Abuz în serviciu contra intereselor publice. Art.248 C.p.. Decizia nr. 142/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Curtea de Apel TIMIŞOARA - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 142/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 10-02-2015

Dosar nr._ operator 2711

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 142/A

Ședința publică din 10 februarie 2015

PREȘEDINTE: C. C.

JUDECĂTOR: I. P.

GREFIER: C. I.

Pe rol se află pronunțarea soluției privind apelurile declarate de D.N.A. – S. Teritorial Timișoara, părțile civile Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara, Administrația Județeană a Finanțelor Publice C.-S., partea responsabilă civilmente Inspectoratul de Poliție Județean C.-S. și inculpații D. F. G., V. G., S. P., V. C., S. I., P. V. împotriva sentinței penale nr. 215 din 11.07.2014 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._ .

Dezbaterile asupra apelurilor au avut loc în ședința publică de la 02.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 10.02.2015, când a hotărât următoarele:

CURTEA

Deliberând, constată următoarele:

Prin rechizitoriul nr.15/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - S. Teritorial Timișoara întocmit în data de 07.12.2011 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților:

- D. F. G. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 248 C.p. comb. cu art. 248¹ C.p. rap. la art. 13² din Legea nr. 78/2000 și art. 289 C.p. rap. la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000

-C. C. -sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 248 C.p. comb. cu art. 248¹ C.p. rap. la art. 13² din Legea nr. 78/2000 și art. 289 C.p. rap. la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000

- V. G. pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 26 C.p. rap. la art. 248 C.p. comb. cu art. 248¹ C.p. rap. la art. 13² din Legea nr. 78/2000 și art. 288 alin. 1 C.p. rap. la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000

- S. P. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 26. C.p. rap. la art. 248 C.p. comb. cu art. 248¹ C.p. rap. la art. 13² din Legea nr. 78/2000 și art. 26 C.p. rap. la art. 289 C.p. rap. la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000

- V. C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 26. C.p. rap. la art. 248 C.p. comb. cu art. 248¹ C.p. rap. la art. 13² din Legea nr. 78/2000 și art. 26 C.p. rap. la art. 289 C.p. rap. la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000

- S. I. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 26. C.p. rap. la art. 248 C.p. comb. cu art. 248¹ C.p. rap. la art. 13² din Legea nr. 78/2000 și art. 26 C.p. rap. la art. 289 C.p. rap. la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000

- P. V. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 26. C.p. rap. la art. 248 C.p. comb. cu art. 248¹ C.p. rap. la art. 13² din Legea nr. 78/2000 și art. 26 C.p. rap. la art. 289 C.p. rap. la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000

În temeiul art. 11 pct. 1 lit. b C.p.p., art. 10 lit. b¹ C.p.p., art. 249 C.p.p. s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală față de A. V., B. P. P. și S. G. sub aspectul săvârșirii infracțiuni prev. de art. 289 C.p. rap. la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 și art. 291 C.p. rap. la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 șiaplicarea unei sancțiuni administrative în cuantum de 1.000 lei pentru fiecare învinuit.

Totodată, prin același rechizitoriu s-a dispus disjungerea și declinarea competenței de soluționare a cauzei privind pe H. A. M.A. H. cercetat sub aspectul infr. prev. de art. 9 lit. a, b, c din Legea nr. 241/2005 în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria M. Nouă în vederea continuării cercetărilor.

Ulterior, prin procesul verbal din data de 06.11.2012 (fila 300 ds._ ), P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - S. Teritorial Timișoara, în temeiul art. 196 C.p.p. rap. la art. 196 C.p.p. a îndreptat eroarea materială din dispozitivul rechizitoriului în sensul că după enumerarea tuturor infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților, se va insera mențiunea "toate cu aplicarea art. 33 lit. a C.p".

S-a reținut ca stare de fapt că, la data de 06.06.2008 Direcția Generală a Finanțelor Publice C.-S. a formulat o plângere penală la P. de pe lângă Tribunalul C.-S. împotriva reprezentanților S.C. P. I. S.R.L M. Nouă prin care reclama faptul că reprezentanții societății au cauzat bugetului de stat un prejudiciu în valoare totală de 2.469.089 lei, din care 2.383.291 lei reprezentând accize, iar diferența reprezentând majorări de întârziere.

În motivarea plângerii, partea vătămată a arătat că reprezentații societății P. I. S.R.L M. Nouă au prezentat, la data de 21.04.2008, organelor de control din cadrul D.G.F.P. C.-S. o . documente prin care încerca să justifice împrejurarea că societatea nu mai datorează bugetului de stat accize aferente unor cantități de țigarete și tutun din patrimoniul acesteia, pe motiv că acele produse accizabile ar fi fost distruse la data de 05.02.2008 de către o comisie formată din funcționari din cadrul D.J.A.O.V. C. S., I.P.J. C. S. și angajați ai societății.

Analizând documentele prezentate, organele de control au constatat că nu au fost respectate condițiile prevăzute de lege pentru ca societatea să fie scutită de a plata accizelor aferente cantităților de produse accizabile care apăreau că ar fi fost distruse și, mai mult, că actele de aprobare a activității de distrugere ale D.J.A.O.V. C.-S. au fost emise cu încălcarea normelor legale de competență valabile în perioada respectivă.

Încălcarea normelor legale rezulta din faptul că, potrivit Ordinului Ministerului Economiei și Finanțelor nr. 918/14.08.2007, era obligatoriu ca antrepozitarul autorizat, în cazul de față S.C. P. I. S.R.L. M. Nouă, să solicite înainte de efectuarea operațiunii de distrugere, aprobarea autorității fiscale teritoriale unde era înregistrat ca plătitor de taxe și impozite, respectiv aprobarea Administrației Finanțelor Publice M. Nouă și nu a Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale C. S., atribuție care a fost transferată de la Administrația Finanțelor Publice la Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale prin Ordinul nr. 63 din 10 ianuarie 2008 privind modificarea și completarea Ordinului ministrului economiei și finanțelor nr. 487/2007 pentru aprobarea măsurilor tranzitorii, a etapelor și termenelor de realizare a transferului competențelor și atribuțiilor privind administrarea accizei către Autoritatea Națională a Vămilor.

Ulterior, urmărirea penală a stabilit că, în modalitatea în care au acționat inculpații, atât funcționarii D.J.A.O.V. C.-S., cât și angajații societății numiți în comisia care urma să procedeze la distrugerea produselor accizabile, nu au urmărit decât să ascundă autorității fiscale teritoriale competente, prin depășirea atribuțiunilor de serviciu, desfășurarea operațiunii de distrugere a produselor accizabile, în scopul de obține beneficiul scutirii de la plata accizelor aferente.

Această împrejurare este ilustrată pe de o parte, prin modalitatea în care inculpatul V. G. – director executiv al D.J.A.O.V. C.-S. a procedat, personal, la înregistrarea în fals în registrele de corespondență ale acestei instituții a actelor justificative depuse de reprezentanții societății cu privire la cantitățile și sortimentele de produse accizabile ce ar fi trebuit distruse, prin suprascrierea peste alte rubrici din registrul de intrare-ieșire al instituției conduse de acesta rezultând astfel antedatarea acelor documente în scopul de a se încadra în termenul prevăzut de normele legale în vigoare, iar pe de altă parte de activitatea membrilor așa zisei comisii desemnate să procedeze la distrugerea produselor accizabile.

S.C. P. I. S.R.L. cu sediul în orașul M. Nouă . a fost înființată la data de 09.11.2000, ca societate cu capital integral privat având ca obiect principal de activitate fabricarea produselor din tutun corespunzătoare codului CAEN 1600. Administrarea societății a fost realizată în perioada 29.12._08 de S.C. AVICOLA A. IMPEX S.R.L. cu sediul în București, reprezentată de învinuitul A. M.A. H. – cetățean irakian. Societatea deținea autorizația de Antrepozit Fiscal nr. RO0054911PP01 cu valabilitate începând din 01.01.2007 prin care era autorizată să desfășoare activități de producție a țigaretelor.

Prin documentația înregistrată la Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale C.-S. sub nr. 27/04.01.2008, reprezentanții S.C. P. I. S.R.L. au solicitat aprobarea de către reprezentanții acestei instituții a distrugerii unor cantități de țigarete și tutun aflate în patrimoniul societății care s-a susținut că nu mai puteau fi comercializate, nefiind conforme prevederilor legale în vigoare.

Documentația cuprindea o adresă prin care reprezentantul societății a încunoștințat existența unor produse accizabile din tutun care nu mai respectă condițiile de comercializare și au solicitat luarea în considerare a posibilității de distrugere a acestora, invocându-se și lipsa spațiilor de depozitare, un proces verbal încheiat de inculpatul S. P. – Șef departament aprovizionare-desfacere la S.C. P. I. S.R.L., în care acesta menționează că produsele pentru care societatea a solicitat aprobarea distrugerii nu erau sunt conforme cu dispozițiile legale în vigoare pentru a fi comercializate, în sensul că nu prezintă avertismentele obligatorii cu privire la pericolul consumării acestora asupra sănătății individuale și publice impuse prin Legea nr. 349/2002, precum și un memoriu tehnic în care au fost enumerate cantități, sortimente de tutun și țigarete care se susținea că nu îndeplineau condițiile de comercializare, fie pentru că erau deteriorate sau vechi, fie pentru că nu îndeplineau condițiile prevăzute de lege.

Între produsele din tutun a căror distrugere s-a solicitat a fi aprobată S.C. P. I. S.R.L. a menționat și țigarete ce le deținea în „custodie sau ridicate de la diverse instituții în vederea distrugerii” (vol. I, fila 17 d.u.p), împrejurare nereală deoarece, după cum rezultă din comunicarea nr._/19.10.2010 a I.P.J. C.-S. și din comunicarea nr._/27.09.2010 a Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră C.-S., rezultă că aceste două instituții care erau singurele abilitate a confisca țigarete nu au predat S.C. P. I. S.R.L. țigarete pentru a fi distruse (vol. I, filele 94-95 d.u.p).

Mai mult, din aceeași cerere anterior menționată, formulată de către S.C. P. I. S.R.L., rezultă că unele sortimente de țigarete sunt aceleași cu cele pe care le producea această societate comercială aspect care coroborat cu cererea formulată ulterior de aceeași firmă și înregistrată la D.G.F.P. C.-S. cu nr. 3927/18.06.2008 (vol. I, fila 83 d.u.p) în care se solicita aprobarea distrugerii unor țigarete din aceleași sortimente cu cele a căror distrugere s-a solicitat a fi aprobată ce fuseseră produse pentru a fi exportate, conduce la concluzia că acele țigarete erau cele produse de firmă și nu erau confiscate.

Din întreg setul de documente menționat reiese că reprezentanții societății au prezentat aceste probleme din gestiunea societății P. I. S.R.L. autorității vamale în vederea analizării și dispunerii măsurilor ce se impun pentru soluționarea cererii de distrugere sub pretextul lipsei spațiilor de depozitare.

Motivația distrugerii acelor produse accizabile nu rezolva problema crizei spațiilor de depozitare a S.C. P. I. S.R.L. ci și o problemă fiscală, respectiv beneficiul scutirii societății de la plata accizelor aferente, în cazul îndeplinirii condițiilor legale pentru scoaterea lor din circuitul destinat consumului.

Prin decizia ce apare înregistrată la D.J.A.O.V. C. S. sub nr. 48/07.01.2008, emisă de către inculpatul V. G. în calitatea sa de director executiv al D.J.A.O.V. C.-S., acesta a dispus încadrarea operațiunii de distrugere a produselor din tutun aflate în antrepozitul fiscal al S.C. P. I. S.R.L. ca nefiind eliberare pentru consum, astfel încât societatea era scutită de la plata accizelor aferente.

În motivarea deciziei, inculpatul V. G. a invocat prevederile Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal cu modificările ulterioare, H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003, Ordinul Ministrului Finanțelor nr. 918/14.08.2007 precum și solicitarea depusă de reprezentanții S.C. P. I. S.R.L. Prin același act inculpatul V. G. a dispus ca distrugerea produselor să fie efectuată în prezența unui inspector din cadrul D.J.A.O.V. C.-S. și a unui lucrător din cadrul Ministerului de Interne.

Din cercetările efectuate în cauză a rezultat că înregistrarea acelor documente în registrul de corespondență al D.J.A.O.V. C.-S. a fost efectuată în fals, personal de către inculpatul V. G..

Astfel, prin raportul de constatare tehnico științifică nr. 67.771/16.04.2009 întocmit de expertul criminalist din cadrul I.P.J. C.-S. – S. criminalistic (vol. VI filele 97-109 d.u.p) s-a stabilit că scrisul depus la numărul de înregistrare 27/04.01.2008, precum și la numărul de înregistrare 48/07.01.2008 din Registrul de intrare-ieșire al D.J.A.O.V. C.-S., a fost modificat, acestea constând în înscrierea peste mențiunile inițiale existente în registru a altor mențiuni.

Din același raport reiese că, inițial, la aceste numere din registru au fost înregistrate alte documente, respectiv la nr. 27/04.01.2008 un document de tranzit trimis prin poștă la Biroul Vamal C., iar la nr.48/07.01.2008 un document intern intitulat pe scurt CITES, adresat Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale Timișoara.

Peste aceste mențiuni, privind înregistrarea documentului mai sus menționat în registrul de corespondență al D.J.A.O.V. C.-S. au fost adăugate altele, respectiv cele potrivit cărora la nr. 27/04.01.2008 ar fi fost înregistrată documentația depusă de S.C. P. I. S.R.L. M. Nouă pentru aprobarea distrugerii cantităților de tutun și țigarete, iar la nr. 48/.01.2008 decizia pentru încadrarea operațiunii de distrugere solicitată de S.C. P. I. S.R.L. ca nefiind eliberare pentru consum.

Toate aceste mențiuni în fals, realizate prin metoda repasării, respectiv suprapunerii unui scris ulterior peste altul existent inițial au fost efectuate de către inculpatul V. G., astfel cum rezultă din raportul de constatare tehnico-științifică menționat anterior.

Acest fapt denotă în mod evident că, documentele respective nu au fost întocmite la datele de înregistrare atribuite, ci ulterior, scopul fiind acela, după cum se va arăta în continuare, de îndeplinire de către inculpatul V. G., la solicitarea reprezentanților S.C. P. I. S.R.L. M. Nouă, a unei aparențe de legalitate pentru încadrarea operațiunii de distrugere a respectivelor mărfuri ca nefiind eliberare pentru consum în scopul ca societatea să poată beneficia de neplata accizelor aferente.

La data de 07.01.2008, când apare emisă decizia nr. 47, prin care inculpatul V. G. a decis considerarea operațiunii de distrugere ca nefiind eliberare pentru consum, și pe cale de consecință neplata de către antrepozitarul fiscal a accizelor aferente, S.C. P. I. S.R.L. M. Nouă era înregistrată ca plătitor de impozite și taxe la Direcția Generală a Finanțelor Publice C.-S..

În consecință, solicitarea trebuia adresată acestei din urmă instituții raportat și la faptul că la data de 10.01.2008 a fost emis Ordinul nr. 63 privind modificarea și completarea Ordinului ministrului economiei și finanțelor nr. 487/2007 pentru aprobarea măsurilor tranzitorii, a etapelor și termenelor de realizare a transferului competențelor și atribuțiilor privind administrarea accizei către Autoritatea Națională a Vămilor, potrivit căruia, începând cu data de 01.04.2008, inspecția fiscală pentru accize se realizează de către structurile competente din cadrul Autorității Naționale a Vămilor.

