Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 1277/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1277/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 10-12-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._ cod operator 2711
DECIZIA PENALĂ NR. 1277/A
Ședința publică de la 10 Decembrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE F. I.
Judecător D. V.
Grefier V. R.
Ministerul Public este reprezentat de procuror C. M. U. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul C. V., împotriva deciziei penale nr. 923 din data de 24 septembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._ .
Mersul dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 08.12.2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, când, instanța văzând dispozițiile prev. de art. 391 alin.1 C.p.p. a stabilit termen pentru pronunțare asupra cauzei de față, pentru termenul de astăzi, când în aceeași componență a stabilit următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara sub dosar nr._, petentul C. V. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei penale nr. 923 din data de 24 septembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._ .
În motivare cererii petentul a arătat că atât instanța de fond cât și instanța de apel au apreciat în mod eronat probele din dosar cât și pedeapsa aplicată. Atât instanța de fond cât și instanța de apel nu au ținut cont de faptul că la producerea evenimentului culpa a fost comună, iar cele două instanțe au reținut culpa exclusivă a petentului.
Mai arată petentul că nu s-a ținut cont de faptul că evenimentul nu s-a produs pe trecerea de pietoni ci în apropierea acesteia, luând drept bun și aprobat concluziile raportului de expertiză fără a lua act de raportul tehnic efectuat asupra autoturismului cu care s-a produs evenimentul. Având în vedere avariile autoturismului condus de petent, capotă puțin îndoită, rezultă fără dubiu faptul că nu putea să aibă viteza de deplasare așa cum a fost reținută în raportul de expertiză. În condițiile în care ar fi avut viteza menționată în raport, condițiile meteo, poziționarea părții vătămate, a lucrurilor ce le avea asupra sa, față de poziția autoturismului și avariile produse, apreciază petentul că era imposibilă producerea unui astfel de rezultat al accidentului rutier.
Se mai arată de către petent că nu s-a pus în discuție existența unei culpe comune în producerea accidentului, cu atât mai mult cu cât s-a făcut dovada unor probleme medicale de natură psihică a părții vătămate. Apreciază că soluțiile instanțelor de fond și apel sunt injuste datorită faptului că i s-a anulat permisul de conducere din cauza unei infracțiuni din culpă, deși poseda permis de conducere de profesionist și și-a câștigat existența lucrând ca șofer, astfel că datorită instanțelor de judecată este lipsit de dreptul de a-și profesa meseria și de a-și câștiga existența din meseria pentru care s-a pregătit.
Soluțiile instanțelor de fond și apel sunt netemeinice și nelegale și sub aspectul obligării petentului la plata daunelor materiale și morale alături de asigurător, deoarece a deținut o poliță de asigurare valabilă pentru autoturismul proprietatea sa.
Apreciază că aplicarea unei pedepse în condițiile art. 83 Cod penal ar fi suficientă pentru reeducarea sa, întrucât a conștientizat faptul că a săvârșit o faptă de natură penală.
A solicitat admiterea contestației, anularea deciziei atacate și reținerea cauzei spre rejudecare. În subsidiar a solicitat casarea și trimiterea la instanța de fond pentru rejudecare.
În drept a invocat dispozițiile art. 426 lit. b,c C.pr.pen..
La dosarul cauzei s-a atașat dosarul nr._ .
Din actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin decizia penală nr. 923 din data de 24 septembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._, în baza art. 421 pct.1 lit.b C.p.p. a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpatul C. V. și partea responsabilă civilmente . Reasigurare SA împotriva sentinței penale nr.126 din 28.05.2015 pronunțată de Judecătoria Ineu în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală a obligat pe fiecare apelant la plata sumei de 100 lei cheltuielile judiciare avansate de stat .
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, prin sentința penală nr. 126/28.05.2015, pronunțată de Judecătoria Ineu în dosarul nr._, în baza art.386 alin.1 Cod proc.pen., cu aplicarea art. 5 Cod penal, a fost schimbată încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art.196 alin.2 și 3 din Noul Cod penal în infracțiunea prevăzută de art.184 alin.2 și 4 Cod penal din 1969.
