Delapidarea. Art.295 NCP. Decizia nr. 302/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Curtea de Apel TIMIŞOARA - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 302/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 16-03-2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR.302/A

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 16 martie 2015

PREȘEDINTE: I. P.

JUDECĂTOR: C. C.

GREFIER: C. P.

P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a fost reprezentat de procuror C. M. U..

Pe rol se află judecarea apelului declarat de inculpata T. M. împotriva sentinței penale nr. 117/11.11.2014 pronunțată de Judecătoria Chișineu Criș în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpata apelantă personal asistată de avocat ales I. M., pentru partea civilă intimată B. C. Măgura Buteni se prezintă avocat ales P. L., părțile responsabile civilmente intimate S. I. și S. V. asistate de avocat ales D. Renate.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Instanța procedează la audierea inculpatei apelante, declarația acesteia fiind consemnată în scris și atașată în filă separată la dosar.

Nemaifiind alte cereri instanța acordă cuvântul părților asupra apelului.

Avocatul ales al inculpatei apelante solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și în rejudecare, pe individualizarea pedepsei arată că prima instanță nu a dat eficiență procedurii simplificate, astfel solicită reducerea pedepsei aplicată inculpatei și a i se reține circumstanțe atenuante în favoarea ei arătând că nu are antecedente penale, are un copil minor, are sechestru asigurator pe casă, a reparat prejudiciul în cauză. Solicită reducerea pedepsei la 3 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere. Pe latură civilă arată că trebuiau obligate și părțile responsabile civilmente la plata despăgubirilor.

Procurorul pune concluzii de respingere a apelului declarat de inculpată ca nefondat și de menținere a sentinței penale apelate ca fiind legală și temeinică arătând că atât latura penală cât și cea civilă au fost soluționate în mod corect.

Avocatul ales al părții civile intimate B. C. Măgura Buteni solicită respingerea apelului declarat de inculpată ca nefondat și menținerea sentinței penale apelate ca fiind legală și temeinică.

Avocatul ales al părților responsabile civilmente S. I. și S. V. solicită respingerea apelului declarat de inculpată ca nefondat și menținerea sentinței penale apelate ca fiind legală și temeinică.

Inculpata apelantă T. M. solicită admiterea apelului arătând că este de acord cu concluziile avocatului ales.

CURTEA,

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 117/11.11.2014 pronunțată de Judecătoria Chișineu Criș în dosar nr_,

În temeiul art. 386 Cod procedură penală, s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor penale pentru care a fost trimisă în judecată prin rechizitoriu inculpata T. M., cu datele de identificare de mai jos, din infracțiunile de: delapidare prevăzută de art. 295 Cod penal, raportat la art. 308 Cod penal; fals material în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 322 alin. 1 Cod penal și uz de fals de înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 323 alin. 1 teza II Cod penal, toate în formă continuată, cu aplicarea dispozițiilor art. 35 alin. 1 Cod penal și în concurs real de infracțiuni prevăzute de art. 38 alin. 1 Cod penal; în infracțiunile de: delapidare prevăzută de art. 295 Cod penal, raportat la art. 308 Cod penal și fals material în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 322 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal și art. 38 alin. 1 Cod penal.

În temeiul art. 295 Cod penal, raportat la art. 308 Cod penal, cu aplicarea art. 5, art. 35 alin. (1), art. 36 Cod penal și art. 396 alin. (10) Cod procedură penală, a condamnat pe inculpata T. M., CNP_, fiica lui T. și A., născută la data de 28.08.1973, în Cermei, județul A., cetățean român, studii superioare, fără ocupație, căsătorită, domiciliată în Oradea, ., .. 2, ., pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare în formă continuată, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

În temeiul art. 45 Cod penal, art. 67 alin. (2) Cod penal ca pedeapsă complementară s-au interzis inculpatei T. M., cu datele de identificare de mai sus, drepturile prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) Cod penal pe o perioadă de 5 ani.

În temeiul art. 45 Cod penal, art. 65 alin. (1) Cod penal s-au interzis inculpatei T. M., cu datele de identificare de mai sus, ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) Cod penal.

În temeiul art. 322 alin. (1) Cod penal, cu aplicarea art. 5, art. 35 alin. (1), art. 36 Cod penal și art. 396 alin. (10) Cod procedură penală, a condamnat pe inculpata T. M., cu datele de identificare de mai sus, pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.

În temeiul art. 38 alin. 2 și art. 39 alin.1 lit.b Cod penal, a contopit pedepsele principale aplicate inculpatei T. M. cu datele de identificare de mai sus după cum urmează: a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, la care s-au adăugat un spor de 8 luni închisoare, inculpata urmând a executa pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani și 8 (opt) luni închisoare, în regim de detenție.

În temeiul art. 397 Cod procedură penală, raportat la art.19, art. 23 și art. 25 Cod procedură penală și art.1357 Noul Cod Civil, s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă B. C. Măgura Buteni, cu sediul în localitatea Buteni, nr. 313, județul A., cu număr ORC J_, CUI_, cu sediul procesual ales în A., .. 1-3, . și a obligat inculpata T. M., cu datele de identificare de mai sus, la plata sumei de 780.716,50 lei (șaptesuteoptzecide mii șaptesutesaișpe lei și cincizeci de bani), cu titlu de despăgubiri civile în favoarea părții civile B. C. Măgura Buteni.

În temeiul art. 19, art. 21 alin. (1), art. 86 Cod procedură penală s-a respins cererea inculpatei T. M., cu datele de identificare de mai sus, de obligare a numiților S. I., CNP_, domiciliat în ., . și S. V., CNP_, domiciliată în ., ., în solidar cu inculpata, în calitate de părți responsabile civilmente la plata despăgubirilor civile la care a fost obligată inculpata T. M., în favoarea părții civile B. C. Măgura Buteni.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. g), art. 25 alin. (3) Cod procedură penală s-a dispus desființarea contracte falsificate total sau parțial și restabilirea situației anterioare, care se regăsesc în dosarele de creditare ale părții civile și în care figurează ca părți contractante persoane fizice.