Conform punctului 41 al Ordinului nr. 63/10.01.2008, în primul trimestru al anului 2008, controlul operativ și inopinat în domeniul accizelor urma să fie efectuat de echipe comune ale organelor fiscale și ale organelor vamale sau de Garda Financiară, după caz, iar după data de 01.04.2008 această activitate urma să se realizeze de Garda Financiară și de structura competentă din cadrul Autorității Naționale a Vămilor.

De precizat că, Ordinul M.E.F. nr. 63/10.01.2008 a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 151/28.02.2008, deci ulterior datei la care a fost aprobată de către inculpatul V. G. distrugerea produselor din tutun solicitată de către S.C. P. I. S.R.L.

Sintetizând prevederile celor două ordine ale ministrului finanțelor, respectiv O.M.F. nr. 918/2007 și O.M.F. nr. 63/2008, se constată că atribuțiunile în domeniul produselor accizabile, au fost transferate din sarcina structurilor fiscale teritoriale din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală către Autoritatea Națională a Vămilor, începând cu data de 01.04.2008, situație în care decizia emisă de inculpatul V. G. ce apare înregistrată la data de 07.01.2008, excedea competențelor pe care inculpatul le avea la data respectivă.

Este evident astfel faptul că, decizia emisă de inculpat, apare înregistrată la o dată anterioară emiterii Ordinului nr. 63/10.01.2008, împrejurare care coroborată cu modalitatea în care învinuitul a procedat personal la înregistrarea deciziei și a documentelor depuse în acest scop de reprezentanții societății, conduce la concluzia că, în mod evident, acele înscrisuri au fost întocmite la o dată ulterioară apariției Ordinului M.E.F. nr. 63/10.01.2008, dar au fost înregistrate cu o dată anterioară, pentru a crea o aparență de legalitate. Aceasta denotă evident și înțelegerea preexistentă între inculpatul V. G. cu reprezentanții societății de a acționa în acest fel.

Chiar dacă această activitate a fost transferată începând cu data de 01.04.2008 în competența D.J.A.O.V. C. S., înregistrarea în fals, în modalitatea expusă a acestor înscrisuri în registrul de corespondență al D.J.A.O.V. C. S., dar și modalitatea aleasă de inculpați de a justifica așa zisa operațiune de distrugere, dovedește că inculpatul V. G., cu sprijinul celorlalți inculpați, a încercat să speculeze modificările legislative tranzitorii în paguba bugetului de stat și în același timp în folosul reprezentanților S.C. P. I. S.R.L. M. Nouă.

Ulterior aprobării solicitării formulate de S.C. P. I. S.R.L., activitățile infracționale s-au derulat astfel:

Prin procesul-verbal încheiat la data de 25.01.2008, comisia formată exclusiv din angajați ai S.C. P. I. S.R.L. M. Nouă, respectiv din inculpații S. P. – președinte, V. C., P. V. și S. I. - în calitate de membrii, a constatat că în patrimoniul societății se află, încă de la data de 31.12.2002, un stoc de 19.213 pungi de tutun, cu termen de valabilitate expirat și ambalaj deteriorat, ce trebuie distruse, nemaiputând fi utilizate.

Deși în procesul-verbal sunt menționați toți cei patru membrii ai comisiei, actul este semnat doar de către inculpatul S. P. - președintele comisiei.

Acest proces verbal însoțit de un memoriu tehnic semnat din partea S.C. P. I. S.R.L. tot de inculpatul S. P. și de o adresă de înaintare, a fost înregistrat la D.J.A.O.V. C.-S. cu nr. 311/30.01.2008 (vol. III filele 2-4 d.u.p). În cuprinsul solicitării inculpatul S. P. a propus desemnarea unui reprezentant din partea D.J.A.O.V. C.-S. care să participe la activitatea de distrugere a tutunului deteriorat, invocând faptul că acest tutun nu mai putea fi destinat consumului.

La aceiași dată, figurează înregistrate la D.J.A.O.V. C.-S. alte trei seturi de documente cu conținut similar depuse de reprezentantul S.C. P. I. S.R.L. M. Nouă, inculpatul S. P., prin care acesta a înfățișat autorității vamale existența și a altor categorii de produse din tutun pentru care a apreciat ca necesară distrugerea lor.

În primul set de documente înregistrat sub nr. 312/30.01.2008 se solicită aprobarea distrugerii unui număr de 10 sortimente de țigarete despre care se susținea că nu prezentau pe ambalaj avertismentele obligatorii prevăzute de Legea nr. 349/2002 pentru prevenirea și combaterea efectelor consumului produselor din tutun, și, astfel, nu puteau fi valorificate (vol. III filele 5-7 d.u.p), cel de al doilea set de documente înregistrat sub nr. 313/30.01.2008 se referea la existența în stoc a unei cantități de 8.450 pachete țigarete marca „Timber”, care se susținea că prezentau urme vizibile de deteriorare, erau vechi și improprii consumului (vol. III filele 8-10 d.u.p), iar cel de al treilea set de documente înregistrat sub nr. 314/30.01.2009 se referea la mai multe sortimente și cantități de țigarete, preluate de societate în custodie de la diverse instituții în vederea distrugerii (vol. III fila 11 d.u.p).

Se reține că, pentru toate categoriile de tutun și țigarete menționate în cele patru seturi de documente, reprezentanții societății au solicitat desemnarea unui reprezentant din partea Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale C. S. pentru distrugerea lor, învederând faptul că erau improprii consumului și pe care de consecință invocând scutirea de la plata accizelor aferente.

Cele patru solicitări au fost înregistrate în registrul de corespondență al D.J.A.O.V. C. S. personal de către inculpatul V. G., în condițiile în care verificarea administrativă efectuată de inspectorii A.N.V. a evidențiat faptul că înregistrarea corespondenței instituției era efectuată de angajata Tunea G.. Acest fapt este dovedit prin raportul de constatare tehnico-științifică nr. 67.771/16.04.2009 întocmit de expertul criminalist din cadrul I.P.J. C. S. – S. criminalistic (vol. VI filele 97-109 d.u.p).

Întreaga documentație depusă de S.C. P. I. S.R.L. a fost repartizată la data de 30.01.2008 de către inculpatul V. G., prin rezoluțiile consemnate pe acestea inculpatului D. F. G., angajat al Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale C. S. – C. echipe mobile, în calitate de inspector vamal asistent.

Totodată, inculpatul V. G. a emis o altă decizie prin care a stabilit componența comisiei de distrugere a produselor din tutun aflate în antrepozitul fiscal S.C. P. I. S.R.L. formată din inculpatul D. F. G. din partea D.J.A.O.V. C. S. și un lucrător din partea Ministerului de Interne, stabilind și data desfășurării acestei activități în ziua de 05.02.2008.

Deși întreaga documentație a S.C. P. I. S.R.L. a fost repartizată spre soluționare inculpatului Darac F. G., inculpatul V. G., în calitatea sa de director executiv al D.J.A.O.V. C. S., a manifestat un interes deosebit pentru constituirea comisiei de distrugere la data de 05.02.2008, sens în care s-a deplasat personal la I.P.J. C. S. și a solicitat conducerii acesteia desemnarea unui lucrător care să participe la activitatea ce urma a fi desfășurată.

Urmarea solicitării inculpatului V. G. a fost desemnat ca lucrător de poliție în comisia de distrugere, inculpatul C. C. agent de poliție în cadrul I.P.J. C. S. - S. cazier Judiciar S. și Evidență Operativă. Acesta, împreună cu inculpatul Darac F. G., precum și cu inculpații S. P., V. C., P. V. și S. I. au compus comisia care ar fi realizat activitatea de distrugere a cantităților de tutun și țigarete din patrimoniul S.C. P. I. S.R.L. la data de 05.02.2008.

Din procesul verbal ce apare încheiat la data de 05.02.2008 (vol. V fila 133-137 d.u.p), rezultă că, membrii comisiei de distrugere, respectiv inculpații Darac F. G. inspector vamal din cadrul D.J.A.O.V. C.-S., C. C. agent de poliție din cadrul I.P.J. C.-S., S. P., V. C. și S. I. angajați ai S.C. P. I. S.R.L., au procedat la distrugerea, prin ardere, a bunurilor menționate în adresele înregistrate la D.J.A.O.V. C.-S. cu nr. 311, 312, 313 și 314 din 30.01.2008.

În cuprinsul procesului-verbal, act ce apare întocmit în formă olografă pe o coală tip A4, membrii comisiei nu au făcut nici o mențiune referitoare la felul, cantitățile, sortimentele de produse și denumirea produselor din tutun pe care le-ar fi distrus prin ardere, ci au menționat doar numărul celor patru adrese înregistrate la D.J.A.O.V. C.-S. și faptul că bunurile și marcajele ar fi fost în prealabil inventariate.

De asemenea, în procesul verbal nu se face referire la existența vreunei anexe care să cuprindă detalii privind bunurile distruse.

Ulterior datei de 05.02.2008, a fost întocmită de către reprezentanții S.C. P. I. S.R.L. M. Nouă o listă conținând seriile de identificare a marcajelor pentru țigaretele ce se constituie ca o anexă la procesul verbal de distrugere din 05.02.2008 (vol. V, filele 134-137 d.u.p). Această listă cu seriile de identificare a marcajelor a fost semnată pe fiecare filă de toți membrii comisiei, la final fiind aplicată și ștampila societății.

În concluzie, s-a reținut că, operațiunea de distrugere a produselor accizabile prin ardere, nu a avut loc, că învinuitul V. G. și-a îndeplinit în mod necorespunzător atribuțiile de serviciu ce decurg din calitatea sa de director executiv al D.J.A.O.V C.-S., a întocmit în fals înscrisuri în exercitarea funcției sale pentru a crea aparența îndeplinirii condițiilor legale pentru desfășurarea operațiunii de distrugere, iar membrii așa zisei comisii de distrugere, învinuiții D. F. G., C. C., S. P., V. C., P. V. și S. I., au simulat derularea operațiunii de distrugere și au întocmit în fals procesul verbal din data de 05.02.2008 și anexele sale.

Prin sentința penală nr.11 din data de 22.01.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Reșița, definitivă prin decizia penală nr nr.645/27.05.2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, s-a dispus:

- admiterea cererii inculpatului C. C. privind judecarea potrivit procedurii recunoașterii vinovăției prevăzută de art.320¹Cod Procedură Penală.

- condamnarea inculpatului C. C. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 248 Cod Penal raportat la art. 248¹ Cod Penal și art. 13² din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art.320¹alin.7 Cod Procedură Penală, art.74 alin.1 lit.a și art.76 alin.1 lit.c Cod Penal; în baza art.65 alin.2 Cod Penal raportat la art. 248Cod Penal și art. 248¹ Cod Penal interzicerea dreptului prevăzut la art.64 lit.c Cod Penal pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

- condamnarea aceluiași inculpat la la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 289 Cod Penal raportat la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art.320¹alin.7 Cod Procedură Penală, art.74 alin.1 lit.a și art.76 alin.1 lit.e Cod Penal

- în baza art.33 lit.a și art.34 alin.1 lit.b Cod Penal a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare.

- în baza art.71 alin.1 Cod Penal a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod Penal, cu excepția dreptului de a alege, pe durata executării pedepsei principale.

- în baza art.81 Cod Penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului pe o durată de 4 (patru) ani care reprezintă termen de încercare stabilit în condițiile art.82 Cod Penal.

În baza art.71 alin.5 Cod Penal a fost suspendată executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

În baza art.359 alin.1 și alin.2 Cod Procedură Penală s-a atras atenția inculpatului asupra dispoz.art.83 Cod Penal cu privire la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul comiterii unei noi infracțiuni, în termenul de încercare și asupra consecințelor acestei revocări.

În baza art.170 raportat la art.348 și art.445 Cod Procedură Penală s-a dispus anularea procesului-verbal și a anexei încheiate la data de 05.02.2008.

În baza art. 38 și art.347 Cod Procedură Penală s-a dispus disjungerea cauzei și cercetarea separată a inculpaților D. F. G., V. G., S. P., V. C., S. I. și P. V., precum și a acțiunii civile formulate de către D.G.F.P C.-S. prin constituirea unui nou dosar în care se vor anexa, în copie, un exemplar al prezentei Minute și un exemplar al Rechizitoriului aflat în dosarul de urmărire penală nr.15/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - S. Teritorial Timișoara și a stabilit termen de judecată la data de 19.02.2013, ora 12⁰⁰.

În baza art.191 alin.1 Cod Procedură Penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1800 lei cheltuieli judiciare către stat.

După disjungere, dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Reșița la data de 25.01.2013 sub nr_ .

Prin sentința penală nr. 215 din 11.07.2014, pronunțată de Judecătoria Reșița nr._, în temeiul art.386 C. proc.pen., s-a respins cererea inculpatului D. F. G.de schimbare a încadrarii juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată respectiv, din infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prev de art. 248 C.pen. 1969 comb. cu art. 248¹ C.pen. 1969 rap. la art. 13² din Legea nr. 78/2000, și falsul intelectual, prev. de art. 289 C.pen. 1969 rap. la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 în infracțiunea de uzurparea funcției, prev de art. 300 C.pen .

În temeiul art.386 C. proc.pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul D. F. G. din infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prev de art. 248 C.pen. 1969 comb. cu art. 248¹ C.pen. 1969 rap. la art. 13² din Legea nr. 78/2000, și fals intelectual, prev. de art. 289 C.pen.1969 rap. la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 în infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prev de art. 248 C.p. 1969 comb. cu art. 248¹ C.p. 1969 rap. la art. 13² din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 75 alin 1 lit a C.pen 1969 și fals intelectual, prev. de art. 289 C.pen.1969 rap. la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 75 alin 1 lit a C.pen 1969 .

În temeiul art.248 C.pen. 1969 comb. cu art. 248¹ C.p. 1969 rap. la art. 13² din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit a C.pen 1969 și cu aplicarea art.74 alin.1 lit. a, art.76 alin.1 lit.b C.pen. 1969 și art. 5 C.pen., a fost condamnat inculpatul D. F. G., la pedeapsa de 3(trei) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată.

În temeiul art.71 C.pen. 1969 s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art.64 lit.a teza a II-a, b, c (inspector vamal)C.pen. 1969 pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art.65 alin.2 C.pen.1969 s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art.64 lit. a teza a II-a, b, c (inspector vamal) C.pen. 1969 pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 289 C.pen 1969. rap. la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 75 alin 1 lit a C.pen 1969 și cu aplicarea art.74 alin.1 lit. a, art.76 alin.1 lit. e teza I C.pen. 1969 și art. 5 C.pen., a fost condamnat inculpatul D. F. G., la pedeapsa de 4(patru) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual.

În temeiul art.71 C.pen. 1969 s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art.64 lit.a teza a II-a, b C.pen. 1969 pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art.33 lit. a C.pen. 1969 rap. la art. 34 lit. b C.pen1969 s-a aplicat inculpatului D. F. G. pedeapsa cea mai grea, aceea de 3(trei) ani închisoare.

În temeiul art.71 C.pen. 1969 s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art.64 lit.a teza a II-a, b, c (inspector vamal)C.pen. 1969 pe durata executării pedepsei principale.

În baza art.35 alin.1 C.pen. 1969 s-a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală rezultantă a închisorii, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art.64 lit. a teza a II-a, lit b, lit c(inspector vamal)C.pen. 1969 pe o perioadă de 2 ani după executarea acesteia.

În temeiul art. 86¹ C.pen 1969 s-a dispus suspendarea executării pedepsei închisorii sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 7 ani stabilit conform art. 86² C.pen. 1969.