În baza art.184 alin.2 și 4 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 375 Cod procedură penală și art. 5 Cod penal, a fost condamnat inculpatul C. V., la pedeapsa de 1 (unu) an și 2 (două) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
În baza art. 71 Cod penal din 1969, cu aplic. art. 5 Cod pen., i-au fost interzise inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
În baza art.81 Cod penal din 1969, cu aplic. art. 5 Cod pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de trei ani și două luni, care constituie termen de încercare, stabilit conform art.82 Cod penal din 1969.
În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969, cu aplic. art. 5 Cod pen., a fost suspendată condiționat și executarea pedepsei accesorii, pe durata termenului de încercare.
În baza art. 83 Cod penal din 1969, cu aplic. art. 5 Cod pen., i s-a atras atenția inculpatului asupra cazului de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art.397 Cod procedură penală rap. la art.1357 cod civil a fost admisă în partea acțiunea civilă exercitată de partea civilă D. O. și a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabil civilmente . Reasigurare SA, la despăgubiri către partea civilă D. O. în cuantum de 932 lei reprezentând daune materiale și în cuantum de 25.000 euro echivalent în lei reprezentând daune morale și respinge în rest pretențiile civile.
În baza art.397 Cod procedură penală rap. la art.1357 Cod civil a fost admisă acțiunea civilă exercitată de partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență A. și a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabil civilmente . Reasigurare SA, la despăgubiri către această parte civilă în cuantum de 3682,54 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare.
În baza art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de la inculpat a probelor biologice în vederea introducerii profilului genetic al acestuia în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, cu îndeplinirea obligației de informare prevăzută de art. 5 alin. 5 al Legii nr. 76/2008.
În baza art.274 alin.1 și 3 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabil civilmente . Reasigurare SA la plata sumei de 4200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul întocmit de P. de pe lângă Judecătoria Ineu la data de 23 octombrie 2014 în dosarul nr. 1000/P/2013, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului C. V., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută și pedepsită de art. 196 Cod penal.
Prin actul de sesizare al instanței s-a reținut în fapt că, în data de 17.10.2013, în jurul orelor 19:10, inculpatul C. V. conducea autoturismul său marca Renault Megane cu nr. de înmatriculare_ pe . Ineu dinspre stația Peco Lukoil spre centrul orașului. Când a ajuns la trecerea pentru pietoni din zona băncii comerciale Reiffeisen Bank, din cauza neatenției, inculpatul C. V. nu a observat-o pe persoana vătămată D. O. care traversa trecerea pentru pietoni dinspre școala generală cu clasele V-VIII înspre Bancă, și a lovit-o în piciorul drept cu mijlocul părții frontale ale autoturismului pe care îl conducea.
În urma impactului persoana vătămată a fost preluată pe capotă și apoi proiectată pe carosabil la o distanță de 2,9 m de partea frontală a autoturismului ajuns în poziția finală oprit.
În momentul producerii accidentului afară era întuneric și ploua la o intensitate medie. În zona producerii accidentului, partea carosabilă are două benzi de mers pe sens și este prevăzută cu marcaj ,,Trecere pentru pietoni”, presemnalizat cu indicator ,,Trecere pentru pietoni” pe acostamentul din partea dreaptă a sensului de deplasare a inculpatului. De asemenea în momentul producerii accidentului funcționa iluminatul public.
Zgomotul produs de accident a fost auzit de către martorul L. F. A. care se afla în fața băncii Reiffaisen Bank, însă nu a observat modul în care a avut loc evenimentul rutier. Martorul L. F. a sesizat evenimentul la apelul de urgență 112, iar la fața locului au sosit ambulanța și un echipaj de poliție.
