂ

Dosar nr._ cod operator 2711

DECIZIA PENALĂ NR. 988/A

Ședința publică de la 08 octombrie 2015

Completul constituit din:

PREȘEDINTE F. I.

Judecător D. V.

Grefier V. R.

Pe rol se află soluționarea apelului declarat de P. de pe lângă JUDECĂTORIA REȘIȚA, împotriva sentinței penale nr. 124 din 09 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._ .

Mersul dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 05.10.2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, și potrivit căreia în temeiul art. 391 alin.1 C.pr.pen., pronunțarea a fost stabilită pentru termenul de astăzi, când,

CURTEA ,

Deliberând asupra acțiunii penale de față constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 124 din 09 aprilie 2015 pronunțată în dosar nr._, Judecătoria Reșița în baza art. 396 alin. 1, alin.5 raportat la art.17 al.2, art.16 al.1 lit.c Cod pr.pen., a dispus achitarea inculpatului N. A., fiul lui N. G. Ș. și N. I., născut la data de 27.08.1981, în Reșița, jud. C.-S., domiciliat în O., ., nr.101, jud. C.-S., în prezent deținut în Penitenciarul A., identificat cu CNP_, cetățean român, necăsătorit, studii 7 clase, fără ocupație, cu antecedente penale, stagiu militar nesatisfăcut, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev de art.208 al.1, art.209 al.1, lit.i Cod pen.1969, cu aplicarea art.37 alin.1 lit.a, lit.b Cod pen.1969.

În baza art. 396 alin. 1, alin.5 raportat la art.17 al.2, art.16 al.1 lit.c Cod pr.pen., a dispus achitarea inculpatului N. A. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev de art.208 al.1, art.209 al.1, lit.g, lit.i Cod pen.1969, cu aplicarea art.37 alin.1 lit.a, lit.b Cod pen.1969.

În baza art. 396 alin. 1, alin.5 raportat la art.17 al.2, art.16 al.1 lit.c Cod pr.pen., a dispus achitarea inculpatului N. A. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev de art.208 al.1, art.209 al.1, lit.g Cod pen.1969, cu aplicarea art.37 alin.1 lit.a, lit.b Cod pen.1969.

În baza art.397, art.19, art.25 Cod pr.pen, a respins acțiunea civilă formulată de către partea civilă D. I., domiciliat în B., ., .-S., CNP_.

În baza art.397 Cod pr.pen., a luat act că persoana vătămată . nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art.397, art.22 Cod pr.pen., a luat act de renunțarea la pretențiile civile de către partea civilă M. E., domiciliată în comuna Berzovia, ., jud. C.-S., CNP_.

În baza art.275 al.3 Cod pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița din data de 06.12.2013, dispus în dosarul nr. 2687/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița, înregistrat pe rolul Judecătoriei Reșița, la data de 10.12.2013, sub nr._ s-a pus în mișcare acțiunea penală și a fost trimis în judecată inculpatul N. A. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă prev. de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit. i cod penal 1969, cu aplicarea art.37 alin.1 lit.a și b cod penal 1969.

S-a reținut că, în esență că, inculpatul N. A., în cursul lunii iulie 2010, a pătruns prin escaladare într-o anexă a imobilului, proprietatea persoanei vătămate D. I., situat în localitatea Ramna, ., de unde a sustras unelte agricole, o ușă din lemn, scânduri și lănteți din lemn, precum și mai multe bucăți țiglă și olane, cauzând un prejudiciu de aproximativ 3.000 lei.

Situația de fapt reținută în rechizitoriu a rezultat din coroborarea probelor administrate în faza de urmărire penală si materializate în: plângerea părții vătămate D. I. (f. 10 dup), declarația părții vătămate D. I. (f. 33-34 dup), procesul verbal de cercetare la fața locului întocmit de organele de poliție și planșe foto (f. 15 – 23 dup), procesul verbal de conducere în teren din data de 09.09.2013 și planșe foto (f. 48-53 dup), declarația martorului V. V. I. (f. 47), declarația inculpatului N. A. (f. 41, 43 – 46 dup.