În temeiul art. 398, art. 274 alin. (1) Cod procedură penală nou, a obligat pe inculpata T. M., cu datele de identificare de mai sus, la plata sumei de 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 638/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul A., înregistrat pe rolul Judecătoriei Chișineu-Criș la data de 23.07.2014 sub nr._ s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei T. M., pentru săvârșirea infracțiunilor de: delapidare, prevăzută de art. 295 Cod penal, raportat la art. 308 Cod penal; fals material în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) Cod penal și uz de fals de înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 323 alin. (1) teza II Cod penal, toate în formă continuată, cu aplicarea dispozițiilor art. 35 alin. (1) Cod penal.

În esență, prin cele 157 pagini ale rechizitoriului s-a reținut că, în data de 12.11.2007, B. C. Libertatea Chișineu – Criș, prin reprezentanții săi legali, a formulat o plângere penală la I.P.J. A. împotriva numitei T. M. pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare prevăzută de art. 215¹ al.2 Cod penal, arătându-se că în datele de 08 și 09.11.2007, s-au prezentat la sediul Băncii Cooperatiste „Libertatea” Chișineu – Criș mai multe persoane care susțineau că au constituite depozite la Punctul de lucru M., jud. A. al băncii, însă nu figurează în baza de date a acestei unități. Ulterior, printr-o completare la plângerea penală formulată se solicită cercetarea învinuitei pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune prevăzută de art. 215 al.1, 3 și 5 Cod penal, fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 Cod penal, fals intelectual prevăzută de art. 289 Cod penal și uz de fals prevăzută de art. 291 Cod penal

Din datele privind istoricul cauzei, a rezultat că:

În dosarul penal cu numărul 240/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul A., la data de 22.01.2008 s-a dispus începerea urmăririi penale față de inculpata T. M. pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune prevăzută și pedepsită de art. 215 al.1,3 și 5 Cod penal cu aplic. art. 41 al.2 Cod penal, delapidare prevăzutăși pedepsită de art. 2151 al.2 Cod penal cu aplic. art. 41 al.2 Cod penal, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută și pedepsită de art. 246 Cod penal cu aplic. art. 41 al.2 Cod penal și fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută și pedepsită de art. 290 Cod penal cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal, reținându-se în fapt că, în perioada 2006-2007, în calitate de casieră la punctul de lucru M. al Băncii Cooperatiste Libertatea Chișineu – Criș, și-a însușit sume de bani pe care le gestiona, a indus în eroare mai multe persoane cu prilejul încheierii de contracte de depozit, a îndeplinit acte în mod defectuos în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu cauzând o vătămare intereselor legale ale mai multor persoane, toate acestea prin falsificarea și folosirea mai multor înscrisuri sub semnătură privată.

În cursul cercetărilor au fost stabilite modalitățile și mijloacele frauduloase prin care inculpata și-a însușit sumele de bani: a desființat depozitele constituite de un număr de 68 de persoane, falsificând semnăturile acestora de pe foile de retragere iar pentru depunerile efectuate în continuare nu a mai emis documente, respectiv foi de depunere sau contracte de depozit prin care să evidențieze depunerile în caseria unității, sumele de bani fiind însușite de către aceasta; a întocmit în fals contracte de credit, folosind sumele și datele personale a unui număr de 84 de persoane, însușindu-și sumele de bani obținute; a falsificat un număr de 82 de dosare de credit, în sensul că sumele de bani înscrise de către inculpată în evidențele societății au fost mai mari decât sumele reale solicitate de clienții băncii.

În urma probelor administrate în cauză (printre care și controalele efectuate de către Casa Centrală Creditcoop București și B. Națională a României) s-a concluzionat că întreaga activitate infracțională a inculpatei nu a putut fi desfășurată decât cu participarea sau complicitatea conducerii băncii și a altor angajați care aveau ca atribuții aprobarea, controlul, supravegherea și avizarea dosarelor de credite.

Astfel, prin rezoluția din data de 25.08.2009 s-a dispus extinderea cercetărilor și începerea urmăririi penale față de S. I. – director general al Băncii Cooperatiste Libertatea Chișineu – Criș, S. V. – revizor contabil în cadrul băncii, Ș. R. – director adjunct, K. I. – contabil șef, D. E. M. – economist contabil, B. M. – inspector de credite, R. F. – casier central, K. E. E. – inspector monitorizare credite, pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută și pedepsită de art. 246 C.p, abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută și pedepsită de art. 248 Cod penal, complicitate la delapidare prevăzută și pedepsită de art. 26 Cod penal rap.la art. 215¹ al.2 Cod penal și complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută și pedepsită de art.26 Cod penal rap. la art. 290 Cod penal

Având în vedere modul de operare al inculpatei T. M., descris mai sus, în sarcina acesteia nu se poate reține săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prin inducerea în eroare a mai multor persoane cu prilejul încheierii contractelor de depozit întrucât clienții băncii au constituit depozite la B. C. Libertatea Chișineu – Criș sau au solicitat credite fără ca supra lor să fie exercitată vreo acțiune de amăgire care să-i determine să încheie sau să execute contractul în condițiile stipulate, adică în condițiile care altfel nu ar fi fost acceptate și care au creat o situație păgubitoare pentru ei.

Contractele pe care clienții le-au încheiat cu banca, fie de depozit, fie de credit, au fost încheiate în condiții de legalitate, respectând normele în vigoare. Însă, ulterior, inculpata T. M., profitând de faptul că avea acces la numele și datele personale ale clienților, a folosit aceste informații, fără știrea acestora, pentru a-și însuși, prin diverse mijloace, sume de bani pe care le gestiona.

