Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1285/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1285/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 10-12-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1285/A
Ședința publică din 10 decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. ANI B.
JUDECĂTOR: A. N.
GREFIER: C. U.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de partea responsabilă civilmente U. A. SA împotriva sentinței penale nr. 299/24.09.2015 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosarul nr._ privind pe inculpatul B. R..
La apelul nominal făcut în ședința publică, pentru inculpatul intimat B. R. lipsă, se prezintă avocat din oficiu I. R., pentru partea responsabilă civilmente apelant . se prezintă consilier juridic C. B., pentru părțile civile intimate B. Viduț Z., B. S.,B. M. lipsă, se prezintă avocat C. D. în substituirea avocat D. B., nereprezentate părțile civile intimate S. clinic Județean de Urgență Timișoara – Clinica de Neurochirurie, S. M. de Urgență Caransebeș, S. Oțelu R., nereprezentată partea responsabilă civilmente . Reasigurare SA.
P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara este reprezentat de procuror E. B..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă și cuvântul pentru dezbaterea apelului.
Reprezentantul părții responsabile civilmente ., cj. C. B., solicită admiterea apelului conform motivelor formulate în scris și ca urmare, reducerea cuantumului daunelor morale, în concordanță cu practica judiciară la nivelul Curții de Apel Timișoara, avându-se în vedere totodată și culpa victimei și a celuilalt conducător auto.
Apărătorul părților civile intimate, avocat C. D., solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea hotărârii pronunțată de prima instanță care a procedat în mod corect reținând culpa inculpatului și a soluționat latura civilă, despăgubirile materiale fiind admise în cuantumul dovedit, iar cele morale fiind stabilite corect, raportat la prejudiciul cauzat de infracțiune. Fără cheltuieli de judecată.
Apărătorul din oficiu al inculpatului intimat, avocat I. R.,solicită respingerea apelului formulat.
Procurorul solicită respingerea apelului ca nefondat, în speță partea responsabilă civilmente a fost obligată la despăgubiri civile în limita plafonului legal.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș nr. 3021/P/2013, înregistrat la Judecătoria Caransebeș sub nr._ /9.03.2015 a fost trimis în judecată inculpatul B. R. pentru infracțiunea de ucidere din culpă prev. de art. 192 alin. 1 și 2 Cp cu aplic. art. 5 Cp și s-a dispus clasarea cauzei privind infracțiunea de ucidere din culpă prev. de art. 192 alin. 1 și 2 Cp cu aplic. art. 5 Cp. cu privire la numitul P. I. M..
În actul de sesizare s-a reținut, în fapt că la data de 07.12.2013, în jurul orelor 850, inculpatul B. R. conducând autoturismul Renault cu număr de înmatriculare_ pe DN 68 în localitatea Băuțar, din direcția Caransebeș-Hațeg, în dreptul căminului cultural a executat manevra de întoarcere fără a se asigura dacă pe drumul public circulau alte vehicule, intrând în coliziune cu autoutilitara VW cu număr de înmatriculare_, ce tracta semiremorca Pongratz cu număr_, condusă de numitul P. I. M.. În urma impactului a rezultat vătămarea corporală a unuia din pasagerii autoturismului, respectiv B. D., care a fost transportat la S. Județean Timișoara de unde a fost externat, după care a fost reinternat la S. M. de Urgență Caransebeș unde a decedat în cursul zilei de 13.03.2014.
Prin încheierea de cameră preliminară din 7 mai 2015 în baza art. 346 alin. 2 Cpp s-a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății și citarea părților.
În cauză s-au constituit părți civile S. M. de Urgență Caransebeș, la data de 06.04.2015 cu suma de 859,08 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare, S. C. Județean de Urgență Timișoara la data de 25.05.2015 cu suma de 28,90 lei, B. S. (soție supraviețuitoare) la data de 03.06.2015 cu suma de 300.000 euro sau echivalentul în lei la cursul de schimb valutar la data producerii accidentului reprezentând despăgubiri morale, B. Viduț Z. ( fiu) cu suma de 200.000 euro sau echivalentul în lei la cursul de schimb valutar la data producerii accidentului reprezentând despăgubiri morale, B. M. (fiu) cu suma de 200.000 euro sau echivalentul în lei la cursul de schimb valutar la data producerii accidentului reprezentând despăgubiri morale.