De asemenea, prin rechizitoriul Parchetuluidepe lângă Judecătoria Reșița nr. 424/P/2008 din data de 15.01.2014, înregistrat pe rolul Judecătoriei Reșița, la data de 21.01.2014, sub nr._ s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului N. A. pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat (2 fapte), prev. de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.g, lit. i cod penal1969, respectiv prev. de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.g cod penal1969 cu aplicarea art.37 alin.1 lit. a și b cod penal 1969, totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod Penal 1969.

S-a reținut, în esență că, în noaptea de 03/04.02.2008, în jurul orelor 01:30, inculpatul N. A., a pătruns prin efracție în sediul Primăriei C. Berzovia, de unde a sustras 2 televizoare color, o cameră foto digitală și un ceas de mână, cauzând instituției un prejudiciu de aproximativ 5.000 lei.

În noaptea de 04/05.01.2010, inculpatul N. A. a intrat pe ușa neasigurată într-o clădire a fostului CAP din satul Fizeș, . a sustras un cazan de fabricat țuică, din cupru, aparținând persoanei vătămate M. E., cauzând acestei un prejudiciu de aproximativ 1.094 lei.

Situația de fapt reținută în rechizitoriu a rezultat din coroborarea probelor administrate în faza de urmărire penală si materializate în: denunțul oral al părții vătămate M. E., declarațiile părții vătămate M. E. (f. 71-72), denunțul oral formulat de viceprimarul localității Berzovia, declarațiile primarului localității Berzovia L. A. Coriolan (f. 68 dup), procesele verbale de cercetare la fața locului întocmite de organele de poliție și planșe foto (63-65, 69-70, 74-103, 105-133, 137-146), procesele verbale de conducere în teren din data de 09.09.2013 și planșe foto (f. 28-42 dup), declarațiile martorului asistent M. D. (f. 43-44 dup), declarațiile martorului asistent M. S. (f. 45-46), declarațiile inculpatului N. A. (f. 19-20, 23-27 dup), alte declarații și înscrisuri depuse la dosarul cauzei.

La dosarul cauzei au fost atașate dosarele de urmărire penala nr. 424/P/2008 și nr. 2687/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Resita.

Având în vedere noile modificări legislative, în dosarul nr._, instanța, la termenul de judecată din data de 06.02.2014, în considerarea faptului că, în cauză nu s-a început cercetarea judecătorească, în baza art.6 al.2 Legea nr.255/2013, a dispus transpunerea cauzei în cameră preliminară pentru a se urma procedura prev de art.342-348 Cod pr.pen.

Prin Încheierea din data de 31.03.2014 (f.26 dosar_ ), s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 2687/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița, privind pe inculpatul N. A., trimis în judecată în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 al. 1, art. 209 al. 1 lit. i Cod Penal1969 cu aplicarea art. 37 al. 1 lit. a și b Cod Penal1969, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, fixându-se termen de judecată la data de 12.06.2014.

În dosarul nr._, având în vedere noile modificări legislative, instanța, la termenul de judecată din data de 20.02.2014, în considerarea faptului că în cauză nu s-a început cercetarea judecătorească, în baza art.6 al.2 Legea nr.255/2013, a dispus transpunerea cauzei în cameră preliminară pentru a se urma procedura prev de art.342-348 Cod pr.pen.

Prin Încheierea din data de 11.06.2014 (f.15 dosar_ ) s-a finalizat procedura de cameră preliminară, s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 424/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița, privind pe inculpatul N. A., trimis în judecată în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 al. 1, art. 209 al. 1 lit. g și i Cod Penal1969, respectiv art. 208 al. 1, art. 209 al. 1 lit. g Cod Penal 1969 cu aplicarea art. 37 al. 1 lit. a și b Cod Penal1969, totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod Penal1969, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală. De asemenea, s-a dispus începerea judecății, fixându-se termen de judecată la data de 11.09.2014.

Prin Încheierea de ședință din data de 23.10.2014 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._, s-a dispus conexarea dosarului nr._ al Judecătoriei Reșița la dosarul nr._ .

În ceea ce privește latura civilă a cauzei s-a reținut următoarele:

În faza de urmărire penală, prin declarația din data de 17.10.2013 (fila 71 dup 424/P/2008), persoana vătămată M. E. a declarat că se constituie parte civilă în procesul penal față de inculpat pentru suma de 1.094 lei. În cursul judecății, persoana vătămată M. E., la termenul de judecată din data de 12.02.2015, a declarat că renunță la pretențiile civile față de inculpat, întrucât a apreciat că inculpatul nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de furt calificat, fiind practic imposibil ca o singură persoană să poată, obiectiv să sustragă un cazan de 450 litri, umplut cu apă, care a fost umplut cu apă, în scopul de a îngreuna sustragerea acestuia având în vedere că era iarnă.