Prin ordonanța din 09.12.2011 în dosarul nr. 240/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul A. – conexat la prezentul dosar împreună cu alte dosare ale Parchetului de pe lângă Judecătoria A. s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei T. M. pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 215 al.1,3 și 5 Cod penal și disjungând cauza s-a schimbat încadrarea juridică a faptei în ceea ce o privește pe inculpata T. M. urmând a se continua cercetările sub aspectul infracțiunilor de delapidare prevăzută și pedepsită de art. 215¹ al.2 Cod penal cu aplic. art. 41 al.2 Cod penal, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută și pedepsită de art. 246 Cod penal cu aplic. art. 41 al.2 Cod penal și fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută și pedepsită de art. 290 Cod penal cu aplic. art. 41 al.2 Cod penal și față de învinuiții S. I., S. V., Ș. R., K. I., D. E. M., B. M., R. F., K. E. E., pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută și pedepsită de art. 246 C.p, abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută și pedepsită de art. 248 Cod penal, complicitate la delapidare prevăzută și pedepsită de art. 26 Cod penal rap.la art. 2151 al.2 Cod penal și complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută și pedepsită de art.26 Cod penal rap.la art. 290 Cod penal

Din ansamblul probelor administrate însă s-a apreciat că în sarcina învinuiților S. I., S. V. nu pot fi reținute decât fapte specifice infracțiunii de abuz în serviciu, iar pentru învinuiții Ș. R., K. I., D. E. M., B. M., R. F., K. E. E. nu poate fi reținută decât aspecte ce privesc infracțiunea de neglijență în serviciu.

Prin rezoluția nr. 3982/II/6/2013 din 26.09.2013 a primului procuror de la P. de pe lângă Tribunalul A. s-a dispus preluarea cauzei de la P. de pe lângă Judecătoria Chișineu – Criș pentru efectuarea urmăririi penale în luna octombrie 2013.

În data de 01.02.2014 odată cu . noilor coduri, infracțiunile de delapidare, abuz în serviciu, fals în înscrisuri sub semnătură privată, uzul de fals și neglijența în serviciu au primit o nouă numerotare și încadrare juridică prin Legea nr. 286/2009 privind Noul Cod Penal, respectiv delapidarea prevăzută de art. 295 Cod penal rap. la art. 308 Cod penal, neglijența în serviciu prevăzută de art. 298 Cod penal rap. la art. 308 Cod penal, abuzul în serviciul prevăzută de art. 297 Cod penal rap la art. 308 Cod penal, falsul material în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 322 al.1 Cod penal iar uzul de fals de înscrisuri sub semnătură privată a primit o încadrare juridică separată în art. 323 al.1 teza II Cod penal. În acest sens s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor de care este acuzată inculpata T. M. avându-se în vedere noile reglementări în materie. În același sens s-a dispus și față de ceilalți suspecți în cauză.

Din probatoriu administrat în faza de urmărire penală s-a reținut că, inculpata T. M. a desfășurat activitățile infracționale în perioada 2005 - octombrie 2007 în baza aceleași rezoluții infracționale.

În urma verificărilor și confruntărilor efectuate, s-a constatat că totalul creditelor nerecunoscute de către titulari este în valoare de 406.642,49 lei la un număr de 84 titulari și cel al creditelor parțial recunoscute este în sumă totală de 186.333,16 lei. De asemenea, s-a constatat că pentru desfășurarea activității infracționale, inculpata a utilizat mai multe metode și moduri de operare astfel:

-a efectuat operațiuni fictive în evidența contabilă a băncii, prin restaurarea bazelor de date, procedeu prin care, apoi, mai apar în evidența contabilă a băncii ca operațiuni de depunere a unor sume de bani pe depozite;

-inculpata a desființat unele depozite pe baza unor documente de retragere cu semnături false, nerecunoscute de deponenți;

-inculpata a constituit depozite pentru unii clienți ai punctului de lucru prin înscrierea sumelor depuse de către deponenți numai în carnetele de depuneri pe termen, fără a elibera vreun document justificativ în acest sens; astfel sumele respective nu le-a mai înregistrat în evidența contabilă a băncii;

-inculpata a încheiat contracte de credit utilizând documentație falsă, contracte nerecunoscute total de clienți și recunoscute parțial a acordat credite a căror sume și le-a însușit total sau parțial, prin aceea că a achitat parte din creditele anterioare și dobânzile aferente.

S-a reținut în concret falsificarea total sau parțial a contractelor care se regăsesc în dosarele de creditare ale părții civile și în care figurează ca părți contractante persoane fizice.

Conform aspectelor prezentate mai sus și a activității infracționale desfășurată de inculpată, aceasta este cercetată pentru prejudiciile aduse doar băncii la care a funcționat, prin folosirea datelor de identitate ale clienților și a documentelor acestora în calitate de clienți ai băncii. În ceea ce privește clienții băncii, aceștia nu au fost ei prejudiciați, întrucât aceștia erau în relații contractuale doar cu banca și pentru faptele săvârșite de către inculpata T. M. clienții au fost cu toții despăgubiți de către bancă conform actelor existente în borderourile depuse.

S-a reținut că, inculpata T. M., pe tot parcursul urmăririi și a cercetării penale a fost sinceră, a răspuns tuturor solicitărilor pentru audieri, recunoaște și regretă faptele comise, descriind cu amănunt toate mijloacele și modurile de operare pe care le-a folosit. Fapta este recunoscută și dovedită (vol. 1¹ f. 630-632).

Inculpații S. I. și S. V. cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu nu recunosc săvârșirea faptei, însă în sarcina lor nu există dubii că au contribuit la producerea prejudiciului, primul ca director, iar cea de a doua ca revizor general cu atitudini pasive, așa încât pot sa răspundă material la repararea acestuia, măcar în calitate de parte responsabilă civilmente (vol. 1¹ f. 460-475).

