Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 378/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 378/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 31-03-2015
Dosar nr._ Operator 2711
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 378/A
Ședința publică de la 31 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. B.
Judecător C. I. M.
Grefier A. B.
Ministerul Public este reprezentat de procuror M. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află judecarea apelului declarat de inculpatul A. F. P. împotriva sentinței penale nr. 138 din 07.11.2014 a Judecătoriei O..
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsește inculpatul apelant A. F. P., partea responsabilă civilmente A. F. D., partea civilă intimată S. C. Municipal de Urgență Timișoara și partea vătămată intimată Ș. C. B..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Procurorul pune concluzii de admitere a apelului declarat de inculpatul minor și aplicarea unei măsuri educative acestuia.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 138 din 7 noiembrie 2014, pronunțată de Judecătoria O., în baza art.193 alin. 2 C.p. cu aplicarea art.5 C.p.p prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art.181 C.p., conform art.386 alin.1 C.p.p., cu aplicarea art.99 C.p. din 1969, a fost condamnat inculpatul A. F. P. la 6 luni închisoare
În temeiul art.81 C.p. din 1969 cu aplicarea art. 5 C.p. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate.
În temeiul art.82 C.p. din 1969 cu aplicarea art. 5 C.p. s-a stabilit în sarcina inculpatului un termen de încercare cu durata de 2 ani și 6 luni.
În temeiul art. 404 C.p.p. s-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 C.p. din 1969, respectiv, dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa pentru noua infracțiune.
În baza art.19 și 397 C.p.p raportat la art.1357 cod civil a fost admisă în parte acțiunea civilă a părții Ș. C. B. și a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente A. F. D. la plata sumei de 3000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă.
A fost obligat în solidar inculpatul cu partea responsabilă civilmente Ș. C. B. la plata sumei de 930,422 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare față de partea civilă S. C. Municipal de Urgență Timișoara.
În temeiul art.274 alin.1 C.p.p. a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente A. F. D. la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
S-a dispus virarea din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului C.-S. a sumei de 200 lei onorariu avocat oficiu.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. 1025/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria O. a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul A. F. P., pentru săvârșirea infracțiunii de „vătămare corporală” prev. de art. 181 alin. C.p., cu aplicarea art. 99 C.p.
Prin actul de sesizare a instanței, în sarcina inculpatului s-a reținut că în seara zilei de 30.04.2012, în parcul situat în zona Gării din O., făptuitorul A. F. P. i-a aplicat o lovitură cu pumnul în față persoanei vătămate Ș. C. B., care a necesitat pentru vindecare 50 de zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal nr. 252/A2 din 10.05.2012 eliberat de Serviciul Județean de Medicină Legală C. S..
Situația de fapt mai sus menționată a fost susținută cu următoarele mijloace de probă: declarații învinuit, declarații parte vătămată, declarații martori, certificat medico - legal, acte medicale, fișa cazier judiciar.
În cursul cercetării judecătorești, S. C. Municipal de Urgență Timișoara s-a constituit parte civilă cu suma de 930,422 lei, reprezentând cuantumul cheltuielilor de spitalizare cheltuite pentru pacientul Ș. C. B.. La termenul din data de 18.10.2013, partea vătămată Ș. C. B. s-a constituit parte civilă cu suma de 15.000 lei, reprezentând daune morale în cuantum de 10.000 lei și daune civile în sumă de 5.000 lei.
La termenul de judecată din data de 10.10.2014, a fost audiat inculpatul, care a învederat instanței că a avut loc un conflict cu partea vătămată, s-au împins reciproc, dar nu s-au lovit, iar la spital, acesta din urmă a declarat că a căzut pe scări și s-a lovit. De asemenea, a fost audiat martorul Bîșa I. I., din declarația căruia rezultând faptul că inculpatul și partea vătămată s-au împins reciproc și și-au adresat injurii unul altuia, dar nu s-au lovit, mai mult, din discuțiile sale purtate cu sora părții vătămate, a aflat faptul că partea vătămată a fost bătută de niște băieți din localitatea Broșteni.
