Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 360/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 360/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 26-03-2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 360/A
Ședința publică de la 26 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N.
Judecător L. Ani B.
Grefier A. J.
Ministerul Public este reprezentat de procuror M. I., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de inculpatul S. V. împotriva sentinței penale nr. 330/30.10.2014 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă inculpatul apelant.Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că prin registratura instanței inculpatul a depus la dosar motive de apel.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Procurorul solicită respingerea apelului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței penale pronunțată de prima instanță, care a aplicat o pedeapsă corect individualizată în raport de fapta inculpatului, respectiv conducerea unui autoturism având în sânge o alcoolemie peste limita legală.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 330/30.10.2014 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosar nr._, în temeiul art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 coroborat cu art. 396 alin 10 C.pr.pen și cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a, art.76 alin.1 lit.e teza I C.pen. 1969 și art. 5 C.pen., s-a dispus condamnarea inculpatului S. V., la pedeapsa de 6(șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoana având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.
În temeiul art.71 alin.1 C.pen. 1969 s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a teza a II a și lit. b C.pen. 1969, pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art.81 C.pen. 1969 s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe durata termenului de încercare de 2(doi)ani și 6(șase) luni stabilit in conformitate cu art.82 C.pen. 1969.
În temeiul art.71 alin.5 C.pen.1969 s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. 1969, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul din data de 28.11.2013 dat în dosarul nr. 670/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița, înregistrat pe rolul instanței la data de 04.12.2013 sub nr._, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului S. V., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică peste limita legală, infracțiune prevăzută de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut că, în fapt, în data de 21.12.2012, în jurul orei 15,58, inculpatul S. V., după ce a consumat băuturi alcoolice a condus pe drumurile publice din jud. C. – S., autoturismul proprietate personală marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ .
La termenul de judecată din data de 02.10.2014, inculpatul prin declarația de la fila 34, s-a prevalat de procedura recunoașterii învinuirii, sens în care a arătat că recunoaște integral fapta reținută în sarcina sa în actul de sesizare a instanței, a solicitat că judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și nu a solicitat administrarea de probe noi.
De asemenea, a fost depusă la dosarul cauzei fișa de cazier judiciar actualizată a acestuia (fila 33) și înscrisuri în circumstanțiere ( fila 39).
Analizând și coroborând ansamblul probatoriu administrat atât în timpul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarea situație de fapt.
În data de 21.12.2012, în jurul orelor 10,00, inculpatul S. V., a plecat de la domiciliul său, din orașul B., cu autoturismul marca Dacia L. cu numărul de înmatriculare_ spre localitate Jebel. La întoarcere acesta s-a oprit în orașul Gătaia unde a consumat băuturi alcoolice cu un prieten. După ce a consumat băuturi alcoolice, inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului său cu intenția de a se deplasa la domiciliul său din orașul B.. Pe drumul de întoarcere spre localitatea de domiciliu, în jurul orelor 15,50, dorind să ocolească un tir, a derapat, ieșind cu mașina în afara părții carosabile a sensului de mers Timișoara – Reșița și a intrat într-un peco dezafectat, oprindu-se într-un gard de sârmă ghimpată.Întrucât a fost rănit în urma accidentului, inculpatul S. V. a fost transportat la Spitalul Județean de Urgență Reșița pentru îngrijiri medicale. Pentru că emana miros de alcool, la spital inculpatul a fost testat cu aparatul etilotest la orele 16,49, rezultând o concentrație de 0,52 mg/l alcool pur în aerul expirat, după care i-a fost recoltată o singură proba de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, care a avut ca rezultat faptul că, la data de 21.12.2012, ora 17,00 avea o alcoolemie de 1,10 g ‰.Inculpatul S. V. a refuzat recoltarea celei de-a doua probe de sange desi i-au fost aduse la cunostinta consecintele refuzului conform procesului verbal de la fila 31 d.u.p.