Inculpații Ș. R. – director adjunct, K. I. – contabil șef, D. E. M. – economist contabil, B. M. – inspector de credite, R. F. – casier central, K. E. E. – inspector monitorizare credite, cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunii de neglijență în serviciu, au dat relații complete asupra stării de fapt reale petrecute în activitatea băncii la care erau angajați și modul de creere a prejudiciului și despre participarea soților S. în ceea ce privește crearea condițiilor propice pentru inculpata T. M., de a-și însuși sume de bani, prin fals și uz de fals, mai ales că ei nu au avut posibilitatea descoperirii, decât târziu, a faptelor comise. Ei au fost cei care au sesizat conducerii centrale a băncii săvârșirea faptei.

Sub aspectul laturii civile s-a reținut că, inculpata T. M. prin modalitatea cunoscută în practica judiciară „stil suveică” a sustras și și-a însușit din gestiunea sa, pe care o avea în calitate de casieră și ca angajată a Băncii Cooperatiste LIBERTATEA Chișineu - Criș, punct de lucru M., prin fals și uz de fals a cauzat un prejudiciu total băncii de 780.716,56 lei, din care:

-250.892,03 lei depozite la termen

-529.824,53 lei credite nerecunoscute sau credite recunoscute parțial.

B. C. „Măgura” Buteni, Buteni, nr. 313, jud. A., urmașa în drepturi a Băncii Cooperatiste Libertatea Chișineu – Criș – care este afiliată la B. Centrală C. Creditcoop București se constituie parte civilă în cauză cu suma de 780.716,56 lei (restul rămândând pe baza fondului de risc ) și se solicită introducerea ca parte responsabilă civilmente a persoanelor care se fac vinovate de încălcarea legii, funcție de situația răspunderii la care vor fi obligați penal sau material (vol. 1¹ f. 136-426).

Sub aspectul încadrării în drept a faptelor penale săvârșite de către inculpată s-a reținut în sarcina acesteia infracțiunile de delapidare prev. de art. 295 C.p. rap. la art. 308 C.p., falsul material în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 al.1 C.p. și uzul de fals de înscrisuri sub semnătură privată (care a primit o încadrare juridică separată ) prev. și ped. de art. 323 al.1 teza II C.p., toate în formă continuată cu aplic. disp.art. 35 al.1 din Noul Cod penal Legea nr.286/2009 și în concurs real de infracțiuni prev. de art. 38 al.1 din C.p., reținându-se în fapt:

În perioada 2005 - octombrie 2007 a modalitatea cunoscută în practica judiciară „stil suveică” a sustras și și-a însușit din gestiunea sa, pe care o avea în calitate de casieră și ca angajată a Băncii Cooperatiste LIBERTATEA Chișineu - Criș, punct de lucru M. ( în prezent B. C. „Măgura” Buteni ) prin fals și uz de fals a cauzat un prejudiciu total băncii de 780.716,56 lei, din care 250.892,03 lei depozite la termen și 529.824,53 lei credite nerecunoscute sau credite recunoscute parțial, prin următoarele modalități:

-aceea că prin utilizarea de documentații false, a întocmit contracte de credite în baza cărora le-a acordat ulterior și credite care s-au dovedit a fi parțial recunoscute de clienți, respectiv le-a acordat sume mai mici decât cele stipulate în contract. Prin acest procedeu și săvârșirea acestor infracțiuni, inculpata a creat băncii un prejudiciu (persoanelor în cauză, respectiv unui număr de 82 clienți, banca achitându-le sumele datorate de 186.333,16 lei);

-a atribuit unui număr de 84 de persoane, prin întocmirea de dosare de credite false, credite în sumă totală de 406.642,49 lei. Acesta credite nu sunt recunoscute de clienți, având în vedere că nu au solicitat eliberarea acestora, de sumele respective a beneficiat în totalitate inculpata;

-în aceea că a lichidat depozitele unui un număr de 68 de persoane fără știința acestora și a continuat să opereze depuneri doar în carnetele acestora de economii, fără evidențierea în contabilitate. Prin acest procedeu a creat un prejudiciu în sumă totală de 404.453,03 lei.

Prin actul de sesizare a instanței s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei T. M. pentru săvârșirea infracțiunilor de delapidare prev. de art. 295 Cod penal raportat la art. 308 Cod penal, falsul material în înscrisuri sub semnătură privată prevăzut de art. 322 al.1 Cod penal și uzul de fals de înscrisuri sub semnătură privată (care a primit o încadrare juridică separată ) prevăzut și pedepsit de art. 323 al.1 teza II Cod penal, toate în formă continuată cu aplicarea dispozițiilor art. 35 al.1 din Noul Cod penal Legea nr.286/2009 și în concurs real de infracțiuni prev. de art. 38 al.1 din Cod penal clasarea cauzei privind pe inculpată pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art.297 alin.1 Cod penal raportat la art.308 Cod penal și clasarea cauzei privind restul inculpaților urmăriți penal în cauză. S-a dispus introducerea în cauză a părților responsabile civilmente S. I. și S. V..

Văzând probele administrate în cauză în cursul urmăririi penale precum și în cursul judecății, instanța a reținut următoarele:

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Chișineu Criș la data de 23.07.2014, sub nr._ .

Prin încheierea camerei de consiliu din 06.10.2014 instanța a constatat, în procedura camerei preliminare, legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 628/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul A., precum și legalitatea actelor de urmărire penală și a urmăririi penale efectuate în cauză.

La prezentul termen, ulterior citirii în baza art. 374 Noul Cod procedură penală a actului prin care s-a dispus începerea judecății, inculpata prezentă în fața instanței a declarat că recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa în modalitatea descrisă în rechizitoriu, nu solicită probe noi și solicită ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate la urmărirea penală, cerând aplicarea față de ea a dispozițiilor prev. de art.396 al.10 Cod procedură penală referitoare la reducerea pedepsei în cazul recunoașterii vinovăției. A fost de acord cu admiterea acțiunii civile. A solicitat introducerea în cauză în calitate de părți responsabile civilmente a numiților S. I. și S. V..(fila 39-40 dosar instanță).