Fiind declarată terminată cercetarea judecătorească, analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarea stare de fapt:
În seara de 30.04.2012, învinuitul minor A. F. P., partea vătămată Ș. C. B. și martorul Bîșa I. I., fiind prieteni, s-au întâlnit în parcul din cartierul Zona Gării din O., în apropierea fostului Teatru de vară, iar, la un moment dat, învinuitul A. F. P., i-a reproșat părții vătămate Ș. C. B. că a făcut afirmații umilitoare la adresa lui în prezența altor cunoștințe comune, iar pe acest fond între cele două părți a izbucnit o stare conflictuală, în sensul că s-au înjurat și s-au împins reciproc, iar la un moment dat, martorul Bîșa I. I. a intervenit pentru aplanarea conflictului. În timpul altercației, partea vătămată a simțit o lovitură puternică în zona bărbiei, ca urmare a contactului fizic cu învinuitul și, după terminarea conflictului, a plecat la locuința sa acuzând dureri la nivelul mandibulei, ulterior, datorită faptului că durerile au crescut în intensitate, s-a hotărât să se deplaseze la S. O. pentru a fi examinat și pentru acordarea de îngrijiri medicale, solicitând învinuitului să îl însoțească, acesta fiind de acord. La S. O., partea vătămată a fost diagnosticată cu fractură de mandibulă (fiind înregistrat în registrul de consultații la poziția nr. 1374/30.04.2012 ora 23,45), după care în perioada 01- 04.05.2012, a fost internat la Clinica de Chirurgie O.-Maxilo-Facială Timișoara, cu diagnosticul „traumatism maxilo facial, fractură mandibulară paramediană dreapta deschisă endooral și subcondiliană stânga agresiune și, conform certificatului medico-legal 252/A2/10.05.2012, a necesitat pentru vindecare un număr total de 50 zile îngrijiri medicale.
Cu ocazia audierii învinuitului minor A. F. P., s-a confirmat faptul că între el și partea vătămată a avut loc un contact fizic, însă acesta a declarat că, după ce a avut loc conflictul, partea vătămată a afirmat că ar fi căzut în seara respectivă pe scara blocului unde locuiește, lucru improbabil deoarece tot el a declarat că acesta nu prezenta în partea exterioară a feței nici un fel de semne vizibile de violență, iar partea vătămată a negat că ar fi făcut o asemenea afirmație. Partea vătămată a declarat că inițial nici el nu a realizat gravitatea leziunii suferite și chiar după ce a fost diagnosticat cu fractură la mandibulă, nu a intenționat să depună plângere, aspect care rezultă și din faptul că plângerea a fost depusă cu câteva zile înainte de expirarea termenului legal de depunere, dar s-a răzgândit datorită conduitei necorespunzătoare a învinuitului, care nici pe perioada spitalizării și nici ulterior nu l-au mai contactat, deși cunoștea situația medicală a acestuia.
Raportat la probatoriul avut în vedere la analiza stării de fapt, instanța a apreciat că declarația martorului Bîșa I. I., se coroborează cu declarația părții vătămate, declarația inculpatului, certificatul medico-legal și actele medicale de la dosar.
În drept, fapta inculpatului A. F. P. care la data de 30.04.2012 a lovit cu pumnul în față pe partea vătămată Ș. C. B., cauzându-i leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare un nr. de 50 de zile de tratament, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art. 193 alin.2 C.p. cu aplicarea art.99 C.p. din 1969 și art.5 C.p.p. și, conform art.386 alin.1 C.p.p., cu aplicarea art.99 C.p.p din 1969, instanța a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art.181 C.p. din 1969 cu aplicarea art.99 C.p. din 1969, în infracțiunea prev. și ped. de art. 193 al. 2 C.p. cu aplicarea art. 5 C.p.p. și art. 99 C.p. din 1969.
La individualizarea și stabilirea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de disp. art. 74 C.p., în special gradul de pericol social al faptei, modul și împrejurările concrete ale comiterii faptei, precum și persoana inculpatului, care era minor la data săvârșirii infracțiunii și este la primul conflict cu legea penală.
În baza considerentelor mai sus expuse, instanța a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 6 luni închisoare.