În faza de urmărire penală, persoana vătămată P. C. Berzovia nu s-a constituit parte civilă. În cursul judecății, persoana vătămată P. C. Berzovia, prin adresa din data de 30.09.2014 (f. 47 dos._ ), și adresa din data de 17.12.2014 (f. 83 dos._ ) a declarat că își menține constituirea de parte civilă în procesul penal față de inculpat, cu toate că în faza de urmărire penală nu a înțeles să formuleze o astfel de cerere.

În faza de urmărire penală, prin declarația din data de 06.11.2013 (fila 33 dup 2687/P/2010), persoana vătămată D. I. a declarat că se constituie parte civilă în procesul penal față de inculpat pentru suma de 3.000 lei. În cursul judecății, persoana vătămată D. I., la termenul de judecată din data de 12.06.2014, a declarat că își menține constituirea de parte civilă în procesul penal față de inculpat, pentru suma de 3.000 lei.

Analizând și coroborând ansamblul probatoriu administrat atât în timpul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarele:

În fapt, în data de 04.02.2008, numitul S. P., în calitate de viceprimar al comunei Berzovia a sesizat lucrătorilor de poliție faptul că, în noaptea de 03/04.02.2008 persoane necunoscute au pătruns prin efracție în sediul Primăriei C. Berzovia, de unde a sustras 2 televizoare color, o cameră foto digitală și un ceas de mână, cauzând instituției un prejudiciu de aproximativ 5.000 lei.

De asemenea, în data de 05.01.2010, numita M. E. a sesizat organelor de poliție faptul că, în noaptea de 04/05.01.2010, persoane necunoscute au intrat pe ușa neasigurată într-o clădire a fostului CAP din satul Fizeș, . a sustras un cazan de fabricat țuică, din cupru, cauzând acestei un prejudiciu de aproximativ 1.094 lei.

În cauză s-a dispus începerea urmăririi penale în rem, cu privire la săvârșirea de către persoane necunoscute a infracțiunilor de furt calificat, efectuându-se cercetări în acest sens. Mai exact, pentru identificarea autorilor, în cursul anilor 2008-2010, au fost administrate următoarele probe: cercetări la fața locului, ocazie cu care s-au efectuat și planșe foto, au fost audiate un număr de 21 persoane (f.147-167, 169-172 dup 424/P/2008), au fost ridicate de la fața locului urmele papilare (f.177-179 dup 424/P/2008), au fost efectuate rapoarte de constatare tehnico-științifică în vederea identificării unor comportamente simulate în ceea ce îi privește pe numiții Biște S. S., BIȘTE G. A., G. L. I. și I. P. (f.197-204 dup 424/P/2008).

În considerarea faptului că în urma cercetărilor efectuate nu s-a reușit identificarea autorilor celor două infracțiuni de furt calificat săvârșite în dauna persoanelor vătămate M. E. și P. Berzovia, organele de cercetare penale, în data de 12.11.2010 au întocmit un referat cu propunere de trecere a dosarului în evidențele cu autori neidentificați (f.216 dup 424/P/2008).

După aproximativ 3 ani de la data întocmirii referatului, în data de 02.09.2013, în urma unui autodenunț, inculpatul N. A. a recunoscut că el a fost autorul infracțiunilor de furt comise în luna februarie 2008 și iulie 2010 (f.14 dup 424/P/2008).

Fiind audiat în faza de urmărire penală, inculpatul N. A. a declarat că, în cursul lunii februarie 2008, având nevoie de bani și datorită faptului că era în stare de ebrietate, a pătruns în interiorul Primăriei C. Berzovia, forțând cu ajutorul unui levier ușa de acces, de unde a sustras un ceas de mână, un televizor aflat în cutie, un televizor montat pe perete și o cameră de filmat, transportând bunurile cu trenul în Reșița, unde le-a vândut.