La data de 23.07.2015 părțile civile B. S., B. Viduț Z. și B. M. au depus precizare de constituire de părți civile, în sensul că mai solicită, pentru B. S. prestație lunară de 1200 lei pe o perioadă de 3 ani, ca urmare a lipsei pensiei soțului decedat, pentru B. Viduț Z. 6000 lei reprezentând cheltuieli de înmormântare, 1500 lei cheltuieli medicale, cu cheltuieli de judecată pentru toate cele trei părți civile.
Prin încheierea din 21.07.2015, având în vedere cadrul procesual cu care instanța a fost sesizată, faptul că soluția parchetului cu privire la celălalt participant nu a fost contestată de părțile civile, raportat la disp. art. 28 C.pr.p, părțile pot formula acțiune civilă în răspundere delictuală pe cale separată, distinct de acțiunea civilă alăturată acțiunii penale, a fost respinsă cererea avocatului părților civile pentru introducerea în cauză în calitate de părți responsabile civilmente a numitului P. I. M. și a asigurătorului . Reasigurare. Față de aceleași considerente, de faptul că prin rechizitoriu instanța a fost sesizată cu infr. de ucidere din culpă, numitul P. I. M. neavând calitatea de persoană vătămată, instanța de fond a respins și cererea numitului P. I. M. de introducere în cauză ca parte civilă.
Prin sentința penală nr. 299/24.09.2015 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosarul nr._, în baza art. 178 alin. 1, 2 Cod penal cu aplic. art. 5 NCP, cu aplicarea art. art. 375, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, prin schimbarea încadrării juridice, pentru infr. de ucidere din culpă, a fost condamnat inculpatul B. R. la 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71- 64 lit. a teza a-II-a, lit. b Cod penal.
În baza art. 81, 82 Cod penal, a fost suspendată condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatului și stabilește un termen de încercare de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
S-a atras atenția inculpatului cu privire la disp. art. 83 Cod penal.
În baza art. 25 C.pr.pen. rap. la art. 397 C.pr.pen., art. 49 al. 1 și art. 50 al. 1 din Legea nr. 136/1995, a fost obligată partea responsabilă civilmente . (în limitele contractului de asigurare), la plata următoarelor despăgubiri civile pentru: partea civilă B. S. suma de 30.000 euro daune morale; partea civilă B. Viduț Z. suma de 15.000 euro daune morale și 5175 lei daune materiale; partea civilă B. M. suma de 15.000 euro daune morale; S. M. de Urgență Caransebeș suma de 859,08 lei.
S-a constatat că S. Oțelu R. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Au fost respinse pretențiile civile formulate de S. C. Județean de Urgență Timișoara.
Au fost respinse celelalte pretenții civile formulate de părțile civile B. Sinsta, B. Viduț Z. și B. M..
În baza art. 276 Cod procedură penală, a fost obligată partea responsabilă
civilmente ., la câte 1000 lei fiecare cheltuieli judiciare către părțile civile B. S., B. Viduț Z. și B. M..
În baza art. 274 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la 1000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Caransebeș a reținut ca stare de fapt că la data de 07.12.2013, în jurul orelor 850, inculpatul B. R. a condus autoturismul Renault cu număr de înmatriculare_ pe DN 68 în localitatea Băuțar, din direcția Caransebeș-Hațeg, în dreptul căminului cultural a executat manevra de întoarcere fără a se asigura dacă pe drumul public circulau alte vehicule, intrând în coliziune cu autoutilitara VW cu număr de înmatriculare_, ce tracta semiremorca Pongratz cu număr_, condusă de numitul P. I. M.. În urma impactului a rezultat vătămarea corporală a unuia din pasagerii autoturismului, respectiv B. D., care a fost transportat la S. Județean Timișoara de unde a fost externat, după care a fost reinternat la S. M. de Urgență Caransebeș unde a decedat în cursul zilei de 13.03.2014.
