Ucidere din culpă (art.178 C.p.). Decizia nr. 388/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 388/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 06-04-2015 în dosarul nr. 21839/325/2014
Dosar nr._ operator 2711
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 388/A
Ședința publică din 6 aprilie 2015
PREȘEDINTE: C. C.
JUDECĂTOR: I. P.
GREFIER: C. I.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara – este reprezentat de procuror V. F..
Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de partea civilă G. A. și partea responsabilă civilmente S.C. Uniqa Asigurări S.A. împotriva sentinței penale nr. 4387/22.12.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă partea civilă apelantă, personal și asistată de avocat ales V. C., partea responsabilă civilmente prin consilierul juridic C. B., cu împuternicire la dosarul cauzei, lipsă fiind inculpatul intimat M. M., reprezentat de avocat ales Z. F., cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al părții civile apelante solicită admiterea apelului și majorarea daunelor morale acordate pe care le apreciază derizorii, fără cheltuieli de judecată.
Consilierul juridic al părții responsabile civilmente solicită admiterea apelului și înlăturarea obligării societății de asigurare de la plata cheltuielilor judiciare către stat alături de inculpat.
Apărătorul ales al inculpatului intimat apreciază că apelul declarat de societatea de asigurare este tardiv, solicitând respingerea acestuia în consecință, iar referitor la apelul declarat de partea civilă apreciază că nu este întemeiat, cuantumul despăgubirilor civile fiind corect stabilit de instanța de fond.
Apărătorul părții civile apelante pune concluzii de respingere a apelului declarat de asigurător.
Procurorul pune concluzii de respingere a apelului declarat de asigurător ca nefondat, iar referitor la apelul părții civile apreciază că acesta este tardiv, întrucât procedura de comunicare s-a realizat prin afișare care a avut loc la 20.01.2015, iar apelul a fost declarat la 19.02.2015.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 5506/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul M. M. pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. (2) C.pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C.pen.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut, în esență, că la data de 05.05.2012, în jurul orei 16:15, inculpatul a condus autoturismul marca Ford Mondeo, cu nr. de înmatriculare_, în care se afla și martora P. V. R., pe . Parța, jud. T., dinspre DC 195 spre ieșirea din localitate. La intersecția nedirijată cu . nu s-a asigurat corespunzător, nu a acordat prioritate de trecere motocicletei marca Kawasaki, cu nr. de înmatriculare provizoriu TM_, condusă de persoana vătămată G. A.-R. pe . circula cu aproximativ 57 km/h din dreapta sa, și a intrat în coliziune cu aceasta.
După impact, autoturismul a părăsit partea carosabilă prin partea stângă a direcției sale de mers, a intrat în coliziune cu o grămadă de lemne aflată în fața imobilului cu nr. 172 din localitatea Parța și s-a răsturnat pe flancul drept. Victima G. A.-R., care nu purta cască de protecție, a fost proiectată pe acea grămadă de lemne, iar motocicleta marca Kawasaki s-a oprit în fața imobilului cu nr. 147 din localitatea Parța.
În urma coliziunii dintre cele două autovehicule, G. A.-R. a decedat, iar martora P. V.-R. a suferit vătămări corporale.
Din verificările efectuate, a rezultat că inculpatul nu se afla sub influența băuturilor alcoolice la data producerii accidentului, iar motocicleta marca Kawasaki nu era înmatriculată. Totodată, probatoriul administrat în cauză a relevat faptul că ambii conducători auto au încălcat reguli de circulație prevăzute de OUG 195/2002, republicată.
Prin sentința penală nr. 4387/22.12.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, în temeiul art. 178 alin. 2 C.pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C.pen., raportat la art. 396 alin. 10 C.proc.pen, a fost condamnat inculpatul M. M., la pedeapsa de:
- 1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă la data de 05.05.2012.
În temeiul art.71 C. pen. din 1969, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute la art.64 lit. a teza a II-a și lit. b C. pen. din 1969, pe durata și în condițiile prev. de art. 71 alin.2 C.pen. din 1969
În baza art. 81 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C.pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare.
În baza art. 82 C. pen. din 1969, s-a stabilit un termen de încercare de 3 (trei) ani și 4 (patru) luni închisoare.