Victima a fost transportată la Spitalul Orășenesc Ineu și apoi la Spitalul Clinic de Urgență A., unde i-a fost stabilit diagnosticul de: fractură 1/3 humerus drept, fractură 1/3 gambă dreaptă, leziunea nervului radial, . extremității superioare a tibiei, hipertensiune arterială și paralizie posttraumatică. Victima a rămas internată la Spitalul Clinic Județean de Urgență A. până în data de 30.10.2013, la externarea recomandându-se menținerea aparatului mixat, tratament medicamentos și control ortopedic ulterior. Din Raportul de primă expertiză medico-legală nr.540/A1 din 09.12.2013 emis de SJML A. rezultă că persoana vătămată D. O. a suferit vătămări corporale care necesită pentru vindecare un număr de 95-100 de zile de îngrijiri medicale dacă nu survin complicații. Ulterior acestei examinări, persoana vătămată a efectuat alte investigații medicale, astfel că a solicitat efectuarea unui supliment de expertiză medico-legală. Solicitare în acest sens a formulat și inculpatul Colivă V., considerând că persoana vătămată a necesitat mai puține zile de îngrijiri medicale, decât cele stabilite anterior. Din suplimentul de expertiză nr. 540/A1 din 27.06.2014 emis de SJML A., rezultă că persoana vătămată a suferit leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare un număr total de 180 de zile de îngrijiri medicale, socotite de la data producerii lor. Raportul de expertiză medico-legală a fost pus la dispoziție părților din cauză, iar acestea nu au formulat observații sau obiecțiuni în termenul stabilit.
Pentru stabilirea împrejurărilor concrete în care a avut loc accidentul s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice-auto ale cărei concluzii principale au fost următoarele: accidentul s-a produs pe trecerea de pietoni, inculpatul C. V. încălcând prevederile art. 72 pct. 2 din OUG nr. 195/2002 modificat și art. 135 lit. h din HG nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a OUG nr. 195/2002 modificat, care îl obligă la acordarea priorității pietonilor, f. 59; - viteza de deplasare a autoturismului în momentul sesizării de pericol (20 de m față de locul impactului) a fost de 47,81 km/h, iar în momentul impactului de 35,5 km/h, inculpatul încălcând astfel prevederile art. 48 din OUG 195/2002 modificată, care îl obligă să adapteze viteza la condițiile de drum (afară era întuneric și ploua) și prevederile art. 123 lit. i care îl obligă să nu depășească 30 km/h în zona trecerii pentru pietoni; - inculpatul a circulat pe banda a doua încălcând astfel prev. art. 42 din OUG nr. 195/2002 care îl obligă să circule pe prima bandă; - dacă ar fi fost atent la trecerea pentru pietoni și ar fi respectat limita maximă a vitezei legale de 30 km/h în zona respectivă, inculpatul ar fi putut evita accidentul rutier prin frânare intensă.
Expertiza tehnică a fost pusă la dispoziția părților în cauză, iar aceștia nu au formulat observații sau obiecțiuni în termenul stabilit.
Cu ocazia declarației olografe din 18.10.2013 și cu ocazia participării la cercetarea la fața locului inculpatul C. V. a declarat că accidentul s-a produs pe trecerea de pietoni, iar apoi cu ocazia audierii în calitate de suspect și inculpat a afirmat că accidentul s-a produs în locul în care a fost proiectată victima pe carosabil. Această ultimă susținere a inculpatului nu poate fi luată în considerare, având în vedere expertiza tehnică auto efectuată în cauză (în care se arată că impactul dintre partea frontală a autoturismului și victimă se poziționează pe marcajul trecerii pentru pietoni) și declarația persoanei vătămate care arată că a fost lovită de autoturism în timp ce se afla pe mijlocul trecerii de pietoni, după ce a trecut de rondoul care desparte cele două sensuri de mers. Și din procesul verbal de cercetare la fața locului rezultă că impactul a avut loc pe trecerea de pietoni, proces verbal la care inculpatul nu a avut de formulat obiecțiuni și l-a semnat.
Din coroborarea acestor probe arătate mai sus, rezultă cu certitudine că impactul între autoturismul condus de inculpat și persoana vătămată a avut loc pe trecerea de pietoni și nu lângă aceasta.