Considerând că în cauză sunt întrunite cumulativ cererile prevăzute de disp. art. 81 C.p. din 1969, respectiv condamnarea prin sentință fiind de 6 luni închisoare și lipsa antecedentelor penale, dar și convingerea instanței că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea pedepsei aplicată – convingere fundamentată pe circumstanțele personale ale inculpatului, în temeiul art.81 C.p. din 1969 cu aplicarea art. 5 C.p. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate și în temeiul art.82 C.p. din 1969 cu aplicarea art. 5 C.p. s-a stabilit în sarcina inculpatului un termen de încercare cu durata de 2 ani și 6 luni. În temeiul art. 404 C.p.p., au fost puse în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 C.p. din 1969, respectiv, dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa pentru noua infracțiune.
În ceea ce privește latura civilă, instanța, în baza art.19 și 397 C.p.p. raportat la art.1357 Cod civil, a admis în parte acțiunea civilă a părții Ș. C. B. și a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente A. F. D., la plata sumei de 3000 lei cu titlu de daune morale, sumă ce reflectă suferința pricinuită părții vătămate ca urmare a activității infracționale ale inculpatului și reprezintă un echivalent bănesc stabilit ca urmare a traumelor fizice și psihice suportate de partea vătămată. Cât privește daunele materiale solicitate prin acțiunea civilă, acestea nu au putut fi acordate de către instanță întrucât nu au fost dovedite.
În temeiul art.19 și 397 C.p.p. raportat la art.1357 Cod civil, a fost obligat în solidar inculpatul cu partea responsabilă civilmente Ș. C. B. la plata sumei de 930,422 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare față de partea civilă S. C. Municipal de Urgență Timișoara.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul A. F. P., solicitând desființarea sentinței primei instanțe, reducerea pedepsei aplicate în cauză, schimbarea încadrării juridice a faptei în art. 193 al. 2 N.C.p., respingerea pretențiilor civile reprezentând daune morale.
Examinând sentința penală apelată prin prisma motivelor de apel invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept potrivit disp. art. 417 al. 2 C.p.p., instanța constată că apelul formulat de inculpatul A. F. P. este fondat, pentru următoarele considerente.
Instanța de fond – Judecătoria O. – a stabilit în mod corect starea de fapt dedusă judecății, respectiv aceea că inculpatul A. F. P. la data de 30.04.2012 l-a lovit cu pumnul în față pe persoana vătămată Ș. C. B., cauzându-i leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare un număr de 50 zile de îngrijiri medicale, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală, prev. de art. 193 al. 2 C.p.nou, cu aplic. art. 5 C.p.nou, fiind aplicată legea penală mai favorabilă pe ansamblul cauzei.
Existența infracțiunii a fost dovedită în speța de față cu declarația persoanei vătămate, care se coroborează cu declarația martorului Bîșa I. I., probe care se coroborează cu actele medicale de la dosar, astfel că prezumția de nevinovăție a fost răsturnată în speța de față, astfel că s-a impus sancționarea penală a inculpatului.
În ceea ce privește pedeapsa aplicată inculpatului, se poate constata că aceasta a fost eronat aplicată, întrucât Judecătoria O. nu a avut în vedere că la data săvârșirii infracțiunii inculpatul A. F. P. a fost minor, iar în astfel de situații tratamentul sancționator al inculpaților minori este diferit de cel al majorilor, mai mult decât atât că pedeapsa a fost aplicată conform Codului penal nou.
Potrivit disp. art. 114 alin. 1 C.p. față de minorul care la data săvârșirii infracțiunii avea vârsta cuprinsă între 14 și 18 ani, se ia o măsură educativă neprivativă de libertate, cum ar fi stagiul de formare civică, supravegherea, consemnarea la sfârșit de săptămână sau asistarea zilnică.
Având în vedere că în speța de față se pune problema aplicării legii mai favorabile, este evident că aplicarea unei măsuri educative neprivative de libertate este mai favorabilă decât aplicarea unei pedepse cu închisoarea, chiar și cu suspendarea condiționată a executării pedepsei conform disp. art. 81 C.p. vechi, așa cum a dispus instanța de fond.
