Reabilitare judecătorească. Art.527 NCPP. Decizia nr. 211/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 211/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 17-11-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 211/CO
Ședința publică de la 17 noiembrie 2015
Completul constituit din:
Președinte: D. V.
Judecător: F. I.
Grefier: A. S.
Ministerul Public este reprezentat de procuror C. M. U., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află judecarea contestației declarată de petentul B. S. D., împotriva Sentinței penale nr. 258 din data de 11 septembrie 2015, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsă petentul.
Procedura de citare este legal îndeplinita.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că la data de 16.11.2015 prin registratură petentul a depus la dosar concluzii scrise, la care a atașat împuternicire avocațială . nr._, avocat L. N..
Instanța întreabă părțile dacă au cereri prealabile.
Părțile prezente la dezbateri arată că nu mai au alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra contestației.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea ca nefondată a contestației formulată de petent, arătând că în mod corect prima instanță a soluționat cererea de reabilitare.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 258 din data de 11 septembrie 2015, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, s-a admis cererea formulată de petentul condamnat B. S. D..
În temeiul art. 527, 529 și urm. Cod procedură penală, raportat la art. 166 Cod penal, art. 167, 168 Cod penal, s-a dispus reabilitarea judecătorească a petentului condamnat Barsonz S. D. în ceea ce privește următoarele pedepse:
- pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2935 din 04.09.1998 a Judecătoriei Timișoara, rămasă definitivă prin neapelare, ca urmare a contopirii pedeapsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 548 din 06.02.1998 a Judecătoriei Timișoara, rămasă definitivă prin Decizia Penală nr. 882/25.06.1998 a Curții de Apel Timișoara și pedeapsei de 5 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 3390 din 22.09.1997 a Judecătoriei Timișoara, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 35/14.01.1998 a Tribunalului T..
- pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2972 din 15.10.2001 a Judecătoriei Timișoara, rămasă definitivă prin Decizia Penală nr. 1005/21.11.2002 a Curții de Apel Timișoara.
S-a dispus efectuarea cuvenitelor mențiuni, conform art. 537 Cod procedură penală, după rămânerea definitivă a sentinței de reabilitare.
În temeiul art. 14 din Legea 290/2004, în termen de cel mult 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, o copie a acesteia se va comunica I.P.J. T. în vederea efectuării cuvenitelor mențiuni în cazierul judiciar al petentului.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de către stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de 10 iunie 2015 sub număr unic dosar_, petiționarul B. S. D. a solicitat a se constata că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru reabilitarea petentului, fiind împlinit termenul legal pentru pedeapsa cea mai mare la care a fost condamnat petentul de 3 ani și 6 luni închisoare, ceea ce face să fie aplicabil termenul de reabilitare de 4 ani prevăzut de art. 166 al (1) lit. a) Cod penal. Petentul a fost liberat condiționat la data de 12.11.2003, cu un rest de 171 de zile de executat, termenul a început să curgă la data de 12.05.2004. Termenul pentru reabilitarea judecătorească s-a împlinit in anul 2008 și de la ultima condamnare până în prezent petentul nu a mai săvârșit infracțiuni.
În motivarea cererii s-a mai arătat că petentul își are existența asigurată prin muncă, după executarea pedepsei, petentul și-a asigurat existenta prin muncă, fiind angajat la mai multe societăți comerciale, printre care . și . SRL; a dat dovadă că s-a putut reintegra in societate, ducând o existentă cinstită și asigurându-și traiul prin muncă in condiții legale. Petentul are o bună conduită in societate, in tot intervalul de la executarea pedepsei până la introducerea cererii a avut o bună conduită in societate, fiind apreciat de angajatori, colegi, prieteni și de vecini. Au fost achitate despăgubirile civile și cheltuielile de judecată. Petentul a făcut demersuri în vederea plății tuturor cheltuielilor de judecată, aspect dovedit cu chitanțele eliberate de AFP T. și a făcut diligențe in vederea stingerii in totalitate a obligației cu titlul de despăgubiri civile, aspect dovedit prin chitanța liberatorie emisă de numitul P. F. la data de 05.06.2015, identitatea acestuia și data întocmirii fiind atestată prin avocat, conform încheierii nr. 24 din 05.06.2015.