În cursul urmăririi penale B. C. „Măgura” Buteni, urmașa în drepturi a Băncii Cooperatiste Libertatea Chișineu – Criș – care este afiliată la B. Centrală C. Creditcoop București s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 780.716,56 lei, iar în faza cercetării judecătorești B. C. „Măgura” Buteni și-a menținut constituirea de parte civilă cu suma de 780.716,56 lei (f.33 dosar instanță), sumă ce reprezintă soldul creditelor false, dobânda și comisioanele de acordare precum și depozitele constituite de membrii cooperatori și dobânzile aferente acestora. A solicitat obligarea inculpatei în solidar cu părțile responsabile civilmente S. I. și S. V. la plata despăgubirilor civile. Ulterior prin înscrisul de la fila 38 dosar instanță, partea civilă nu a mai susținut introducerea în cauză în calitate de părți responsabile civilmente a numiților S. I. și S. V..

În cursul urmăririi penale inculpata a solicitat ca alături de ea în calitate de părți responsabile civilmente să răspundă și ceilalți suspecți din cauză, respectiv din dosarul de urmărire penală pe considerentul că și aceștia au beneficiat de sumele însușite; cererea de introducere în cauză ca părților responsabil civilmente a fost reiterată și susținută de avocatul inculpatei înainte de a se da citire actului de sesizare.

Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale instanța a reținut următoarea situație de fapt:

Conform contractului individual de muncă nr._/4.11.1999, inculpata T. M. a fost angajată al Băncii Cooperatiste "Libertatea " Chișineu – Criș, punctul de lucru din . de casieră, în perioada 2003- 2007.

Inculpata a desfășurat activități specifice postului deținut anterior, respectiv în perioada 1999-2003, în cadrul Cooperativei de credit B. Populară Șepreuș, care ulterior a fuzionat în anul 2003 cu B. C. "Libertatea " Chișineu-Criș.

Inculpata T. M. a desfășurat activitățile infracționale în perioada 2005 - octombrie 2007 în baza aceleași rezoluții infracționale.

Astfel din actele de la urmărire penală și din probele administrate în cursul cercetării judecătorești reiese că inculpata a sustras și și-a însușit sume de bani din gestiunea sa, pe care o avea în calitate de casieră și ca angajată a Băncii Cooperatiste LIBERTATEA Chișineu - Criș, punct de lucru M. ( în prezent B. C. „Măgura” Buteni ) prin fals cauzând părții civile un prejudiciu în valoare de 780.716,56 lei, din care 250.892,03 lei depozite la termen și 529.824,53 lei credite nerecunoscute sau credite recunoscute parțial, prin următoarele modalități:

Inculpata a utilizat mai multe metode și moduri de operare care au dus în funcție de situație, astfel:

-inculpata a desființat unele depozite pe baza unor documente de retragere cu semnături false, nerecunoscute de deponenți;

În drept. Fapta inculpatei T. M. care în perioada 2005 - octombrie 2007 a sustras și și-a însușit sume de bani din gestiunea sa, pe care o avea în calitate de casieră și ca angajată a Băncii Cooperatiste LIBERTATEA Chișineu - Criș, punct de lucru M. ( în prezent B. C. „Măgura” Buteni ) cauzând părții civile un prejudiciu în valoare de 780.716,56 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare în formă continuată, prevăzută de art. art. 295 Cod penal, raportat la art. 308 Cod penal, cu aplicarea art. 5, art. 35 alin. 1, art. 36 Cod penal.

Fapta inculpatei de a falsifica la diferite intervale de timp în baza aceleiași rezoluții infracționale mai multe înscrisuri pe care ulterior le-a folosit în evidențele părții civile, în vederea producerii de consecințe juridice întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzute de art. 322 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin.1, art. 36 Cod penal.

Faptele inculpatei descrise mai sus au fost săvârșite în situația concursului de infracțiuni fiind aplicabile dispozițiile art. 38 alin. 2 și art. 39 alin.1 lit.b Cod penal.

Faptele și vinovăția inculpatei rezultă din: declarația de recunoaștere a acesteia, contractul de muncă însoțite de fișa postului din care rezultă obligațiile inculpatei față de partea civilă, declarațiile martorilor și a celorlalți inculpați audiați în cursul urmăririi penale, evidențele contabile depuse de către partea civilă, declarațiile inculpatei, a martorilor, a părților responsabile civilmente, a reprezentanților părții civile date în cursul cercetării judecătorești, înscrisuri contabile existente la dosarul de urmărire penală, plângerea penală a părții civile din care rezultă prejudiciul cauzat părții civile și modul în care acesta s-a cauzat.

Instanța a reținut de asemenea că inculpata nu este cunoscută cu antecedente penale, după cum rezultă din fișa de cazier judiciar de la dosarul urmărire penală.

La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art.74 Cod penal nou: gradul de pericol social al faptei, împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, persoana inculpatei care nu are antecedente penale; starea de pericol creată pentru valorile ocrotite, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială. Instanța a avut astfel în vedere și atitudinea sinceră a inculpatei în fața instanței, recunoașterea faptelor reținute în sarcina sa, conduita în baza căreia se va da eficiență dispozițiilor art. 375 Cod procedură penală și de asemenea împrejurarea că inculpata nu este cunoscută cu antecedente penale și disponibilitatea manifestată de a achita prejudiciul cauzat părții civile.

De asemenea s-a avut în vedere și cuantumul ridicat al prejudiciului cauzat, caracterul continuat al infracțiunilor comise, care, prin numărul mare de acte materiale săvârșite de inculpată denotă dezinteresul profund manifestat de către aceasta față de valorile sociale ocrotite prin normele de incriminare. Tot aceste aspecte, instanța, le-a avut vedere și atunci când dispune ca pedeapsa să se execute în regim de detenție; reeducarea inculpatei neputându-se face decât în regim de detenție, tot în acest fel se va realiza și scopul preventiv general, în sensul că numai prin aplicarea unei pedepse în regim de detenție se va limita astfel de fapte în viitor a celor care îndeplinesc atribuții similare inculpatei.