În baza art. 86³ alin. 1 C.pen 1969 s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul D. F. G. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul C.-S. în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a prezentei hotărârii judecătorești și apoi o dată pe trimestru la datele stabilite de acest organism;

b) să anunțe Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul C.-S., în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul C.-S. și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul C.-S. informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 71 alin. 5 C. pen. 1969, s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86⁴ C. pen. 1969, privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

II. În temeiul art.386 C. proc.pen., s-a respins cererea inculpatului S. P. de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată respectiv, din complicitate la infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prev de art. 26 C.pen 1969 rap. art. 248 C.pen. 1969 comb. cu art. 248¹ C.pen. 1969 rap. la art. 13² din Legea nr. 78/2000, și fals intelectual, prev. art. 26 C.pen 1969 rap. de art. 289 C.pen. 1969 rap. la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 în infracțiunea de uzurparea funcției, prev de art. 300 C.pen .

În temeiul art.386 C. proc.pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul S. P. din complicitate la infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prev de art.26 C.pen 1969 rap. la art. 248 C.pen. 1969 comb. cu art. 248¹ C.pen. 1969 rap. la art. 13² din Legea nr. 78/2000, și falsul intelectual, prev. art.26 C.pen 1969 rap. la art. 289 C.pen.1969 rap. la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 în complicitate la infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prev de art 26 C.pen 1969 rap. la art. 248 C.pen. 1969 comb. cu art. 248¹ C.pen. 1969 rap. la art. 13² din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 75 alin 1 lit a C.pen 1969 și falsul intelectual, prev. de art 26 C.pen 1969 rap la art. 289 C.pen. rap. la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 75 alin 1 lit a C.pen 1969 .

În temeiul art.26 C.pen 1969 rap. la art. 248 C.p. 1969 comb. cu art. 248¹ C.p. 1969 rap. la art. 13² din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit a C.pen 1969 și cu aplicarea art.74 alin.1 lit. a, art.76 alin.1 lit.b C.pen. 1969 și art. 5 C.pen., a fost condamnat inculpatul S. P., la pedeapsa de 3(trei) ani închisoare, pentru complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată.

În temeiul art.71 C.pen. 1969 s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art.64 lit.a teza a II-a, b C.pen. 1969 pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art.65 alin.2 C.pen. 1969 s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art.64 lit. a teza a II-a, b C.pen. 1969 pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art.26 C.pen 1969 rap. la art. 289 C.pen. 1969 rap. la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 75 alin 1 lit a C.pen 1969 și cu aplicarea art.74 alin.1 lit. a, art.76 alin.1 lit. e teza I C.pen. 1969 și art. 5 C.pen., a fost condamnat inculpatul S. P., la pedeapsa de 4(patru) luni închisoare, pentru complicitate la infracțiunea de fals intelectual.

În temeiul art.71 C.pen. 1969 s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art.64 lit.a teza a II-a, b, C.pen. 1969 pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art.33 lit. a C.pen. 1969 rap. la art. 34 lit. b C.pen1969 s-a aplicat inculpatului S. P. pedeapsa cea mai grea, aceea de 3(trei) ani închisoare.

În temeiul art.71 C.pen. 1969 s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art.64 lit.a teza a II-a, b, C.pen. 1969 pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art.65 alin.2 C.pen. 1969 s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art.64 lit. a teza II-a, b C.pen. 1969 pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 86¹ C.pen 1969 s-a dispus suspendarea executării pedepsei închisorii sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 7 ani stabilit conform art. 86² C.pen. 1969.

În baza art. 86³ alin. 1 C.pen 1969 s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul S. P. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

c) să comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul C.-S. și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul C.-S. informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 71 alin. 5 C. pen. 1969, suspendă executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86⁴ C. pen. 1969, privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

III. În temeiul art.386 C. proc.pen., s-a respins cererea inculpatului V. C. de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată respectiv, din complicitate la infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prev de art. 26 C.pen 1969 rap. la art. 248 C.pen. 1969 comb. cu art. 248¹ C.pen. 1969 rap. la art. 13² din Legea nr. 78/2000, și fals intelectual, prev. deart. 26 C.pen 1969 rap. la art. 289 C.pen. 1969 rap. la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 în infracțiunea de uzurparea funcției, prev de art. 300 C.pen .

În temeiul art.386 C. proc.pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul V. C. din complicitate la infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prev de art.26 C.pen 1969 rap. la art. 248 C.pen. 1969 comb. cu art. 248¹ C.pen. 1969 rap. la art. 13² din Legea nr. 78/2000, și fals intelectual, prev. deart.26 C.pen 1969 rap. la art. 289 C.pen.1969 rap. la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 în complicitate la infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prev de art 26 C.pen 1969 rap. la art. 248 C.pen. 1969 comb. cu art. 248¹ C.pen. 1969 rap. la art. 13² din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 75 alin 1 lit a C.pen 1969 și fals intelectual, prev. de art 26 C.pen 1969 rap la art. 289 C.pen. rap. la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 75 alin 1 lit a C.pen 1969 .

În temeiul art.26 C.pen 1969 rap. la art. 248 C.p. 1969 comb. cu art. 248¹ C.p. 1969 rap. la art. 13² din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit a C.pen 1969 și cu aplicarea art.74 alin.1 lit. a, art.76 alin.1 lit.b C.pen. 1969 și art. 5 C.pen., a fost condamnat inculpatul V. C., la pedeapsa de 3(trei) ani închisoare, pentru complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată.

În temeiul art.71 C.pen. 1969 interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art.64 lit.a teza a II-a, b C.pen. 1969 pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art.26 C.pen 1969 rap. la art. 289 C.pen.1969 rap. la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 75 alin 1 lit a C.pen 1969 și cu aplicarea art.74 alin.1 lit. a, art.76 alin.1 lit. e teza I C.pen. 1969 și art. 5 C.pen., a fost condamnat inculpatul V. C., la pedeapsa de 4(patru) luni închisoare, pentru complicitate la infracțiunea de fals intelectual.

În temeiul art.71 C.pen. 1969 s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art.64 lit.a teza a II-a, b, C.pen. 1969 pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art.33 lit. a C.pen. 1969 rap. la art. 34 lit. b C.pen1969 s-a aplicat inculpatului V. C. pedeapsa cea mai grea, aceea de 3(trei) ani închisoare.

În temeiul art.71 C.pen. 1969 s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art.64 lit.a teza a II-a, b, C.pen. 1969 pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 86¹ C.pen 1969 s-a dispus suspendarea executării pedepsei închisorii sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 5 ani stabilit conform art. 86² C.pen. 1969.

În baza art. 86³ alin. 1 C.pen 1969 s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul V. C. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

c) să comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul C.-S. și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul C.-S. informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 71 alin. 5 C. pen. 1969, s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86⁴ C. pen. 1969, privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

IV. În temeiul art.386 C. proc.pen., s-a respins cererea inculpatului S. I. de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată respectiv, din complicitate la infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prev de art.26 C.pen 1969 rap. la art. 248 C.pen. 1969 comb. cu art. 248¹ C.pen. 1969 rap. la art. 13² din Legea nr. 78/2000, și fals intelectual, prev. deart.26 C.pen 1969 rap. la art. 289 C.pen. 1969 rap. la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 în infracțiunea de uzurparea funcției, prev de art. 300 C.pen.

În temeiul art.386 C. proc.pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul S. I. din complicitate la infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prev de art.26 C.pen 1969 rap. la art. 248 C.pen. 1969 comb. cu art. 248¹ C.pen. 1969 rap. la art. 13² din Legea nr. 78/2000, și fals intelectual, prev. de art.26 C.pen 1969 rap. la art. 289 C.pen.1969 rap. la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 în complicitate la infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prev de art 26 C.pen 1969 rap. la art. 248 C.pen. 1969 comb. cu art. 248¹ C.pen. 1969 rap. la art. 13² din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 75 alin 1 lit a C.pen 1969 și falsul intelectual, prev. de art 26 C.pen 1969 rap la art. 289 C.pen. rap. la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 75 alin 1 lit a C.pen 1969 .

În temeiul art.26 C.pen 1969 rap. la art. 248 C.pen. 1969 comb. cu art. 248¹ C.p. 1969 rap. la art. 13² din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit a C.pen 1969 și cu aplicarea art.74 alin.1 lit. a, art.76 alin.1 lit.b C.pen. 1969 și art. 5 C.pen., a fost condamnat inculpatul S. I., la pedeapsa de 3(trei) ani închisoare, pentru complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată.

În temeiul art.71 C.pen. 1969 s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art.64 lit.a teza a II-a, b C.pen. 1969 pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art.26 C.pen 1969 rap. la art. 289 C.pen.1969 rap. la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 75 ali 1 lit a C.pen 1969 și cu aplicarea art.74 alin.1 lit. a, art.76 alin.1 lit. e teza I C.pen. 1969 și art. 5 C.pen., a fost condamnat inculpatul S. I., la pedeapsa de 4(patru) luni închisoare, pentru complicitate la infracțiunea de fals intelectual.

În temeiul art.71 C.pen. 1969 s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art.64 lit.a teza a II-a, b, C.pen. 1969 pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art.33 lit. a C.pen. 1969 rap. la art. 34 lit. b C.pen1969 s-a aplicat inculpatului S. I. pedeapsa cea mai grea, aceea de 3(trei) ani închisoare.

În temeiul art.71 C.pen. 1969 s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art.64 lit.a teza a II-a, b, C.pen. 1969 pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 86¹ C.pen 1969 s-a dispus suspendarea executării pedepsei închisorii sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 5 ani stabilit conform art. 86² C.pen. 1969.

În baza art. 86³ alin. 1 C.pen 1969 s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul S. I. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

c) să comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul C.-S. și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul C.-S. informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 71 alin. 5 C. pen. 1969, s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86⁴ C. pen. 1969, privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

V. În temeiul art.386 C. proc.pen., s-a respins cererea inculpatului P. V. de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată respectiv, din complicitate la infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prev de art.26 C.pen 1969 rap. la art. 248 C.pen. 1969 comb. cu art. 248¹ C.pen. 1969 rap. la art. 13² din Legea nr. 78/2000, și falsul intelectual, prev. deart.26 C.pen 1969 rap. la art. 289 C.p. 1969 rap. la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 în infracțiunea de uzurparea funcției, prev de art. 300 C.pen .

În temeiul art.386 C. proc.pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul P. V. din complicitate la infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prev de art.26 C.pen 1969 rap. la art. 248 C.pen. 1969 comb. cu art. 248¹ C.pen. 1969 rap. la art. 13² din Legea nr. 78/2000, și falsul intelectual, prev. de art.26 C.pen 1969 rap. la art. 289 C.pen.1969 rap. la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 în complicitate la infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prev de art 26 C.pen 1969 rap. la art. 248 C.pen. 1969 comb. cu art. 248¹ C.pen. 1969 rap. la art. 13² din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 75 alin 1 lit a C.pen 1969 și falsul intelectual, prev. de art 26 C.pen 1969 rap la art. 289 C.pen. rap. la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 75 ali 1 lit a C.pen 1969 .

În temeiul art.26 C.pen 1969 rap. la art. 248 C.p. 1969 comb. cu art. 248¹ C.p. 1969 rap. la art. 13² din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit a C.pen 1969 și cu aplicarea art.74 alin.1 lit. a, art.76 alin.1 lit.b C.pen. 1969 și art. 5 C.pen., a fost condamnat inculpatul P. V., la pedeapsa de 3(trei) ani închisoare, pentru complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată.

În temeiul art.71 C.pen. 1969 s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art.64 lit.a teza a II-a, b C.pen. 1969 pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art.65 alin.2 C.pen. 1969 s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art.64 lit. a teza a II-a, b C.pen.1969 pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art.26 C.pen 1969 rap. la art. 289 C.p.1969 rap. la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 75 alin 1 lit a C.pen 1969 și cu aplicarea art.74 alin.1 lit. a, art.76 alin.1 lit. e teza I C.pen. 1969 și art. 5 C.pen., a fost condamnat inculpatul P. V., la pedeapsa de 4(patru) luni închisoare, pentru complicitate la infracțiunea de fals intelectual.

În temeiul art.71 C.pen. 1969 s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art.64 lit.a teza a II-a, b, C.pen. 1969 pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art.33 lit. a C.pen. 1969 rap. la art. 34 lit. b C.pen1969 s-a aplicat inculpatului P. V. pedeapsa cea mai grea, aceea de 3(trei) ani închisoare.

În temeiul art.71 C.pen. 1969 s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art.64 lit.a teza a II-a, b, C.pen. 1969 pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art.65 alin.2 C.pen. 1969 s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art.64 lit. a teza a II-a, b C.pen.1969 pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 86¹ C.pen 1969 s-a dispus suspendarea executării pedepsei închisorii sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 5 ani stabilit conform art. 86² C.pen. 1969.

În baza art. 86³ alin. 1 C.pen 1969 s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul P. V. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

c) să comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul C.-S. și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul C.-S. informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 71 alin. 5 C. pen. 1969, s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86⁴ C. pen. 1969, privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

VI. În temeiul art.386 C. proc.pen., s-a respins cererea inculpatului V. G. de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată respectiv, din complicitate la infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prev de art. 26 C.pen 1969 rap. la art. 248 C.pen. 1969 comb. cu art. 248¹ C.pen. 1969 rap. la art. 13² din Legea nr. 78/2000, și fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 alin. 1 C.pen. 1969 rap. la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 în infracțiunea de uzurpare de calități oficiale, prev de art. 240 C.pen 1969( art.258 C.pen).

În temeiul art.48 C.pen rap. la art. 297 alin 1 C.pen. comb. cu art. 309 C.pen. rap. la art. 13² din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C.pen., a fost condamnat inculpatul V. G., la pedeapsa de 4(patru) ani închisoare, pentru complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu.

În baza art.67 al.1 și 2 C. pen raportat la art.297 al.1 C. pen., s-a aplicat inculpatului V. G. pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturilor prevăzute de dispozițiile art. 66 al.1 lit. a, lit.b, g Cod pen., respectiv:dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, precum și dreptul de a ocupa funcția de inspector vamal, pe o durată de doi ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art.65 al.1 C. pen., s-a aplicat inculpatului V. G. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de dispozițiile art.66 al.1 lit. a, lit.b, g Cod pen., respective dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, precum și dreptul de a ocupa funcția de inspector vamal, pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 320 C.pen. cu aplicarea art. 5 C.pen., a fost condamnat inculpatul V. G., la pedeapsa de 1(un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale.

În temeiul art.38 alin 1 C.pen. la art. 39 lit. b C.pen s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 4(patru) ani închisoare, la care va adăuga un spor de 4(patru) luni, urmând ca, în final, să execute pedeapsa de 4(patru) ani și 4(patru) luni închisoare.

În baza art.67 al.1 și 2 C. pen raportat la art.297 al.1 C. pen., s-a aplicat inculpatului V. G. pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturilor prevăzute de dispozițiileart.66 al.1 lit. a, lit.b, g Cod pen., respectiv:dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, precum și dreptul de a ocupa funcția de inspector vamal, pe o durată de doi ani, după executarea pedepsei principale.

În temeiul art.397 al.1 și art.19 al.5, art.25 alin 1, 86 C.pr.pen, raportat la art.998-999 V.C.civ, s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice C.-S. astfel cum a fost precizată prin cererea de la filele 145-146 dosar. Nr_ . Au fost obligați, în solidar, inculpații D. F. G.( în solidar cu DRAOV Timișoara), V. G.( în solidar cu DRAOV Timișoara), C. C. (în solidar cu I. C. - S.), S. P., V. C., S. I., P. V., iar aceștia din urmă în solidar cu partea responsabilă civilmente . prin lichidator judiciar S.C.P. T. & ASOCIAȚII S.P. R. L. BUCUREȘTI, să plătească părții civile suma 8534 lei actualizată.