La dosar s-au administrat probe cu înscrisuri, s-au atașat hotărârile penale pronunțate cu privire la pedepsele pentru care s-a cerut reabilitarea, s-a depus cazierul judiciar, dovada achitării cheltuielilor de judecată la care a fost obligat, adeverință de la locul de muncă, copie carte identitate.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 2935/04.09.1998 a Judecătoriei Timișoara pronunțată în dosar nr._/1998 definitivă prin neapelare la 19.09.1998 au fost contopite pedepsele de 3 ani închisoare(aplicată prin s.p. nr. 548/1998), pedeapsa de 5 luni închisoare(aplicată s.p. nr. 3390/22.09.1997) dispunându-se executarea pedepsei de 3 ani închisoare și fiind mandatul de executare nr. 2986/1998.
Referitor la aceste pedepse s-a constatat că prin sentința penală nr. 3390/22.09.1997 în dosar nr. 8416/1996 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin d.p nr. 35/14.01.1998 a Tribunalului T., inculpatul B. S. D. a fost condamnat la 5 luni închisoare pentru infr. prev. de art.239 al. 2 C.pen., art.37 lit. b C.pen., art. 74C.pen., art. 76 al. 1 lit. e C.pen., fiind emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 4444/1998 din 12.02.1998. Prin sentința penală nr. 548/06.02.1998 în dosar nr._/1997 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin d.p nr. 882/25.06.1998 a Curții de Apel Timișoara inculpatul a fost condamnat la 3 ani închisoare pentru art. 194 al. 2 C.pen., art. 37 lit. b C.pen., fiind emis mandatul de executare nr.766/1998, și liberat condiționat la 23.04.1999 cu un rest rămas de executat de 346 zile.
De asemenea, tribunalul a constatat că o altă condamnare a fost aplicată prin sentința penală nr.972/15.10.2001 pronunțată în dosar nr._/2000 de Judecătoria Timișoara, definitivă prin d.p. nr. 1005/21.11.2002 a Curții de Apel Timișoara, prin care inculpatul B. S. D. a fost condamnat la 3 ani și 6 luni închisoare pentru fapta prev. de art. 4 din Legea nr. 143/2000, art. 41 al.2 C.pen., art. 37 lit. b C.pen., fiind emis mandatul de executare nr. 4187/2002. Din executarea acestei pedepse condamnatul a fost liberat condiționat la 12.11.2003 cu un rest rămas de executat de 171 zile.
Prima instanță a reținut că reabilitarea constituie mijlocul legal prin care se înlătură pentru viitor toate incapacitățile și interdicțiile ce decurg dintr-o hotărâre de condamnare și asigură reintegrarea socială completă a unui condamnat, prin repunerea lui în situația anterioară condamnării.
Reabilitarea judecătorească, se obține prin hotărâre judecătorească, atunci când instanța constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru acordarea reabilitării, iar condamnatul nu a săvârșit alte fapte penale, astfel că se consideră că a făcut dovada că s-a îndreptat.
Potrivit art. 166 lit. b C.pen., condamnatul poate fi reabilitat, la cerere, de instanța, după împlinirea următoarelor termene: a) 4 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani, dar care nu depășește 5 ani; b) 5 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depășește 10 ani.
Potrivit art. 167 C.p., termenele de reabilitare se socotesc de la data la care a luat sfârșit executarea pedepsei principale sau de la data când aceasta s-a prescris. Conform aliniatului 5 din același articol termenul de reabilitare se calculează în raport cu pedeapsa cea mai grea și curge de la data executării ultimei pedepse.
Conform dispoz. art. 168 C.pen., reabilitarea judecătorească poate fi dispusă dacă cel condamnat întrunește următoarele condiții: a) nu a săvârșit o altă infracțiune în intervalul de timp prevăzut în art. 166; b) a achitat integral cheltuielile de judecată și și-a îndeplinit obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când acesta dovedește că nu a avut posibilitatea să le îndeplinească sau când partea civilă a renunțat la despăgubiri.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului prima instanță a reținut că este împlinit termenul de reabilitare prevăzut de dispozițiile legale mai sus menționate, termen calculat în raport cu pedeapsa cea mai grea și care curge de la data executării ultimei pedepse, în speță pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare, considerându-se executată la data împlinirii termenului de liberare condiționată (condamnatul fiind liberat condiționat la 12.11.2003 cu un rest de executat de 171 zile), astfel că termenul de reabilitare de 4 ani socotit de la momentul când s-a sfârșit executarea pedepsei este împlinit și depășit în speță, în cazul condamnărilor succesive mai sus menționate.
De asemenea, din probele aflate la dosar, rezultă că de la data liberării condiționate până la sfârșitul executării pedepsei și ulterior până la împlinirea termenului de reabilitare și formularea cererii de reabilitare, petentul nu a mai suferit alte condamnări, astfel după cum se poate observa din fișa de cazier judiciar aflată la filele 12,13 dosar.
Din înscrisul ordin de plată nr._/26.08.2015, chitanța nr._/17.09.2013, chitanța nr._/17.09.2013 și chitanța nr._/17.09.2013 rezultă că petentul a achitat cheltuielile judiciare față de stat în sumă de 66,8 lei, 30 lei, 40 lei și 150 lei la care a fost obligat prin hotărârile de condamnare.
Prima instanță a mai constatat că din înscrisul intitulat chitanță aflat la fila 6 dosar, semnat de numitul P. F. (parte vătămată în dosar nr. 8416/1996 al Judecătoriei Timișoara), rezultă că numitul B. S. D. este liberat de obligațiile civile stabilite prin sentința penală nr. 3390/1997 a Judecătoriei Timișoara.
În raport de aceste dovezi, tribunalul a constatat că sunt îndeplinite cerințele legale mai sus menționate pentru admiterea cererii de reabilitare.
Pentru aceste motive, văzând dispoz. art. 527, 529 și urm. Cod procedură penală, raportat la art. 166 Cod penal, art. 167, 168 Cod penal, a admis cererea formulată de petentul condamnat B. S. D. și a dispus reabilitarea judecătorească a petentului condamnat B. S. D. în ceea ce privește următoarele pedepse:
- pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2935 din 04.09.1998 a Judecătoriei Timișoara, rămasă definitivă prin neapelare, ca urmare a contopirii pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 548 din 06.02.1998 a Judecătoriei Timișoara, rămasă definitivă prin Decizia Penală nr. 882/25.06.1998 a Curții de Apel Timișoara și pedepsei de 5 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 3390 din 22.09.1997 a Judecătoriei Timișoara, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 35/14.01.1998 a Tribunalului T..
- pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2972 din 15.10.2001 a Judecătoriei Timișoara, rămasă definitivă prin Decizia Penală nr. 1005/21.11.2002 a Curții de Apel Timișoara.
În baza art. 537 C.p.pen., s-a dispus efectuarea cuvenitelor mențiuni, după rămânerea definitivă a sentinței.
În temeiul art. 14 din Legea 290/2004, în termen de cel mult 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de reabilitare, o copie a acesteia se va comunica I.P.J. T. în vederea efectuării cuvenitelor mențiuni în cazierul judiciar al petentului.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de către stat au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva sentinței penale nr. 258 din 11 septembrie 2015 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ a formulat contestație petentul B. S. D..
În motivare, se arată că reabilitarea nu poate fi acordată fracționat doar asupra unor pedepse, menținându-se în cazierul judiciar existența altora. Apreciază că prima instanță a procedat în mod eronat menținând în dispozitiv doar două dintre cele 4 pedepse aplicate petentului, iar în cazul neredresării acestei probleme, există riscul ca în cazierul petentului să rămână înscrise unele pedepse, cu toate că i s-a acordat reabilitarea judecătorească. Solicită admiterea contestației în sensul ca în dispozitivul hotărârii să fie adăugate și alte pedepse care se regăsesc în cazierul judiciar și care din eroare nu au fost enumerate, respectiv:
- pedeapsa de 5 luni închisoare dispusă prin Sentința penală nr. 3390/22.09.1997 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin Decizia penală nr. 34/14.01.1998 a Tribunalului T.; pedeapsa de 3 ani închisoare dispusă prin Sentința penală nr. 548/06.02.1998 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin Decizia penală nr. 882/25.06.1998 a Curții de Apel Timișoara.
În concluziile scrise depuse la dosar, formulate prin apărător ales, avocat N. L., petentul contestator a solicitat admiterea contestației și desființarea hotărârii atacate, iar în rejudecare admiterea cererii de reabilitare pentru toate infracțiunile înscrise în cazierul judiciar. Arată că, atâta vreme cât în cazier pedepsele sunt prezentate distinct, chiar dacă unele au fost ulterior contopite cu altele, ar fi fost necesar ca din sentința de admitere a cererii de reabilitare să rezulte cu claritate faptul că petentul este reabilitat cu privire la toate infracțiunile înscrise în cazier. Față de enumerarea doar a unora dintre ele prin sentință există riscul să nu fie înlăturate toate infracțiunile la operare hotărârii în cazierul judiciar. Pentru aceste motive solicită admiterea contestației, cu consecința admiterii cererii de reabilitare pentru toate infracțiunile înscrise în cazierul judiciar al petentului.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, în limitele art. 418 C.pr.pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, Curtea constată nefondată contestația formulată de petent pentru cele ce vor fi expuse în continuare:
Prin sentința penală nr. 2935/04.09.1998 a Judecătoriei Timișoara pronunțată în dosar nr._/1998 definitivă prin neapelare la 19.09.1998 au fost contopite pedepsele de 3 ani închisoare, aplicată prin s.p. nr. 548/1998 și pedeapsa de 5 luni închisoare, aplicată s.p. nr. 3390/22.09.1997, dispunându-se executarea pedepsei rezultante de 3 ani închisoare, fiind emis mandatul de executare nr. 2986/1998.
Prin sentința penală nr.972/15.10.2001 pronunțată în dosar nr._/2000 de Judecătoria Timișoara, definitivă prin d.p. nr. 1005/21.11.2002 a Curții de Apel Timișoara, inculpatul B. S. D. a fost condamnat la 3 ani și 6 luni închisoare pentru fapta prev. de art. 4 din Legea nr. 143/2000, art. 41 al.2 C.pen., art. 37 lit. b C.pen., fiind emis mandatul de executare nr. 4187/2002.
Față de aceste 4 pedepse, prin sentința atacată, în mod judicios tribunalul a dispus reabilitarea judecătorească, constatând că sunt îndeplinite cerințele art. 166, art. 167 și art. 168 Cod penal.
Critica petentului că nu s-a dispus reabilitarea judecătorească cu privire la condamnarea de 3 ani închisoare, aplicată prin s.p. nr. 548/1998 și cu privire la condamnarea de 5 luni închisoare, aplicată s.p. nr. 3390/22.09.1997, este nefondată, față de aceste condamnari s-a dispus reabilitarea, instanța de fond menționând expres în minuta și dispozitivul sentinței atacate că în pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2935 din 04.09.1998 a Judecătoriei Timișoara, rămasă definitivă prin neapelare, sunt contopite pedepsele de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 548 din 06.02.1998 a Judecătoriei Timișoara, rămasă definitivă prin Decizia Penală nr. 882/25.06.1998 a Curții de Apel Timișoara și 5 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 3390 din 22.09.1997 a Judecătoriei Timișoara, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 35/14.01.1998 a Tribunalului T..
Prin urmare, contestația formulată de petent este nefondată.
Ca atare, în baza art. 425/1 alin. 7 pct. 1 lit. b C.pr.pen., Curtea, va respinge contestația formulată de petentul B. S. D., împotriva sentinței penale nr. 258 din 11 septembrie 2015 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, ca nefondată și va menține sentința atacată.
În temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen., va obliga petentul la 150 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 425/1 alin. 7 pct. 1 lit. b C.pr.pen., respinge contestația formulată de petentul B. S. D., împotriva sentinței penale nr. 258 din 11 septembrie 2015 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, ca nefondată.
În temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen., obligă petentul la 150 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 17.11.2015.
Președinte
D. V.
Grefier
A. S.
Red. D.V./25.11.2015
Tehnored. A.S./18.11.2015/4ex
Tribunalul T.: A. P.
| ← Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1187/2015. Curtea... → |
|---|