De asemenea a declarat că în cursul lunii ianuarie 2010, s-a deplasat în zona fostului CAP din satul Fizeș, de unde a sustras un cazan de fabricat țuică, transportându-l cu trenul în satul Câlnic unde l-a vândut unei persoane pe care nu o cunoștea.

În raport de autodenunțul formulat de inculpat, organele de cercetare penală au procedat la efectuarea unor reconstituiri, la care au participat, în calitatea de martori asistenți, numiții M. S. și M. D. (f.28-46 dup 424/P/2008).

Inculpatul N. A., în cursul urmăririi penale, prin declarațiile din data de 25.09.2013 (filele 20 dup 424/P/2008) și 13.09.2013 (f. 23-26 dup 424/P/2008), a recunoscut integral faptele reținute în sarcina sa în actul de sesizare al instanței. Ulterior, în faza de judecată, prin memoriu depus la dosar la termenul de judecată din data de 23.10.2014 (f. 59), inculpatul nu și-a menținut declarațiile date în faza de urmărire penală, în sensul că nu a mai recunoscut săvârșirea faptelor. Prin declarația din data de 18.12.2014 (f. 84), inculpatul a declarat că nu recunoaște infracțiunile de furt calificat ce fac obiectul prezentului dosar, că semnătura de pe autodenunțul de la fila 14 dup 424/P/2008 nu îi aparține. De asemenea, a declarat că a dat declarațiile de recunoaștere a săvârșirii faptelor de furt calificat din cursul lunii februarie 2008 și ianuarie 2010, în schimbul unei sume de bani, promițându-i-se că nu va fi acuzat de săvârșirea acestor fapte.

În dosarul penal nr.2687/P/2010, s-au efectuat cercetări în legătură cu un furt sesizat de numitul D. I., mai exact în legătură cu faptul că, în cursul lunii iulie 2010, persoane necunoscute au pătruns prin escaladarea într-o anexă a imobilului proprietatea persoanei vătămate D. I., situat în localitatea Ramna, ., de unde a sustras unelte agricole, o ușă din lemn, scânduri și lănteți din lemn, precum și mai multe bucăți țiglă și olane cauzând un prejudiciu de aproximativ 3.000 lei.

În cauză, prin rezoluția din data de 04.11.2010, s-a dispus începerea urmăririi penale, in rem cu privire la săvârșirea de către persoane necunoscute a unei infracțiuni de furt calificat, prev. de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.g cod penal1969.

În cauză s-au efectuat cercetări în vederea identificării persoanelor vinovate de comiterea infracțiunii de furt calificat în dauna persoanei vătămate D. I., sens în care a fost audiată persoana vătămată, s-au efectuat cercetări la fața locului, întocmindu-se și o planșă foto (f.10-23 dup 2687/P/2010).

În data de 03.09.2013, numitul N. A. a formulat un autodenunț, prin care aducea la cunoștința autorităților faptul că el este autorul furtului comis în luna iulie 2010 în localitatea Brădosu (f.35 dup 2687/P/2010 ).

În urma acestui autodenunț, s-a dispus începerea urmăririi penale in personam, față de numitul N. A., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit. i cod penal1969. În scopul dovedirii faptului că inculpatul N. A. a săvârșit infracțiunea pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale, organele de cercetare penală au dispus efectuarea unei reconstituiri, în prezența martorului asistent V. V. I. (f.47-53 dup 2687/P/2010).

Fiind audiat în faza de urmărire penală în legătură cu săvârșirea infracțiunii de furt calificat ce face obiectul dosarului nr.2687/P/2010, inculpatul N. A. a declarat că, în cursul lunii iulie 2010, în timp ce se deplasa cu căruța cu cai pe raza localității Ramna, . la un imobil nelocuit, a escaladat podul anexei, de unde a sustras scândurile, lănteții, uneltele agricole, țiglele și olanele menționate de partea vătămată D. I., pe care le-a transportat pe rând la căruța cu care venise. După comiterea faptei, inculpatul a plecat cu căruța, a trecut de localitatea Valeapai și a ajuns în . vândut bunurile unei persoane al cărei nume nu îl cunoaște, cu suma de 500 lei.