În temeiul art. 397 alin 2 C.proc. pen. s-a respins cererea părții civile Direcția Generală a Finanțelor Publice C.-S. prin care solicită luarea măsurilor asigurătorii privind reparațiile civile.

În baza art.274 alin.1 C. pr.pen., au fost obligați inculpații D. F.( în solidar cu DRAOV Timișoara), V. G.( în solidar cu DRAOV Timișoara), S. P., V. C., S. I., P. V., iar aceștia din urmă în solidar cu partea responsabilă civilmente . prin lichidator judiciar S.C.P. T. & ASOCIAȚII S.P. R. L. BUCUREȘTI,la plata sumei de câte 3000 lei fiecare, iar pe inculpatul C. C. (în solidar cu I. C. - S.)la plata sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Analizând și coroborând ansamblul probatoriu administrat atât în timpul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarele:

În fapt: S.C. P. I. S.R.L. cu sediul în orașul M. Nouă . a fost înființată la data de 09.11.2000, ca societate cu capital integral privat având ca obiect principal de activitate fabricarea produselor din tutun corespunzătoare codului CAEN 1600. Administrarea societății a fost realizată în perioada 29.12._08 de S.C. AVICOLA A. IMPEX S.R.L. cu sediul în București, reprezentată de către numitul A. M.A. H. – cetățean irakian. Societatea deținea autorizația de Antrepozit Fiscal nr. RO0054911PP01 cu valabilitate începând din 01.01.2007 prin care era autorizată să desfășoare activități de producție a țigaretelor.

În cursul lunii februarie 2008, inculpatul V. G., pe baza unei înțelegeri prealabile cu reprezentanții S.C. P. I. S.R.L. M. Nouă, în virtutea funcției deținute, a acționat contrar normelor legale în vigoare și atribuțiunilor sale de serviciu, încercând să creeze o aparentă legalitate activității de distrugere a unor cantități de țigarete și tutun din patrimoniul societății, cu consecința prejudicierii bugetului de stat și, în același timp, a obținerii unui folos material de către reprezentanții societății, în sumă totală de 2.383.291 lei. De asemenea, o . funcționari publici, angajați în cadrul Direcției Județene pentru Acccize și Operațiuni Vamale C. S., Inspectoratului de Poliție al Județului C. S. și angajați ai societății S.C. P. I. S.R.L. M. Nouă, prin activitățile întreprinse și actele întocmite, au contribuit în mod direct la producerea rezultatului anterior menționat.

Astfel, prin cererea înregistrată la Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale C.-S. sub nr. 27/04.01.2008, reprezentanții S.C. P. I. S.R.L. au solicitat aprobarea distrugerii unor cantități de țigarete și tutun aflate în patrimoniul acestei societăți, pe motiv că nu mai puteau fi comercializate, nefiind conforme prevederilor legale în vigoare.

Documentația depusă cuprindea: o adresă prin care reprezentanții societății au încunoștințat existența unor produse accizabile din tutun care nu mai respectă condițiile de comercializare și au solicitat luarea în considerare a posibilității de distrugere a acestora, invocându-se și lipsa spațiilor de depozitare; un proces- verbal încheiat de inculpatul S. P. – Șef departament aprovizionare-desfacere la S.C. P. I. S.R.L., în care acesta menționa că produsele pentru care societatea a solicitat aprobarea distrugerii nu erau conforme cu dispozițiile legale în vigoare pentru a fi comercializate, deoarece nu prezintă avertismentele obligatorii cu privire la pericolul consumării acestora asupra sănătății individuale și publice impuse prin Legea nr. 349/2002; precum și un memoriu tehnic în care au fost enumerate cantități, sortimente de tutun și țigarete pentru care nu îndeplineau condițiile de comercializare, fie pentru că erau deteriorate sau vechi, fie pentru că nu îndeplineau condițiile prevăzute de lege. Între produsele din tutun a căror distrugere s-a solicitat a fi aprobată, S.C. P. I. S.R.L. a menționat și țigarete ce le deținea în „custodie sau ridicate de la diverse instituții în vederea distrugerii” (vol. I, fila 17 dup), împrejurare nereală deoarece, după cum rezultă din comunicarea nr._/19.10.2010 a I.P.J. C. S. și din comunicarea nr._/27.09.2010 a Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră C. S., aceste două instituții care erau singurele abilitate a confisca țigarete nu au predat S.C. P. I. S.R.L. țigarete pentru a fi distruse distrugere (vol. I, filele 94-95 dup).

Înregistrarea acestei documentației în registrele de corespondență ale D.J.A.O.V. C. S., a fost efectuată, în fals, de către inculpatul V. G. – director executiv al acestei instituții, prin suprascrierea peste alte rubrici din registrul de intrare-ieșire, rezultând astfel antedatarea acelor documente.

Prin decizia nr. 48/07.01.2008 înregistrată la D.J.A.O.V. C. S. și emisă de către inculpatul V. G. în calitatea sa de director executiv al D.J.A.O.V. C.-S., s-a dispus încadrarea operațiunii de distrugere a produselor din tutun aflate în antrepozitul fiscal al S.C. P. I. S.R.L. ca nefiind eliberare pentru consum, astfel încât societatea era scutită de la plata accizelor aferente.

În motivarea deciziei, inculpatul V. G. a invocat prevederile Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal cu modificările ulterioare, H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003, Ordinul Ministrului Finanțelor nr. 918/14.08.2007, precum și solicitarea depusă de reprezentanții S.C. P. I. S.R.L. Prin același act inculpatul V. G. a dispus ca distrugerea produselor să fie efectuată în prezența unui inspector din cadrul D.J.A.O.V. C.-S. și a unui lucrător din cadrul Ministerului de Interne.

Decizia a fost emisă în scopul scutirii S.C. P. I. S.R.L. de la plata accizelor aferente cantităților de țigarete ce urmau a fi distruse, fără de care operațiunea de distrugere nu putea produce drept consecință beneficiul scutirii de la plata accizelor.

De asemenea, această decizie a fost înregistrată în registrul de corespondență al D.J.A.O.V. C.-S., în fals, prin metoda repasării, respectiv suprapunerii unui scris ulterior peste altul existent inițial, de către inculpatul V. G..

Inițial, la numere 27/04.01.2008 și 48/07.01.2008 din registru, au fost înregistrate alte documente, respectiv un document de tranzit trimis prin poștă la Biroul Vamal C. și un document intern intitulat pe scurt CITES, adresat Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale Timișoara. Peste aceste mențiuni, privind înregistrarea documentele menționate, în registrul de corespondență al D.J.A.O.V. C.-S., au fost adăugate altele, respectiv cele potrivit cărora la nr. 27/04.01.2008 ar fi fost înregistrată documentația depusă de S.C. P. I. S.R.L. M. Nouă pentru aprobarea distrugerii cantităților de tutun și țigarete, iar la nr. 48/.01.2008 decizia pentru încadrarea operațiunii de distrugere solicitată de S.C. P. I. S.R.L. ca nefiind eliberare pentru consum.

Aparența de legalitate a acestor înscrisuri a fost creată de către inculpatul V. G. nu numai sub aspectul formei deciziei ce poartă numărul de înregistrare 48/07.01.2008, ci și cu privire la conținutul acestui act. Astfel, acesta a invocat ca temei legal al emiterii deciziei, Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal cu modificările ulterioare, H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 și Ordinul Ministrului Finanțelor nr. 918/14.08.2007, pentru aprobarea condițiilor privind distrugerea în antrepozitul fiscal a produselor accizabile care nu au fost eliberate pentru consum.

Potrivit art. 1 din Ordinul M.E.F. nr. 918/14.08.2007, distrugerea de produse accizabile într-un antrepozit fiscal nu se consideră eliberare pentru consum atunci când se datorează unor cauze fortuite sau de forță majoră ori atunci când produsele accizabile nu mai îndeplinesc condițiile legale de comercializare.

Potrivit art. 4 lit. b al aceluiași ordin, prin neîndeplinirea condițiilor de comercializare, care atrage distrugerea produselor accizabile într-un antrepozit fiscal, se înțelege cazul produselor care nu sunt conforme specificațiilor (tehnice) de produs și/sau condițiilor de calitate: termen de valabilitate, parametrii de calitate fizici, chimici sau vizuali și alte asemenea, iar produsele sunt declarate de către antrepozitarul autorizat ca nefiind conforme eliberării pentru consum.

Pentru ca distrugerea produselor accizabile în antrepozitul fiscal să nu fie considerată eliberare pentru consum, este necesar, potrivit art. 5 din același ordin, ca antrepozitarul autorizat, înainte de efectuarea operațiunii de distrugere, să solicite aprobarea autorității fiscale teritoriale unde este înregistrat ca plătitor de impozite și taxe.

La data de 07.01.2008, când apare emisă decizia nr. 47, prin care inculpatul V. G. a decis considerarea operațiunii de distrugere ca nefiind eliberare pentru consum și, pe cale de consecință, neplata de către antrepozitarul fiscal a accizelor aferente, S.C. P. I. S.R.L M. Nouă era înregistrată ca plătitor de impozite și taxe la Direcția Generală a Finanțelor Publice C.-S..

În consecință, solicitarea trebuia adresată acestei din urmă instituții raportat și la faptul că, la data de 10.01.2008, a fost emis Ordinul nr. 63 privind modificarea și completarea Ordinului ministrului economiei și finanțelor nr. 487/2007 pentru aprobarea măsurilor tranzitorii, a etapelor și termenelor de realizare a transferului competențelor și atribuțiilor privind administrarea accizei către Autoritatea Națională a Vămilor, potrivit căruia, începând cu data de 01.04.2008, inspecția fiscală pentru accize se realizează de către structurile competente din cadrul Autorității Naționale a Vămilor.

Potrivit celor două ordine ale ministrului finanțelor, respectiv O.M.F. nr. 918/2007 și O.M.F. nr. 63/2008, atribuțiunile în domeniul produselor accizabile, au fost transferate din sarcina structurilor fiscale teritoriale din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală către Autoritatea Națională a Vămilor, începând cu data de 01.04.2008, situație în care decizia emisă de inculpatul V. G., ce apare înregistrată la data de 07.01.2008, excedea competențelor pe care acesta le avea la data respectivă.

Decizia emisă de inculpat apare înregistrată la o dată anterioară emiterii Ordinului nr. 63/10.01.2008, împrejurare care coroborată cu modalitatea în care inculpatul a procedat personal la înregistrarea deciziei și a documentelor depuse în acest scop de reprezentanții societății, conduce la concluzia că, în mod evident, acele înscrisuri au fost întocmite la o dată ulterioară apariției Ordinului M.E.F. nr. 63/10.01.2008, dar au fost înregistrate cu o dată anterioară, pentru a crea o aparență de legalitate. Aceasta denotă evident și înțelegerea preexistentă între inculpatul V. G. cu reprezentanții societății de a acționa în acest fel.

Ulterior aprobării solicitării formulate de S.C. P. I. S.R.L., o comisie formată exclusiv din angajați ai acestei societăți, respectiv din inculpații S. P. – președinte, V. C., P. V. și S. I. - în calitate de membrii, prin procesul- verbal încheiat la data de 25.01.2008, a constatat că în patrimoniul societății se află, încă de la data de 31.12.2002 un stoc de 19.213 pungi de tutun, cu termen de valabilitate expirat și ambalaj deteriorat, ce trebuie distruse, nemaiputând fi utilizate. Deși în cuprinsul procesului-verbal sunt menționați toți cei patru membrii ai comisiei, actul a fost semnat doar de către inculpatul S. P. - președintele comisiei.

Acest proces-verbal însoțit de un memoriu tehnic semnat din partea S.C. P. I. S.R.L. tot de către inculpatul S. P. și de o adresă de înaintare, a fost înregistrat la D.J.A.O.V. C.-S. cu nr. 311/30.01.2008. În cuprinsul solicitării inculpatul S. P. a propus desemnarea unui reprezentant din partea D.J.A.O.V. C.-S. care să participe la activitatea de distrugere a tutunului deteriorat, invocând faptul că, acest tutun nu mai putea fi destinat consumului.

La aceiași dată figurează înregistrate la D.J.A.O.V. C.-S. alte trei seturi de documente cu conținut similar depuse de reprezentantul S.C. P. I. S.R.L. M. Nouă, inculpatul S. P., prin care acesta a înfățișat autorității vamale existența și a altor categorii de produse din tutun pentru care a apreciat ca necesară distrugerea lor.

În primul set de documente înregistrat sub nr. 312/30.01.2008 se solicită aprobarea distrugerii unui număr de 10 sortimente de țigarete despre care se susținea că nu prezentau pe ambalaj avertismentele obligatorii prevăzute de Legea nr.349/2002 pentru prevenirea și combaterea efectelor consumului produselor din tutun, și, astfel, nu puteau fi valorificate; cel de al doilea set de documente, înregistrat sub nr. 313/30.01.2008, se referea la existența în stoc a unei cantități de 8.450 pachete țigarete marca „Timber”, care se susținea că prezentau urme vizibile de deteriorare, erau vechi și improprii consumului; iar cel de al treilea set de documente înregistrat sub nr. 314/30.01.2008 se referea la mai multe sortimente și cantități de țigarete, preluate de societate în custodie de la diverse instituții în vederea distrugerii.

Cele patru solicitări au fost înregistrate în registrul de corespondență al D.J.A.O.V. C. S. personal de către inculpatul V. G., deși înregistrarea corespondenței instituției era efectuată de angajata Tunea G..

Întreaga documentație depusă de S.C. P. I. S.R.L. a fost repartizată, la data de 30.01.2008, de către inculpatul V. G., prin rezoluțiile consemnate pe acestea, inculpatului D. F. G., angajat al Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale C.-S. – C. echipe mobile, în calitate de inspector vamal asistent.

Decizia de constituire a comisiei emisă de inculpatul V. G. apare înregistrată la D.J.A.O.V. C. S. cu nr. 338/01.02.2008.

În urma verificării registrului de corespondență al D.J.A.O.V. C. S., a rezultat că la numărul 338 aferent datei 01.02.2008 apare înregistrat un alt document, respectiv, o adresă către Inspectoratul de Poliție al Județului C. S. și nu decizia mei sus menționată, document emis tot de inculpatul V. G. prin care solicitase desemnarea unul lucrător de poliție care să participe la distrugerea țigaretelor din patrimoniul S.C. P. I. S.R.L..

Existența a două înscrisuri cu conținut diferit dar cu același număr de înregistrare, demonstrează indubitabil că decizia de constituire a comisiei a fost întocmită ulterior datei la care figurează că ar fi fost emisă, pentru a crea aparența îndeplinirii condițiilor prev. de art. 30 pct. 4 din H.G. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, care impun obligativitatea constituirii unei comisii de distrugere a produselor din tutun prelucrat.

În data de 04.02.2008, inculpatul Darac F. G. împreună cu martorul C. L. - inspector vamal în cadrul D.J.A.O.V. C. S., au încheiat o notă de control la sediul S.C. P. I. S.R.L. M. Nouă (vol. V fila 177-179 d.u.p), în conținutul căruia au menționat, la final, că au constatat existența unor țigarete pentru ardere, care nu corespundeau cerințelor și normelor europene, pentru care firma a depus cereri de distrugere la D.J.A.O.V. C.-S. înregistrate cu nr. 311, 312, 313 și 314 din 30.01.2008. Cei doi nu au verificat sau inventariat cantitatea de țigarete, menționată în cuprinsul procesului-verbal, apreciind că această activitate este atributul comisiei care era desemnată să procedeze la distrugerea lor.