Astfel, la individualizarea în concret al pedepsei și a modului de executare al acesteia s-a avut în vedere multiplele acte materiale săvârșite de către inculpată, numărul persoanelor fizice care au căzut victimă conduitei inculpatei, durata în timp de ani de zile a conduitei inculpatei, importanța relațiilor sociale încălcate de către inculpată, respectiv acelea de încredere în sistemul bancar. Faptul că inculpata are un minor în întreținere, că din probatoriu rezultă că, conduita inculpatei a fost acoperită de factori de decizie din bancă s-au că, în practică se aplică pedepse cu amânarea aplicării sau a căror executare este suspendată sub supraveghere nu este de natură a convinge instanța că este necesar adoptarea unor soluții blânde față de inculpată ci din contră de măsuri ferme care să asigure prevenția specială, reeducarea inculpatei precum și prevenția generală ca scop a aplicării pedepsei.

S-a reținut că, în condițiile art. 386 Cod procedură penală nou, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpata T. M. a fost trimis în judecată, din infracțiunile prevăzute de art. 295 Cod penal, raportat la art. 308 Cod penal; art. 322 alin. 1 Cod penal și art. 323 alin. 1 teza II Cod penal, toate în formă continuată, cu aplicarea dispozițiilor art. 35 alin. 1 Cod penal și în concurs real de infracțiuni prevăzute de art. 38 alin. 1 Cod penal; în infracțiunile prevăzute de art. 295 Cod penal, raportat la art. 308 Cod penal și art. 322 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal și art. 38 alin. 1 Cod penal, conform motivării din practicaua prezentei hotărâri.

Față de cele de mai sus, în temeiul art. 295 Cod penal, raportat la art. 308 Cod penal, cu aplicarea art. 5, art. 35 alin. (1), art. 36 Cod penal și art. 396 alin. (10) Cod procedură penală, a condamnat pe inculpata T. M., pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare în formă continuată, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

În temeiul art. 45 Cod penal, art. 67 alin. (2) Cod penal ca pedeapsă complementară va interzice inculpatei T. M., cu drepturile prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) Cod penal pe o perioadă de 5 ani.

În temeiul art. 45 Cod penal, art. 65 alin. (1) Cod penal a intzeruis inculpatei T. M., cu datele de identificare de mai sus, ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) Cod penal.

În temeiul art. 322 alin. (1) Cod penal, cu aplicarea art. 5, art. 35 alin. (1), art. 36 Cod penal și art. 396 alin. (10) Cod procedură penală, a condamnat pe inculpata T. M., pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.

În temeiul art. 38 alin. 2 și art. 39 alin.1 lit.b Cod penal, a contopit pedepsele principale aplicate inculpatei T. M. cu datele de identificare de mai sus după cum urmează: aplică inculpatei pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 8 luni închisoare, inculpata urmând a executa pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani și 8 (opt) luni închisoare, în regim de detenție.

Sub aspectul laturii civile, instanța a reținut că, în cauză, persoana vătămată B. C. Măgura Buteni s-a constituit parte civilă cu suma de 780.716,50 lei, cu titlu de despăgubiri civile. Într-o primă poziție procesuală a solicitat introducerea în cauză în calitate de părți responsabile civilmente și a numitului S. I. fost director al părții civile în perioada cât inculpata a prejudiciat partea civilă și a numitei S. V. care în aceeași perioadă funcționa în „cadrul controlului intern ulterior” la partea civilă (f.32 dosar instanță). Ulterior partea civilă a revenit asupra acestei poziții și a arătat că nu înțelege să mai solicite introducerea în cauză în calitate de părți responsabile civilmente a soților S. I. și V. (f.38 dosar instanță).

Inculpata a fost de acord cu acțiunea civilă a părții civile în sensul că a fost de acord să plătească suma de 780.716,50 lei, și a solicitat totodată introducerea în cauză în calitate de părți responsabile civilmente a soților S. I. și V. pe considerentul că, cu acceptul și acoperirea acestora și-a desfășurat activitatea infracțională și totodată că și aceștia au beneficiat de sumele sustrase de inculpată.

Față de poziția inculpatei respectiv aceea că, a fost de acord cu plata sumei pretinse de partea civilă în condițiile art.23 Cod procedură penală, s-a admis acțiunea civilă și a obligat inculpata către partea civilă la plata sumei de 780.716,50 lei. Instanța a avut în vedere, totodată și actele de la dosarul cauzei din care rezultă că în mod evident partea civilă a fost prejudiciată, suma acordată părții civile reprezentând sumele pe care partea civilă în calitate de Bancă C. le-a plătit clienților săi pentru a acoperii pagubele acestor clienți cauzate de conduita infracțională a inculpatei.

Sub aspectul tragerii la răspundere în calitate de părți responsabile civilmente a soților S. I. și S. V. instanța a reținut că, în mod indubitabil aceștia au știu de conduita infracțională a inculpatei sau cel puțin au intuit-o dar nu au luat nici o măsură. În acest sens inculpata i-a indicat și pe cei doi soți ca beneficiari ai sumelor delapidate de ea. S. I. în calitate de director al părții civile putea și avea obligația să supravegheze legalitatea activității inculpatei. La fel soția acestuia S. V. care avea atribuții de control intern ulterior putea lua măsurile legale și avea competența să analizeze activitatea inculpatei.

Din declarația martorului K. I. dată în fața instanței rezultă că, acesta în calitate de contabil al părții civile a sesizat nereguli în activitatea inculpatei pe care le cunoștea și numitul S. I.. Din declarația martorului rezultă că S. I. o proteja pe inculpată cerând să nu mai fie bănuită de activități ilegale, chiar i-a atras atenția martorului în consiliul de administrație. Martorul a fost cel care a informat structura superioară fără a avea însă acordul directorului S. I. despre conduita inculpatei, după care s-a declanșat procedura judiciară. Același martor arată că, între inculpată și S. V. era o relație bună de prietenie.

