Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 46/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 46/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 05-03-2015
Dosar nr._ Operator 2711
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 46/CO
Ședința publică de la 05 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. B.
Grefier A. B.
Ministerul Public este reprezentat de procuror E. B. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află judecarea contestației formulate de condamnatul S. M. S. împotriva sentinței penale nr. 18 din 20.01.2015 a Tribunalului A..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă condamnatul contestator S. M. S. personal, în stare de arest, asistat de avocat ales M. C. din cadrul Baroului T..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care instanța pune în discuție calificarea căii de atac în cauza de față, întrucât condamnatul a intitulat-o contestație, iar apărătorul său ales a intitulat-o apel.
Avocatul M. C. susține că în mod corect calea de atac este apelul în cauza de față.
Procurorul apreciază că în acest caz calea de atac este contestația.
Instanța, deliberând, constată că în cauză calea de atac legală este contestația, astfel cum a fost intitulată de condamnat.
Avocatul M. C. arată faptul că, condamnatul dorește să i se ia o declarație întrucât recunoaște fapta, considerând că ulterior condamnării sale a intervenit o lege mai favorabilă și se poate lua act de aceste dispoziții.
Instanța pune în discuție solicitarea avocatului ales al contestatorului.
Procurorul solicită respingerea cererii ca neîntemeiate.
Instanța, deliberând, respinge ca neîntemeiată cererea formulată, având în vedere că în această procedură, a contestației, nu poate fi admisă o astfel de cerere.
Constatând cauza în stare de judecată, instanța acordă cuvântul asupra contestației.
Avocatul M. C. solicită admiterea contestației formulate de condamnat, astfel cum a fost motivată în scris și depusă la dosar, în sensul reducerii pedepsei conform art. 244 al. 1 C.p., arătând că nu mai sunt prevederi agravante și se poate aplica legea mai favorabilă.
Procurorul solicită respingerea contestației ca tardivă, având în vedere faptul că soluția atacată a fost pronunțată la 20.01.2015, iar contestația a fost formulată la 27.01.2015.
Pe fondul cauzei, pune concluzii de respingere a contestației ca nefondate, sentința fiind legală și temeinică.
Avocatul M. C. solicită respingerea excepției tardivității invocate de procuror, arătând că la data comunicării condamnatul a declarat contestație.
Condamnatul contestator, având ultimul cuvânt, se declară de acord cu cele susținute de avocatul său ales și solicită reducerea sporului de pedeapsă aplicat, arătând totodată că după Noul C.p. ar fi fost condamnat de două ori pentru aceeași faptă.
INSTANȚA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 18 din 20 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._/2/2014*, în baza art. 595 C.p.p. a fost admisă cererea de modificare a pedepsei formulată de condamnatul S. M. S., a fost descontopită pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare, aplicată condamnatului prin sentința penală nr. 79 din 02.02.2009, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr. 3345/R din 20.10.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în componentele sale de: 3 ani închisoare, aplicată în baza art. 215 alin. 1, 2, 3, cu aplic. art. 41 alin. 2 vechiul Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată; 10 ani închisoare, aplicată în baza art. 215 alin. 1, 2, 3, 4 și 5, cu aplic. art. 41 alin. 2 și art. 37 lit. b vechiul Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată cu consecințe deosebit de grave; 3 luni închisoare, aplicată în baza art. 290, cu aplic. art. 41 alin. 2 și art. 37 lit. b vechiul Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată; 1 an spor de contopire.
În baza art. 6 alin. 1, raportat la art. 244 alin. 2 Cod penal, a fost redusă pedeapsa de 10 ani închisoare, aplicată pentru înșelăciune în formă continuată cu consecințe deosebit de grave, la 5 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a, raportat la art. 34 lit. b vechiul Cod penal s-au contopit pedepsele de 3 ani, 5 ani și 3 luni, în pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, care a fost sporită cu 1 an închisoare, urmând ca persoana condamnată să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare.
Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 65 Cod penal s-a interzis condamnatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b și d Cod penal.
În baza 45 alin. 1 Cod penal s-a aplicat condamnatului pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, d și f Cod penal, pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 40 alin. 3 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada executată, de la data de 07.06.2014, până la zi.
A fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 90 din 22.10.2009 al Tribunalului T. și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei, conform prezentei hotărâri.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de 16 iunie 2014, condamnatul S. M. S., aflat la acel moment în P. Rahova, a solicitat modificarea pedepsei, urmare a intervenirii unei legi penale mai favorabile, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
Tribunalul T., pe cale administrativă, a trimis cererea la Tribunalul București, pentru competentă soluționare.