Raportat la disp. art. 375 Cod procedură penală, instanța de fond a constatat că în mod corect prin rechizitoriu s-a reținut în cauză culpa inculpatului în producerea accidentului, cauza accidentului fiind lipsa asigurării la schimbarea direcției de mers către stânga, în sarcina celuilalt conducător auto implicat în accident P. I. M. neputându-se reține vreo culpă, în condițiile în care acesta a inițiat manevra de depășire înaintea autoturismului condus de către inculpat.
S-a reținut că în drept, fapta inculpatului care, în data de 07.12.2013, în jurul orelor 850, a condus autoturismul Renault cu număr de înmatriculare_ pe DN 68 în localitatea Băuțar, din direcția Caransebeș-Hațeg, în dreptul căminului cultural a executat manevra de întoarcere fără a se asigura dacă pe drumul public circulau alte vehicule, intrând în coliziune cu autoutilitara VW cu număr de înmatriculare_, ce tracta semiremorca Pongratz cu număr_, condusă de numitul P. I. M., în urma impactului survenind decesul numitului B. D., pasager în autoturismul inculpatului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art.178 al. 1 și 2 C.pen cu aplic. art. 5 NCP.
Cu privire la latura obiectivă a infracțiunii, prima instanță a reținut că aceasta constă în decesul victimei produs în urma impactului autoturismului condus de inculpat, consecință a neasigurării corespunzătoare a inculpatului la efectuarea manevrei de întoarcere, iar latura subiectivă constă în culpa nerespectării de către inculpat a dispozițiilor legale în materia circulației pe drumurile publice, art. 125 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 care prevede obligativitatea semnalizării și asigurării la întoarcerea vehiculului de pe un sens de mers pe celălalt.
De asemenea, s-a reținut că urmarea imediată a constat în decesul victimei iar legătura de cauzalitate a constat în relația cauză-efect dată de acțiunea inculpatului și rezultatul produs.
În ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile având în vedere disp. art. 5 Cod penal, potrivit cărora „În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă”, dar și dispozițiile Deciziei Curții Costituționale nr. 265/6.05.2014 publicată în MO nr. 372 din 20.05.2014, privind aplicarea globală a legii penale, instanța de fond a constatat că în cauză legea penală mai favorabilă este reprezentată de vechiul Cod penal.
În acest sens, prima instanță s-a raportat la situația concretă a inculpatului, la limitele de pedepse prevăzute, dar și la eventualele obligațiile ce pot fi impuse inculpatului.
La individualizarea pedepsei prima instanță a avut în vedere criteriile generale prev. art. 74 Cod penal, respectiv gradul de pericol social al faptei, împrejurările concrete de săvârșire a acesteia, precum și persoana inculpatului, atitudinea sinceră a acestuia, urmând a da eficiență dispozițiilor art. 375 Cod procedură penală.
Pe cale de consecință, s-a constastat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul că fapta săvârșită de inculpat este prevăzută de legea penală, constituie infracțiune și a fost săvârșită de acesta cu forma de vinovăție prevăzută de lege.
Astfel fiind, considerând că aplicarea unei pedepse de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare este de natură a duce la atingerea scopului pedepsei, instanța de fond, în baza 178 alin. 1, 2 Cod penal cu aplic. art. 5 NCP, prin schimbarea încadrării juridice, pentru infr. de ucidere din culpă, l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare.