Față de actele de la dosar s-a reținut că, nu trebuie să ai cunoștințe vaste în domeniul economic și contabil pentru a se sesiza că, actele contabile realizate de către inculpată nu corespund unei realități obișnuite; în contextul în care rulajul pe parcursul lunii era mic și numai la sfârșitul lunii exploda devenind de zeci de ori mai mare exact în perioada în care nu se mai puteau verifica operațiunile de către organele de control, astfel orice persoană obișnuită putea să-și ridice întrebări asupra corectitudinii inculpatei. Mai mult, operațiunile priveau sume mari de bani care se derulau printr-o unitate ce funcționa într-o comunitate mică cu un număr limitat de locuitori și nu cu o putere mare de achiziție sau plată. Tot probatoriul dovedește așa cum s-a reținut și la urmărire penală că cele două persoane nu au fost străine de conduita inculpatei, protejând-o. Cu toate acestea cele două persoane nu au fost trimise în judecată.

Neavând competență conform Noului Cod de procedură penală de a pune în mișcare acțiunea penală împotriva celor două persoane, funcțiile judiciare de urmărire penală și de judecată în condițiile art.3 Noul Cod procedură penală fiind separate și totodată incompatibile una cu cealaltă, instanța nu s-a putut pronunța în lipsa unei sesizări legale asupra vinovăției penale asupra celor doi soți.

Organele de urmărire penală după ce în prealabil au reținut că cele două persoane nu sunt străine de conduita inculpatei și după ce au pus în mișcare acțiunea penală împotriva soților S. în final au dispus clasarea cauzei față de aceștia și au reținut că au doar o răspundere civilă.

În cauza de față, procurorul nu are competența să ceară introducerea în cauză a unor persoane responsabile civilmente, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art.19 alin.3 și art.21 Cod procedură penală, partea civilă nefiind lipsită de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă.

Sub aspectul cererii inculpatei ca soți S. să răspunde în calitate de părți responsabile civilmente pe considerentul că, au știut de conduita sa infracțională în calitate de structuri ierarhice superioare și chiar au beneficiat de sume din cele delapidate de către inculpată chiar adevărate afirmațiile nu sunt suficiente pentru a obliga cei doi soți S. în calitate de părți responsabile civilmente alături de inculpată la despăgubiri în favoarea părții civile.

Astfel, în condițiile art.86 Cod procedură penală o persoană poate răspunde ca parte responsabilă civilmente în procesul penal dacă potrivit legii civile are obligația legală sau convențională de a repara în întregime sau în parte singură sau în solidar prejudiciul cauzat prin infracțiune. În cazul de față nu există un raport contractual care să-i oblige pe soții S. să răspundă alături de inculpată.

Totodată nu sunt întrunite condițiile art.1.000 cod civil vechi sub imperiul căruia s-a desfășurat conduita infracțională a inculpatei, respectiv inculpata a avut calitatea de prepus iar partea civilă calitatea de comitent nu soții S.. Nu există nici o obligație legală care să atragă răspunderea soților S. pentru faptele inculpatei chiar dacă au legătură cu serviciul.

Răspunderea soților S. civilă putea fi numai una proprie nu pentru fapta altuia și numai accesorie unei răspunderi penale, altfel în prezenta cauză nu se poate trage la răspundere civilă soții S.. În acest sens sunt prevederile art.19 Cod procedură penală. Inculpata poate cel mult să introducă o acțiune civilă în fața instanțelor civile pentru a atrage răspunderea civilă a soților S., dar nu poate în prezenta cauză să ceară să răspundă alături de ea în solidar.

Față de cele de mai sus, în temeiul art. 397 Cod procedură penală, raportat la art.19, art. 23 și art. 25 Cod procedură penală și art.1357 Noul Cod civil, a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă B. C. Măgura Buteni, și a obligat inculpata T. M., la plata sumei de 780.716,50 lei (șaptesuteoptzecide mii șaptesutesaișpe lei și cincizeci de bani), cu titlu de despăgubiri civile în favoarea părții civile B. C. Măgura Buteni. Totodată în temeiul art. 19, art. 21 alin. (1), art. 86 Cod procedură penală a respins cererea inculpatei T. M., de obligare a numiților S. I., și S. V., în solidar cu inculpata, în calitate de părți responsabile civilmente la plata despăgubirilor civile la care a fost obligată inculpata T. M., în favoarea părții civile B. C. Măgura Buteni.

Instanța a reținut că, în cursul urmăririi penale nu s-au dispus măsuri asiguratorii, chiar dacă în rechizitoriu se fac astfel de referiri respectiv la măsura sechestrului asiguratoriu luată asupra imobilului din ., județul A. (f.152 rechizitoriu). Referirile din rechizitoriu privesc un contract de garanție imobiliară (f.485 vol.I dosar u.p.) respectiv este vorba de o ipotecă de rang I liber consimțită între numitul S. T. și partea civilă asupra imobilului anterior menționat, asupra căruia instanța nu poate interveni în sensul de a menține sau desființa ipoteca deoarece nu privește obiectul cauzei și nici nu poate interveni din oficiu să modifice voința părților fără a fi legal investită.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. g), art. 25 alin. (3) Cod procedură penală a dispus desființarea contractelor falsificate total sau parțial și a dispus restabilirea situației anterioare, care se regăsesc în dosarele de creditare ale părții civile și în care figurează ca părți contractante persoane fizice.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpata T. M., apel pe care nu l-a motivat în scris însă pe care l-a susținut oral prin intermediul apărătorului ales și prin care a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și în rejudecare, pe individualizarea pedepsei arătând că prima instanță nu a dat eficiență procedurii simplificate, astfel solicitând reducerea pedepsei aplicată inculpatei și a i se reține circumstanțe atenuante în favoarea ei arătând că nu are antecedente penale, are un copil minor, are sechestru asigurator pe casă, a reparat prejudiciul în cauză. Mai solicită reducerea pedepsei la 3 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere. Pe latură civilă a arătat că trebuiau obligate și părțile responsabile civilmente la plata despăgubirilor.