Prin sentința penală 2361 din 25 septembrie 2014, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul București a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului A..
Prin sentința penală nr. 805 din 13 noiembrie 2014, Tribunalul A. a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București și, constatând conflictul negativ de competență, a trimis cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru soluționarea conflictului.
Prin încheierea nr. 1067, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit competența de soluționare în favoarea Tribunalului A., cauza fiind reînregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 5 ianuarie 2015.
Din analiza înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, instanța a reținut următoarele:
Condamnatul S. M. S. se află în executarea pedepsei rezultante de 11 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 79 din 02.02.2009, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr. 3345/R din 20.10.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza căreia a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 90 din 22.10.2009
Această pedeapsă a rezultat din contopirea următoarelor pedepse: 3 ani închisoare, aplicată în baza art. 215 alin. 1, 2, 3, cu aplic. art. 41 alin. 2 vechiul Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată; 10 ani închisoare, aplicată în baza art. 215 alin. 1, 2, 3, 4 și 5, cu aplic. art. 41 alin. 2 și art. 37 lit. b vechiul Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată cu consecințe deosebit de grave; 3 luni închisoare, aplicată în baza art. 290, cu aplic. art. 41 alin. 2 și art. 37 lit. b vechiul Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată; 1 an spor de contopire.
În conformitate cu dispozițiile art. 595 alin. 1 C.p.p., când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare intervine o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară decât cea care se execută, instanța ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire a dispozițiilor 6 din Codul penal.
Dispozițiile art. 6 alin. 1 Cod penal prevăd: „Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.”
În prezent, infracțiunea de înșelăciune este reglementată la art. 244 Cod penal, după cum urmează:
„(1) Inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust și dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
(2) Înșelăciunea săvârșită prin folosirea de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuși o infracțiune, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni.
(3) Împăcarea înlătură răspunderea penală.”
Din cele de mai sus, s-a constatat că limitele de pedeapsă au scăzut, iar pedeapsa de 10 ani închisoare, aplicată condamnatului pentru înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată, depășește maximul special de 5 ani închisoare, astfel că se impune reducerea ei la acest maxim.
Pentru aceste considerente, în baza art. 595 C.p.p., instanța a admis cererea de modificare a pedepsei formulată de condamnatul S. M. S..
Deoarece pedeapsa aplicată pentru înșelăciune cu consecințe deosebit de grave de regăsește în pedeapsa rezultantă, s-a descontopit pedeapsa rezultantă 11 ani închisoare, aplicată condamnatului prin sentința penală nr. 79 din 02.02.2009, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr. 3345/R din 20.10.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în componentele sale de: 3 ani închisoare, aplicată în baza art. 215 alin. 1, 2, 3, cu aplic. art. 41 alin. 2 vechiul Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată; 10 ani închisoare, aplicată în baza art. 215 alin. 1, 2, 3, 4 și 5, cu aplic. art. 41 alin. 2 și art. 37 lit. b vechiul Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată cu consecințe deosebit de grave; 3 luni închisoare, aplicată în baza art. 290, cu aplic. art. 41 alin. 2 și art. 37 lit. b vechiul Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată; 1 an spor de contopire.
În baza art. 6 alin. 1, raportat la art. 244 alin. 2 Cod penal, s-a redus pedeapsa de 10 ani închisoare, aplicată pentru înșelăciune în formă continuată cu consecințe deosebit de grave, la 5 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a, raportat la art. 34 lit. b vechiul Cod penal, au fost contopite pedepsele de 3 ani, 5 ani și 3 luni, în pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, care va fi sporită cu 1 an închisoare, urmând ca persoana condamnată să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare.
Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 65 Cod penal, i s-a interzis condamnatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b și d Cod penal.
În baza 45 alin. 1 Cod penal, i s-a aplicat condamnatului pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, d și f Cod penal, pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei principale.
Condamnatul a început executarea pedepsei, la data de 07.06.2014, astfel că, în baza art. 40 alin. 3 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada executată, de la data de 07.06.2014, până la zi.
A fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 90 din 22.10.2009 al Tribunalului T. și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei, conform sentinței.
Împotriva acestei sentințe penale a formulat contestație inculpatul S. M. S. (apelul formulat prin avocat fiind recalificat contestație), arătându-se că sentința este nelegală și netemeinică, solicitând desființarea sentinței penale contestate, reducerea pedepsei aplicate la 3 ani închisoare, apreciind că în speță sunt aplicabile disp. art. 244 al. 1 C.p. și nu disp. art. 244 al. 2 C.p. așa cum a dispus prima instanță, sporul de 1 an fiind suficient raportat la gravitatea faptei.