Ca urmare a solicitării inculpatului V. G., în comisia de distrugere a fost desemnat ca lucrător de poliție inculpatul C. C., agent de poliție în cadrul I.P.J. C. S. - S. Cazier Judiciar S. și Evidență Operativă. Acesta, împreună cu inculpatul Darac F. G. precum și cu inculpații S. P., V. C., P. V. și S. I., au compus comisia care ar fi realizat activitatea de distrugere a cantităților de tutun și țigarete din patrimoniul S.C. P. I. S.R.L. la data de 05.02.2008.

Din procesul-verbal încheiat la data de 05.02.2008 (vol. V fila 133-137 d.u.p), rezultă că membrii comisiei de distrugere, respectiv inculpații Darac F. G. inspector vamal din cadrul D.J.A.O.V. C.-S., C. C., agent de poliție din cadrul I.P.J. C.-S., S. P., V. C. și S. I., angajați ai S.C. P. I. S.R.L, au procedat la distrugerea, prin ardere, a bunurilor menționate în adresele înregistrate la D.J.A.O.V. C.-S. cu nr. 311, 312, 313 și 314 din 30.01.2008 .

În cuprinsul procesului-verbal încheiat în formă olografă, membrii comisiei nu au făcut nici o mențiune referitoare la felul, cantitățile, sortimentele de produse și denumirea produselor din tutun pe care le-ar fi distrus prin ardere, ci au menționat doar numărul celor patru adrese înregistrate la D.J.A.O.V. C.-S. și faptul că bunurile și marcajele ar fi fost în prealabil inventariate.

De asemenea, în procesul-verbal nu s-a făcut referire la existența vreunei anexe care să cuprindă detalii privind bunurile distruse.

Ulterior datei de 05.02.2008 a fost întocmită de către reprezentanții S.C. P. I. S.R.L. M. Nouă o listă conținând seriile de identificare a marcajelor pentru țigaretele ce se constituie ca o anexă la procesul verbal de distrugere din 05.02.2008 (vol. V, filele 134-137 d.u.p). Această listă cu seriile de identificare a marcajelor a fost semnată pe fiecare filă de toți membrii comisiei, la final fiind aplicată și ștampila societății.

În realitate, membrii comisiei au simulat operațiunea de distrugere a cantității de produse accizabile menționate în anexele atașate procesului verbal, în sensul că au ars, timp de cca. o jumătate de oră, în incinta unui coș de fum dezafectat, existent în preajma antrepozitului fiscal, un număr de trei baxuri de țigarete, din care unul marca „Ronson”, marcă care nici nu figurează în lista cu sortimentele de țigarete care ar fi fost distruse la acea dată, după care, inculpații Darac F. G., C. C. și S. P. s-au retras în biroul acestuia din urmă. Acolo, inculpatul D. F. a întocmit procesul-verbal de distrugere, fără a consemna date privind cantități sau sortimente ori denumiri de produse, după care s-au deplasat toți la un restaurant din localitate unde, la invitația inculpatului S. P., au servit masa. Ulterior, după un interval de aproximativ 10-14 zile mai târziu, au întocmit și semnat anexele procesului verbal.

Această împrejurare reprezintă însă o încălcare a prevederilor art. 5 alin. 8 din O.M.F. nr. 918/14.08.2007 care stipulează că: „În cazul produselor accizabile marcate cu timbre sau banderole ce urmează a fi distruse, seriile și numerele aferente marcajelor vor fi menționate distinct în procesul verbal ce se va încheia la momentul desfășurării operațiunii de distrugere”.

Prin întreaga lor activitate infracțională, inculpații au încercat să creeze o aparentă legalitate a activității de distrugere a unor cantități de țigarete și tutun din patrimoniul societății S.C. P. I. S.R.L. M. Nouă, cu consecința prejudicierii bugetului de stat și în același timp obținerii unui folos material de către reprezentanții societății, în sumă totală de 2.383.291 lei.

Starea de fapt expusă mai sus rezultă din coroborarea probelor administrate în cauză atât în cursul urmăririi penale cât și cel al judecății.

Astfel, potrivit raportului de constatare tehnico-științifică nr._ din data de 16.04.2009, întocmit de către I. C.-S.-S. criminalistic (filele 97-108 vol VI dup), rezultă următoarele: scrisul depus la numărul de înregistrare 27/04.01.2008, coloanele 2, 3, 4, 5, 7 și 8, precum și la numărul de înregistrare 48/07.01.2008, coloanele 4, 5 și 8 din Registrul de intrare ieșire al D.J.A.O.V. C. – S., a fost modificat prin repasare; scrisul modificat de la poziția și coloanele menționate a fost executat de către inculpatul V. G.; scrisul depus inițial la numerele de înregistrare 312, 313 și 314, coloana nr.3 din Registrul de intrare ieșire al D.J.A.O.V. C. – S., a fost modificat prin repasare; scrisul depus inițial la numerele de înregistrare 311, 312, 313 și 314 coloana nr. 3, 4 și 5 din Registrul de intrare ieșire al D.J.A.O.V. C. – S., a fost executat de către inculpatul V. G.; scrisul depus la numărul de înregistrare 312, coloana nr. 8, din Registrul de intrare ieșire al D.J.A.O.V. C. – S., a fost executat de către inculpatul V. G..

Din cuprinsul raportului de expertiză tehnică judiciară de inceniu, întocmit de către ing A. Ghe. V., la data de 27.04.2009 (volum V, filele 2-13, dup), reiese că întreaga cantitate de produse accizabile menționată în anexele procesului verbal de distrugere, nu putea fi distrusă în intervalul de timp de 7-8 ore precizat, inițial, de către inculpați. La stabilirea acestei concluzii, expertul a avut în vedere faptul că, la cercetarea la fața locului pe care a efectuat-o la data de 23.02.2009, deci la aproximativ 1 an de la data la care s-a susținut că ar fi fost efectuată arderea produselor accizabile, nu a identificat urme de funingine sau de fum pe coșul de la cuptorul în care s-a susținut că a avut loc arderea, de natură să confirme că, în incinta respectivă, a avut loc o ardere, precum și datele tehnice ale coșului, respectiv faptul că focarul coșului era același cu camera de ardere, și în această modalitate nu exista posibilitatea tehnică de alimentare cu cantitatea de oxigen necesară unui asemenea proces de ardere.

În cursul urmării penale, la data de 10.03.2011, s-a procedat la un experiment judiciar constând în arderea în incinta coșului de fum, în care s-a susținut că au fost distruse în data de 05.02.2008 produsele accizabile menționate, a unei cantități de 500 pachete de țigarete (10 baxuri), produse de S.C. P. I. S.R.L., constatând că timpul necesar pentru arderea acestei cantități a fost de 22 minute. Concluziile acestui experiment judiciar au fost consemnate în procesul verbal încheiat la data de 10.03.2011 (vol. II fila 45 dup), proces-verbal ce a fost semnat fără obiecțiuni atât de experții A. G., B. P. P., S. G., cât și de către inculpați.

În ceea ce privește concluziile suplimentului la expertiză(vol II, filele 46-60 dup), potrivit cărora cantitatea de țigarete menționate în procesul verbal de distrugere din data de 05.02.2008 ar fi putut fi distrusă prin ardere în coșul de fum într-un interval de 10 ore, urmează a nu fi reținute la stabilirea situației de fapt, întrucât nu se coroborează cu restul probelor administrate în cursul urmăririi penale și, mai mult, nici nu au mai fost menținute de către experții care l-au întocmit, respectiv A. G., B. P. P., S. G..

Astfel, cei trei experți A. G., B. P. P., S. G. prin declarațiile date în cursul urmăririi penale, în calitate de învinuiți (filele 109-115,134-154, 165-164,vol II dup ), precum și în cursul judecății(cu excepția expertului S. G.) nu și-au mai menținut concluziile suplimentului la raportul de expertiză, precizând că întreaga cantitate de țigarete menționate în procesul verbal de distrugere din data de 05.02.2008, nu putea fi distrusă prin ardere în coșul de fum într-un interval de 10 ore, ci era nevoie de un timp de ardere mai mare.

În ceea ce privește celelalte declarații ale acestor experți, respectiv cele date în cursul urmăririi penale în calitate de martori, precum și cea a expertului S. G., dată în cursul judecății, instanța le-a înlăturat, întrucât aceste sunt vădit nesincere, în raport de cele arătate mai sus precum și de faptul că, pentru aceste declarații, toți cei trei experți, au fost cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals intelectual, prev de art.289 C.pen 1969 rap la art.17 lit c din Legea 78/2000 și uz de fals, prev de art. 291.pen 1969 rap la art.17 lit c din Legea 78/2000, iar prin rechizitoriul din 07.12.2011, întocmit în dosarul nr.15/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - S. Teritorial Timișoara, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unor amenzii administrative în cuantum de câte 1000 lei fiecare, soluție ce nu a fost atacată.

De asemenea, la stabilirea stării de fapt, instanța a avut în vedere și procesul-verbal nr. 209/30.04.2008 întocmit de către DGFP C.-S. –Activitatea de inspecție fiscală, Raportul de constatare din data de 03.11.2009 întocmit de către specialiști din cadrul D.(filele 402-411 vol. I dup), precum și celelalte probe administrate în atât în cursul urmăririi penale cât și cel al judecății.

În ceea ce privește declarațiile martorilor I. M. și V. D., instanța le-a înlăturat întrucât acestea nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

Inculpatul C. C., în faza de judecată, prin înscrisul notarial intitulat,,Declarație” și autentificat sub nr.1415/20.11.2012 la BNP Ț. M. G., a declarat că recunoaște faptele săvârșite așa cum rezultă din actul de inculpare, că înțelege să se judece pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale pe care le cunoaște și le însușește și că nu solicită administrarea de probe noi (fila 320 primul dosar instanță). Mai mult, față de acest inculpat, prin sentința penală nr.11 din data de 22.01.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Reșița, definitivă prin decizia penală nr.645/27.05.2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 2(doi) ani închisoare pentru săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa prin actul de inculapre, respectiv, art. 248 C. pen.1969 raportat la art. 248¹ C.pen.1969 și art. 13² din Legea nr. 78/2000 și art.289 C.pen. raportat la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000.

În cursul urmăririi penale inculpații Darac F. G., S. P., V. C., P. V. și S. I., inițial, au declarat că activitatea de distrugere a țigaretelor prin ardere ar fi fost realizată într-un coș de fum dezafectat existent în preajma antrepozitului fiscal pe tot parcursul zilei de 05.02.2011, într-un interval de aproximativ 7-8 ore. Ulterior, după începerea urmăririi penale, inculpații S. P., P. V., S. I. și V. C., au declarat diferit cu privire la durata timpului de ardere, în timp ce inculpații V. G. și D. F., au refuzat să mai dea declarații. Astfel, inculpatul S. P. a menționat un interval de ardere cuprins între orele 10.00-18.00, în timp ce inculpații P. V., S. I. și V. C. au menționat un interval de aproximativ 10 ore, între orele 10.00-22.00.

În cursul judecății, inculpatul V. G.(filele 249-250) a recunoscut parțial faptele reținute în sarcina sa prin actul de sesizare. Astfel, a recunoscut faptul că a înregistrat personal documentația depusă de către inculpatul S. P. cu privire la operațiunea de distrugere a țigaretelor și a efectuat modificări în registru de intrare al instituției unde era angajat. De asemenea, a mai recunoscut faptul că aprobarea operațiunii de distrugere a țigaretelor nu era de competența sa.

Inculpații D. F. G. și S. P.(filele252-260) nu au recunoscut faptele reținute în sarcina sa, mai mult cei doi nu au putut să precizeze orele la care ar fi avut loc operațiunea de distrugere a țigaretelor și nici durata totală a acestei operațiuni.

Inculpații S. I. și V. C. nu au dorit să dea declarație în faza instanței de judecată, prevalându-se de dreptul la tăcere.

Inculpatul P. V. nu a putut fi audiat în cursul judecății, întrucât nu s-a prezentat la nici un termen de judecată, deși a fost citat și cu mandat de aducere în acest sens.

Cu privire la legea penală aplicabilă, instanța a reținut că, de la data săvârșirii faptelor și până la până la judecarea definitivă a cauzei a intervenit o nouă lege penală, astfel că a analizat prezentele fapte în raport de legea determinată ca fiind mai favorabilă, conform art.5 C. pen.

Astfel, instanța a constatat că, în ceea ce privește pe inculpații Darac F. G., S. P., V. C., P. V. și S. I., legea penală mai favorabilă este Codul penal din 1968 care, deși prevede limite speciale de pedeapsă mai mari pentru infracțiunile săvârșite, reglementează circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin.1 lit. a și alin. 2, circumstanțe, ce nu se mai regăsesc în Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, fiind doar simple criterii generale de individualizare judiciară. Mai mult, efectele reținerii circumstanțelor atenuante sunt mai favorabile în vechea reglementare, decât în noua reglementare. De asemenea, se are în vedere și faptul că, în Codul penal din 1968, concursul de infracțiuni(sporul este facultativ și variabil), precum și modalitatea de individualizare a executării pedepsei sunt mai favorabile decât în noua reglementare.

Cu privire la inculpatul V. G., instanța a constatat că legea penală mai favorabilă este Noul Cod penal, care prevede limite de pedeapsă mult mai reduse decât cele prevăzute în vechea reglementare, dat fiind că pentru acest inculpat nu pot fi reținute circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin.1 lit. a și alin. 2 C.pen 1969, având în vedere modalitatea de săvârșire a faptelor, antecedența sa penală( acesta a mai fost condamnat la pedepse cu închisoarea pentru sâvârșirea unor infracțiuni grave).

I. În drept: faptele inculpatului Darac F. G.,care în cadrul atribuțiilor de serviciu, cu știință, a întocmit împreună cu inculpații C. C., S. P., V. C., P. V. și S. I., procesul-verbal din data de 05.02.2008 și anexa acestuia, în care erau atestate aspecte nereale, în scopul exonerării unei persoane juridice de la plata taxelor și accizelor,întrunește elementele constitutive a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prev. de art. 248 C.pen 1969. raportat la art. 248¹ C.pen 1969 și art. 13²din Legea nr. 78/2000.

Instanța a reținut forma calificată prev de art. art. 248¹ C.pen 1969 întrucât faptele inculpatului au avut consecințe deosebit de grave, valoarea prejudiciului produs în dauna bugetului general consolidat fiind mai mare de 200.000 lei, respectiv 2.383.291 lei.

De asemenea, s-a reținut și art. art. 13²din Legea nr. 78/2000, în forma anterioară intrării în vigoare a noului cod, întrucât legea penală anterioară a fost identificată ca fiind lege penală mai favorabilă.

Fapta inculpatului Darac F. G. care, în cadrul atribuțiilor de serviciu, împreună cu inculpații C. C., S. P., V. C., P. V. și S. I., a întocmit procesul-verbal și anexa acestuia din data de 05.02.2008 în care a consemnat aspecte ce nu corespundeau realității, întrunește elementele constitutive a infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 289 C.p. rap. la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000.

De asemenea, s-a reținut și art. 17 lit cdin Legea nr. 78/2000, în forma anterioară intrării în vigoare a noului cod,chiar dacă prin . fost abrogat, întrucât legea penală anterioară a fost identificată ca fiind lege penală mai favorabilă.

Instanța a reținut în sarcina inculpatului circumstanța agravantă prev de art 75 alin. 1 lit. a C. pen. 1969, întrucât faptele au fost săvârșite împreună cu inculpații C. C., S. P., V. C., P. V. și S. I.. Întrucât în actul de sesizare al instanței nu a fost reținută această circumstanță agravantă, instanța a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în sensul reținerii acestei circumstanțe.