Analizând apelul formulat prin prisma motivelor de apel invocate precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea găsește apelul declarat ca fiind nefondat, urmând a-l respinge pentru următoarele considerente:

Este adevărat faptul că inculpata a uzat de disp. art. 374-375 C.p.p. alegând procedura simplificată de recunoaștere a faptei, beneficiind astfel de disp. art. 396 alin. 10 C.p.p., instanța apreciind că o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare este în măsură să asigure atât scopul preventiv cât și scopul educativ al pedepsei.

Cu privire la criticile aduse de către inculpată hotărârii prin aceea că în speță nu s-a dat eficiență circumstanțelor atenuante, respectiv a perioadei îndelungate de la momentul comiterii faptei (2005-2007), Curtea constată că acestea sunt nefondate atâta timp cât judecătorul fondului la fila 66 verso dosar a arătat faptul că la individualizarea pedepsei a avut în vedere pe lângă criteriile generale prev. de art. 74 C.p. și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și școlară, lipsa antecedentelor penale precum și conduita inculpatei aceea de recunoaștere a comiterii faptei.

Este adevărat faptul că actuala reglementare prevede pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatei o pedeapsă cuprinsă între 1 an și 4 luni închisoare și 6 ani și 6 luni închisoare, pedeapsă la care urmează a se aplica disp. art. 396 alin. 10 C.p.p., astfel că pedeapsa de 3 ani închisoare se încadrează între limitele prevăzute de lege pentru infracțiunea dedusă judecății.

Este de observat faptul că legiuitorul a prevăzut numai reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime fără a obliga judecătorul să reducă pedeapsa aplicată sub minimul special prevăzu de lege, până la minimul special redus, dându-i posibilitatea să aprecieze în mod concret în funcție de circumstanțele reale de comitere a faptei precum și de cele personale în limitele disp. art. 74 C.p. pedeapsa ce urmează a fi aplicată inculpatei pentru fapta comisă.

Se poate observa cu ușurință că judecătorul fondului cauzei a analizat și a motivat judicios cuantumul pedepsei aplicate reținând pentru inculpata apelantă caracterul continuat al infracțiunii comise, și prejudiciul mare cauzat, prin numărul de acte materiale săvârșite și care denotă dezinteres profund manifesta de către aceasta față de valorile sociale ocrotite prin lege.

Referitor la modalitatea de individualizare a executării pedepsei, Curtea reține faptul că judecătorul fondului a reținut în mod corect că acoperirea conduitei de către factorii de decizie din bancă s-au faptul că aceasta are un minor în întreținere nu este de natură să ducă automat la amânarea aplicării pedepsei sau la suspendarea sub supraveghere a acesteia, în cauză nedepunându-se nici un fele de probe care să poată forma convingerea instanței că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia de către inculpată.

Cu privire la modalitatea de soluționare a laturii civile, Curtea constată faptul că prin rechizitoriu s-a solicitat obligarea în calitate de părți responsabile civilmente a numiților S. I. și S. V., arătându-se în motivare faptul că aceștia au contribuit la producerea prejudiciului, primul ca director iar cea de-a doua ca revizor general cu atitudini pasive, așa încât deși față de aceștia s-a dispus o soluție de clasare a cauzei pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, aceștia pot să răspundă material la repararea prejudiciului în calitate de parte responsabile civilmente.

În cadrul soluționării laturii civile judecătorul fondului s-a preocupat la analizarea probatorului în legătură cu calitatea de părți responsabile civilmente a soților S. I. și V., și a concluzionat că în raport de actele de la dosar a rezultat că nu trebuie să ai cunoștințe vaste în domeniul economic și contabil pentru a sesiza că, actele contabile realizate de către inculpată nu corespund unei realități obișnuite, iar probatoriul dovedește că cele două persoane (S. I. și S. V.) nu au fost străine de conduita inculpatei, protejând-o, însă nu au fost trimise în judecată, iar actualele dispoziții ale codului de procedură penală (funcțiile judiciare de urmărire penală și de judecată, în condițiile art. 3 din Noul cod de procedură penală, fiind separate și totodată incompatibile una cu cealaltă), instanța nu se va putea pronunța în lipsa unei sesizări legale asupra vinovăției penale a celor doi.

În mod corect judecătorul primei instanțe a stabilit că devreme ce procurorul nu a dispus trimiterea soților S. în judecată, acesta nu are competența nici să ceară introducerea în cauză a celor doi în calitate de părți responsabile civilmente, în speță nefiind întrunite condițiile prev. de art. 19 alin. 3 și art. 21 C.p.p.

De asemenea, în mod judicios s-a motivat faptul că răspunderea soților S. putea fi numai una proprie și nu una pentru fapta altuia, și numai accesorie unei răspunderi penale, astfel că a lăsat în mod corect deschisă calea inculpatei spre o eventuală acțiune civilă.

Date fiind cele mai sus reținute, Curtea urmează ca în baza art. 421 alin. 1 pct.1 lit. b C.p.p. să respingă apelul declarat de inculpata T. M. împotriva sentinței penale nr. 117/11.11.2014 pronunțată de Judecătoria Chișineu Criș în dosarul nr._ .

În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. va obliga inculpata la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

În baza art. 421 alin. 1 pct.1 lit. b C.p.p. respinge apelul declarat de inculpata T. M. împotriva sentinței penale nr. 117/11.11.2014 pronunțată de Judecătoria Chișineu Criș în dosarul nr._ .

În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă inculpata la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 16.03.2015.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,

I. PopescuConstantin C.

GREFIER,

C. P.

Red. I.P./30.03.2015

Tehnored. C.P./4 ex/30.03.2015

Primă instanță: Jud.Ineu – jud. M.L.