Pentru dovedirea situației de fapt expusă în rechizitoriu sunt menționate următoarele mijloace de probă: proces verbal de cercetare la fața locului, declarație persoană vătămată, planșă fotografice, buletin de analiză toxicologică emis de SJML A., raport de primă expertiză medico-legală, supliment raport de primă expertiză medico-legală, raport de expertiză tehnico-auto, declarație martor, declarație suspect, declarație inculpat.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Ineu la data de 27.10.2014 sub nr._ .
Prin încheierea de ședința nr. 6 a Camerei de consiliu din data de 14.01.2015, definitivă, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
La termenul de judecată din data 18.03.2015, inculpatul a precizat că este de acord să beneficieze de dispozițiile art. 374 alin.4 și 375 alin.1 Noul Cod procedură penală, sens în care a arătat că recunoaște săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare a instanței, a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. De asemenea, inculpatul a arătat că este de acord să presteze muncă neremunerată în folosul comunității.
Persoana vătămată D. O. s-a constituit parte civilă și a solicitat suma de_ euro din care suma de_ euro reprezintă despăgubiri materiale iar suma de_ euro daune morale.
Spitalul Clinic Județean de Urgență A. s-a constituit parte civilă cu privire la suma de 3682,54 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare.
Analizând și coroborând ansamblul probatoriu administrat atât în timpul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, prima instanță a reținut următoarele:
În fapt, în data de 17.10.2013, în jurul orelor 19:10, inculpatul C. V., conducând autoturismul său marca Renault Megane cu numărul de înmatriculare_ pe . Ineu, dinspre stația Peco Lukoill spre centrul orașului, când a ajuns pe trecerea de pietoni din zona băncii Raiffeisen Bank, din cauza neatenției inculpatul, a accidentat-o pe persoana vătămată D. O. care traversa trecerea de pietoni dinspre școala generală cu clasele V-VIII înspre bancă, cauzându-i leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare un număr total de 180 de zile de îngrijiri medicale.
Situația de fapt mai sus-prezentată rezultă din coroborarea următoarelor mijloace de probă: proces verbal de cercetare la fața locului, declarație persoană vătămate, planșă fotografice, buletin de analiză toxicologică emis de SJML A., raport de primă expertiză medico-legală, supliment raport de primă expertiză medico-legală, raport de expertiză tehnico-auto, declarația martorului L. F. A., declarație suspect, declarație inculpat dosar urmărire penală și declarația inculpatului, înscrisuri, declarațiile martorilor M. F., I. D., înscrisuri, în cursul judecății.
Martorul L. F. A. a auzit zgomotul produs de accident și a sesizat evenimentul la apelul de urgență.
Astfel cum rezultă din suplimentul de expertiză nr. 540/A1 din 27.06.2014 emis de SJML A. (filele 38-39), persoana vătămată D. O. a suferit leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare un număr total de 180 de zile de îngrijiri medicale, socotite de la data producerii lor.
Potrivit concluziilor expertizei tehnice-auto: accidentul s-a produs pe trecerea de pietoni, inculpatul încălcând prevederile art. 72 pct. 2 din OUG nr. 195/2002 modificat și art. 135 lit. h din HG nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a OUG nr. 195/2002 modificat, care îl obligă la acordarea priorității pietonilor; viteza de deplasare a autoturismului în momentul sesizării de pericol (20 de m față de locul impactului) a fost de 47,81 km/h, iar în momentul impactului de 35,5 km/h, inculpatul încălcând astfel prevederile art. 48 din OUG 195/2002 modificată, care îl obligă să adapteze viteza la condițiile de drum (afară era întuneric și ploua) și prevederile art. 123 lit. i care îl obligă să nu depășească 30 km/h în zona trecerii pentru pietoni; inculpatul a circulat pe banda a doua încălcând astfel prev. art. 42 din OUG nr. 195/2002 care îl obligă să circule pe prima bandă; dacă ar fi fost atent la trecerea pentru pietoni și ar fi respectat limita maximă a vitezei legale de 30 km/h în zona respectivă, inculpatul ar fi putut evita accidentul rutier prin frânare intensă.