Această situație de fapt a fost probată cu procesul-verbal de prelevare a probelor biologice din data de 21.12.2012, buletinul de examinare clinică însoțitor al prelevării probelor biologice în vederea determinării gradului de intoxicație etilică și buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 279/A12/03.01.2013, care atestă faptul că inculpatului i-a fost recoltata o singura proba biologica la ora 17,00, concluziile fiind în sensul că acesta avea la ora menționata o alcoolemie de 1,10 g ‰.
Deși calculul retroactiv al alcoolemiei oferă valori teoretice aproximative, reprezentând o interpretare a datelor oferite de analiza toxicologică, instanța a considerat că această interpretare corespunde realității, întrucât se coroborează cu rezultatele conținute de buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie, având în vedere orele la care a fost recoltată proba biologică.
Totodată, instanța a reținut că situația de fapt se probează și cu declarațiile inculpatului de recunoaștere constantă a faptei comise și a modalității sale de săvârșire, depoziții date atât în timpul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, care se coroborează cu întreg probatoriul administrat în cursul urmăriri penale.
Instanța de fond, pentru a determina legea penală mai favorabilă în raport de infracțiunea comisă, a avut în vedere faptul că, la momentul comiterii faptei, aceasta era prevăzută de dispozițiile art.87 alin 1 din OUG 195/2002, fiind sancționată cu pedeapsa închisorii de la unu la 5 de ani, iar, ca urmare a adoptării noului cod penal, este prevăzută de dispozițiile art.336 alin 1 C. pen., fiind sancționată cu pedeapsa închisorii de la unu la 5 ani sau cu amendă. În aceste condiții, având în vedere faptul că regimul sancționator al acestei infracțiunii nu s-a modificat în mod substanțial, instanța a avut în vedere acel criteriu care ar conduce la aplicarea unei sancțiuni mai ușoare, mai exact circumstanțele atenuante, criteriu în raport de care, a apreciat că legea penală mai favorabilă este Vechiul Cod Penal, întrucât, potrivit acestei reglementări, există posibilitatea reținerii circumstanțelor atenuante, avându-se în vedere, totodată, și efectul reținerii unor astfel de circumstanțe -coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, efect care nu se mai regăsește în cuprinsul dispozițiilor art.76 Cod pen. în vigoare(în cazul reținerii circumstanțelor atenuante, limitele speciale ale pedepsei se reduc cu o treime).
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicate legea penală mai favorabilă apare a fi legea penală veche în condițiile în care, raportat la starea de fapt și la persoana infractorului permite aplicarea unei pedepse cu suspendarea executării acesteia, conform dispozițiilor art. 81 și urm. C.pen din 1969, modalitate de executare mai favorabilă decât amânarea aplicării pedepsei și suspendarea executării pedepsei sub supraveghere reglementate de art. 83 – 90 C.pen, respectiv art. 91 – 98 C.pen., deoarece nu presupune respectarea unor măsuri de supraveghere sau obligații.
Pe cale de consecință, având în vedere toate aceste criterii de determinare a legii penale mai favorabile, analizate în concret în raport de starea de fapt și situația personală a inculpatului, instanța a apreciat, per global, ca fiind lege penală mai favorabilă vechiul cod penal.
În drept, fapta inculpatului S. V. care, în data de 21.12.2013, în jurul orelor 15,50, a condus pe drumurile publice autovehiculul marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_, având în sânge o îmbibație alcoolică de 1,10 g/l alcool, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoana având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prev de art. 87 alin.1 din OUG nr.195/2002.
Instanța a apreciat că s-a făcut dovada existenței infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică peste limita legală, infracțiune prevăzută de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, a săvârșirii acesteia, cu vinovăție, de către inculpat, astfel încât, în temeiul art. 396 alin. 2 din C.pr.pen., va pronunța o soluție de condamnare față de acesta.