Având în vedere că infracțiunile au fost săvârșite înainte de a interveni vreo condamnare definitivă pentru vreuna dintre ele, s-a reținut săvârșirea acestora în forma concursului real de infracțiuni prev. de art. 33 lit. a C.pen 1969.

Față de cele expuse mai sus, instanța a apreciat că nu se poate dispune schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul în infracțiunea de uzurparea funcției, prevăzută de art. 300 C.pen, întrucât nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, respingând cererea făcută în acest sens de către inculpatul D. F. G..

În consecință, instanța a apreciat că s-a făcut dovada existenței infracțiunilor, a săvârșirii acestora, cu vinovăție, de către inculpat, astfel că, în temeiul art. 396 alin. 2 din C.pr.pen., a pronunțat o soluție de condamnare față de acesta.

La individualizarea judiciară a pedepsei instanța a ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 Cod Penal 1969. Astfel, instanța a avut în vedere faptul că inculpatul a săvârșit, în concurs real, două infracțiuni cu grad ridicat de pericol social deoarece a adus atingere relațiilor sociale referitoare la activitatea de serviciu, activitate a cărei bună desfășurare este incompatibilă cu săvârșirea unor fapte de corupere asupra funcționarilor, circumstanțele săvârșirii faptelor, urmarea acestora- valoarea prejudiciului produs fiind foarte mare(2.383.291 lei),dar și circumstanțele personale ale inculpatului. Cu privire la persoana inculpatului, instanța a constatat că acesta nu a recunoscut săvârșirea faptelor pentru care este cercetat. În privința împrejurărilor care atenuează răspunderea penală, instanța a apreciat că se impune reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante prev de art.74 alin.1 lit.a C.pen.1969, respectiv lipsa antecedentelor penale, aspect ce rezultă din fișa de cazier judiciar, precum și faptul că este tânăr și poate conștientiza semnificația socială a activității ilicite, îndreptându-și comportamentul.

II. În drept: faptele inculpatului S. P. care, împreună cu inculpații V. C., P. V. și S. I., i-a ajutat pe inculpații C. C. și Darac F. G. să întocmească procesul-verbal din data de 05.02.2008 și anexa acestuia, în care erau atestate aspecte nereale, în scopul exonerării unei persoane juridice de la plata taxelor și accizelor, întrunește elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prev. de 26 C.pen.1969 rap. la art. 248 C.pen 1969. raportat la art. 248¹ C.pen 1969 și art. 13²din Legea nr. 78/2000.

De asemenea, s-a reținut și art. 13²din Legea nr. 78/2000, în forma anterioară intrării în vigoare a noului cod, întrucât legea penală anterioară a fost identificată ca fiind lege penală mai favorabilă.

Fapta inculpatului S. P., care, împreună cu inculpații V. C., P. V. și S. I., i-a ajutat pe inculpații C. C. și Darac F. G., ca în cadrul atribuțiilor de serviciu, să întocmească procesul-verbal și anexa acestuia din data de 05.02.2008 în care erau consemnate aspecte ce nu corespundeau realității, întrunește elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de fals intelectual prev. de art. 26 C.pen 1969 rap. la art. 289 C.pen.1969 rap. la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000.

Instanța a reținut în sarcina inculpatului S. P. circumstanța agravantă prev de art 75 alin. 1 lit. a C. pen. 1969, întrucât faptele au fost săvârșite împreună cu inculpații C. C., D. F.-G., V. C., P. V. și S. I.. Întrucât în actul de sesizare al instanței nu a fost reținută această circumstanță agravantă, instanța a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în sensul reținerii acestei circumstanțe.

Față de cele expuse mai sus, instanța a apreciat că nu se poate dispune schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul în infracțiunea de de uzurparea funcției prevăzută de art. 300 C.pen, întrucât nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, astfel că a respins cererea formulată în acest sens de inculpatul S. P..

La individualizarea judiciară a pedepsei instanța a ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 C. pen. 1969. Astfel, instanța a avut în vedere faptul că a săvârșit, în concurs real, două infracțiuni cu grad ridicat de pericol social prin care a adus atingere relațiilor sociale referitoare la activitatea de serviciu, activitate a cărei bună desfășurare este incompatibilă cu săvârșirea unor fapte de corupere asupra funcționarilor, circumstanțele săvârșirii faptelor, urmările produse-valoarea prejudiciului produs fiind foarte ridicată(2.383.291 lei), dar și circumstanțele personale ale inculpatului. Cu privire la persoana inculpatului, instanța a constatat că acesta nu a recunoscut săvârșirea faptelor pentru care este cercetat. În privința împrejurărilor care atenuează răspunderea penală, instanța a apreciat că se impune reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante prev de art.74 alin.1 lit.a C.pen1969, respectiv lipsa antecedentelor penale, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar, precum și faptul că este tânăr și poate conștientiza semnificația socială a activității ilicite, îndreptându-și comportamentul.

III. În drept: faptele inculpatului V. C. care împreună cu inculpații, S. P., P. V. și S. I., i-a ajutat pe inculpații C. C., Darac F. G. să întocmească procesul-verbal din data de 05.02.2008 și anexa acestuia, în care erau atestate aspecte nereale, în scopul exonerării unei persoane juridice de la plata taxelor și accizelor, întrunește elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prev. de art.26 C.pen.1969 rap. la art. 248 C.pen 1969. raportat la art. 248¹ C.pen 1969 și art. 13²din Legea nr. 78/2000.

Fapta inculpatului V. C., care, împreună cu inculpații S. P., P. V. și S. I., i-a ajutat pe inculpații C. C. și Darac F. G., ca în cadrul atribuțiilor de serviciu, să întocmească procesul-verbal și anexa acestuia din data de 05.02.2008, în care au consemnat aspecte ce nu corespundeau realității, întrunește elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de fals intelectual prev. de art.26 C.pen.1969 rap. la art. 289 C.pen.1969 rap. la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000.

Instanța a reținut în sarcina inculpatului V. C. circumstanța agravantă prev de art 75 alin. 1 lit. a C. pen. 1969, întrucât faptele au fost săvârșite împreună cu inculpații C. C., D. F.-G., S. P., P. V. și S. I.. Întrucât în actul de sesizare al instanței nu a fost reținută această circumstanță agravantă, instanța a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în sensul reținerii acestei circumstanțe.

Față de cele expuse mai sus instanța a apreciat că nu se poate dispune schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul în infracțiunea deuzurparea funcției prevăzută de art. 300 C.pen, întrucât nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, astfel că a respins cererea formulată de inculpatul V. C. în acest sens.

La individualizarea judiciară a pedepsei instanța a ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 C. pen. 1969. Astfel, instanța a avut în vedere faptul că a săvârșit două infracțiuni cu grad ridicat de pericol social prin care a adus atingere relațiilor sociale referitoare la activitatea de serviciu, activitate a cărei bună desfășurare este incompatibilă cu săvârșirea unor fapte de corupere asupra funcționarilor, circumstanțele săvârșirii faptelor, urmările produse-valoarea prejudiciului fiind foarte ridicată(2.383.291 lei), dar și circumstanțele personale ale inculpatului. Cu privire la persoana inculpatului, instanța a constatat că acesta nu a recunoscut săvârșirea faptelor pentru care este cercetat. În privința împrejurărilor care atenuează răspunderea penală, instanța a apreciat că se impune reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante prev de art.74 alin.1 lit.a C. pen.1969 C.pen1969, respectiv lipsa antecedentelor penale, apect ce rezultă din fișa de cazier judiciar, precum și faptul că este tânăr și poate conștientiza

IV. În drept: faptele inculpatului S. I. care împreună cu inculpații, S. P., P. V. și V. C., i-a ajutat pe inculpații C. C. și Darac F. G. să întocmească procesul-verbal din data de 05.02.2008 și anexa acestuia, în care erau atestate aspecte nereale, în scopul exonerării unei persoane juridice de la plata taxelor și accizelor, întrunește elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prev. de art.26 C.pen.1969 rap. la art. 248 C.pen 1969. raportat la art. 248¹ C.pen 1969 și art. 13²din Legea nr. 78/2000.

Fapta inculpatului S. I., care, împreună cu inculpații S. P., P. V. și V. C., i-a ajutat pe inculpații C. C. și Darac F. G., ca în cadrul atribuțiilor de serviciu, să întocmească procesul-verbal și anexa acestuia din data de 05.02.2008 în care au consemnat aspecte ce nu corespundeau realității, întrunește elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de fals intelectual prev. de art.26 C.pen.1969 rap. la art. 289 C.pen.1969 rap. la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000.

De asemenea, s-a reținut și art. 17 lit cdin Legea nr. 78/2000, în forma anterioară intrării în vigoare a noului cod, chiar dacă prin . fost abrogat, întrucât legea penală anterioară a fost identificată ca fiind lege penală mai favorabilă.

Instanța a reținut în sarcina inculpatului S. I. circumstanța agravantă prev de art 75 alin. 1 lit. a C. pen. 1969, întrucât faptele au fost săvârșite împreună cu inculpații C. C., D. F.-G., S. P., P. V. și V. C.. Întrucât în actul de sesizare al instanței nu a fost reținută această circumstanță agravantă, instanța a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculaptul a fost trimis în judecată în sensul reținerii acestei circumstanțe.

Față de cele expuse mai sus instanța a apreciat că nu se poate dispune schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul în infracțiunea de uzurparea funcției prevăzută de art. 300 C.pen, întrucât nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, astfel că a respins cererea formulată în acest sens de inculpatul S. I.

La individualizarea judiciară a pedepsei instanța a ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 Cod Penal 1969. Astfel, instanța a avut în vedere faptul că a săvârșit, în concurs, două infracțiuni cu grad ridicat de pericol social prin care a adus atingere relațiilor sociale referitoare la activitatea de serviciu, activitate a cărei bună desfășurare este incompatibilă cu săvârșirea unor fapte de corupere asupra funcționarilor, circumstanțele săvârșirii faptelor, urmările acestora-valoarea prejudiciului produs fiind foarte ridicată(2.383.291 lei),dar și circumstanțele personale ale inculpatului. Cu privire la persoana inculpatului, instanța a constatat că acesta nu a recunoscut săvârșirea faptelor pentru care este cercetat. În privința împrejurărilor care atenuează răspunderea penală, instanța a apreciat că se impune reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante prev de art.74 alin.1 lit.a C. pen.1969, respectiv lipsa antecedentelor penale, aspect ce rezultă din fișa de cazier judiciar, precum și faptul că este tânăr și poate conștientiza semnificația socială a activității ilicite, îndreptându-și comportamentul.

V. În drept: faptele inculpatului P. V. care împreună cu inculpații, S. P., S. I. și V. C., i-a ajutat pe inculpații C. C. și Darac F. G. să întocmească procesul-verbal din data de 05.02.2008 și anexa acestuia, în care erau atestate aspecte nereale, în scopul exonerării unei persoane juridice de la plata taxelor și accizelor, întrunește elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prev. de art.26 C.pen.1969 rap. la art. 248 C.pen 1969. raportat la art. 248¹ C.pen 1969 și art. 13²din Legea nr. 78/2000.

Fapta inculpatului P. V., care, împreună cu inculpații S. P., S. I. și V. C., i-a ajutat pe inculpații C. C. și Darac F. G., ca în cadrul atribuțiilor de serviciu, să întocmească procesul-verbal și anexa acestuia din data de 05.02.2008 în care erau consemnate aspecte ce nu corespundeau realității, întrunește elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de fals intelectual prev. de art.26 C.pen.1969 rap. la art. 289 C.pen.1969 rap. la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000.

De asemenea, s-a reținut și art. 17 lit c din Legea nr. 78/2000, în forma anterioară intrării în vigoare a noului cod,chiar dacă prin . fost abrogat, întrucât legea penală anterioară a fost identificată ca fiind lege penală mai favorabilă.

Instanța a reținut în sarcina inculpatului P. V. circumstanța agravantă prev de art 75 alin. 1 lit. a C. pen. 1969, întrucât faptele au fost săvârșite împreună cu inculpații C. C., D. F.-G., S. P., S. I. și V. C.. Întrucât în actul de sesizare al instanței nu a fost reținută această circumstanță agravantă, instanța a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în sensul reținerii acestei circumstanțe.

Față de cele expuse mai sus instanța a apreciat că nu se poate dispune schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul în infracțiunea de uzurparea funcției prevăzută de art. 300 C.pen, întrucât nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, astfel că a respins cererea formulată în acest sens de inculpatul P. V..

La individualizarea judiciară a pedepsei instanța a ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 Cod Penal 1969. Astfel, instanța a avut în vedere faptul că a săvârșit, în concurs real, două infracțiuni cu grad ridicat de pericol social prin care a adus atingere relațiilor sociale referitoare la activitatea de serviciu, activitate a cărei bună desfășurare este incompatibilă cu săvârșirea unor fapte de corupere asupra funcționarilor, circumstanțele săvârșirii faptelor, urmările produse-valoarea prejudiciului fiind foarte ridicat(2.383.291 lei), dar și circumstanțele personale ale inculpatului. Cu privire la persoana inculpatului, instanța a constatat că acesta nu a recunoscut săvârșirea faptelor pentru care este cercetat. În privința împrejurărilor care atenuează răspunderea penală, instanța a apreciat că se impune reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante prev de art.74 alin.1 lit.a C. pen.1969, respectiv lipsa antecedentelor penale, aspect ce rezultă din fișa de cazier judiciar, precum și faptul că este tânăr și poate conștientiza semnificația socială a activității ilicite, îndreptându-și comportamentul.

VI. În drept: faptele inculpatului V. G. care i-a ajutat pe inculpații C. C. și Darac F. G. să creeze aparența legalității operațiunii de distrugere a unei cantități de țigarete și tutun aparținând S.C. P. I. S.R.L, activitate prin care s-a urmărit exonerarea acestei societăți de la plata taxelor și accizelor în sumă de 2.383.291 lei, întrunește elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de abuz în serviciu în formă calificată, prev. de art.48 C.pen rap. la art. 297 alin 1 C.pen. comb. cu art. 309 C.pen. rap. la art. 13² din Legea nr. 78/2000.

De asemenea, s-a reținut și art. art. 13²din Legea nr. 78/2000, în forma ulterioară intrării în vigoare a noului cod, întrucât legea penală nouă a fost identificată ca fiind lege penală mai favorabilă.

Faptele inculpatului V. G., care a falsificat Registrul de intrare ieșire al D.J.A.O.V. C. – S., prin alterare, activitate prin care s-au creat consecințe juridice, întrunesc elementele constitutive la infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 320 alin 1 C.pen.

Față de cele expuse mai sus instanța a apreciat că nu se poate dispune schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul în infracțiunea de uzurpare de calități oficiale, prev de art. 240 C.pen 1969( art.258 C.pen), întrucât nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, astfel că a respins cererea formulată în acest sens de inculpatul V. G..

La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța a ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei, prev. de art. 74 cod penal.Astfel, instanța a avut în vedere faptul că a săvârșit, în concurs real, două infracțiuni cu grad ridicat de pericol social deoarece a adus atingere relațiilor sociale referitoare la activitatea de serviciu, activitate a cărei bună desfășurare este incompatibilă cu săvârșirea unor fapte de corupere asupra funcționarilor, circumstanțele săvârșirii faptelor, urmările produse - valoarea deosebit de ridicată a prejudiciului produs în dauna bugetului de stat consolidat(2.383.291 lei), dar și circumstanțele personale ale inculpatului, care așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar a mai fost condamnat la pedepse cu închisoarea pentru săvârșirea unor infracțiuni grave, precum și atitudinea sa procesuală pe parcursul procesului penal( inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată).