Inculpatul N. A., în cursul urmăririi penale, prin declarațiile din data de 15.10.2013 (filele 41 dup 2687/P/2010) și 09.10.2013 (f. 43-44 dup 2687/P/2010), a recunoscut integral faptele reținute în sarcina sa în actul de sesizare al instanței. Ulterior, în faza de judecată, prin memoriu depus la dosar la termenul de judecată din data de 23.10.2014 (f. 59), inculpatul nu și-a menținut declarațiile date în faza de urmărire penală, în sensul că nu a mai recunoscut săvârșirea faptelor. Prin declarația din data de 18.12.2014 (f. 84), inculpatul a declarat că nu recunoaște infracțiunea de furt calificat ce face obiectul prezentului dosar, că semnătura de pe autodenunțul de la fila 35 dup 2687/P/2010 nu îi aparține. De asemenea, a declarat că a dat declarațiile de recunoaștere a săvârșirii faptei de furt calificat din cursul lunii iulie 2010, în schimbul unei sume de bani, promițându-i-se că nu va fi acuzat de săvârșirea prezentei fapte.

Cu titlu de premisă trebuie avute în vedere următoarele aspecte:

•inculpatul nu recunoaște implicarea sa în comiterea celor trei infracțiuni de furt calificat

•nu există nicio probă directă care să confirme implicarea inculpatului în activitățile de furt calificat.

Pe de altă parte analiza coroborată a probelor indirecte nu confirmă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, implicarea inculpatului în comiterea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.

Din declarațiile martorilor propuși prin rechizitoriu M. D. (f.100 dos._ ), V. D. și M. S. (f. 116 dos._ ), martori asistenți la reconstituirile efectuate, și reaudiați în faza de cercetare judecătorească, rezultă că aceștia nu cunosc nici un aspect relevant pentru cauză, ei participând doar în calitate de martori asistenți la reconstituirea celor trei infracțiuni de furt calificat, pentru care este acuzat inculpatul.

Mai mult decât atât, o altă îndoială în legătură cu săvârșirea celor trei infracțiuni rezultă din faptul că, din cercetările efectuate de la momentul comiterii celor trei infracțiuni de furt calificat -februarie 2008, ianuarie 2010, iulie 2010- și până în momentul formulării celor două autodenunțuri – 02/03.09.2013, nu a rezultat niciun indiciu cu privire la săvârșirea infracțiunilor de către inculpat; din contră, în cazul a două infracțiuni s-a efectuat și un referat cu propunere de trecere a dosarului în evidențele cu autori neidentificați.

Simplele declarații de recunoaștere a faptelor de către inculpat, declarații de altfel retractate ulterior, coroborate doar cu reconstituirile efectuate tot de inculpat nu sunt de natură a crea convingerea, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul se face vinovat de săvârșirea celor trei infracțiuni de furt calificat reținute în sarcina sa.

Astfel, s-a apreciat că, în cauză nu există probe directe sau indirecte, concludente, în sensul celor reținute în actul de sesizare a instanței în sarcina inculpatului reținând că, prezumția de vinovăție este înscrisă între regulile de bază ale procesului penal, în art. 4 Cod pr.pen., statuându-se că „orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă.” De asemenea, în cuprinsul art.4 al.2 Cod pr.pen., este legiferat principiul in dubio pro reo, potrivit căruia orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea inculpatului.

Astfel, prin adoptarea prezumției de nevinovăție ca principiu de bază distinct de celelalte drepturi care garantează și ele libertatea persoanei – dreptul la apărare, respectarea demnității umane – s-au produs o . restructurări ale procesului penal și a concepției organelor judiciare, care trebuie să răspundă următoarelor cerințe: vinovăția se stabilește în cadrul unui proces, cu respectarea garanțiilor procesuale, deoarece simpla învinuire nu înseamnă și stabilirea vinovăției; sarcina probei revine organelor judiciare, motiv pentru care interpretarea probelor se face în fiecare etapă a procesului penal, concluziile unui organ judiciar nefiind obligatorii și definitive pentru următoarea fază a procesului; la adoptarea unei hotărâri de condamnare, până la rămânerea definitivă, inculpatul are statutul de persoană nevinovată, la adoptarea unei hotărâri de condamnare definitive prezumția de nevinovăție este răsturnată cu efecte „erga omnes”, hotărârea de condamnare trebuie să se bazeze pe probe certe de vinovăție, iar în caz de îndoială ce nu poate fi înlăturată prin probe trebuie să se pronunțe o soluție de achitare.