Examinând sentința penală contestată prin prisma motivelor de contestație invocate, dar și din oficiu, instanța constată că, contestația formulată de inculpatul S. M. S. este nefondată, pentru următoarele considerente.
Petentul S. M. S. a fost condamnat definitiv la o pedeapsă finală de 11 ani închisoare, prin sentința penală nr. 79/2009 a Tribunalului T., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 3345/R/2009 a ICCJ, fiind în executarea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 90 din 22.10.2009, pedeapsa finală având următoarele componente: 3 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 215 al. 1,2,3 C.p.vechi cu aplic. art. 41 al. 2 C.p.vechi, 10 ani închisoare aplicată în baza art. 215 al. 1,2,3,4 și 5 C.p.vechi cu aplic. art. 41 al. 2 C.p.vechi, 3 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 290 C.p. vechi, cu aplic. art. 41 al. 2 C.p.vechi, la care s-a adăugat 1 an spor de contopire.
Instanța de fond în mod corect a făcut aplicarea disp. art. 6 al. 1 din Noul C.p. în raport cu disp. art. 591 al. 1 din Noul C.p.p., apreciind că infracțiunea de înșelăciune în formă continuată cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 215 al. 1,2,3,4 și 5 C.p. vechi cu aplic. art. 41 al. 2 C.p. vechi, pot fi echivalate cu disp. art. 244 al. 2 Noul C.p., text de lege care pedepsește înșelăciunea săvârșită prin folosirea de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase, acest text de lege fiind aplicabil pentru speța dedusă judecății prin echivalare, infracțiune care în prezent este pedepsită cu închisoare de la 1 la 5 ani.
În opinia instanței de control judiciar, nu există nici un argument în sensul aplicării disp. art. 244 al. 1 Noul C.p. care reglementează infracțiunea de înșelăciune în forma de bază, iar în această situație regimul sancționator este mai blând, pedeapsa fiind între 1 și 3 ani, în urma verificării stării de fapt fiind evident că petentul a uzat de mijloace frauduloase, astfel că textul legal aplicabil în cauză este art. 244 al. 2 din Noul C.p.
Disp. art. 6 al. 1 din Noul C.p. prevăd că, atunci când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii, a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, pedeapsa se reduce la acest maxim, în speța de față la 5 ani închisoare de la 10 ani închisoare, urmând să fie recontopite pedepsele existente, respectiv de 5 ani închisoare (aplicată pentru art. 215 alin. 1,2,3,4,5 C.p.vechi transpus în art. 244 al. 2 Noul C.p.), 3 ani închisoare (aplicată pentru art. 215 al. 1,2,3 C.p. vechi), respectiv 3 luni închisoare (aplicată pentru art. 290 C.p. vechi), în pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, la care urmează să fie adăugat sporul obligatoriu de 1 an închisoare și care a dobândit autoritate de lucru judecat, rezultând o pedeapsă finală de 6 ani închisoare.
Se poate observa că solicitarea petentului de a se dispune aplicarea art. 396 al. 10 C.p.p. nu este fondată, întrucât în această etapă procesuală (contestație împotriva sentinței prin care s-a dispus aplicarea legii mai favorabile) nu există posibilitatea recunoașterii vinovăției, care este o chestiune care privește fondul cauzei, iar în atare situație nici posibilitatea punerii în valoare a beneficiului acest text legal, respectiv de reducere a limitelor de pedeapsă și a cuantumului pedepsei cu o treime.
În mod corect instanța de fond a transpus și pedepsele accesorii și complementare conform dispozițiilor C.p. nou, fiind interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 al. 1 lit. a,b,d C.p. ca pedeapsă accesorie, respectiv art. 66 alin. 1 a,b,d,f C.p. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale ca pedeapsă complementară.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 597 alin. 7 C.p.p. se va respinge contestația formulată de condamnatul S. M. S. împotriva sentinței penale nr. 18 din 20.01.2015 a Tribunalului A..
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. va fi obligat contestatorul la 100 lei cheltuieli judiciare față de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 597 alin. 7 C.p.p. respinge contestația formulată de condamnatul S. M. S. împotriva sentinței penale nr. 18 din 20.01.2015 a Tribunalului A..
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă contestatorul la 100 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 5 martie 2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
G. B. A. B.
Red. Gh.B./11.03.2015
Tehnored.A.B.
2 ex./13.03.2015
Prima instanță: M. C.
| ← Luarea de mită. Art.289 NCP. Decizia nr. 327/2015. Curtea de... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 355/2015. Curtea de... → |
|---|