Totodată, prima instanță a făcut aplicarea art.71 Cod penal, aplicând inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.(1) lit.a) teza a II a și lit.b) Cod penal, în acord cu Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată în Cauza S. și P. împotriva României. Astfel, în acest context, instanța apreciază că se impune interzicerea numai a drepturilor prevăzute la art.64 lit.a) teza a II a și b) Cod penal față de natura infracțiunii săvârșite de către inculpat.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a modalității de executare a pedepsei aplicate, având în vedere întrunirea cumulativă a condițiilor legale pentru aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute de art. 81 Cod penal, și anume cuantumul pedepsei aplicate, lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, precum și aprecierea instanței că scopul educativ al pedepsei respectiv, reintegrarea în societate, poate fi atins și fără executarea pedepsei în regim de detenție, prima instanță a suspendat executarea pedepsei pe o durată de 3 ani și 6 (șase) luni, ce constituie termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 C.pen, acest termen fiind apreciat de instanță ca fiind de natură să asigure îndreptarea inculpatului.
În ceea ce privește condiția prevăzută la lit.b) alin.1 al art.81 Cod penal, și anume lipsa unei condamnări anterioare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, instanța de fond a reținut, conform fișei de cazier judiciar a inculpatului, că inculpatul nu este înscris în cazierul judiciar sau în alte evidențe.
Aprecierea instanței de fond că „scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia” conform disp. prev. la lit.c) alin.1 al art.81 Cod penal, s-a întemeiat pe considerente privind împrejurările și modul de comitere a infracțiunilor, precum și pe circumstanțele personale ale inculpatului și a reținut cu privire la persoana inculpatului atitudinea sa sinceră și cooperantă și lipsa antecedentelor penale.
În raport de probele administrate în cauză, prima instanță a reținut că sunt îndeplinite condițiile art. 1357 Cod Civil, între fapta inculpatului și prejudiciul cauzat părților civile existând legătură de cauzalitate și prin urmare, a dispus repararea prejudiciului.
La stabilirea cuantumului daunelor materiale ce au fost acordate părților civile, prima instanță a avut în vedere declarațiile martorilor audiați în cauză, precum și înscrisurile depuse la filele 50-52 vol. II. Astfel au fost apreciate ca dovedite daune materiale în cuantum de 5175 lei pentru partea civilă B. Viduț Z., reprezentând cheltuielile efectuate cu înmormântarea tatălui său.
De asemenea, prima instanță a avut în vedere că prejudiciul moral cauzat părților civile este indiscutabil, având în vedere suferința cauzată acestora de decesul soțului, respectiv tatălui lor. S-a reținut că în mod neechivoc, decesul acestuia a determinat suferințe psihice și fizice ce se circumscriu noțiunii de prejudiciu moral patrimonial, astfel încât, fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, se justifică pe deplin acordarea unor despăgubiri morale, în compensarea acestor traume sufletești.
La stabilirea cuantumului acestor despăgubiri, prima instanță a avut în vedere că deși cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, daunele morale se stabilesc prin apreciere, ca urmare a aplicării criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cei în cauză, în plan fizic, psihic si afectiv, importanța valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării. Astfel, s-a apreciat că acordarea unor daune morale în cuantum de 30.000 euro daune morale pentru partea civilă B. S. în calitate de soție supraviețuitoare; câte 15.000 euro daune morale pentru fiecare din fiii defunctului părțile civile B. Viduț Z. și B. M. sunt de natură a duce la restabilirea dreptului subiectiv lezat.
Prima instanță a respins ca nedovedite celelalte daune materiale solicitate de părțile civile la dosar nedepunându-se înscrisuri cu privire la cheltuielile medicale solicitate și nefăcându-se dovada faptului că defunctul, respectiv soția acestuia, beneficiau de pensie din sistemul public de pensii sau realizau alte venituri.
Analizând răspunderea asigurătorului ., s-a constatat că la data producerii accidentului, autoturismul condus de inculpat, Renault cu număr de înmatriculare_ era asigurat inculpatul având calitatea de asigurat, conform poliței de asigurare ./12/S5/KX nr._, cu valabilitatea 15.07._14, emisă în data de 15.07.2013, încheiată cu asigurătorul . .
Astfel, s-a reținut că potrivit art. 86 Cod procedură penală „Persoana care, potrivit legii civile, are obligația legală sau convențională de a repara în întregime sau în parte, singură sau în solidar, prejudiciul cauzat prin infracțiune și care este chemată să răspundă în proces este parte în procesul penal și se numește parte responsabilă civilmente”.
S-a mai reținut că răspunderea civilă a societății de asigurare (parte responsabilă civilmente în conformitate cu legislația procesual penală) este grefată pe contractul de asigurare (polița RCA) și pe dispozițiile legii nr. 136/1995 republicată, cu modificările și completările ulterioare, (în special art. 49, 50, 54) și presupune implicarea directă a societății de asigurare în dezdăunarea persoanei fizice sau juridice păgubite, sub condiția valabilității poliței și în limita plafonului stabilit pentru acest tip de despăgubire. Prin urmare asiguratorul răspunde direct față de persoana prejudiciată și, totodată, răspunde singur (și nu în solidar) față de aceasta, însă în limita plafonului legal.
În consecință, raportat la constituirile de parte civilă depuse la dosar, înscrisurile anexate acestora, în baza art. 25 C.pr.pen. rap. la art. 397 C.pr.pen., art. 49 al. 1 și art. 50 al. 1 din Legea nr. 136/1995, prima instanță a obligat partea responsabilă civilmente . (în limitele contractului de asigurare), la plata următoarelor despăgubiri civile pentru: partea civilă B. S. suma de 30.000 euro daune morale; partea civilă B. Viduț Z. suma de 15.000 euro daune morale și 5175 lei daune materiale; partea civilă B. M. suma de 15.000 euro daune morale; S. M. de Urgență Caransebeș suma de 859,08 lei.
De asemenea, s-a constatat că S. Oțelu R. nu s-a constituit parte civilă în cauză, iar pretențiile formulate de S. C. Județean de Urgență Timișoara prin cererea de constituire parte civilă depusă la fila 52 vol. I privește îngrijirile medicale acordate părții civile B. S. și nu defunctului B. D. pentru a cărui ucidere din culpă a fost trimis în judecată inculpatul, astfel că acestea au fost respinse ca inadmisibile.
Împotriva sentinței penale nr.299 din 24.09.2015 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosarul nr._ a declarat apel, în termenul legal, partea responsabilă civilmente U. A. SA, apel înregistrat la Curtea de Apel Timișoara la data de 26.10.2015.
Prin memoriul depus de E. R. Asigurare Reasigurare SA București se solicită a se constata lipsa calității de parte responsabilă civilmente a acestei societăți cu consecința respingerii pretențiilor civile formulate împotriva sa.
Analizând apelul declarat în cauză prin prisma motivelor de apel invocate de părți și din oficiu conform art. 417 alin. 2 C.p.p., instanța constată că hotărârea penală atacată este legală și temeinică, în deplină concordanță cu ansamblul probator administrat în cauză.
În prealabil, instanța constată că datorită limitelor efectului devolutiv al apelului reglementat de art. 417 alin. 1 C.p.p. este abilitată să analizeze hotărârea Judecătoriei Caransebeș numai sub aspectul modului de soluționare a laturii civile a cauzei cu referire strict la cuantumul daunelor morale, acesta fiind singurul motiv al criticii aduse, prin concluziile orale, hotărârii instanței de fond. De asemenea, se va constata și împrejurarea că prin sentința penală apelată a fost obligată partea responsabil civilmente U. A. SA a cărei calitate procesuală a fost stabilită în cauză, nefiind dispusă obligarea E. R. Asigurare Reasigurare SA București la plata vreunor despăgubiri.
S-au constituit părți civile soția victimei, B. S. și fiii acestuia B. Viduț și B. M., instanța de fond acordând cu titlu de daune morale suma de 30.000 euro soției și câte 15.000 euro fiecărui copil. Prin cererea de constituire de parte civilă - fila 35 volum 2 dosar fond -, părțile civile au solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 300.000 euro soția și câte 200.000 euro fiecare cu titlu de daune morale pricinuite de suferința pierderii tatălui, respectiv soțului.