La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța a ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei, prev. de art. 72 C.pen.1969, de limitele de pedeapsă prevăzute de dispozițiile OUG nr.195/2002 pentru această infracțiune, reduse cu o treime, în conformitate cu dispozițiile art.396 al.10 Cod.pr.pen, respectiv de gradul ridicat de pericol social al faptei concretizat în valorile sociale care au fost puse în pericol (infracțiunea pentru care inculpatul a fost cercetat este o infracțiune de pericol, iar nu de rezultat și au fost puse în pericol – viața persoanelor, sănătatea și integritatea fizică și psihică a participanților la trafic, precum și siguranța traficului rutier, împrejurări care impun adoptarea unei conduite prudente pe măsura responsabilității sporite a oricărui conducător auto în trafic), valoarea ridicata a alcoolemiei ( inculpatul avea o îmbibație alcoolică în sânge de cca 1,10 gr %o pentru prima probă si singura proba recoltata), sectorul de drum și ora la care inculpatul a condus autoturismul ( pe DN 58 B, în plină zi, când traficul era destul de intens). Totodată, la stabilirea cuantumului pedepsei instanța a avut în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, atitudinea sa constant sinceră manifestată pe parcursul procesului, recunoscând și regretând faptele comise, conduita bună înainte de săvârșirea faptei, aspect ce rezultă din fișa de cazier (fila 33.
Cu privire la aplicarea pedepselor accesorii inculpatului, instanța, în raport de natura infracțiunii săvârșite, a apreciat că aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege, care este o valoare fundamentală într-o societate democratică, nu ar fi proporțională și justificată față de scopul limitării exercițiului acestui drept, motiv pentru care, în baza art. 71 C.pen.1969 rap. la art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, va interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen.1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe durata executării pedepsei principale
Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei, s-a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 81 C.pen. 1969, întrucât pedeapsa aplicată prin prezenta sentință este de 6 (șase) luni închisoare, anterior inculpatul nu a mai fost condamnat la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni și convingerea instanței că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea, în regim de detenție, a pedepsei aplicate .
Împotriva sentinței penale nr. 330/30.10.2014 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._ a declarat apel, în termen legal, inculpatul S. V., apel înregistrat la Curtea de Apel Timișoara la data de 9.02.2015.
În motivarea apelului declarat de inculpat se solicită constatarea incidenței art.80 din Codul penal și aplicarea unui avertisment și în subsidiar amânarea aplicării pedepsei raportat la circumstanțele personale și împrejurările în care s-a comis fapta, a lipsei antecedentelor penale și a atitudinii de regret a comiterii faptei.
Analizând apelul declarat de inculpat prin prisma motivelor invocate de acesta și din oficiu, conform art. 417 alin.2 C.p.p C.p.p., instanța constată că este ne întemeiat pentru următoarele considerente:
Starea de fapt reținută de prima instanță este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, respectiv declarațiile martorilor coroborate cu declarațiile inculpatului, care a recunoscut fapta, beneficiind de aplicarea dispozițiilor art. 396 alin.10 C.p.p rap . la art. 375 C.p.p . În fapt s-a reținut că inculpatul în data de 21.12.2013 a condus pe drumurile publice autoturismul având în sânge o imbibație alcoolică ce depășește limita legală.
Art. 87 alin.1 din OUG 195/2002 care sancționează infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală prevede pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani. Art. 336 actualul Cod penal sancționează sub aspectul elementelor constitutive aceiași infracțiune, limitele de pedeapsă fiind închisoarea de la 1 la 5 ani sau amenda. Prin urmare, instanța de apel apreciază că nu sunt incidente dispozițiile relativ la legea penală mai favorabilă prevăzute de art. 5 din Codul penal întrucât deși aparent legea nouă este mai favorabilă inculpatului raportat la infracțiunea prevăzută de art.336 C.penal deoarece prevede ca sancțiune, alternativ pedeapsa închisorii cu cea a amenzii, nu se impune reținerea acesteia față de soluția ce va fi pronunțată. Art.5 din Codul penal ar fi fost incident în speță doar în situația în care instanța de judecată s-ar fi orientat spre aplicarea unei pedepse cu amenda inculpatului apelant, ceea ce nu este cazul.