Sub aspectul laturii civile, instanța a constatat că partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice C.-S. și-a menținut constituirea de parte civilă formulată în cursul urmăririi penale și a solicitat obligarea inculpaților la plata sumei de 3.438.003 lei, (fila 37 dos._ ), iar ulterior, întrucât prejudiciul a fost parțial achitat, a precizat cuantumul pretențiilor la suma de 8.534 lei, cu majorările de întârziere aferente până la data plății efective, sumă ce reprezintă prejudiciul total adus bugetului general consolidat (fila 145 dos._ ).

Pentru a interveni răspunderea civilă alături de răspunderea penală, datorată săvârșiri unei fapte culpabile, se cere analiza tuturor condițiilor la care se referă art. 998-999 V.C.civ., respectiv, existența unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul.

Având in vedere că, la analiza laturii penale s-au expus, pe larg, argumentele referitoare la existenta faptelor, identitatea făptuitorilor, vinovăția acestora, precum si existenta prejudiciului si a legăturii de cauzalitate dintre fapte si prejudiciu, instanța a constatat că sunt îndeplinite, deopotrivă, si condițiile angajării răspunderii civile delictuale prev de art.998 VC.civ. În ceea ce privește valoarea prejudiciului, aceasta rezulta din cuprinsul Raportului de constatare din data de 03.11.2009 întocmit de către specialiști din cadrul D.(filele 402-411 vol. I dup), precum și din cuprinsul procesului-verbal nr. 209/30.04.2008 întocmit de către DGFP C.-S.- Activitatea de inspecție fiscală.

Astfel, a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice C.-S. astfel cum a fost precizată prin cererea de la filele 145-146 dosar. nr_ .

Având în vedere că pe parcursul procesului penal partea civilă și-a recuperat o parte însemnată din prejudiciu, instanța a apreciat că pentru suma nerecuperată, respectiv 8534 lei, nu mai este necesară luarea măsurilor asigurătorii privind reparațiile civile. Prin urmare, a respins cererea părții civile Direcția Generală a Finanțelor Publice C.-S. prin care solicită luarea măsurilor asigurătorii privind reparațiile civile.

Împotriva sentinței Judecătoriei Reșița au declarat apel D.N.A. – S. Teritorial Timișoara, părțile civile Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara, Administrația Județeană a Finanțelor Publice C.-S., partea responsabilă civilmente Inspectoratul de Poliție Județean C.-S. și inculpații D. F. G., V. G., S. P., V. C., S. I., P. V..

În motivarea apelului Direcția Națională Anticorupție – S. Teritorial Timișoara a arătat că sentința atacată este nelegală deoarece instanța de fond a reținut în mod greșit circumstanțe atenuante în favoarea inculpaților, nu a procedat la stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile privind pe inculpatul V. G., în mod greșit a fost respinsă cererea părții civile D.G.F.P. C.-S. prin care s-a solicitat luarea măsurilor asigurătorii pentru recuperarea pretențiilor civile, în mod greșit instanța de fond a obligat în solidar pe inculpații D. F., V. G. cu D.R.A.O.V. Timișoara și pe inculpatul C. C. în solidar I. C.-S. la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Inculpatului D. F.,nu și-a motivat în scris apelul, însă a fost susținut oral în fața instanței de apel, solicitând admiterea apelului, în sensul reținerii circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit.c Cpp și aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege fără a dispune executarea acesteia în regim de detenție.

În memoriul depus la data de 18.12.2014 inculpatul V. G., a solicitat în principal desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul C.-S., pe motiv că judecarea în apel a avut loc în lipsa părții civile și a părții responsabile civilmente D. Timișoara, iar în subsidiar, achitarea inculpatului întrucât nu subzistă elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu întrucât inculpatul nu avea atribuții pe linia distrugerii în antrepozitul fiscal a produselor accizabile din tutun. S-a apreciat că sub aspectul laturii obiective a infracțiunii de abuz în serviciu nu s-a clarificat nici folosul necuvenit urmare a săvârșirii infracțiunii, aceasta fiind condiția esențială a elementului constitutiv al acestei infracțiuni, întrucât, din probele administrate, rezultă că în anul 2005, existau țigări din confiscări în antrepozitul societății comerciale, astfel că nu s-a stabilit contravaloarea pagubei urmare a acțiunii inculpaților. Sentința a fost criticată și pentru nelegalitate întrucât, prin indicarea generică a disp. art. 320 Cp, nu a fost identificată modalitatea de sancționare a falsului material în înscrisuri oficiale. De asemenea, nu a fost aplicată corect legea penală mai favorabilă întrucât, dacă se consideră că aceasta este codul penal vechi, sunt incidente și în cazul inc. V. disp. art. 74 alin.1 lit.a și 76 alin.1 lit.b Cp, respectiv conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii.

La data de 26.08.2014 prin memoriul depus de apărătorul ales inculpații S. P., V. C., S. I., P. V., av. G. I., au solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și în principal, achitarea inculpaților în temeiul art. 11 lit.a rap. la art. 10 lit.c V.Cp, iar în subsidiar, reducerea pedepsei și a termenului de încercare, având în vedere atitudinea sinceră a inculpaților care aveau calitatea de simpli angajați ai unei societăți comerciale, și care și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu. De asemenea s-a solicitat respingerea acțiunii civile întrucât nu a fost dovedit prejudiciu. În cauză a formulat apel și partea responsabilă civilmente I.P.J. C. S., solicitând ca în urma admiterii apelului să se dispună înlăturarea de la plata despăgubirilor civile a I.P.J. deoarece inculpatul C. C. a acționat în interes personal cu nesocotirea atribuțiilor de serviciu.

Prin apelul declarat D.G.R.F.P. Timișoara în calitate de parte civilă a solicitat ca în urma admiterii apelului să se dispună în temeiul art. 397 alin. 2 C.p.p. luarea măsurilor asigurătorii în vederea reparării prejudiciului cauzat.

D.G.R.F.P. Timișoara succesoare în drepturi a D.R.A.O.V. Timișoara și implicit A.N.A.F. a depus la data de 12.11.2014 motive de apel în calitate de parte responsabilă civilmente, prin care solicită exonerarea sa de la plata despăgubirilor civile, arătând în motivare că inculpații V. G. și D. F. G. au acționat în interes propriu și nu în interesul angajatorului la momentul comiterii faptei.

Analizând apelurile declarate prin prisma motivelor de apel invocat cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, curtea găsește întemeiate în parte apelurile declarate de P. și de inculpatul V. și nefondate celelalte apeluri pentru următoarele considerente:

Inculpații S. P., V. A., S. I. și P. V. au solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată în infracțiunea și infracțiunea de fals intelectual în infracțiunea de uzurpare a funcției.

Potrivit art. 300 din actualul cod penal, uzurparea funcției este definită ca fiind „fapta funcționarului public care, în timpul serviciului, îndeplinește un act ce nu intră în atribuțiile sale, dacă prin aceasta s-a produs una dintre urmările prev. De art. 297 C.p.”

Pentru a fi în prezența acestei infracțiuni se cere ca funcționarul public aflat în timpul serviciului să îndeplinească un act ce nu intră în atribuțiile sale.

Această expresie a fost introdusă de legiuitor tocmai pentru a diferenția pe funcționarul public care nu îndeplinește sau îndeplinește un act în mod defectuos, acte care intră în atribuțiile sale de serviciu, și prin aceasta cauzează o pagubă.

Atât literatura juridică cât și practica de specialitate sunt unanime în a aprecia că termenul „act” din conținutul infracțiunii de abuz în serviciu trebuie înțeles ca acea operațiune care trebuie efectuată de funcționarul public în exercițiul atribuțiilor de serviciu care trebuie înțelese ca tot ceea ce cade în sarcina unui funcționar potrivit normelor care reglementează serviciul respectiv ori care sunt inerente acelui serviciu.

În urma desemnării lor de a face parte din comisia ce urma să distrugă țigările respective, inculpații după efectuarea operațiunii de distrugere trebuiau (în raport de calitatea fiecărui inculpat) fie să semneze fie să întocmească un act din care să rezulte efectuarea operației de distrugere.

Acest act intra în atribuțiile de serviciu ale inculpaților, atribuții specifice, date tocmai de calitatea acestora de funcționari din cadrul comisiei respective.

Este adevărat faptul că inculpații S. P., V. A., S. I. și P. V., nu aveau ca și atribuții de serviciu întocmirea unui act în urma distrugerii țigărilor (aceste atribuții revenind altor persoane), însă aceștia făcând parte din comisia numită în vederea distrugerii țigărilor, trebuiau să participe la efectuarea operațiunii, iar în urma acestui fapt, să semneze pentru conformitate procesul verbal întocmit.

Cum procesul verbal întocmit în cauză cuprindea aspecte nereale, iar inculpații mai sus arătați cunoșteau acest aspect, aceștia prin semnarea înscrisului au certificat realitatea operațiunii efectuate, ajutând pe ceilalți inculpați (D. F. și C. C.) să-și încalce atribuțiile de serviciu și să producă un prejudiciu.

Având în vedere cele mai sus reținute, curtea nu va putea reține încadrarea juridică solicitată de apărătorul ales al inculpaților S., V., S. și P..

Referitor la cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul V. G. respectiv din infracțiunea de complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată în infracțiunea de uzurpare de calități oficiale, curtea reține următoarele:

Atât vechiul cod cât și actualul cod penal dau aceiași definiție infracțiunii de uzurpare de calități oficiale și arată că aceasta este „folosirea fără drept a unei calități oficiale care implică exercițiul autorității de stat, însoțită sau urmată de îndeplinirea vreunui act legat de acea calitate”.

Astfel cum a reținut și prima instanță, în speță nu ne găsim în prezența infracțiunii de uzurpare de calități oficiale, inculpatul V. acționând în calitatea sa oficială (în calitate de lucrător vamal și în desfășurarea atribuțiilor de serviciu) în momentul efectuării mențiunilor în registru, cunoscând însă că prin aceasta ajută pe ceilalți inculpați să cauzeze o pagubă.

Date fiind cele mai sus arătate curtea nu va reține această încadrare juridică solicitată de inculpatul V., prin apărătorul ales.

Cu privire la cererile inculpaților S., V., S. și P. prin care aceștia solicită achitarea în temeiul art. 11 alin. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c din vechiul cod de procedură penală, curtea constată că aceste dispoziții nu mai sunt aplicabile ca urmare a intrării în vigoare la data de 01.02.2014 a noului cod de procedură penală, dispoziții care sunt de imediată aplicabilitate, și astfel nu va mai proceda la cercetarea cererii sub aceste temeiuri.

Aceiași inculpații au solicitat achitarea în baza art. 16 lit. b și c C.p.p. fără a-și motiva în scris cererea .

Pentru a se putea dispune achitarea inculpaților pe cele două temeiuri invocate trebuie ca faptele de care sunt acuzați inculpații să nu fie prevăzute de legea penală ori să nu fi fost fi săvârșite cu vinovăția prevăzută de lege sau să nu existe probe. Cu toate acestea prima instanță a analizat pentru fiecare inculpat în parte existența sau inexistența unei fapte de natură penală și a elementelor constitutive ale infracțiunii, și a stabilit în mod justificat că pentru fiecare dintre inculpați există probe din care rezultă vinovăția acestora.

Referitor la capătul de cerere prin care inculpații mai sus arătați au solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul C. S. pentru neintroducerea în cauză și ne citarea ANAF – D.G.R.F.P curtea constată că această parte nu doar că a fost introdusă în cauză dar aceasta și-a formulat apărări și chiar a declarat apel fără a invoca aceste aspecte de nelegalitate invocate de către inculpați, astfel că acest motiv de apel nu poate fi reținut de către instanță.

Prin aceleași motive de apel inculpații S. P., P. V., V. C. și S. I. au solicitat reducerea pedepsei și a termenului de încercare apreciind faptul că sentința pronunțată este netemeinică și nelegală.

Acest capăt de cerere urmează a fi analizat împreună cu capătul de cerere din apelul parchetului prin care se solicită înlăturarea dispozițiilor referitoare la suspendarea pedepsei precum și la reținerea circumstanțelor atenuante față de acești inculpați.

Judecătorul fondului a reținut pentru inculpații, mai puțin pentru inculpatul V. G., circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a din vechiul cod penal, motivat pe lipsa antecedentelor penale și pe situația socială și familială a fiecărui inculpat.

Este adevărat că lipsa antecedentelor penale constituie starea normală a unei persoane, însă vechiul cod penal permitea reținerea acestei circumstanțe atunci când această lipsă era dublată de o conduită bună a inculpatului atât în societate cât și la locul de muncă și care reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu și îl caracterizează pe inculpat de o asemenea manieră, încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită, în concret satisface imperativul justei individualizări a pedepsei.

Inculpații nu au indicat care ar fi motivele de nelegalitate a pedepselor ce le-au fost aplicate, iar curtea în cadrul analizei prevăzută de dispozițiile art. 417 alin. 2 C.p.p. nu a identificat elemente ce ar putea duce la reformarea hotărârii în ceea cei privește pe acești inculpați.

Judecătorul fondului a analizat motivat pentru fiecare inculpat în parte nu doar întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii, ci și sancțiunea ce se impunea în cauză, stabilind în mod judicios faptul că îndreptarea inculpaților se poate realiza și fără executarea efectivă a pedepsei însă se impune supravegherea acestora pentru o perioadă de timp, perioadă care a fost stabilită atât în raport de mărimea pedepselor aplicate cât și de persoana fiecărui inculpat.

Legiuitorul nu a exclus de la suspendării executării pedepsei infracțiunile de corupție, permițând judecătorului cauzei să aprecieze, motivat, de la caz la caz situațiile pentru care se poate dispune suspendarea executării pedepsei.

Este adevărat că infracțiunile de corupție sunt printre cele mai grave și pot produce consecințe grave, însă acest aspect trebuie privit în ansamblul situației concrete, ținând cont atât de circumstanțele reale ale faptei cât și de circumstanțele personale ale fiecărui inculpat.

În acest sens judecătorul fondului a motivat pentru fiecare inculpat (pentru care a dispus suspendarea pedepsei sub supraveghere), atât întrunirea condițiilor prevăzute de lege, pentru a putea dispune o astfel de individualizare a modului executării pedepsei, cât și aprecierea că scopul pedepsei poate fi atins fără executarea efectivă a acesteia.

Apelul inculpatului V. G. urmează a fi analizat împreună cu capetele de cerere din cadrul apelului parchetului ce vizează pe acest inculpat.

Atât în cadrul apelului inculpatului cât și în apelul parchetului hotărârea primei instanțe este criticată sub aspectul neanalizării și nereținerii legii penale mai favorabile pentru acest inculpat.

Deoarece de la data comiterii faptelor și până în prezent au intervenit modificări legislative prin . noului cod penal, judecătorul fondului trebuia să aprecieze în raport de situația concretă care lege este mai favorabilă și urmează a fi aplicată inculpatului.

Această analiză urmează a fi efectuată ținând cont și de decizia Curții Constituționale prin care se prevede că legea penală aplicabilă în cauză urează a fi stabilită în mod concret pentru fiecare caz în parte.

Deși sub aspectul limitelor de pedeapsă, pare că actuala reglementare ar fi mai favorabilă inculpatului, atunci când vine vorba despre contopirea pedepselor, vechea reglementare este mai favorabilă, astfel că instanța urmează a analiza și celelalte aspecte ce pot fi reținute pentru ca pe baza cărora să se poată stabili legea penală ce urmează a fi aplicată acestui inculpat în cauză.