În temeiul art. 71 alin. 5 C. pen. din 1969, s-a suspendat pedeapsa accesorie pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În temeiul art. 404 C. proc. pen., s-a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 C.pen. din 1969, respectiv, dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa pentru noua infracțiune.
În baza art. 397 alin. 1 și art. 20 C. pr. pen. s-a constatat că persoana vătămată S. A. în nume propriu cât și în numele minorului G. C. A. nu s-a constituit parte civilă, pretențiile civile fiind achitate potrivit contractul de tranzacție din data de 05.02.2014 cu partea responsabilă civilmente – asigurătorul S.C. UNIQA ASIGURĂRI S.A.
În temeiul art. 19 și art. 397 alin. 1 C.pr.pen., raportat la art. 1357 și urm. C.civ., art. 49 alin.1 și art. 50 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă formulată de partea civilă G. A. și a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente - asigurătorul S.C. UNIQA ASIGURĂRI S.A, în limitele contractului de asigurare, la plata sumei de 879,156 lei reprezentând daune materiale și 15.000 euro, echivalent în lei la data plății, reprezentând daune morale către partea civilă G. A..
În temeiul art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de la inculpat a probelor biologice în vederea introducerii profilului genetic al acestuia în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, cu îndeplinirea obligației de informare prevăzută de art. 5 alin. 5 din Legea nr. 76/2008.
În temeiul art. 274 alin. 1 și 3 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. UNIQA ASIGURĂRI S.A la plata sumei de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. (1700 lei aferente fazei de urmărire penală).
În temeiul art. 276 alin. 1 și 4 C.proc.pen. a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. UNIQA ASIGURĂRI S.A la plata sumei de 4500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate de partea civilă G. A., reprezentând onorariu apărător ales av. V. C..
Analizând și coroborând materialul probator existent la dosarul cauzei, instanța a reținut următoarele:
În data de 05.05.2012, în jurul orei 16:15, inculpatul M. M. a condus autoturismul marca Ford Mondeo, cu nr. de înmatriculare_, în care se afla și martora P. V. R., pe . Parța, jud. T., dinspre DC 195 spre ieșirea din localitate. Conform adresei-răspuns nr. 1111/07.03.2013 transmisă de Primăria comunei Parța (fila 42), . inculpatul, evidențiată în fotografiile 1-3 din planșa fotografică anexată procesului-verbal de cercetare a locului faptei (fila 19-dosar urmărire penală), făcea parte din categoria drumurilor publice de interes local fără prioritate.
În intersecția nedirijată cu . 4-5 din planșa fotografică anexată procesului-verbal de cercetare a locului faptei de la fila 19 din dosarul de urmărire penală), inculpatul a intrat în coliziune cu motocicleta marca Kawasaki, cu nr. de înmatriculare provizoriu TM_, condusă de persoana vătămată G. A.-R., care circula cu aproximativ 57 km/h din dreapta sa.
În concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză (filele 51-64-dosar urmărire penală) s-a stabilit faptul că accidentul rutier s-a produs întrucât ambii conducători de vehicule nu au respectat normele rutiere impuse de trecerea printr-o intersecție nedirijată.
Astfel, atât inculpatul cât și persoana vătămată nu au redus viteza la apropierea de intersecție, până la limita de 30 km/h impusă de dispozițiile art. 123 lit. a din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, potrivit cărora: „Conducătorul de vehicul este obligat să circule cu o viteză care să nu depășească 30 km/h, în localități (…) la trecerea prin intersecțiile cu circulație nedirijată”. Deși viteza autoturismului condus de inculpat nu a putut fi determinată cu exactitate, prin raportul de expertiză menționat anterior s-a stabilit că în mod cert și viteza acestuia era mai mare de 50 km/h. Acest aspect a fost recunoscut și de către inculpat în declarația din data de 05.05.2012 (filele 98-99-dosar urmărire penală), declarând că a circulat cu o viteză de aproximativ 60 km/h. Conform aceluiași raport de expertiză tehnică judiciară, reducerea vitezei de către cei doi conducători auto se impunea cu atât mai mult cu cât amândoi aveau câmpul vizual limitat înspre dreapta și respectiv stânga datorită vegetației dezvoltate, movilei de pământ și containerelor din fața imobilului nr. 142 de pe . inculpatul și persoana vătămată s-ar fi apropiat de intersecție cu viteza maximă de 37 km/h, ar fi avut timpul și spațiul necesar să se observe unul pe celălalt, să frâneze și să evite producerea accidentului.
De asemenea, întrucât intersecția unde a avut loc evenimentul rutier nu era semnalizată, fiind reglementată prin acordarea priorității de dreapta, inculpatul era obligat să acorde prioritate de trecere motocicletei conduse de persoana vătămată. Prin neîndeplinirea acestei obligații, inculpatul a încălcat dispozițiile art. 57 alin. (1) din O.U.G. 195/2002, republicată, care prevăd că: „La intersecțiile cu circulație nedirijată, conducătorul de vehicul este obligat să cedeze trecerea vehiculelor care vin din partea dreaptă (…)”. Conform declarației inculpatului (filele 101-102-dosar urmărire penală), acesta s-a asigurat la pătrunderea în intersecție, însă a considerat că . circula este drumul cu prioritate, fiind asfaltată, iar . drum secundar, de mai mică importanță pentru traficul rutier. Această eroare de interpretare și necunoaștere în detaliu a normelor rutiere l-a determinat pe inculpat să nu mai fie vigilent la apropierea de intersecție, motiv pentru care instanța apreciază că inculpatul nu s-a asigurat corespunzător, ci în mod formal și netemeinic.
Din adresa-răspuns nr._/16.12.2013 transmisă de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor T. (fiele 47-48 din dosarul de urmărire penală) rezultă că la data producerii accidentului motocicleta marca Kawasaki, cu . șasiu JKAZX600GHA000751, nu era înmatriculată și nu avea inspecția tehnică periodică valabilă. Acest aspect rezultă și din declarația martorului C. Ș. (fila 78 din dosarul de urmărire penală), care a declarat că a vândut motocicleta persoanei vătămate în luna noiembrie 2011, dată la care numărul provizoriu era expirat, și a încunoștințat-o despre acest fapt însă persoana vătămată nu a făcut demersurile necesare pentru înmatricularea vehiculului. Deși motocicleta condusă de persoana vătămată nu îndeplinea condițiile tehnice pentru a circula pe drumurile publice, din concluziile raportului de expertiză tehnică menționat anterior rezultă că aceasta nu a fost una din cauzele producerii accidentului de circulație.
În urma impactului dintre cele două vehicule, autoturismul Ford Mondeo a părăsit partea carosabilă prin partea stângă a direcției sale de mers, a intrat în coliziune cu o grămadă de lemne aflată în fața imobilului cu nr. 172 din localitatea Parța și s-a răsturnat pe flancul drept. Victima G. A.-R. a fost dislocat de pe motocicleta pe care o conducea și a fost proiectat pe acea grămadă de lemne, iar motocicleta marca Kawasaki s-a oprit în fața imobilului cu nr. 147 din localitatea Parța (fotografia nr. 18 din planșa fotografică anexată procesului-verbal de cercetare a locului faptei de la fila 22 din dosarul de urmărire penală).
Conform declarației martorei P. V.-R., care se afla pe scaunul din dreapta față în autoturismul Ford Mondeo (fila 76-dosar urmărire penală) și a coborât imediat după producerea impactului, precum și declarației inculpatului (filele 98-99-dosar urmărire penală), persoana vătămată nu purta cască de protecție și echipament adecvat la momentul producerii evenimentului rutier.
Ulterior, la locul accidentului s-au deplasat echipaje de poliție și ambulanță, iar victimele au fost transportate la Spitalul Clinic Județean de Urgență Timișoara, unde s-a constatat decesul persoanei vătămate G. A.-R. și i s-au acordat îngrijiri medicale martorei P. V.-R..
În urma raportului medico-legal de necropsie nr. 190/A3/07.05.2012 (filele 31-32-dosar urmărire penală), s-a stabilit faptul că moartea numitului G. A.-R. a fost de natură violentă și s-a datorat hemoragiei și contuziilor cerebrale urmare a unui traumatism cranio-cerebral soldat și cu . oaselor bolții și bazei craniului survenit în cadrul unui politraumatism. Pe baza acestei constatări, expertul desemnat cu efectuarea expertizei tehnice auto a apreciat că nepurtarea căștii de protecție de către victima G. A.-R. a fost determinantă în producerea consecințelor accidentului.
Inculpatul M. M. a fost testat cu aparatul Alcotest, rezultatul fiind 0,00 mg/l alcool pur în aerul expirat. Ulterior, acesta a fost condus la Spitalul Clinic Județean de Urgență Timișoara, unde a fost examinat clinic și totodată i s-au recoltat două probe de sânge la interval de 1 oră. Conform buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 236/A/08.05.2012 întocmit de către I.M.L.– Timișoara (fila 39-dosar urmărire penală), inculpatul a avut, la data de 05.05.2012, la ora 18:25 alcoolemie zero (absent), iar la ora 19:25 alcoolemie zero (absent). Totodată, buletinul de analiză toxicologică – alcoolemie cadavre nr. 167/C/08.05.2012 (fila 34-dosar urmărire penală), buletinul de analiză toxicologică– alcoolurie cadavre nr. 168/C/08.05.2012 (fila 35-dosar urmărire penală) și buletinul de analiză toxicologică nr. 82/T/C/10.05.2012 (fila 36-dosar urmărire penală), au evidențiat același rezultat negativ al consumului de alcool sau droguri și în privința persoanei vătămate.
În drept, instanța s-a pronunțat, cu titlu preliminar, asupra legii penale aplicabile cauzei, având în vedere că de la data săvârșirii infracțiunii până în prezent a intervenit o succesiune de legi în timp, determinată de . Noului Cod penal la data de 01.02.2014. Astfel, instanța a constatat că art. 192 alin. (2) C.pen. nu a modificat condițiile de incriminare, de tragere la răspundere penală și limitele de pedeapsă aplicabile infracțiunii prevăzute anterior de art. 178 alin. (2) C.pen. din 1969. În aceste condiții, ținând cont și de Decizia Curții Constituționale nr. 256/2014 privind aplicarea globală a legii penale mai favorabile, instanța a apreciat că dispozițiile Codului Penal anterior sunt mai favorabile sub aspectul individualizării modului de executare a pedepsei închisorii ce i-a fost aplicată inculpatului.
În consecință, instanța a constatat că fapta inculpatului M. M. care, în data de 05.05.2012, în jurul orei 16:15, a condus autoturismul marca Ford Mondeo, cu nr. de înmatriculare_, pe .. Parța, jud. T., iar la intersecția cu . a redus viteza în limitele prevăzute de legislația rutieră, nu s-a asigurat corespunzător și nu a acordat prioritate de trecere motocicletei marca Kawasaki, condusă de persoana vătămată G. A.-R. și a intrat în coliziune cu aceasta, cauzându-i victimei vătămări care i-au provocat decesul, constituie infracțiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. (2) C.pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C.pen.
La individualizarea pedepsei cea fost aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 52 C.pen. din 1969, precum și criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C.pen. din 1969, raportate în prezenta cauză, respectiv gradul ridicat de pericol social al faptei comise, circumstanțele personale ale inculpatului și circumstanțele concrete ale săvârșirii faptei, culpa concurentă a victimei în producerea accidentului, precum și faptul că acesta nu are antecedente penale. Însă aceste circumstanțe personale nu au fost reținute ca și circumstanțe atenuante judiciare, astfel cum a solicitat apărătorul ales al inculpatului, față de datele concrete ale speței, ci vor primi cuvenita eficiență juridică la stabilirea cuantumului pedepsei și a modalității de executare a acesteia.
Astfel, instanța a reținut, pe de o parte, atitudinea de recunoaștere a faptei manifestată de către inculpat, atât în cursul urmăririi penale cât și prin solicitarea de a fi judecat în baza dispozițiilor art. 375 C.proc.pen., precum și atitudinea de regret a acestuia față de urmările produse, aspecte pe care instanța le-a apreciat ca justificând aplicarea unei pedepse la minimul special prevăzut de legiuitor, calculat și prin raportare la disp.art. 396 alin. 10 C.proc.pen.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța a reținut că la data de 05.02.2014 partea civilă S. A., concubina victimei, a încheiat un contract de tranzacție (filele 47-49) cu societatea de asigurări Uniqa Asigurări SA, atât în nume propriu cât și în calitate de reprezentant legal al minorului G. C.-A., fiul victimei, în vederea stingerii pretențiilor civile pe care le-au formulat în dosarul de urmărire penală. Cu privire la aceștia, instanța a constatat că persoana vătămată S. A. în nume propriu cât și în numele minorului G. C. A. nu s-a constituit parte civilă, pretențiile civile fiind achitate potrivit contractul de tranzacție din data de 05.02.2014 cu partea responsabilă civilmente – asigurătorul S.C. UNIQA ASIGURĂRI S.A.
De asemenea, instanța a reținut că mama victimei, numita G. A., s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale, iar la termenul de judecată din data de 05.11.2014 și-a precizat constituirea de parte civilă solicitând obligarea inculpatului, alături de asigurătorul de răspundere civilă delictuală, la plata sumei de 1465,26 lei reprezentând daune materiale și 100.000 euro daune morale. Analizând răspunderea pentru fapta proprie a inculpatului, instanța a constatat că, raportat da data săvârșirii faptei, respectiv 05.05.2012, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 1357 și urm. din cod civil în vigoare de la 01.10.2011, potrivit cărora ”cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, autorul prejudiciului răspunzând pentru cea mai ușoară culpă”. Textul legal citat instituie așadar principiul angajării răspunderii civile delictuale pentru fapta ilicită cauzatoare de prejudicii și presupune întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unei fapte ilicite; existența unui prejudiciu; existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul.
În cauza de față, fapta ilicită este reprezentată de infracțiunea de ucidere din culpă săvârșită de către inculpat. Prejudiciul cauzat este atât de natură patrimonială, reprezentat de daunele materiale provocate prin moartea victimei, cât și de natură nepatrimonială, constând în suferința sufletească cauzată mamei prin pierderea unicului său fiu. În cauza de față, pornind de la circumstanțele producerii accidentului rutier descrise în motivarea sării de fapt a laturii penale a cauzei, instanța a apreciat că poate reține proporția de culpă 60/40, unde 60% reprezintă contribuția inculpatului din prezenta cauză. În consecință, despăgubirile acordate de instanță au respectat această proporție raportată la pretențiile dovedite de părțile civile.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța a constatat că s-a făcut dovada prejudiciului material indicat de către partea civilă G. A., acesta reprezentând cheltuielile de înmormântare și parastase conform chitanțelor depuse la filele 141-143 din dosarul cauzei. În ceea ce privește prejudiciul moral, fără putință de tăgadă, moartea violentă a fiului său în vârstă de 29 ani, a generat suferință sufletească și urmări negative asupra stării psihice și emoționale a mamei victimei. Cu privire la suma solicitată de partea civilă cu titlu de daune morale, respectiv 100.000 euro, instanța a reținut că, deși nu există criterii absolute pentru cuantificarea prejudiciului moral, acordarea despăgubirilor morale nu trebuie să constituie un mijloc de îmbogățire pentru partea civilă, ci trebuie să reflecte, pe cât posibil, necesitatea de a acoperi suferința la care acestea au fost supuse. În plus, la stabilirea cuantumului daunelor morale, instanța a avut în vedere culpa concurentă a victimei în producerea accidentului de circulație, precum și faptul că aceasta nu purta cască de protecție și echipament adecvat în momentul impactului.
Instanța a reținut că la data producerii accidentului de circulație autoturismul Ford Mondeo condus de către inculpat era asigurat pentru răspundere civilă delictuală la S.C. Uniqa Asigurări S.A.
Pentru aceste considerente, instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă G. A., obligând inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente - asigurătorul S.C. UNIQA ASIGURĂRI S.A, în limitele contractului de asigurare, la plata sumei de 879,156 lei reprezentând daune materiale și 15.000 euro, echivalent în lei la data plății, reprezentând daune morale.
Împotriva sentinței Judecătoriei Timișoara au declarat apel partea civilă G. A. și partea responsabilă civilmente S.C. Uniqa Asigurări S.A.
Partea civilă nu și-a motivat apelul, însă l-a susținut oral prin apărătorul ales arătând în motivare că solicită majorarea daunelor morale acordate pe care le apreciază derizorii, în raport de suferințele cauzate, prin decesul fiului.
În motivarea apelului partea responsabilă civilmente a criticat soluția pronunțată sub aspectul legalității, arătând că instanța în mod greșit a obligat societatea de asigurare în solidar cu inculpatul și la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând cele două apeluri prin prisma motivelor de apel invocate precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, curtea găsește întemeiat numai apelul părții civile urmând a-l admite pentru următoarele considerente:
Prima instanță a constatat în mod corect faptul că în speță sunt regăsite elementele constitutive ale răspunderii civile delictuale, stabilind chiar și proporția culpei inculpatului și a victimei în producerea accidentului.
În ceea ce privește acordarea de daune morale s-a apreciat că deșii nu există criterii absolute pentru cuantificarea prejudiciului moral, acordarea acestora nu trebuie să constituie un mijloc de îmbogățire pentru partea civilă ci trebuie să reflecte, pe cât posibil necesitatea de a acoperi suferința la care aceasta a fost supusă.
Curtea apreciază, la fel ca și prima instanță faptul că într-adevăr acordarea de daune morale trebuie să reprezinte o dreaptă dezdăunare și nu o îmbogățire fără just temei, însă, judecătorul fondului a acordat o sumă de bani fără a arăta în concret modalitatea prin care a ajuns la acest cuantum.
Atât literatura de specialitate cât și practica judiciară sunt unanime în a arăta faptul că în cadrul aprecierii daunelor morale ce urmează a fi acordate în cazul comiterii unor infracțiuni trebuie să se țină seama de mai mulții factorii printre care vârsta victimei, gradul de rudenie dintre victimă și partea civilă precum și legăturile dintre acestea.
În speța dedusă judecății partea civilă este mama victimei care a decedat în urma accidentului la vârsta de 29 ani, fapt care cu siguranță a produs o puternică emoție și a adus o suferință ridicată unei persoane în vârstă care s-a văzut nevoită să-și înmormânteze fiul ce se afla în floarea vârstei și de la care nu v-a mai putea obține nici un fel de sprijin la bătrânețe.
Fie și numai prin reținerea acestor criterii, curtea constată că suma acordată de către judecătorul fondului este relativ mică iar majorarea acesteia la suma de 20.000 euro nu ar reprezenta o îmbogățire fără just temei, fiind menită să complinească fie și numai în parte absența victimei din viața părții civile.
Este adevărat că alocarea unei sume de bani nu poate să înlocuiască prezența victimei, în apropierea părții civile, însă compensația acordată poate asigura un ajutor dat acesteia care să o facă să poată trece mai ușor nu doar peste trauma suferită ci și peste necesitățile zilnice la care victima ar fi participat dacă era în viață.
În ceea ce privește apelul părții responsabile civilmente curtea constată că prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art. 276 alin. 1 și 4 C.p.p. și în mod corect a obligat în solidar pe inculpat cu partea responsabilă civilmente la plata cheltuielilor de judecată.
Aceste dispoziții de procedură penală mai sus arătate au o putere juridică mai mare decât Normele RCA aprobate prin Ordinul C.S.A nr. 14/2011 și care nu au fost corelată cu dispozițiile din codul de procedură penală.
Nimic nu a împiedicat pe partea responsabilă civilmente ca înainte de pronunțarea hotărârii, chiar și în timpul procesului să procedeze, ca și în cazul concubinei și al fiului victimei, să încheie sau cel puțin să încerce încheierea unei tranzacții cu mama victimei și astfel s-ar fi putut evita dezbaterea cauzei sub aspectul laturii civile și a cheltuielilor efectuate de către partea civilă cu avocatul în susținerea cererilor de despăgubiri.
Date fiind cele mai sus reținute, curtea urmează a admite apelul părții civile în modalitatea mai sus arătată și va respinge apelul părții responsabile civilmente cu consecința obligării acesteia la plata cheltuielilor de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 421 alin. 1 pct.2 lit. a C.p.p. admite apelul declarat de partea civilă G. A. împotriva sentinței penale nr. 4387/22.12.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
Desființează sentința penală atacată și rejudecând cauza:
Majorează daunele morale acordate părții civile G. A. la suma de 20.000 euro.
În baza art. 421 alin. 1 pct.1 lit. b C.p.p. respinge apelul declarat de partea responsabilă civilmente S.C. Uniqa Asigurări S.A. împotriva sentinței penale nr. 4387/22.12.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
Menține în rest dispozițiile sentinței penale atacate.
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă partea responsabilă civilmente la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.04.2015.
Președinte, Judecător,
C. C. I. P.
Grefier,
C. I.
Red. I.P./28.05.15
Tehnored. C.I./28.04.15
PI. – L. D. – Jud. Timișoara
| ← Mandat european de arestare. Sentința nr. 69/2015. Curtea de... | Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 384/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