Toate aceste cerințe sunt argumentate pentru transformarea concepției asupra prezumției de nevinovăție, dintr-o simplă regulă, garanție a unor drepturi fundamentale, într-un drept distinct al fiecărei persoane, de a fi considerată ca nevinovată până la stabilirea vinovăției printr-o hotărâre penală definitivă.

Pentru aceste considerente, având în vedere că, la pronunțarea unei condamnări instanța trebuie să-și întemeieze convingerea vinovăției inculpatului pe baza unor probe sigure, certe și, întrucât, în cauză, probele în acuzare nu au un caracter cert, nu sunt decisive, fiind incomplete și lăsând loc unei nesiguranțe în privința vinovăției inculpatului, se impune a se da eficiență regulii potrivit căreia „orice îndoială este în favoarea inculpatului” (in dubio pro reo), care constituie un complement al prezumției de nevinovăție, un principiu instituțional care reflectă modul în care principiul aflării adevărului se regăsește în materia probațiunii. Ea se explică prin aceea că, în măsura în care dovezile administrate pentru susținerea vinovăției celui acuzat conțin o informație îndoielnică tocmai cu privire la vinovăția făptuitorului în legătură cu fapta imputată, autoritățile judecătorești penale nu-și pot forma o convingere care să se constituie într-o certitudine și, de aceea, ele trebuie să concluzioneze în sensul vinovăției acuzatului și să-l achite.

Dată fiind starea de fapt, astfel reținută în temeiul probelor administrate pe parcursul întregului proces penal, instanța a constatat că, în cauza de față, nu există probe temeinice, directe sau indirecte, care să conducă la concluzia că inculpatul a săvârșit cele trei infracțiuni de furt calificat, pentru care a fost trimis în judecată. Existența declarațiilor inculpatului din faza de urmărire penală, care în faza de cercetare judecătorească au fost retractate, coroborate cu cele rezultate în urma unor reconstituiri nu sunt suficiente, prin ele însele, să înlăture prezumția nevinovăției consacrată de art 4 C.pr.pen., în condițiile în care nu există nicio altă probă care să susțină acuzațiile aduse inculpatului.

Pentru toate aceste considerente, s-a dispus achitarea inculpatului N. A., pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat (3 fapte), prev de art.208 al.1, art.209 al.1, lit.i Cod pen.1969, cu aplicarea art.37 alin.1 lit.a, lit.b Cod pen.1969., prev de art.208 al.1, art.209 al.1, lit.g, lit.i Cod pen.1969, cu aplicarea art.37 alin.1 lit.a, lit.b Cod pen.1969., prev de art.208 al.1, art.209 al.1, lit.g Cod pen.1969, cu aplicarea art.37 alin.1 lit.a, lit.b Cod pen.1969., cu aplicarea art.33 lit.a Cod pen.1969.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei s-a reținut următoarele:

Instanța a reținut că pentru a fi admisibilă acțiunea civilă trebuiesc întrunite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale, astfel cum acestea sunt prevăzute de dispozițiile art. 1349 și următoarele Cod Civil, și anume să existe dovada prejudiciului, a culpei inculpatului, precum și a legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și rezultatul prejudiciabil cauzat.

Potrivit dispozițiilor art. 19 C.p.p., obiectul acțiunii civile exercitate în cadrul procesului penal îl constituie repararea pagubei pricinuite persoanei vătămate, iar potrivit art. 1349 și urm. C.civ., răspunderea civilă delictuală este antrenată atunci când sunt îndeplinite următoarele condiții: existența unei fapte ilicite, existența prejudiciului, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, existența vinovăției.

În aceste condiții, având în vedere soluția pronunțată cu privire la latura penală a cauzei, instanța a constatat că nu sunt întrunite condițiile răspunderii delictuale, neexistând probe cu privire la săvârșirea infracțiunilor de către inculpat și, astfel, în temeiul art. 397, art.19, art.25 Cod pr.pen, a respins acțiunea civilă formulată de către partea civilă D. I.. În temeiul art.397 Cod pr.pen., a luat act că persoana vătămată . nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termenul legal, P. de pe lângă Judecătoria Reșița, procurorul criticând hotărârea sub aspectul soluțiilor de achitare dispuse de prima instanță.