În drept, fapta inculpatului C. V., care în data de 17.10.2013, în jurul orelor 19:10, conducând autoturismul său marca Renault Megane cu numărul de înmatriculare_ pe . Ineu, dinspre stația Peco Lukoill spre centrul orașului, când a ajuns pe trecerea de pietoni din zona băncii Raiffeisen Bank, din cauza neatenției inculpatul, a accidentat-o pe persoana vătămată D. O. care traversa trecerea de pietoni dinspre școala generală cu clasele V-VIII înspre bancă, cauzându-i leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare un număr total de 180 de zile de îngrijiri medicale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. și ped. de art.184 alin.2 și 4 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal.
Analizând latura obiectivă a infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prima instanță a constatat că elementul material constă în acțiunea inculpatului care, în timp ce conducea autoturismul său marca Renault Megane cu numărul de înmatriculare_, când a ajuns pe trecerea de pietoni, din cauza neatenției inculpatul, a accidentat-o pe persoana vătămată D. O. care traversa trecerea de pietoni. În cauză sunt incidente prevederile art. 184 alin. 4 Cod penal din 1969, vătămarea victimei fiind urmarea nerespectării de către inculpat a dispozițiilor legale și a măsurilor de prevedere referitoare la conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul, conform concluziilor expertizei tehnice-auto, menționate.
Urmarea imediată a constat în leziuni corporale cauzate victimei care au necesitat pentru vindecare un număr total de 180 de zile de îngrijiri medicale, iar legătura de cauzalitate între acțiunea inculpatului și urmarea imediată reiese din întregul material probator analizat.
În ceea ce privește latura subiectivă a infracțiunii, potrivit art.19 alin.1 pct.2 lit. a Cod penal, infracțiunea este comisă din culpă atunci când autorul prevede rezultatul faptei sale dar nu îl acceptă, socotind fără temei că nu se va produce. Analiza culpei, ca formă de vinovăție care să atragă angajarea răspunderii penale, presupune pe de o parte determinarea încălcării de către autor a unor obligații de diligență, iar pe de altă parte, stabilirea caracterului previzibil și totodată evitabil al urmării activității desfășurate, ținând cont de caracteristicile personale ale autorului (experiență de viață, pregătire) și de condițiile concrete în care acesta a acționat. În ceea ce privește caracterul previzibil al urmării activității inculpatului, având în vedere condițiile concrete ale cauzei, respectiv faptul că inculpatul a ajuns pe trecerea de pietoni, posibilitatea producerii unui eveniment rutier era evidentă, iar în ceea ce privește evitabilitatea urmării, prin respectarea limitei maxime a vitezei legale de 30 km/h în zona respectivă, s-ar fi evitat accidentul.
La individualizarea pedepsei ce a fost stabilită în sarcina inculpatului, prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Astfel, prima instanță a avut în vedere gradul de pericol social al faptei concretizat în valorile sociale care au fost vătămate, circumstanțele concrete ale faptei, respectiv circumstanțele personale ale inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, faptul că inculpatul a manifestat o atitudine sinceră, recunoscând și regretând comiterea faptei și împrejurările în care aceasta s-au produs, aspecte de natură a genera aplicarea unei pedepse cu închisoarea, dar al cărei cuantum va fi orientat spre minimul special prevăzut de lege.
Totodată, având în vedere că la termenul din data de 18.03.2015, inculpatul a precizat că este de acord să beneficieze de dispozițiile art. 374 alin.4 și 375 alin.1 Noul Cod proc.pen, arătând că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței, solicitând ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, fără a solicita administrarea de probe, instanța urmează a da deplină eficiență dispozițiilor potrivit cărora, s-a pronunțat condamnarea inculpatului, care, în cazul pedepsei închisorii, beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, limite care sunt de la 6 luni la 3 ani închisoare conform art.184 alin.2 și 4 Cod penal din 1969.
Prima instanță, având în vedere prevederile art. 5 alin.1 din Noul Cod penal, reține că, în ansamblu, legea penală mai favorabilă este legea veche sub imperiul căreia a fost săvârșită fapta, întrucât, instituția suspendării condiționate prevăzută de art. 81-83 Cod Penal 1969, este mai favorabilă decât instituția amânării aplicării pedepsei prevăzută de actualul Cod Penal, având în vedere condițiile de acordare.
Așadar, prima instanță a procedat la soluționarea cauzei conform dispozitivului prezentei sentințe penale.
Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel inculpatul C. V. și partea responsabilă civilmente . Reasigurare SA.
În motivarea apelului partea responsabilă civilmente . Reasigurare SA a solicitat desființarea sentinței penale atacate și, rejudecând să se dispună, în principal, respingerea daunelor morale acordate părții civile, iar în subsidiar diminuarea acestora și, respectiv respingerea în totalitate a cererii de constituire de parte civilă formulată de Spitalul Clinic Județean de Urgență A., arătând faptul că la cuantificarea despăgubirilor trebuie avute în vedere ca acestea să nu aibă un caracter punitiv, să nu existe discrepanțe majore între sancționarea penală și despăgubirile acordate pe latură civilă, dreptul la viață fiind inestimabil.
Apelul declarat de inculpatul C. V. nu a fost motivat în scris, ci doar oral în ziua judecății de către apărătorul ales al inculpatului, care a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 221 pct.2 lit.a C.p.p., aplicarea ca lege mai favorabilă, legea nouă, iar în principal dispozițiile art.83 C.p., iar în subsidiar aplicarea art. 91, 92 C.p., a se reține culpa comună a părților la comiterea infracțiunii.
Examinând sentința penală apelată prin prisma motivelor de apel invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.417 alin.2 C.p.p., instanța a constatat că apelurile declarate de inculpatul C. V. și partea responsabilă civilmente . Reasigurare SA sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a stabilit în mod corect starea de fapt dedusă judecății, respectiv aceea că, inculpatul C. V. la data de 17.10.2013, conducând autoturismul marca Renault Megane, cu nr. de înmatriculare_, pe . Ineu, dintre stația Peco Lukoil, spre centul orașului, când a ajuns pe trecerea de pietoni din zona băncii Raiffeisen Bank din cauza neatenției inculpatului, a accidenta-o pe persoana vătămată D. O., care traversa pe trecerea de pietoni, cauzându-i leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare un număr total de 180 zile îngrijiri medicale, fapta întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă în forma prev.de art.184 alin.2,4 V C.p., întrucât legea penală veche este mai favorabilă.
Această stare de fapt a rezultat din ansamblul probelor administrate în cauză, care s-a coroborat cu declarația de recunoaștere a inculpatului, care a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, astfel că infracțiunea reținută în sarcina sa a fost dovedită dincolo de orice dubiu, astfel că prezumția de nevinovăție a fost răsturnată în speța de față.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, au fost avute în vedere criteriile prev.de art.74 C.p., gradul de pericol social al infracțiunii, modalitatea și împrejurările comiterii faptei, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, care a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, uzând de dispozițiile procedurii de recunoaștere a vinovăției, cu consecința coborârii limitelor de pedeapsă cu 1/3, respectiv faptul că acesta nu are antecedente penale, elemente față de care pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare apare ca fiind una corect dozată.
În ceea ce privește legea mai favorabilă per ansamblu, instanța de apel a apreciat că Judecătoria Ineu a stabilit în mod corect că legea veche este cea favorabilă inculpatului, având în vedere și modalitatea de executare a pedepsei care a fost dispusă în cauză, aspectul legat de situația permisului de conducere neputând intra în evaluarea legii mai favorabile inculpatului, întrucât aceasta este o chestiune administrativă, solicitarea inculpatului prin apărător, de a se aplica legea penală nouă, nefiind fondată în acest sens.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, instanța de fond în mod corect a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, potrivit art.81 V C.p., întrucât au fost întrunite condițiile legii, respectiv condiția legată de cuantumul efectiv al pedepsei, lipsa unor condamnări mai mari de 6 luni ( acesta nu are antecedente penale) dar și existența convingerii instanței că pentru reeducarea inculpatului nu se impune executarea efectivă a pedepsei aplicate în cauză, iar pe de altă parte solicitarea apărătorului inculpatului de a se dispune amânarea aplicării pedepsei, conform art.83 N C.p., apare ca fiind total neîntemeiată, întrucât această modalitate de executare a pedepsei este mai dezavantajoasă pentru inculpat întrucât implică respectarea a unor serii de obligații în perioada termenului de încercare, de către inculpat, printre care prezentarea sa la Serviciul de probațiune, la intervalele de timp stabilite, dar și o eventuală efectuare a unor zile de muncă neremunerate în folosul comunității.