În cadrul motivelor de apel inculpatul V. a arătat faptul că în speță se impune reținerea și pentru el a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a din vechiul cod penal, astfel cum au fost reținute ele și pentru ceilalți inculpați.

În acest sens, la judecarea apelului, s-au depus la dosar o . caracterizări de la diferite instituții (publice sau private ), din care rezultă conduita bună a inculpatului atât anterior cât și ulterior comiterii faptei

Este adevărat că din fișa de cazier judiciar a inculpatului aflată la fila 91 dosar fond rezultă faptul că inculpatul a mai suferit o condamnare, pentru care s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, însă aceste fapte se află în concurs de infracțiunii cu faptele comise în prezentul dosar astfel că o eventuală contopire a pedepselor nefiind posibilă direct în calea de atac, curtea va aprecia că la momentul comiteri, cercetării și chiar al trimiterii în judecată în prezenta cauză, inculpatul nu avea antecedente penale, beneficiind de prezumția de nevinovăție până la data de 18.03.2013 (data rămânerii definitive a primei hotărâri de condamnare).

Ca urmare a cestui fapt, curtea apreciază că și în cazul inculpatului V. poate fi reținută circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a din vechiul cod penal, astfel că în raport de limitele de pedeapsă ce pot fi aplicate, legea penală mai favorabilă în cauză este vechiul cod penal.

Aspectele legate de trimiterea cauzei spre rejudecare invocate de către inculpații P. V., S. P., V. C. și S. I. și regăsite și în apelul inculpatului V., au fost mai sus explicitate, astfel că nu se mai impune reluarea acestora.

Ca urmare a reținerii codului penal vechi ca fiind legea penală aplicabilă pentru inculpatul V., curtea procedând la soluționarea apelului declarat de acesta sub toate aspectele de fapt și de drept, constată că, petitul din declarația de apel ce vizează nelegalitatea pentru neindicarea art. 320 alin. 1 sau alin. 2 C.p. nu se mai impune a fi analizat, deoarece acest articol este cuprins în noul cod penal ce nu va fi aplicabil în cauză.

Cu privire la reținerea dispozițiilor art. 309 din actualul cod penal, curtea constată că prin stabilirea ca lege penală mai favorabilă pentru inculpatul V. a vechiului cod penal, urmează ca discuțiile referitoare la consecințe deosebit de grave să se poarte asupra prevederilor art. 248¹din vechiul cod penal.

Pentru a se stabili valoarea prejudiciului cauzat prin comiterea faptelor de către inculpați în cauză a fost întocmit un raport de constatare la data de 03.11.2009 de către expertul D.N.A, un raport de constatare tehnico-științifică la data de 16.04.2009 de către I.P.J. C. S. S. Criminalistic și un supliment la raportul de expertiză, precum și un experiment judiciar la data de 10.03.2011, stabilindu-se pe baza acestor probe precum și pe baza declarațiilor inculpaților, martorilor și a celor trei experți că inculpații au încercat să creeze o aparentă legalitate a activității de distrugere a unor cantității de țigarete și tutun din patrimoniul S.C. P. I. S.R.L. cu consecința prejudicierii bugetului de stat și a obținerii unui folos material de către reprezentanții societății, în sumă totală de 2.383.291 lei.

În raport de această sumă precum și de dispozițiile art. 248¹C.p. care fac trimitere la dispozițiile art. 146 C.p, în speță suntem în prezența unor consecințe deosebit de grave și astfel putem vorbi de o formă calificată a infracțiunii de abuz în serviciu, urmând ca instanța să rețină această încadrare și pentru inculpatul V..

De altfel această încadrare juridică a fost reținută și de judecătorul fondului, acesta procedând la analizarea în mod amănunțit a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul V. stabilind în mod judicios că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, singurele aspecte criticabile fiind cele referitoare la reținerea circumstanțelor atenuante și a vechiului cod penal ca și lege penală mai favorabilă.

În urma admiterii apelului declarat de către acest inculpat precum și de parchet sub acest aspect curtea urmează a desființa sentința penală atacată cu privire la inculpatul V. și procedând la rejudecarea cauzei urmează a condamna inculpatul V. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. art. 26 cod penal anterior rap. la art 248 cod penal anterior comb. cu art. 248¹ cod penal anterior rap. la art. 13² din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit a cod penal anterior și cu aplicarea art.74 alin.1 lit. a, art.76 alin.1 lit.b cod penal anterior și art. 5 C.pen la pedeapsa de 3 ani închisoare.

La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța a ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei, prev. de art. 72 C.p. pornind de la limitele speciale prevăzute pentru această faptă și ținând cont atât de circumstanțele reale în care a fost comisă fapta cât și de circumstanțele personale ale inculpatului, cu reținerea dispozițiilor art. 74 lit. a C.p. și cele ale art. 76 alin. 1 lit. b C.p.

În baza art.65 alin.2 cod penal anterior va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interziceri exercitării drepturilor prevăzute la art.64 lit. a teza a II-a, b, c respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat precum și dreptul de a ocupa funcția de inspector vamal pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 288 alin. 1 cod penal anterior rap. la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 75 alin 1 lit a cod penal anterior și cu aplicarea art.74 alin.1 lit. a, art.76 alin.1 lit. e teza I cod penal anterior și art. 5 C.pen va condamna inculpatul la pedeapsa de 4 luni închisoare.

Și pentru această infracțiune s-au avut în vedere dispozițiile art. 72, 74 lit. a și 76 alin. 1 lit. e C.p. precum și criteriile mai sus arătate la individualizarea pedepsei.

Deoarece faptele pentru care a fost condamnat inculpatul V. au fost comise în concurs real de infracțiuni, curtea va face aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a și 34 lit. b C.p. și va contopi pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea aceea de 3 ani, iar în baza art.35 alin.1 cod penal anterior va aplica inculpatului, alături de pedeapsa principală rezultantă a închisorii, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art.64 lit. a teza a II-a, lit b, lit c (inspector vamal) cod penal anterior pe o perioadă de 2 ani după executarea acesteia.

Având în vedere că în raport de infracțiunile comise, în speță, a fost identificată ca lege mai favorabilă Cod Penal 1969, instanța urmează să aplice dispozițiile acestuia în ceea ce privește pedepsele aceesorii și complementare.

Prin urmare, cu privire la aplicarea pedepselor accesorii inculpatului, curtea reține că, aceasta trebuie realizată atât în baza articolelor 71 și 64 C.pen.1969, cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, a Protocoalelor adiționale la Convenție și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului care, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. 2 și art. 20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenții de către România prin Legea nr. 30/1994.

Astfel, raportat la cauzele C. c. României (hotărârea din 1 iulie 2008) și Hirst c. Marii Britanii (hotărârea din 30 martie 2004), cauze în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că o aplicare automată, în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota, care nu lasă nici o marjă de apreciere judecătorului național în vederea analizării temeiurilor care ar determina luarea acestei măsuri, încalcă art. 3 din Primul Protocol adițional, instanța nu va aplica în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a teza I C.pen., ci va analiza în ce măsură, în prezența cauză, aceasta se impune față de natură și gravitatea infracțiunii săvârșite sau comportamentul inculpatului.

Totodată, față de jurisprudența Curții Europene în materie, instanța va avea în vedere și decizia nr. LXXIV (74) pronunțată în data de 5.11.2007 de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii promovat de procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a stabilit că „dispozițiile art. 71 C.pen. referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I – c C.pen. nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 C.pen.”, decizie care, potrivit art. 414⁵alin. 4 C.pr.pen., este obligatorie, urmând, astfel, să îi dea deplină eficiență juridică în soluționarea prezentei cauze.

Astfel, în raport de natura faptei săvârșite, instanța apreciază că aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege, care este o valoare fundamentală într-o societate democratică, nu ar fi proporțională și justificată față de scopul limitării exercițiului acestui drept, motiv pentru care, în baza art. 71 C.pen. rap. la art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, va interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b C.pen.1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei ce va fi aplicată inculpatului, instanța reține incidența în cauză a dispozițiilor art. 86¹ alin. 1 C.pen.1969, având în vedere cuantumul pedepsei aplicate, 3 ani închisoare aplicată pentru un concurs de infracțiuni, aprecierea că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta și, chiar fără executarea pedepsei, el nu va mai săvârși infracțiuni-apreciere fundamentată pe circumstanțele personale ale inculpatului, constând în vârsta și integrarea sa pe deplin în familie și în societate, astfel că, în baza art. 86¹ alin. 1 C.pen.1969, se va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 7 ani, stabilit conform art. 86² C.pen.1969, va obliga inculpatul să se supună măsurilor de supravegere prev. De art. 86³ C.p. și va atrage atenția inculpatului asupra nerespectării dispozițiilor art. 86⁴ cod penal anterior, privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În faza de urmărire penală efectuată în dosarul nr._ D.G.F.P. C. S. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 3.438.003 lei, sumă care a fost în cea mai mare parte achitată rămânând un rest de 8.534 lei, pentru care prima instanță a obligat pe inculpați la plată în solidar fiecare cu instituția sau societatea la care aceștia erau angajații.

Prin apelurile declarate de către inculpați și de părțile responsabile civilmente s-a criticat greșita obligare a inculpaților în solidar cu părțile responsabile civilmente, arătându-se în motivare fie faptul că inculpații au acționat în interes propriu și nu în interesul angajatorului, fie faptul că D.R.A.O.V. Timișoara nu are personalitate juridică fiind o structură a D.G.R.F.P. Timișoara.

Astfel cum mai sus am arătat inculpații au acționat în cadrul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu, motiv pentru care în mod corect prima instanță a obligat inculpații în solidar cu părțile responsabile civilmente.

Cu toate acestea curtea nu va putea reține motivarea primei instanțe referitoare la măsurile asigurătorii ce se impun a fi luate în cauză, având în vedere faptul că legiuitorul obligă organele judiciare la luarea acestor măsuri fără a condiționa de întinderea prejudiciului, cauzat sau recuperat. Numai în situația recuperării în întregime a prejudiciului dispozițiile art. 20 din Legea 78/2000 nu se mai aplică.

Ca urmare a celor mai sus reținute urmează ca în baza art. 20 din Legea 78/2000 să dispună luarea măsurilor asigurătorii asupra tuturor bunurilor mobile și imobile aparținând inculpaților în vederea garantării reparării despăgubirilor civile.

Referitor la capătul de apel al parchetului prin care se solicită a se constata nelegalitatea obligării inculpaților în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata cheltuielilor judiciare către stat, curtea constată că dispozițiile art. 274 alin. 3 C.p.p. prevăd faptul că partea responsabilă civilmente, în măsura în care este obligată în solidar cu inculpatul la repararea pagubei, este obligată în solidar cu acesta și la plata cheltuielilor de judecată, astfel că în mod corect prima instanță a soluționat acest aspect

Cu privire la acordarea onorariului provizoriu către avocatul Ț. M., curtea constată că la fila 34 dosar se află delegația pentru asistență juridică obligatorie, iar acest avocat a fost prezent în ședința publică din data de 19.02.2012, procedând la studierea dosarului, astfel că în speță în mod corect prima instanță a acordat onorariu parțial pentru acest avocat.

Date fiind cele mai sus reținute, curtea urmează ca în urma admiterii apelurilor inculpatului V., al parchetului și al D.G.R.F.P. Timișoara, va proceda la rejudecarea cauzei și va face modificările mai sus arătate, urmând ca pentru motivele descrise mai sus să respingă apelul declarat de inculpații D. F. G., S. P., V. C., S. I., P. V. și al părților responsabile civilmente Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara și I.P.J. C. S..

Se vor menține în rest celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate, iar în baza art. 275 alin.2 C.p.p. vor fi obligați inculpații D. F. G., S. P., V. C., S. I., P. V. și părțile responsabile civilmente Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara și I.P.J. C. S. la plata a câte 100 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.

Având în vedere faptul că în cauză s-a dispus emiterea unei adrese în vederea desemnării unui avocat din oficiu pentru inculpați, iar acest avocat s-a prezentat în instanță și a studiat dosarul cauzei și motivele de apel până la angajarea de către inculpați a apărătorilor aleși curtea urmează a dispune plata sumei de 1200 lei din fondul Ministerului Justiției către Baroul Avocați T. onorariu parțial avocat oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art. 421 alin. 1 pct. 2 lit. a C.p.p. admite apelul Ministerului Public - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – S. Teritorial Timișoara al inculpatului V. G. și al părții civile Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara, iar în baza art. 421 alin. 1 pct. 2 lit. b C.p.p. respinge apelul declarat de inculpații D. F. G., S. P., V. C., S. I., P. V. și al părților responsabile civilmente Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara și I.P.J. C. S. împotriva sentinței penale nr. 215/11.07.2014 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._ .

Desființează sentința penală apelată și rejudecând cauza:

În temeiul art. 26 cod penal anterior rap. la art 248 cod penal anterior comb. cu art. 248¹ cod penal anterior rap. la art. 13² din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit a cod penal anterior și cu aplicarea art.74 alin.1 lit. a, art.76 alin.1 lit.b cod penal anterior și art. 5 C.pen., condamnă pe inculpatul V. G., la pedeapsa de:

-3 (trei) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată.

În temeiul art.65 alin.2 cod penal anterior interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art.64 lit. a teza a II-a, b, c (inspector vamal) cod penal anterior pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

- 4 (patru) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale.

În temeiul art.33 lit. a, art. 34 lit. b cod penal anterior contopește pedepsele mai sus aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, aceea de:

- 3 (trei) ani închisoare.

În temeiul art.71 cod penal anterior interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art.64 lit. a teza a II-a, b, c (inspector vamal) cod penal anterior pe durata executării pedepsei principale.

În baza art.35 alin.1 cod penal anterior aplică inculpatului, alături de pedeapsa principală rezultantă a închisorii, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art.64 lit. a teza a II-a, lit b, lit c (inspector vamal) cod penal anterior pe o perioadă de 2 ani după executarea acesteia.

În temeiul art. 86¹ cod penal anterior dispune suspendarea executării pedepsei închisorii sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 7 ani stabilit conform art. 86² cod penal anterior.

În baza art. 86³ alin. 1 cod penal anterior dispune ca pe durata termenului de încercare inculpatul V. G. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

c) să comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul C.-S. și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul C.-S. informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 71 alin. 5 cod penal anterior, suspendă executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86⁴ cod penal anterior, privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 20 din Legea 78/2000 dispune luare măsurilor asigurătorii asupra tuturor bunurilor mobile și imobile aparținând inculpaților în vederea garantării reparării despăgubirilor civile.

Menține în rest celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

În baza art. 275 alin.2 C.p.p. obligă de inculpații D. F. G., S. P., V. C., S. I., P. V. și părțile responsabile civilmente Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara și I.P.J. C. S. la plata a câte 100 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.

Dispune plata sumei de 1200 lei din fondul Ministerului Justiției către Baroul Avocați T. onorariu parțial avocat oficiu.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 10.02.2015.

Președinte, Judecător,

C. C. I. P.

Grefier,

C. I.

Red. I.P.02.04.15

Tehnored. C.I./09.03.15

PI. – P. I. L. – Jud. Reșița

← Acord de recunoaştere a vinovăţiei. Art.483 NCPP. Sentința...		Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 140/2015.... →

Abuz în serviciu contra intereselor publice. Art.248 C.p.. Decizia nr. 142/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Abuz în serviciu contra intereselor publice. Art.248 C.p.. Decizia nr. 142/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA