Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine. Legea 302/2004. Decizia nr. 1193/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1193/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 18-11-2015
DOSAR NR._ cod operator 2711
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ nr. 1193/A
Ședința publică din 18 noiembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: F. P.
JUDECĂTOR: A. N.
GREFIER: O. IOȚCOVICI
Ministerul Public este reprezentat de procuror E. B. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se afla judecarea apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Timișoara împotriva sentinței penale nr. 1982 din 20.08.2015, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa intimatei M. M. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier de ședință, după care, se constată depus la dosar procesul verbal întocmit la data de 18.11.2015 de către președintele secției penale.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și, acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Procurorul susține apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Timișoara, considerând că în mod netemeinic s-a respins cererea formulată de către autoritățile judiciare din Slovenia. În acest sens, arată că cererea este întemeiată pe dispozițiile art. 240 din Legea 302/2004, iar din analiza dosarului și din raportarea la legislația română rezultă că în speță este incidentă situația unei contravenții, învederând că fapta la care se referă hotărârea autorității judiciare sau administrative străine este prevăzută și de legea română.
Față de cele expuse și pentru motivele arătate în scris, procurorul solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și pronunțarea unei noi hotărâri, în sensul admiterii cererii de recunoaștere a sancțiunii pecuniare.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1982 din 20.08.2015 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Timișoara, în temeiul art. 241, raportat la art. 239 alin. 2 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, a respins cererea formulată de autoritățile judiciare din Slovenia – Secția de Poliție Ljubljana Moste privind recunoașterea sancțiunii pecuniare totale în valoare de 200 euro aplicate intimatei M. M. A. prin decizia_ pronunțată la data de 06.08.2014, rămasă definitivă la data de 15.08.2014.
De asemenea, în temeiul art. 247 din Legea nr. 302/2004 a dispus ca autoritatea competentă a statului emitent să fie informată despre nerecunoașterea hotărârii, iar în temeiul art. 246 alin.2 din Legea nr. 302/2004 a stabilit că cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 21.07.2015 sub nr._, de autoritățile judiciare din Slovenia – Secția de Poliție Ljubljana Moste s-a solicitat recunoașterea sancțiunii pecuniare în valoare de 200 euro aplicate intimatei M. M. A. prin decizia_ pronunțată la data de 06.08.2014, rămasă definitivă la data de 15.08.2014.
Sub aspectul probatoriului prima instanță a administrat, in temeiul art. 100 alin.2 C.pr.pen., proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat în cauză, prima instanță a reținut că, sancțiunea pecuniară de 200 euro i-a fost aplicată intimatei de către autoritățile judiciare din Slovenia – Secția de Poliție Ljubljana Moste prin decizia_ pronunțată la data de 06.08.2014, rămasă definitivă la data de 15.08.2014, pentru săvârșirea unei fapte de natură contravențională prevăzută de legislația slovenă, reținându-se că în data de 06.08.2014, la ora 12.30 intimata a fost prinsă furând în magazinul Tus. Pentru că nu avea la ea un document de identificare a fost dusă la Secția Poliției Ljublijana Moste, emițându-se un ordin de plată pentru comiterea contravenției.
Judecătoria a avut în vedere dispozițiile art. 240 din Legea nr. 302/2004, potrivit cărora autoritățile judiciare române de executare recunosc o hotărâre fără alte formalități și iau imediat toate măsurile necesare pentru executarea acesteia, cu excepția cazului în care constată că este aplicabil unul dintre motivele de nerecunoaștere sau neexecutare prevăzute la art. 241.
Verificând îndeplinirea condițiilor prevăzute de textele de lege mai sus menționate, prima instanță a constatat că cererea formulată de autoritățile din Slovenia nu îndeplinește condițiile pentru a fi recunoscută și executată în România. Astfel, solicitarea este de a recunoaște sancțiunea pecuniară de 200 euro aplicată intimatei pentru săvârșirea unei fapte de natură contravențională, respectiv faptul că nu avea la ea un document de identificare.
Raportat la dispozițiile art. 239 al.2 din Legea nr. 302/2004, prima instanță a constatat că fapta pentru care a fost sancționată intimata nu se află printre infracțiunile care permit recunoașterea hotărârii fără verificarea condiției dublei incriminări și că, în cauză nu este îndeplinită nici condiția dublei incriminări, deoarece legislația română nu prevede ca infracțiune fapta intimatei de a nu avea asupra sa un document de identificare în timp ce se afla în incinta unui magazin.
Împotriva sentinței penale nr. 1982/20.08.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ a declarat apel, în termen legal, P. de pe lângă Judecătoria Timișoara, criticând-o ca netemeinică sub aspectul respingerii cererii formulate de autoritățile judiciare din Slovenia – Secția de Poliție din Ljubljana Moste privind recunoașterea sancțiunii pecuniare în valoare de 200 euro aplicate intimatei M. M. A. prin decizia_ pronunțată la data de 6.08.2014, rămasă definitivă la data de 15.08.2014.
În motivarea apelului, P. de pe lângă Judecătoria Timișoara a învederat că nu s-a avut în vedere că potrivit dispozițiilor art. 233 din Legea nr. 302/2014, sancțiunea pecuniară poate fi recunoscută și în cazul în care este aplicată pentru săvârșirea unei contravenții; că poate fi aplicată și de o autoritate, alta decât una judiciară, dacă persoana avea posibilitatea să solicite judecarea cauzei de către o autoritate judiciară și în materie penală, fapt ce rezultă din mențiunile certificatului atașat la dosar; că nu este necesară condiția dublei incriminări și, mai mult, legislația română sancționează în art. 260 alin. 1 lit. f din Codul muncii prestarea unei munci de către o persoană fără încheierea unui contract de muncă.
Analizând apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Timișoara, prin prisma motivelor invocate de acesta și din oficiu, conform art. 417 alin. 2 C.p.p., instanța constată că este întemeiat pentru următoarele considerente:
În prealabil, instanța constată că deși, în secțiunea a 4-a, capitolul II, titlul VII din Legea nr. 302/2004 – „Dispoziții privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Deciziei-cadru 2005/214/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce sancțiunilor pecuniare”, nu este menționată calea de atac împotriva sentinței pronunțate în această materie, sunt incidente dispozițiile cu caracter general prevăzute de art. 408 alin. 1 C.p.p.
Pe fondul cauzei, se reține că prin decizia_ pronunțată la data de 6.08.2014, rămasă definitivă la data de 15.08.2014 de Secția de Poliție Ljubljana Moste s-a aplicat intimatei M. M. A. sancțiunea pecuniară de 200– pentru săvârșirea unei fapte de natură contravențională prevăzută de legislația slovenă în punctul 1 al art.3 al art. 147 din Legea privind regimul străinilor reținându-se că în data de 6.08.2014 a fost prinsă furând din magazinul Tus și pentru că nu avea act de identitate la ea a fost dusă la secția de poliție Ljubljana Moste, fiind stabilită identitatea sa cu ajutorul traducătoarei.
În certificatul prevăzut la articolul 4 din Decizia-cadru 2005/214/JAI a Consiliului privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce a sancțiunilor financiare se menționează (fila 11 dosar judecătorie) că este situația deciziei „unei autorități a statului emitent, alta decât o instanță cu privire la fapte care sunt pedepsite în temeiul legislației interne a statului emitent, constituind încălcări ale normelor de drept. Se confirmă că persoana în cauză a avut posibilitatea judecării cauzei de o instanță judecătorească cu competență specială în materie penală ”.
Potrivit art. 2341 din Legea nr. 302/2004:
„(1) Punerea în executare a unei sancțiuni pecuniare aplicate pentru încălcarea de către o persoana fizică sau juridică a unor norme de drept penal sau a altor norme legale se realizează în temeiul dispozițiilor prezentei secțiuni, dacă sancțiunea pecuniară constă într-o sumă de bani de cel puțin 70 de euro sau echivalentul în lei al acestei sume:
a) la plata căreia persoana fizică sau juridică a fost obligată printr-o hotărâre executorie, cu titlu de amendă penală sau administrativă, după caz; sau
b) reprezentând despăgubiri acordate, prin aceeași hotărâre executorie, părții vătămate care nu s-a constituit parte civilă, atunci când instanța s-a aflat în exercitarea competenței sale în materie penală;
c) la plata căreia persoana fizică sau juridică a fost obligată cu titlu de cheltuieli judiciare sau administrative;
d) care trebuie să fie virată către un fond public sau al unei organizații de asistență a victimelor, la plata căreia persoana fizică sau juridică a fost obligată prin aceeași hotărâre executorie.
(2) Nu intră sub incidența prezentei secțiuni punerea în executare a dispozițiilor:
a) privind confiscarea instrumentelor sau produselor infracțiunilor;
b) civile, care decurg dintr-o acțiune în daune și restituire și care sunt executorii în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială.”
În ceea ce privește organul emitent și natura deciziei prin care a fost aplicată sancțiunea pecuniară, dispozițiile art. 233 alin. 1 lit. c din Legea nr. 302/2004 prevăd că: „(1) Prin hotărâre se înțelege, indiferent de denumirea acesteia, cum ar fi încheiere, sentință, decizie, ordonanță, rezoluție sau proces-verbal de constatare, o hotărâre definitivă pronunțată de un organ de urmărire penală, o instanță, precum și de alte autorități care, potrivit legii, sunt considerate ca fiind judiciare ori de către o autoritate administrativă, prin care o persoană fizică sau juridică a fost obligată la plata unei sancțiuni pecuniare, atunci când hotărârea a fost luată de: c) o autoritate, alta decât una judiciară, în legătură cu o faptă care, potrivit legislației statului emitent, constituie o încălcare a normelor legale, dacă persoana fizică sau juridică sancționată a avut posibilitatea să solicite judecarea cauzei de către o autoritate judiciară competentă și în materie penală”. În speță, așa cum se menționează în certificatul comunicat de autoritățile germane, este îndeplinită condiția sus citată, iar amenda administrativă este în cuantum mai mare de 70 euro.
Din dispozițiile legale anterior menționate rezultă și că penalitate financiară înseamnă nu doar o amendă cu caracter penal, ci și o sumă de bani aplicată pentru comiterea unui delict. În cazul unor delicte ce nu se regăsesc în Decizia-cadru și nici în art. 239 alin. 1 din Legea nr. 302/2004, statul care trebuie să execute hotărârea unui alt stat poate proceda la recunoașterea și executarea hotărârii cu condiția ca aceasta să se refere la o faptă care este considerată delict de legislația statului de executare. În acest sens sunt și dispozițiile art. 239 alin. 2 din Legea nr. 302/2004: „Pentru alte fapte decât cele prevăzute la alin. (1), executarea sancțiunii pecuniare este subordonată condiției ca fapta la care se referă hotărârea autorității judiciare sau administrative străine să fie prevăzută și de legea română.” Legislația internă nu impune ca fapta să fie prevăzută de legea penală română, ci să fie sancționată și de legea română în ansamblul său, indiferent de natura normei sancționatorii. Și această condiție este îndeplinită în speță, întrucât potrivit art. 260 alin. 1 lit. f din Codul muncii constituie contravenție și se sancționează cu amenda: „prestarea muncii de către o persoană fără încheierea unui contract individual de muncă”.
În raport cu considerentele anterior expuse, se constată că în speță sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de art. 2341 din Legea nr. 302/2004.
Prin urmare, în temeiul art. 421 alin. 2 lit. a C.pr.pen. va admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Timișoara împotriva sentinței penale nr. 1982 din 20.08.2015, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._ .
În consecință, va desființa sentința penală și, rejudecând, în baza art. 240 din Legea nr.302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, va recunoaște decizia nr._ din data de 06.08.2014, definitivă la data de 15.08.2014 emisă de Secția de Poliție Ljubljana Moste, Slovenia, prin care intimata a fost obligată la plata pedepsei pecuniare de 200 euro.
Va constata că nu a fost achitată sancțiunea pecuniară.
În baza art. 242 alin.2 din legea nr.320/2004 intimata va achita amenda de 200 euro, raportat la cursul euro al Băncii Naționale a României de la data pronunțării prezentei hotărâri.
De asemenea, va dispune emiterea formelor de executare în baza prezentei hotărâri la data rămânerii definitive.
În baza art. 247 din Legea nr. 302/2004 rep. autoritatea competentă a statului solicitant va fi informată în scris despre executarea hotărârii, după încheierea executării, respectiv despre neexecutarea acesteia.
În baza art.246 alin.2 din Legea nr.302/2004 cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 alin. 2 lit. a C.pr.pen. admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Timișoara împotriva sentinței penale nr. 1982 din 20.08.2015, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._ .
Desființează sentința penală și, rejudecând:
În baza art. 240 din Legea nr.302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, recunoaște decizia nr._ din data de 06.08.2014, definitivă la data de 15.08.2014 emisă de Secția de Poliție Ljubljana Moste, Slovenia, prin care intimata a fost obligată la plata pedepsei pecuniare de 200 euro.
Constată că nu a fost achitată sancțiunea pecuniară.
În baza art. 242 alin.2 din legea nr.320/2004 intimata va achita amenda de 200 euro, raportat la cursul euro al Băncii Naționale a României de la data pronunțării prezentei hotărâri.
Dispune emiterea formelor de executare în baza prezentei hotărâri la data rămânerii definitive.
În baza art. 247 din Legea nr. 302/2004 rep. autoritatea competentă a statului solicitant va fi informată în scris despre executarea hotărârii, după încheierea executării, respectiv despre neexecutarea acesteia.
În baza art.246 alin.2 din Legea nr.302/2004 cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.11.2015.
Președinte, Judecător,
F. P. A. N.
GREFIER,
O. IOȚCOVICI
Red. A.N. – 04.12.2015
Tehnored. O.I./4 ex. – 04.12.2015
Prima instanță – Judecătoria Timișoara – jud. T. L. M.
| ← Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340... | Reabilitare judecătorească. Art.527 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