În ceea ce privește solicitarea în subsidiar, de a i se aplica inculpatului dispozițiile art.91 N C.p., respectiv suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, instanța a onstatat că și această solicitare a fost nefondată, întrucât în comparație cu dispozițiile art.81 V C.p., o asemenea modalitate de executare a pedepsei apare dezavantajoasă, condițiile impuse de art.91 N C.p., fiind mai puțin permisive, deoarece impus, de asemenea, respectarea unor obligații de către inculpat în perioada termenului de încercare care sunt supravegheate de serviciul de probațiune.
În aceste condiții, acțiunea penală exercitată în cauză a fost soluționată în mod temeinic și legal prin sancționarea penală a inculpatului, la o pedeapsă de 1 an și 2 luni închisoare, care a fost suspendată condiționat, conform dispozițiilor art.81 C.p.V, legea penală veche fiind cea care îi este favorabilă inculpatului în această speță, instituțiile similare din Codul Penal Nou nefiind la fel de permisive pentru inculpat ca și dispozițiile legii penale anterioare.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei s-a putut constata că au fost îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale respectiv, existența unui prejudiciu cert, în dauna părții civile D. O., fapta socialmente periculoasă a inculpatului C. V., săvârșită cu vinovăție, respectiv legătura de cauzalitate între acestea, iar raportat la natura leziunilor suferite de către partea civilă, numărul de zile de îngrijiri medicale acordate pentru vindecarea acestor leziuni ( un nr. total de 180 zile îngrijiri medicale), împrejurările comiterii faptei ( victima trecea pe trecerea de pietoni, pe întuneric și ploaie), suferințele victimei, suma de 25.000 Euro este de natură să acoperă prejudiciul moral suferit de către aceasta, solicitarea de reducere a cuantumului acestor despăgubiri de natură morală, solicitată de asigurator, fiind nefondată, cu atât mai mult solicitarea de respingere în totalitate a daunelor morale acordate părții civile, partea responsabilă civilmente sugerând ideea că este suficientă aplicarea unei sancțiuni penale.
Cu privire la solicitarea de înlăturare a acțiunii civile exercitate de către Spitalul Clinic Județean de Urgență A., instanța a constatat că și această solicitare este neîntemeiată, întrucât instanța de fond în mod corect a obligat partea responsabilă – civilmente la plata cheltuielilor de spitalizare ocazionate cu internarea părții civile în această unitate medicală, pentru îngriji medicale, această dispoziție rezultând din conținutul Legii nr. 136/1995, privind asigurările, partea responsabilă civilmente, în calitate de asigurator, fiind obligată să suporte toate cheltuielile legate de plata despăgubirilor materiale, morale, atât către părțile civile ( inclusiv unitatea sanitară, care s-a constituit parte civilă în cauză).
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 421 pct.1 lit.b C.p.p. a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpatul C. V. și partea responsabilă civilmente . Reasigurare SA împotriva sentinței penale nr.126 din 28.05.2015 pronunțată de Judecătoria Ineu în dosarul nr._ . În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală a obligat pe fiecare apelant la plata sumei de 100 lei cheltuielile judiciare avansate de stat .
Împotriva acestei decizii petentul C. V. a formulat contestație în anulare, invocând cazurile de contestație în anulare prev. de art. 426 lit. b și c C.pr.pen..
Contestația în anulare – cale extraordinară de atac poate fi formulată în doar în cazurile expres prevăzute de lege.
Cazurile de contestație în anulare sunt expres prevăzute de art. 426 C.pr.pen..
Potrivit art. 426 alin. 1 lit. b și c C.pr.pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație când inculpatul a fost condamnat deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal, respectiv când hotărârea a fost pronunțată de alt complet decât cel care a luat parte la dezlegarea pe fond a procesului.
Potrivit art. 431 C.pr.pen., în etapa admisibilității în principiu, instanța examinează dacă cererea introdusă privește o hotărâre definitivă, dacă cererea este făcută de o persoană care are calitatea procesuală prevăzută de lege, dacă cererea este motivată și dacă motivul pe care se sprijină este din cele prevăzute de art. 426 C.pr.pen., dacă în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar și dacă a fost introdusă în termenul prevăzut de lege.
Efectuând examenul potrivit art. 431 C.pr.pen., instanța constată că petentul are calitatea procesuală prevăzută de lege, acesta fiind implicat în calitate de inculpat în cauza în care s-a pronunțat decizia penală nr. nr. 923 din data de 24 septembrie 2015 de Curtea de Apel Timișoara, din acest punct de vedere cerințele art. 431 C.pr.pen. fiind îndeplinite.
În ce privește însă obiectul acestei căi de atac, Curtea constată că decizia atacată pe această cale este definitivă, și prin această hotărâre s-a soluționat fondul cauzei, astfel că și din acest punct de vedere sunt îndeplinite cerințele art. 431 C.pr.pen..
În continuare, referitor la condiția privind motivarea cererii și dacă motivul pe care se sprijină este din cele prevăzute de art. 426 C.pr.pen., Curtea constată că aceasta nu este îndeplinită.
Deși cererea de contestație în anulare formulată de petent este motivată, și în drept se invocă dispozițiile art. 426 lit. b și c C.pr.pen., în realitate, motivele menționate în cuprinsul cererii nu sunt dintre cele prev. de art. 426 C.pr.pen.. Criticile formulate de petent privesc fondul cauzei, faptul că atât prima instanță cât și instanța de apel au apreciat eronat probele din dosar și pedeapsa aplicată, nu au reținut culpa comună, iar ca măsură de individualizare a executării pedepsei nu s-a dispus amânarea executării pedepsei, nu se regăsesc printre cazurile prevăzute de art. 426 C.pr.pen..
Pe de altă parte, pentru a se putea reține cazul de contestație în anulare prevăzut la art. 426 lit. b C.pr.pen., legea fixează cerința ca la dosar să fi existat probe cu privire la cauza de încetare a procesului penal, precum și omisiunea instanței de a se pronunța asupra acestei cauze.
Examinând actele și lucrările dosarului nr._, Curtea nu identifică existența vreunei cauze de încetare a procesului penal prevăzut de art. 16 C.pr.pen., astfel că nu se poate reține acest caz de contestație în anulare. De altfel nici nu este invocat de petent în cererea de contestație în anulare existența vreunei cauze de încetare a procesului penal prev. de art. 16 C.pr.pen..
Cu privire la cazul de contestație în anularea prevăzut de art. 426 lit. c C.pr.pen., din actele dosarului rezultă că decizia atacată a fost pronunțată de completul care a luat parte la dezlegarea în fond a procesului și nu de un alt complet.
Conchizând în raport de cele expuse, Curtea constată că, cererea de contestație în anulare formulată de petent nu îndeplinește cerințele prevăzute de art. 427 și art. 431 C.pr.civ., în cuprinsul cererii nefiind indicat vreunul din cazurile de contestație în anulare prev. de art. 426 C.pr.pen., sau vreun motiv sau vreo dovadă în sprijinul căii de atac.
În atare situație cererea de contestație în anulare este inadmisibilă în principiu, și urmează a fi respinsă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art. 431 C.pr.pen., respinge ca inadmisibilă în principiu contestația în anulare formulată de petentul C. V., împotriva deciziei penale nr. 923 din data de 24 septembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 10.12.2015.
Președinte, Judecător,
F. I. D. V.
Grefier,
V. R.
Red.:D.V. 15 Decembrie 2015
Tehnored.V.R./15.12.2015
2ex.
Curtea de Apel Timișoara
Judecător: C. I. M.
G. B.
| ← Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 1270/2015.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 910/2015.... → |
|---|