Referitor la cuantumul daunelor morale, se constată că acestea au fost corect evaluate în raport de suferințele fizice și traumele psihice suportate de cele două părți civile. Trebuie reținut că nu orice daună se concretizează prin stări de fapt, ci se menține la nivelul trăirilor psihice. Tulburarea, prin fapta care creează suferințe de ordin psihic, dăunează climatului moral sănătos, de care are dreptul să beneficieze orice persoană, "creează o stare de neliniște, de zbucium interior, de zdruncinare a mersului calm și pașnic al vieții sufletești, deci o daună". Evaluarea daunelor morale, chiar atunci când existența lor este evidentă, de regulă nu se poate face prin folosirea unor criterii obiective, ci doar pe baza unei aprecieri subiective, în care rolul hotărâtor îl au posibilitățile de orientare a judecătorilor în cunoașterea sufletului uman și a reacțiilor sale. De aceea, referitor la daunele morale, s-a arătat că nu se poate pune problema evaluării lor precise în bani, în adevăratul sens al cuvântului, dar această împrejurare nu îl poate împiedica, prin ea însăși, pe judecător ca, prin apreciere, să stabilească nivelul despăgubirilor, care, în circumstanțele unui caz dat, ar putea constitui o reparație suficientă. În speță, suma de 30.000 euro stabilită pentru soție, respectiv câte 15.000 euro pentru fiecare copil, cu titlu de echivalent al prejudiciului suferit de soție și fiică pentru decesul soțului, respectiv tatălui se situează într-un cuantum rezonabil și se află în raport de cauzalitate directă cu fapta inculpatului. Este în afara oricărei îndoieli că soția și fiii au suferit vătămări psihice urmare a decesului unui părinte respectiv al soțului în condiții din cele mai nefericite, ca victimă a unui accident de circulație în care nu i se poate reproșa încălcarea unei reguli de circulație. Pe de altă parte nu există nicio sumă de bani care să poată compensa lipsa unui părinte și a soțului de care partea civilă B. S. este legată printr-o căsătorie îndelungată și cele trei părți civile vor resimți lipsa acestuia din viața lor iar instanța, la cuantificarea cuantumului daunelor morale trebuie să se alinieze practicii judecătorești în cauze similare și să stabilească anumite criterii subiective care să poată fi aplicabile spețelor similare. În speță, suferințele părților vătămate sunt deosebite în condițiile în care în urma accidentului produs din culpa inculpatului a avut loc decesul tatălui, respective soțului, sprijinul familiei și implicat în activitățile curente ale acesteia în condițiile în care între cei patru erau relații de afecțiune, încredere și sprijin reciproc, ceea ce face ca nicio sumă de bani să nu poată compensa o asemenea pierdere. Cu toate acestea, instanța este obligată să se raporteze la jurisprudența în materie, la nivelul salariului mediu pe economie, la nivelul de trai al colectivității, astfel încât să stabilească cu titlu de daune morale o sumă care să păstreze un grad de rezonabilitate, să nu constituie o îmbogățire fără just temei. Față de toate aceste aspecte, instanța de apel apreciază că se impune menținerea cuantumului daunelor acordate de instanța de fond și care îndeplinesc criteriile mai sus menționate.
Față de considerentele anterior expuse, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. va fi respins ca nefondat apelul declarat de partea responsabilă civilmente U. A. SA împotriva sentinței penale nr. 299/24.09.2015 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. va fi obligată partea responsabilă civilmente apelantă la plata sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare către stat în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondat apelul declarat de partea responsabilă civilmente U. A. SA împotriva sentinței penale nr. 299/24.09.2015 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă partea responsabilă civilmente apelantă la plata sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare către stat în apel.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T. a sumei de 260 lei, onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 10.12.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
L. ANI B. A. N.
Grefier,
C. U.
Red.- A.N.-11.12.2015.
Tehnored- .C.U.- 14.12.2015
Prima inst.: jud.N. L. – Judecătoria Caransebeș
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 1294/2015. Curtea... | Luarea de mită. Art.289 NCP. Decizia nr. 1295/2015. Curtea de... → |
|---|