Apelul este nefondat.

Din examinarea materialului probator administrat în faza de urmărire penală și în faza de judecată rezultă că singurele mijloace de probă care susțin acuzațiile de furt sunt declarațiile de învinuit date de N. A. în faza de urmărire penală (f. 41, f. 43 – 46 dup nr. 2687/P/2010; f. 20, f. 23 – 26 dup nr. 424/P/2008), declarații retractate atât în primă instanță (f. 84 verso) cât și în fața instanței de apel (ședința din 05.10.2015).

Reconstituirile (f. 48 dup nr. 2687/P/2010; f. 28, f. 34 dup nr. 424/P/2008) s-au efectuat la intervale foarte mari de timp (între 3 - 5 ani) de la data comiterii faptelor și s-au realizat exclusiv pe baza declarațiilor învinuitului. Prin urmare, reconstituirile nu sunt mijloace de probă distincte de declarațiile învinuitului, astfel încât să poată fi coroborate cu acestea.

Martorii care au participat la reconstituiri (V. V. I. – f. 47 dup nr. 2687/P/2010, f. 117 dosar fond; M. S. – f. 45 – 46, f. 116 dosar fond M. D. – f. 43 - 44 dup nr. 424/P/2008, f. 100 dosar fond) nu cunosc date în legătură cu presupusele sustrageri sau cu implicarea inculpatului, aceștia confirmând doar prezența învinuitului la reconstituiri precum și aspectele pe care acesta le-a declarat organelor de urmărire penală. Prin urmare, martorii cunosc strict împrejurările declarate de învinuit, neputând confirma sau infirma realitatea acestor susțineri. În consecință, nici aceste declarații nu pot fi considerate mijloace de probă distincte de declarațiile învinuitului, astfel încât să poată fi coroborate cu acestea.

Persoanele vătămate D. I. (f. 33 dup nr. 2687/P/2010), M. E. (f. 71, 72 dup nr. 424/P/2008), precum și reprezentantul Primăriei comunei Berzovia (unde s-a comis unul dintre furturi; martorul L. A. Coriolan – f. 68 verso dup nr. 424/P/2008) nu cunosc nici identitatea făptuitorului/făptuitorilor și nici date în temeiul cărora să se poată trage concluzia că inculpatul ar fi fost implicat în comiterea actelor de sustragere. Fiecare dintre persoanele vătămate s-a adresat organelor de poliție cu solicitarea de identificare a făptuitorilor, neavând nicio bănuială în legătură cu presupușii făptuitori.

Fragmentele papilare care au putut fi prelevate cu ocazia cercetărilor la fața locului nu îi aparțin inculpatului (f. 27 dup nr. 2687/P/2010; f. 133 dup nr. 424/P/2008).

În contextul în care materialul probator ce reprezintă suportul acuzațiilor se reduce exclusiv la declarațiile date în calitate de învinuit (declarații ce nu pot fi coroborate cu alte mijloace de probă), Curtea apreciază că prezumția de nevinovăție nu a fost răsturnată, astfel încât soluția adoptată de prima instanță (întemeiată pe dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. c) Cod procedură penală) este legală și temeinică, apelul declarat de parchet urmând a fi respins ca nefondat.

Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct. 1) lit. b) Cod procedură penală va respinge, ca nefondat, apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Reșița împotriva Sentinței penale nr. 124/09.04.2015 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._ .

Va menține sentința apelată.

În baza art. 275 alin. (3) Cpp cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina statului.

Va dispune plata sumei de 260 lei din fondurile MJ în contul Baroului T., reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art. 421 pct. 1) lit. b) Cod procedură penală respinge, ca nefondat, apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Reșița împotriva Sentinței penale nr. 124/09.04.2015 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._ .

Menține sentința apelată.

În baza art. 275 alin. (3) Cpp cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina statului.

Dispune plata sumei de 260 lei din fondurile MJ în contul Baroului T., reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu în apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 08.10.2015.

Președinte Judecător

F. I. D. V.

Grefier,

V. R.

Red.F.I./25.10.201.5

Tehnored.V.R./06.11.2015

Judecătoria Reșița

Judecător H. L. F.

← Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 813/2015....		Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 990/2015. Curtea de... →

Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 988/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 988/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA