Ucidere din culpă (art.178 C.p.). Decizia nr. 413/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 413/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 15-04-2015 în dosarul nr. 1408/325/2014
Dosar nr._ operator 2711
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 413/A
Ședința publică din 15 aprilie 2015
PREȘEDINTE: C. C.
JUDECĂTOR: I. P.
GREFIER: C. I.
Pe rol se află pronunțarea soluției privind apelurile declarate de părțile civile Z. M., B. C. G., Z. M. și partea responsabilă civilmente . Company SA împotriva sentinței penale nr. 4370 din 19.12.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
Dezbaterile asupra apelurilor au avut loc în ședința publică de la 06.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 15.04.2015, când a hotărât următoarele:
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin rechizitoriul întocmit de P. de pe lângă Judecătoria Timișoara la data de 25.11.2013 în dosarul nr. 84/P/2012 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului P. P. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzute de art. art. 178 lin. 2 C. pen. din 1969.
S-a reținut în esență prin actul de sesizare a instanței că la data de 02.01.2012, în jurul orei 15:45, inculpatul P. P. a condus autoturismul marca Renault Laguna cu nr. de înmatriculare_, pe Autostrada A1, pe banda de circulație nr. 1, dinspre Timișoara înspre A..
Motociclul marca Honda Shadow, cu nr. de înmatriculare_, condus regulamentar de persoana vătămată Z. C., circula în același timp pe Autostrada A1, pe banda de circulație nr.1 aproape de linia ce desparte banda de circulație 1 de banda 2, dinspre Timișoara înspre A., în spatele autovehiculului condus de inculpat.
Când a ajuns la km 516+548m, P. P. a efectuat un viraj la stânga, pătrunzând pe banda 2 de circulație, fără să se asigure. Z. C. a frânat motociclul și a virat de asemenea la stânga în încercarea de a evita impactul, însă nu a reușit și a lovit cu partea din față a motociclului partea lateral stânga a autoturismului condus de inculpat (roată, aripă și portiera față stânga).
În urma impactului conducătorul motociclului a decedat.
Prin sentința penală nr. 4370 din 19.12.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, în baza art. 178 al. 2 C.pen din 1969, cu aplic.art. 5 C.pen. a fost condamnat inculpatul P. P., la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
S-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit b) Cod penal pe durata și în condițiile art. 71 alin. 2 Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 5 C.pen.
În temeiul art. 861 Cod penal 1969, cu aplicarea art. 5 c.p. s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicată în cauză, sub supraveghere, iar în temeiul art. 862 Cod penal 1969, s-a stabilit un termen de încercare de 5 ani, ce va curge de la data rămânerii definitive sentinței.
În temeiul art. 863 alin. 1 Cod penal 1969, pe durata termenului de încercare, a fost obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul T. la datele comunicate de către acesta.
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a-i putea fi controlate mijloacele de existență.
În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal 1969, s-a suspendat executarea pedepselor accesorii, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
În temeiul art. 404 C.pr.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 din C.pen din 1969, în sensul că, săvârșirea în termenul de încercare a unei infracțiuni intenționate, are drept urmare revocarea suspendării condiționate, cu consecința executării în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa pentru infracțiunea ulterioară.
În baza art.19, art.25, art.86 și art.397 alin.1 C.proc.pen., raportat la art. 1357 și urm. din C.civ., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de părțile civileZ. M., B. C.-G. și Z. M. și a fost obligată partea responsabilă civilmente A. V. Insurance Group SA, în limitele contractului de asigurare, la plata către aceste părți civile, cu titlul de daune morale a următoarelor sume:
- 20.000 euro daune morale către partea civilă Z. M.,
- 20.000 euro daune morale către partea civilă B. C.-G.,
- 20.000 euro daune morale către partea civilă Z. M..
-14.022,43 lei cu titlul de daune materiale către părțile civile, din care 8.728,60 lei contravaloarea motocicletei și 5.293,83 lei cheltuieli ocazionate cu înmormântarea.
În baza art. 4 și 7 alin. 1 din Legea 76/2008, s-a dispus prelevarea, de la inculpatul P. P., de probe biologice, în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.
În temeiul art.274 alin.1 C. proc. pen. obligă inculpatul la plata sumei de 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 02.01.2012, în jurul orei 15:45, inculpatul P. P. a condus autoturismul marca Renault Laguna cu nr. de înmatriculare_, pe autostrada A1, pe banda de circulație nr. 1 dinspre Timișoara înspre A.. Motociclul marca Honda Shadow, cu nr. de înmatriculare_, condus regulamentar de persoana vătămată Z. C., circula în același timp pe Autostrada A1, pe banda de circulație nr. 1, în aceeași direcție de mers, în spatele autovehiculului condus de inculpat.
Când a ajuns la km 516+548 m P. P. a efectuat un viraj spre stânga, pătrunzând pe banda nr. 2 de circulație fără să se asigure, motiv pentru care conducătorul Z. C. a frânat motociclul și a virat de asemenea la stânga în încercarea de a evita impactul, însă nu a reușit și a lovit cu partea din față a motociclului partea lateral stânga a autoturismului condus de inculpat. În urma impactului conducătorul motociclului a decedat.
Instanța a reținut situația de fapt descrisă anterior în urma analizei coroborate a materialului probator administrat în cauză, atât în faza urmăririi penale cât și în faza cercetării judecătorești, respectiv:
Din procesul-verbal de cercetare la fața locului (f. 9-10 d.u.p.) rezultă că la locul producerii accidentului, pe Autostrada A1, sensul de mers dinspre Timișoara spre A., a fost găsit în poziție de staționare autoturismul marca Renault Laguna, de culoare gri cu nr. de înmatriculare_, având partea din față îndreptată spre A. și parțial înspre spațiul de separare a sensurilor de mers, autoturismul fiind orientat oblic peste banda nr. 2 de circulație peste marcajul longitudinal discontinuu. Tot la locul producerii accidentului a fost găsit, culcat pe partea dreaptă, oblic pe banda 2 de circulație motociclul Honda Shadow de culoare negru, cu nr. de înmatriculare_ . L. motociclu a fost găsit cadavrul numitului Z. C.. Aceste aspecte sunt confirmate și de Schița accidentului rutier întocmită de organele de cercetare penală (f. 11 d.u.p.) și din planșa fotografică (f. 13-22 d.u.p.).
Conform Raportului de expertiză tehnică auto, întocmit în faza de urmărire penală la data de 24.05.2013 (f. 82-95) dinamica producerii accidentului a fost următoarea: numitul P. P. conducea autoturismul marca Renault Laguna cu nr. de înmatriculare_ în data de 02.01.2012 în jurul orelor 15:45 pe Autostrada A1 din direcția Timișoara spre A., pe banda nr. 1, carosabilul fiind uscat, timp senin, vizibilitate normală. Ajungând în zona km 516+500 conducătorul autoturismului efectuează un viraj la stânga pornind de pe banda de refugiu fără a se asigura. În momentul când începe virajul de pe banda de refugiu pe banda nr. 1 aproape de linia ce desparte banda nr. 1 de banda nr. 2 se deplasa motociclul Honda cu nr. de înmatriculare_ condus de numitul Z. C.. Acesta sesizând manevra a încercat evitarea impactului prin frânare. Pe măsură ce autoturismul Renault a avansat spre banda nr.2 conducătorul motociclului în timp ce se deplasa a frânat, a virat spre stânga pentru a evita impactul. Motociclul Honda lovește cu partea din față în partea lateral stânga a autoturismului Renault respectiv roată, aripă și ușa stânga față.
În cadrul aceluiași raport de expertiză s-a constatat că Z. C. conducătorul motociclului ”s-a deplasat normal fără a încălca nici o regulă de circulație”. În ceea ce privește posibilitatea de evitare a accidentului singurul care ar fi putut să îl evite a fost inculpatul P. P. dacă ar fi respectat dispozițiile O.U.G. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice (f. 91-92d.u.p.).
Totodată, în cadrul răspunsului la obiectivul nr. 5 al expertizei (f. 94 d.u.p.) s-a reținut că, având în vedere declarația numitului P. P. prin care spunea că a mers pe autostradă la plimbare în ideea de a vedea cu este autostrada și faptul că în zona producerii accidentului cele două căi de mers nu erau despărțite de parapet median este foarte posibil ca acesta să fi încercat manevra de întoarcere, cert este că a efectual virajul la stânga. Înainte de a efectua manevra la stânga, conducătorul autoturismului Renault Laguna, dacă se uita în oglinda retrovizoare stânga, putea vedea prezența motociclului în spate, mai ales că în zonă partea carosabilă era în linie dreaptă. Conducătorul autoturismului Renault nu s-a uitat în oglinda retrovizoare arătând că ”nu m-am uitat în oglinda retrovizoare deoarece nu aveam de ce”(f.23 d.u.p.).
Din concluziile raportului de expertiză antemenționat rezultă că producerea accidentului a fost cauzată de schimbarea direcției de mers a autoturismului Renault Laguna condus de inculpat, fără a semnaliza și fără a se asigura în prealabil (f. 95).
Aceste aspecte au fost confirmate și de Raportul de expertiză criminalistică nr. 145/13.11.2014 efectuat in cursul fazei de judecată (f. 29-41).
Fiind audiat în fața organelor de cercetare penală la datele de 02.01.2012 (f. 23 d.u.p.) și 31.01.2013 (f.32-33 d.u.p.), inculpatul P. P. a arătat că în data de 02.01.2012 a plecat din localitatea Dumbrăvița cu autoturismul marca Renault Laguna cu nr. de înmatriculare_ pe care l-a condus cu intenția de a ajunge la A. pe autostrada A1. Inculpatul a arătat că a circulat pe autostrada A1 cu o viteză de aproximativ 80-90 km/h, pe banda nr.1 cât mai aproape de marcajul de separație a benzilor nr.1 de banda nr.2. Inculpatul declară că și-a continuat deplasarea pe direcția înainte, iar la un moment dat a auzit două lovituri, ulterior nemaiștiind ce s-a întâmplat având în vedere că airbag-urile mașinii au fost declanșate.
Susținerile inculpatului privitoare la viteza cu care se deplasa autoturismul la momentul impactului conform cărora aceasta era de aproximativ 80-90 km/h au fost înlăturate ca neadevărate având în vedere că nu s-au coroborat cu nici un alt mijloc de probă administrat în cauză, conform concluziilor Raportului de expertiză tehnică auto (f. 82-95 d.u.p.) la momentul impactului autoturismul condus de inculpat se deplasa cu o viteză de 11 km/h, iar conform Raportului de expertiză criminalistică nr. 145/13.11.2014 (f. 29-41) este probabil ca viteza autoturismului Renault la momentul impactului să fi fost de 1 km/h.
Instanța a reținut că esențial pentru dinamica producerii accidentului este faptul că inculpatul a schimbat direcția de mers prin efectuarea unui viraj la stânga, fără a se asigura și nu viteza sa de deplasare.
A mai reținut instanța că inculpatul P. P. a fost audiat în fața instanței de judecată în ședința publică din ziua de 07.05.2014, menționând că nu își menține declarațiile din faza de urmărire penală, fiind date în stare de șoc. Inculpatul a arătat că în data de 02.01.2012 a hotărât să plece într-o plimbare pe autostrada A1, iar la orele 15 și ceva a ajuns din urmă motociclistul care circula pe banda 1, după care l-a depășit conform regulamentului, pe banda 2, apoi a trecut din nou pe banda 1, semnalizând aceste schimbări de direcție, regulamentar. Uitându-se în oglinda retrovizoare a constatat că viteza acestuia a crescut, s-a deplasat în continuare pe banda 1 și la un moment dat a auzit o lovitură, geamul de la ușa sa spărgându-se. În momentul impactului se afla pe banda 1. În continuare airbag-urile s-au declanșat și nu a mai văzut nimic, motorul s-a oprit și a intrat în funcțiune frâna electrică a oprit autoturismul. P. P. a susținut că se deplasa în linie dreaptă pe banda 1 și nu intenționa să vireze pe banda 2. A arătat că ușa de la mașină i-a fost acroșată cu ghidonul, după care contravântiera motocicletei i-a agățat oglinda laterală stânga, după care aceeași parte a ghidonului a intrat în aripa stânga față, această acroșare schimbând direcția de deplasare a motocicletei, ricoșând în pragul din față al autoturismului, apoi din acest ricoșeu motocicleta s-a izbit de roata din față stânga a autoturismului, blocându-se direcția la mașina sa, iar din inerție motociclistul a fost catapultat peste motocicletă. A afirmat că geamul a fost spart atunci când ghidonul a lovit ușa.
Susținerile inculpatului P. P. privitoare la dinamica producerii accidentului au fost înlăturate ca neadevărate, fiind contrazise de concluziile Raportului de expertiză tehnică auto (f. 81-99 d.u.p.) și Raportului de expertiză criminalistică nr. 145/13.11.2014 (f. 29-41) conform cărora inculpatul a efectuat în momentele anterioare impactului un viraj la stânga fără a se asigura și fără a semnaliza ceea ce a cauzat producerea accidentului, victima Z. C. neavând posibilitatea evitării coliziunii.
De asemenea, susținerile inculpatului conform cărora la momentul impactului autoturismul condus de acesta se deplasa pe direcția înainte dinspre Timișoara înspre A. au fost înlăturate ca neadevărate fiind contrazise de planșa fotografică întocmită în cauză (f. 12-22 d.u.p.) în care se observă poziția autoturismului condus de inculpat, aceasta având partea din față îndreptată spre A. și parțial spre spațiul de separare a sensurilor de mers, autoturismul fiind orientat oblic peste banda nr.2 de circulație, cu roțile din față trecute de marcajul longitudinal discontinuu care separă benzile de circulație, ceea ce indică faptul că acesta a efectuat un viraj la stânga. Totodată din Raportul de expertiză tehnică auto (f. 81-99 d.u.p.) și din Raportul de expertiză criminalistică nr. 145/13.11.2014 (f. 29-41) reiese că autoturismul marca Renault Laguna cu nr. de înmatriculare_, nu s-ar fi putut opri în acea poziție după impact decât dacă inculpatul P. P. a efectuat un viraj la stânga anterior impactului, situație în care acesta ar fi trebuit să se asigure în prealabil și să semnalizeze.
Instanța a mai observat că poziția în care a fost găsit autoturismul inculpatului este poziția pe care acesta îl avea în momentul producerii accidentului, acest aspect reieșind, dincolo de orice dubiu, și din planșele fotografice în care se observă că cioburile geamului stânga șofer sunt căzute exact în dreptul portierei față. Or, o astfel de împrejurare nu poate fi explicată decât prin aceea că din momentul impactului mașina condusă de inculpat nu s-a mai deplasat. Acest aspect este reținut și în expertiza criminalistică efectuată în cauză, (pagina 6 din 21).
S-a reținut că în fața instanței inculpatul a descris o . evenimente ce s-au produs în dinamica accidentului, ulterior momentului spargerii geamului, acest din urmă moment fiind prezentat chiar de către inculpat ca fiind cel al lovirii ușii cu ghidonul motocicletei. Or în aceste condiții cioburile nu ar fi putut fi găsite exact lângă portiera față ci eventual în spatele mașinii sau pe banda I unde afirmă inculpatul că se afla în momentul impactului.
Aceeași expertiză contrazice și declarațiile inculpatului din faza de judecată referitoare la poziționarea autoturismului, expertul explicând că manevra de virare spre stânga de către inculpat este dovedită de însăși poziția finală a autoturismului Renault coroborată cu faptul că forța de impact a acționat în fața centrului de greutate al mașinii(care este dat de poziționarea motorului), ceea ce determină o mișcare de rotație a autoturismului în sens orar(în faza post coliziune). Prin urmare, pentru a ajunge în poziția finală reținută în procesul verbal de cercetare la fața locului, după acțiunea unei forțe de impact aplicată în fața centrului de greutate este necesar ca poziția autoturismului în momentul impactului să fi fost cel puțin cea relevată în figura 10. (pagina 8 din 20).
Instanța a înțeles aceste explicații ale expertului în sensul că, în situația în care în momentul impactului autoturismul ar fi fost poziționat paralel cu axul drumului, astfel cum susține inculpatul, lovirea acestuia de către motocicletă în partea din fața a centrului de greutate, aripa stânga față, ar fi făcut ca autoturismului să i se imprime o direcție de deplasare spre dreapta(sens orar), astfel că în poziția finală a autoturismul ar fi fost orientată cu fața spre dreapta sensului de mers spre A..
Instanța a constatat astfel că explicațiile pro causa ale inculpatului sunt contrazise prin dovezi științifice, de legile fizicii.
Aceleași argumente reținute anterior le-a reținut instanța și cu privire la afirmațiile inculpatului și ale apărătorului ales al acestuia, făcute cu ocazia acordării cuvântului pe fond, referitoare la faptul că este posibil ca victima să fi lovit cu piciorului portiera autoturismului, în timp ce îl depășea.
Având în vedere considerentele reținute anterior, instanța a constatat că în cauză reiese, dincolo de orice dubiu, că inculpatul a săvârșit fapta reținută în sarcina sa.
În drept, fapta inculpatului P. P. constând în aceea că la data de 02.01.2012, în jurul orei 15:45 a condus autoturismul marca Renault Laguna cu nr. de înmatriculare_, pe Autostrada A1 unde a efectuat un viraj la stânga fără a se asigura și fără a semnaliza intrând astfel în coliziune cu motociclul marca Honda Shadow, cu nr. de înmatriculare_, condus regulamentar de Z. C., accident în urma căruia persoana vătămată a decedat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpa, prevăzute și pedepsite de art. 178 alin. 2 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen.
La data de 01.02.2014 au intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind Codul Penal. Potrivit art. 5 alin. 1 din Codul penal din 2009 „în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea penală mai favorabilă”.
Astfel, analizând tratamentul sancționator și condițiile de incriminare ale infracțiunii de ucidere din culpă din C.pen. din 1968 și cele din C.pen. din 2009, s-a constatat că în cauză, în ceea ce privește încadrarea juridică a faptei ce a făcut obiectul prezentului dosar penal, s-a avut în vedere infracțiunea de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 2 C. pen. din 1969, ca lege penală mai favorabilă.
Având în vedere că uciderea din culpă a avut loc ca urmare a nerespectării dispozițiilor privitoare la efectuarea unei anumite activități, respectiv O.U.G. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpat a fost ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 2 C. pen. din 1969.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. din 1969, respectiv dispozițiile părții generale a codului penal din 1969, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În concret, instanța a reținut că inculpatul P. P. a avut o atitudine vădit nesinceră pe parcursul desfășurării procesului penal, negând comiterea infracțiunii. Astfel, instanța a constatat că inculpatul nu a prezentat nicio urmă de regret pentru fapta săvârșită, faptă ce a avut ca efect direct pierderea unei vieți și destrămarea unei familii. Mai mult, referitor la conștientizarea propriei culpe de către acesta, instanța a reținut afirmația inculpatului care a precizat că el consideră că motociclistul a avut o atitudine sinucigașă prin modul în care a înțeles să conducă.
Sub aspectul laturii civile instanța a constată că la data producerii accidentului rutier inculpatul P. P. deținea polița de asigurare de răspundere civilă auto (RCA) ./01/TO/XZ, nr._, încheiată la S.C. A. V. Insurence Group S.A. valabilă (fila 37 d.u.p.).
Astfel, în condițiile existenței și valabilității contractului de asigurare, răspunderea civilă a inculpatului este subsidiară răspunderii asigurătorului, în sensul că partea civilă urmează să fie despăgubită de către asigurător în limita sumei asigurare și, numai pentru o eventuală diferență, se va angaja răspunderea inculpatului.
În cauza de față, instanța a reținut că valoarea despăgubirilor ce au fost acordate părților civile nu depășește limita maximă a despăgubirilor de asigurare, stabilită prin Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 14/2011, în vigoare la data producerii accidentului. Astfel, potrivit art. 24 alin. (2) din ordinul CSA nr. 14/2011 pentru pagubele materiale produse în unul si același accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate, pentru accidente produse începând cu anul 2012, limita de despăgubire pentru aceste riscuri se stabilește la un nivel de 1.000.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieței valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Națională a României, iar pentru vătămări corporale și decese, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial produse în unul și același accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate, pentru accidente produse începând cu anul 2012, limita de despăgubire pentru aceste riscuri se stabilește la un nivel de 5.000.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieței valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Națională a României.
Instanța a reținut că la data de 16.01.2012 numiții Z. M. (soția persoanei vătămate), B. C. G. (fiica persoanei vătămate) și Z. M. (fiul persoanei vătămate) s-au constituit parte civilă în dosarul penal cu suma de 1.500.000 euro reprezentând daune morale și 18.329 lei daune materiale (f. 40 d.u.p. și 45 d. inst.).
În motivarea în fapt a cererii părțile civile au arătat că daunele morale constau în suferințele la care au fost supuși în calitate de soție și copii prin uciderea soțului și respectiv tatălui. Au susținut că victima a fost cel mai mare sprijin al familiei atât în plan material cât și în plan moral și spiritual, existând o afecțiune reciprocă puternică între toți membrii familiei. În ceea ce privește cuantumul daunelor materiale, s-a arătat că acestea constau în cheltuielile ocazionate de înmormântare, taxe la Spitalul Clinic Județean de Urgență A. și avariile motocicletei.
În dovedirea sumelor solicitate, părțile civile au solicitat administrarea probei cu înscrisuri constând în chitanțe, bonuri și facturi fiscale (f. 54-66 d.u.p.) și proba testimonială cu martorii P. D. și B. A..
Fiind audiat, în ședința publică din data de 18.06.2014, martorul B. A. F. a arătat că fiind prieten de familie cu familia victimei știe că s-au cheltuit aproximativ 800 lei la spital, la servicii funerare s-au cheltuit în jur de 2600 lei, la înmormântare în jur de 500-600 lei, iar reparația motocicletei a fost aproximativ_ lei. De asemenea, martorul a arătat că familia victimei a fost foarte afectată de pierderea acestuia, existând relații foarte apropiate între ei. (f. 8)
În declarația martorului P. F. D. dată în fața instanței de judecată în ședința publică din data de 18.06.2014, acesta a arătat că este prieten cu victima și familia acestuia din anul 1984. Cunoaște faptul că s-au cheltuit aproximativ_ lei pentru repararea motocicletei, valoarea monumentului funerar aproximativ_ lei, costul meselor ocazionate cu pomenile de 5000 lei, 400 lei prosoape, 100 lei batiste, 820 lei s-au plătit la Medicină legală și 400 lei preot. De asemenea, cunoaște că familia a fost afectată de pierderea victimei, având în vedere că au existat relații apropiate și afectuoase între aceștia. A arătat că familia a fost afectată psihic și moral de pierdere.
Cu privire la contravaloarea motocicletei, instanța a reținut declarația apărătorului părților civile potrivit căreia părțile sunt de acord cu suma propusă de Asigurător, ca despăgubire.
Coroborând toate aceste mijloace de probă, având în vedere înscrisurile depuse în probațiune cu privire la daunele materiale, instanța a admisîn parte acțiunea civilă formulată de părțile civile Z. M., B. C. G. și Z. M. și a obligat partea responsabilă civilmente A. V. Insurance Group S.A. la plata către aceștia cu titlu de daune materiale suma de 14.022,43 lei din care 8.728,60 lei contravaloarea motocicletei și 5.293,83 lei cheltuieli ocazionate cu înmormântarea.
În ceea ce privește daunele morale, premisele stabilirii acestora au fost următoarele: acestea au rolul de a compensa și nu de a dezdăuna întrucât o cuantificare exactă, matematică, a suferinței psihice nu poate fi realizată; evaluarea sumei ce a fost acordată cu acest titlu a implicat o doză de subiectivism, de estimare, din partea organelor judiciare. În materia daunelor morale, principiul reparării integrale a prejudiciului nu poate avea decât un caracter aproximativ, fapt explicabil în raport de natura neeconomică a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate bănește. În schimb, se poate acorda părților civile o sumă de bani cu caracter compensatoriu, tinzând la oferirea unui echivalent care, prin excelență, poate fi o sumă de bani - de aceea ce trebuie evaluat, în realitate, este despăgubirea care vine să compenseze prejudiciul, nu prejudiciul ca atare.
În speță, instanța a avut în vedere următoarele împrejurări: conform înscrisurilor depuse la dosarul cauzei (f.41-47 d.u.p.) victima era soțul părții civile Z. M. și tatăl persoanelor civile B. C. G. și Z. M.. Relațiile membrilor de familie erau foarte apropiate conform declarațiilor martorilor (f.8 și 9), întreaga familie resimțind puternic pierderea persoanei vătămate.
Astfel, în privința întinderii prejudiciului moral, instanța a apreciat, în raport cu împrejurările comiterii faptei și urmările acesteia, reținând și practica judiciară în domeniu, că suma solicitată de părțile civile cu titlul de daune morale este exagerată și astfel ar deturna, în opinia instanței, rațiunea răspunderii civile delictuale pentru daune morale de la scopul său, transformând-o într-o cale de îmbogățire fără justă cauză.
Prin urmare, instanța a apreciat că acordarea sumei de 20.000 euro daune morale către partea civilă Z. M., 20.000 euro daune morale către partea civilă B. C.-G., 20.000 euro daune morale către partea civilă Z. M. reprezintă o reparație justă și echitabilă a prejudiciului moral suferit de aceste părți civile.
Împotriva sentinței Judecătoriei Timișoara au declarat apel partea responsabilă civilmente . Company SA și părțile civile Z. M., B. C. G. și Z. M..
Partea responsabilă civilmente . Company SA a criticat sentința pentru netemeinicie și nelegalitate.
Sub aspectul laturii se arată că instanța de fond nu a lămurit dinamica producerii accidentului, stabilind în mod nefondat vinovăția exclusivă a inculpatului fără a observa că victima nu a păstrat o distanță laterală suficientă față de autoturismul condus de inculpat ceea ce a contribuit la producerea accidentului.
Sub aspectul laturii civile a cauzei se susține că despăgubirile civile trebuiau să fie acordate în raport cu gradul de vinovăție a inculpatului iar daunele morale acordate le consideră exagerate și solicită reducerea acestora.
Părțile civile au criticat sentința pe motiv că instanța de fond nu a obligat partea responsabilă civilmente la plata sumei de 16.105,32 lei reprezentând cheltuieli ocazionate cu construirea unui monument funerar.
În ce privește daunele morale solicită majorarea acestora la suma de 200.000 de euro, fiind dovedit prejudiciul moral cauzat având în vedere suferințele psihice pe care le-au suportat.
Se mai arată că instanța de fond nu a acordat și cheltuielile judiciare constând în suma de 2500 de lei onorariu avocat, la instanța de fond.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate precum și sub toate aspectele de fapt și drept, în conformitate cu prevederile art.417 al.2 Cpp, se constată că apelul părții responsabile civilmente este nefondat și apelurile părților civile sunt fondate pentru următoarele considerente:
Cu privire la critica părții responsabile civilmente sub aspectul modului de soluționare a laturii penale a cauzei se constată că instanța de fond a reținut în mod întemeiat că inculpatul este singurul vinovat de producerea accidentului, în urma căruia victima a decedat.
Deși inculpatul nu a recunoscut că este vinovat de producerea accidentului, Raportul de expertiză tehnică auto efectuată în cursul urmăririi penale și Raportul de expertiză tehnică auto efectuată în cursul cercetării judecătorești stabilesc fără nici un dubiu că doar inculpatul putea să evite accidentul, dacă anterior schimbării direcției de mers ar fi semnalizat și s-ar fi asigurat în prealabil.
Prin urmare susținerile părții responsabile civilmente de stabilire a unei culpe comune și de care să se țină seama la soluționarea acțiunii civile, nu pot fi reținute.
În ce privește daunele materiale solicitate de părțile civile se constată că la dosar a fost depusă o chitanță privind plata sumei de 16.105, 32 lei pentru executarea unui monument funerar.
Din conținutul facturii se poate observa că suma menționată mai sus a fost achitată pentru un monument funerar de 2 persoane astfel că deși părțile civile au solicitat obligarea părții responsabile la plata întregii acestei sume Curtea apreciază că părțile civile sunt îndreptățite doar la plata unei sume corespunzătoare unui singur monument funerar în care să fie înmormântată victima, respectiv jumătate din suma menționată mai sus.
În ce privește daunele morale acordate de instanța de fond Curtea apreciază că sumele acordate părților civile cu acest titlu nu sunt suficiente pentru acoperirea întregului prejudiciu moral cauzat.
Și în opinia Curții suma solicitată de părțile civile este nejustificată însă raportat la intensitatea suferințelor psihice pe care părțile civile le-au suportat prin decesul victimei, la relațiile de familie existente între victimă și membrii de familie constituiți ca părți civile în cauză suma de 20.000 de euro acordată fiecăruia nu este suficientă să asigure o reparație echitabilă a prejudiciului moral astfel că se va dispune majorarea acestei sume la câte 30.000 de euro pentru fiecare parte civilă, fără ca aceasta să constituie o îmbogățire fără justă cauză.
Sentința apelată este neîntemeiată și în ce privește omisiunea instanței de fond de a obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare suportate de părțile civile în proces, reprezentând onorar avocat.
Din chitanța nr.05./09.01.2012, depusă la dosar, rezultă că partea civilă Z. M. a achitat în contul Cabinetului avocatului G. M. suma de 2.500 de lei, astfel că în conformitate cu prevederile art.276 al.4 Cpp inculpatul va fi obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata acestei sume către părțile civile.
Față de aceste considerente, în baza art.421 pct.2 lit. a Cpp vor fi admise apelurile declarate de părțile civile Z. M., B. C. G. și Z. M., se va desființa în parte sentința apelată doar sub aspectul modului de soluționare a laturii civile și rejudecând cauza:
Se va majora de la 14.022,43 lei la 22.075,09 daunele materiale la care a fost obligată partea responsabilă civilmente . Company SA, de către instanța de fond, să le plătească părților civile Z. M., B. C. G. și Z. M..
Se va majora de la câte 20.000 de euro la câte 30.000 de euro, pentru fiecare, daunele morale la care a fost obligată partea responsabilă civilmente . Company SA, de către instanța de fond, să le plătească părților civile Z. M., B. C. G. și Z. M..
În baza art.276 al.4 Cpp va fi obligat inculpatul P. P. în solidar cu partea responsabilă civilmente . Company SA să plătească părților civile Z. M., B. C. G. și Z. M. suma de 2500 de lei cheltuieli judiciare în prima instanță.
Se vor menține în rest dispozițiile sentinței apelate.
În baza art. 421 pct.1 lit. b Cpp se va respinge ca nefondat apelul declarat de partea responsabilă civilmente . Company SA, împotriva aceleiași sentințe.
În baza art.275 al.4 Cpp va fi inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente . Company SA să plătească părților civile Z. M., B. C. G. și Z. M. suma de 2500 de lei cheltuieli judiciare în apel.
În baza art.275 al.2 Cpp va fi obligată partea responsabilă civilmente . Company SA să plătească suma de 100 de lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.421 pct.2 lit. a Cpp admite apelurile declarate de părțile civile Z. M., B. C. G. și Z. M. împotriva Sentinței penale nr.4370/2014, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
Desființează în parte sentința apelată doar sub aspectul modului de soluționare a laturii civile și rejudecând cauza:
Majorează de la 14.022,43 lei la 22.075,09 daunele materiale la care a fost obligată partea responsabilă civilmente . Company SA, de către instanța de fond, să le plătească părților civile Z. M., B. C. G. și Z. M..
Majorează de la câte 20.000 de euro la câte 30.000 de euro, pentru fiecare, daunele morale la care a fost obligată partea responsabilă civilmente . Company SA, de către instanța de fond, să le plătească părților civile Z. M., B. C. G. și Z. M..
În baza art.276 al.4 Cpp obligă inculpatul P. P. în solidar cu partea responsabilă civilmente . Company SA să plătească părților civile Z. M., B. C. G. și Z. M. suma de 2500 de lei cheltuieli judiciare în prima instanță.
Menține în rest dispozițiile sentinței apelate.
În baza art. 421 pct.1 lit. b Cpp respinge ca nefondat apelul declarat de partea responsabilă civilmente . Company SA, împotriva aceleiași sentințe.
Obligă inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente . Company SA să plătească părților civile Z. M., B. C. G. și Z. M. suma de 2500 de lei cheltuieli judiciare în apel.
Obligă partea responsabilă civilmente . Company SA să plătească suma de 100 de lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 15.04.2015.
Președinte, Judecător,
C. C. I. P.
Grefier,
C. I.
Red. C.C/29.04.15
Tehnored. C.I./05.05.15
PI. – N. B. – Jud. Timișoara
| ← Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 384/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Luarea de mită (art.289 NCP). Decizia nr. 414/2015. Curtea de... → |
|---|