Raportat la criteriile generale de individualizare a pedepselor reglementate de prevederile art. 74 actualul Cod penal - și care se regăsesc parte din acestea și în prevederile art.72 C.penal în vigoare la data săvârșirii faptei -, respectiv gravitatea infracțiunii săvârșite, împrejurările și modul de comitere a faptei, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, conduita inculpatului după săvârșirea infracțiunii, instanța de apel apreciază că nu se impune reducerea pedepsei aplicată inculpatului S. V. și nici o altă modalitate de individualizare judiciară a pedepsei.
Potrivit noului cod penal, pedeapsa a fost concepută ca o măsură de constrângere proporțională cu gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului și un mijloc eficient de reeducare a condamnatului și recuperare socială a acestuia, scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte. Instanța de apel reține și că pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și proporțională cu gravitatea faptelor comise.
Infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autoturism sub influența băuturilor alcoolice aduce atingere relațiilor sociale referitoare la siguranța circulației pe drumurile publice, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului. În speță, pedeapsa de 6 luni închisoare, aplicată inculpatului apelant este justificată pentru a conduce la atingerea acestor deziderate, fiind în prezența unei infracțiuni de pericol, prin conduita sa ilicită inculpatul periclitând siguranța celorlalți participanți la trafic. Prin urmare,nu se impune reținerea incidenței art.80 Codul penal în vigoare relativ la renunțarea la aplicarea pedepsei, aplicarea pedepsei fiind oportună.
În ceea ce privește solicitarea de amânare a aplicării pedepsei, instanța de apel reține că nu se justifică. Potrivit art.83 din Codul penal ” Instanța poate dispune amânarea aplicării pedepsei, stabilind un termen de supraveghere, dacă sunt întrunite următoarele condiții: a) pedeapsa stabilită, inclusiv în cazul concursului de infracțiuni, este amenda sau închisoarea de cel mult 2 ani; b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, cu excepția cazurilor prev. de art. 42 lit.a, b sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare; c) inculpatul și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității; d) în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor faptei, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.”
Instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii de 6 luni cu suspendarea condiționată a executării acesteia, modalitatea de individualizare corect aleasă, raportat la lipsa obligării inculpatului de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, în ciuda acordului acestuia - fila 37 dosar fond. Instanța de apel reține că inculpatul are vârsta de 73 ani astfel că prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității este o sarcină împovărătoare pentru inculpat, în ciuda disponibilității manifestată de acesta. Mai mult decât atât, pentru a evita comportamentul infracțional, în speță conducerea pe drumurile publice a unui autoturism având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, se impune aplicarea unei pedepse și stabilirea unui termen de încercare înăuntrul căruia conduita inculpatului urmează a fi conformă valorilor sociale ocrotite de lege.
Astfel, în temeiul art. 421 pct.1 lit.b C.p.p se va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul S. V. împotriva sentinței penale nr. 330/30.10.2014 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosar nr._ .
Văzând și dispozițiile art. 275 alin.2 C.p.p,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art. 421 pct.1 lit.b C.p.p respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul S. V. împotriva sentinței penale nr. 330/30.10.2014 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosar nr._ .
În temeiul art. 275 alin.2 C.p.p obligă inculpatul la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 26 martie 2015.
Președinte, Judecător,
A. N. L. Ani B.
Grefier,
A. J.
Red.30.03.2015
Tehnored A.J. /2 ex30.03.2015
Prima instanță: Judec.Reșița-P. I.
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 355/2015. Curtea de... | Acord de recunoaştere a vinovăţiei. Art.483 NCPP. Sentința... → |
|---|