Instanța de control urmează să corijeze această omisiune în sensul aplicării unei măsuri educative neprivative de libertate adecvată pentru inculpat, care este un element tânăr, fără antecedente penale, chiar dacă nu a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal.
Cea mai potrivită măsură educativă neprivativă de libertate raportat la elementele prezentate, dar și raportat la toate particularitățile cauzei, apare măsura asistării zilnice a inculpatului, Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul C.-S. urmând să stabilească un program pentru inculpat care să conțină orarul și condițiile pentru desfășurarea activităților pe o perioadă de 6 luni, urmând ca inculpatul A. F. P. pe durata executării măsurii educative să respecte obligația de a se prezenta la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul C.-S., dar și aceea de a nu se apropia și a nu comunica cu victima Ș. C. B..
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, de asemenea contestată de către inculpat, instanța constată că Judecătoria O. în mod corect a dispus obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 3.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă, întrucât în speță sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale privind existența unui prejudiciu moral, fapta cauzatoare de prejudicii a inculpatului, dar și legătura de cauzalitate dintre acestea, astfel că nu se impune modificarea dispoziției instanței cu privire la aceste aspecte, desdăunarea persoanei vătămate fiind proporțională cu prejudiciul suferit, acesta având nevoie de o perioadă de 50 zile de îngrijiri medicale pentru vindecarea leziunilor suferite ca urmare a agresării sale de către inculpat.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. se va admite apelul declarat de inculpatul A. F. P. împotriva sentinței penale nr. 138 din 07.11.2014 a Judecătoriei O., va fi desființată în parte sentința penală apelată și rejudecând:
În baza art. 114 al. 1, art. 115 al. 1 pct. 1 lit. d C.p., respectiv art. 120 C.p. se va dispune aplicarea măsurii educative neprivative de libertate a asistării zilnice constând în obligația inculpatului A. F. P. de a respecta un program stabilit de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul C.-S., care conține orarul și condițiile de desfășurare a activităților, pe o perioadă de 6 (șase) luni.
În baza art. 121 al. 1 lit. d și f C.p. se va dispune ca inculpatul A. F. P., pe durata executării măsurii educative neprivative de libertate, să respecte următoarele obligații: să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul C.-S. la datele fixate de acesta; să nu se apropie și să nu comunice cu victima Ș. C. B..
Instanța va atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 123 C.p.
Se vor menține dispozițiile sentinței penale apelate cu privire la latura civilă a cauzei, respectiv cheltuielile judiciare avansate către stat în primă instanță.
În baza art. 275 al. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare cu apelul inculpatului vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. admite apelul declarat de inculpatul A. F. P. împotriva sentinței penale nr. 138 din 07.11.2014 a Judecătoriei O..
Desființează în parte sentința penală apelată și rejudecând:
În baza art. 114 al. 1, art. 115 al. 1 pct. 1 lit. d C.p., respectiv art. 120 C.p. dispune aplicarea măsurii educative neprivative de libertate a asistării zilnice constând în obligația inculpatului A. F. P. de a respecta un program stabilit de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul C.-S., care conține orarul și condițiile de desfășurare a activităților, pe o perioadă de 6 (șase) luni.
În baza art. 121 al. 1 lit. d și f C.p. dispune ca inculpatul A. F. P., pe durata executării măsurii educative neprivative de libertate, să respecte următoarele obligații:
-să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul C.-S. la datele fixate de acesta;
-să nu se apropie și să nu comunice cu victima Ș. C. B..
Instanța atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 123 C.p.
Menține dispozițiile sentinței penale apelate cu privire la latura civilă a cauzei, respectiv cheltuielile judiciare avansate către stat în primă instanță.
În baza art. 275 al. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare cu apelul inculpatului, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 31 martie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
G. B. C. I. M.
GREFIER,
A. B.
Red.G.B./08.04.2015
Tehnored.A.B.
2 ex./16 Aprilie 2015
Prima instanță: M. T.
| ← Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006.... | Întrerupere executare pedeapsă/contestaţie. Art.592 NCPP.... → |
|---|
