Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 631/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 631/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 11-06-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 631/A
Ședința publică din 11 iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. ANI B.
JUDECĂTOR: A. N.
GREFIER: C. U.
Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de partea civilă D. D. M. și partea responsabilă civilmente . împotriva sentinței penale nr. 582/19.03.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsește inculpatul intimat M. G., pentru partea civilă apelantă D. D. M. lipsă se prezintă avocaz A. T., pentru partea responsabilă civilmente apelant . se prezintă avocat I. P., reprezentat asiguratorul . VIENNA INSURANCE de cj G., reprezentat asiguratorul . de cj M. M..
P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara este reprezentat de procuror M. V..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, apărătorul părții civile apelante, avocat A. T., depune la dosar un set de acte din care rezultă că partea civilă a avut un contract de credit, fotografii și copii de pe certificatul de naștere al copilului părții civile, precum și adeverințe de la locul de muncă.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă și cuvântul pentru dezbaterea apelului.
Apărătorul părții civile apelante, avocat T. A., solicită admiterea apelului, arătând că reținerea culpei de 33% a părții civile s-a reflectat și în latura penală, deși în rechizitoriu s-a considerat că culpa aparține doar inculpatului, în urma expertizei efectuate în faza de judecată neputându-se stabili că partea civilă ar fi depășit limita legală de viteză. Prin urmare, consideră că în speță există culpa determinată a inculpatului și prin urmare, solicită înlăturarea culpei părții civile, iar în subsidiar reducerea substanțială a acesteia.
Sub aspectul laturii civile se arată că urmare accidentului, partea civilă a fost în imposibilitate de a-și desfășura viața de familie în mod normal, depunându-se însă și acte din care rezultă că acesta, anterior accidentului, a fost angrenat în viața socială, prin evenimentul ocazionat producându-se atât un prejudiciu material, cât și unul estetic. Cu privire la prejudiciul material, deși prima instanță a arătat că nu s-a descris în amănunțime în ce au constat alimentele, ar fi trebuit să se aibă în vedere aspectul fizic, respectiv fața diformă a părții civile, coroborat cu hrana corespunzătoare afecțiunilor dobândite în urma accidentului, dar și a durerilor fizice și a suferințelor psihice. Se mai arată că partea civilă are o infirmitate permanentă, la acest moment nu și-a înlăturat dificultățile de masticație, lucru ce poate fi corectat doar la o clinică în străinătate. Prin urmare, solicită admiterea apelului și ca o consecință, admiterea despăgubirilor materiale și a daunelor morale așa cum au fost solicitate.
Apărătorul părții responsabile civilmente apelante, avocat P. I., solicită respingerea apelului formulat de partea civilă, considerând că hotărârea primei instanțe este corectă în raport cu practica judiciară. Totodată se arată că în mod corect prima instanță a constatat culpa comună, neexistând vreo scuză că partea civilă nu a observa camionul, acesta fiind semnalizat corespunzător, iar partea civilă însăși, recunoscând faptul că singurul lucru perceput a fost o bandă reflectorizantă vizibilă. Prin urmare, arată că dacă partea civilă ar fi circulat prudent, preventiv, accidentul ar fi putut fi evitat, cu atât mai mult cu cât există suspiciuni cu privire la viteza cu care circula această parte. Cu privire la actul adițional privind acordarea comisionului, se arată că nu există o dată certă, actul fiind ulterior producerii accidentului, iar comisionul de succes se realizează în situația înregistrării unei sume enorme cu privire la un singur client, prin urmare, actul este lipsit de eficiență juridică.
Apărătorul părții civile apelante, avocat T. A., solicită respingerea apelului formulat de partea responsabilă civilmente.
Reprezentantul asiguratorului . VIENNA INSURANCE solicită respingerea apelului formulat de partea civilă, depunând în acest sens jurisprudență și solicită a se constata că asemenea despăgubiri se acordă în cazul accidentelor a căror urmare o constituie peste 100 zile de îngrijiri medicale. Totodată solicită admiterea apelului formulat de partea responsabilă civilmente.
Apărătorul asiguratorului ., cj M. M., solicită respingerea apelului formulat de partea civilă, iar cu privire la apelul formulat de partea responsabilă civilmente lasă la aprecierea instanței.
Procurorul solicită respingerea apelurilor formulate în cauză, arătând că în ceea ce privește apelul formulat de partea civilă, în raport cu culpa reținută pedeapsa a fost corect individualizată iar despăgubirile materiale și morale corespunzătoare cu prejudiciul creat părții civile.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr._/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, înregistrat pe rolul Judecătoriei Timișoarala data de 24.09.2013 sub nr._, s-a dispus trimiterea î judecată a inculpatului M. G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 1, 2 CP din 1968.
În fapt s-au reținut că la data de 17.10.2011, în jurul orei 0600 inculpatul M. G. conducea ansamblul de vehicule format din autotractorul marca Iveco cu nr. de înmatriculare_ și semiremorca marca Cometto cu nr. de înmatriculare_ pe drumul comunal ce face legătura dintre loc. C. și DN69. În momentul în care a ajuns la intersecția cu DN 69 a efectuat manevra de viraj dreapta pentru a pătrunde pe ND 69 fără a se asigura în mod corespunzător, ocupând ambele benzi de circulație cu semiremorca și întrând în coliziune cu autoturismului marca Seat cu nr. de înmatriculare_ condus de partea vătămată D. D. M. care circula pe DN69 având direcția de deplasare Timișoara - A.. În urma accidentului partea vătămată D. D. M., conducătorul autoturismului marca Seat a suferit o vătămare care a necesitat pentru vindecare un număr de 65 de zile de îngrijiri medicale.
Prin sentința penală nr. 582/19.03.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, în baza art. 184 alin. 2 și alin. 4 CP din 1968, cu aplicarea art. 5 CP, a fost condamnat inculpatul M. G., la pedeapsa de- 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
A fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) CP din 1968 pe durata și în condițiile art. 71 alin. 2 CP din 1968 cu aplicarea art. 5 CP.
În baza art. 81 din CP din 1968 cu aplicarea art. 5 CP, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În baza art. 82 din CP din 1968 cu aplicarea art. 5 CP, s-a stabilit în sarcina inculpatului un termen de încercare cu durata de 3 ani, calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În temeiul art. 71 alin. 5 CP din 1968, a fost suspendată executarea pedepselor accesorii, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În temeiul art. 404 CPP, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 din CP din 1968, în sensul că, săvârșirea în termenul de încercare a unei infracțiuni intenționate, are drept urmare revocarea suspendării condiționate, cu consecința executării în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa pentru infracțiunea ulterioară.
În temeiul art. 51 alin. 1 și 2 din Ordinul C.S.A. nr. 5/2010, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a părții responsabile civilmente . Reasigurare SA, cu sediul în București, P-ța Charles de Gaulle, nr. 15, sector 1.
În baza art.19, art.25, art. 86 și art.397 alin.1 CPP, raportat la art. 1357 și următoarele din Codul civil, a fost admisă in parte acțiunea civilă formulată de partea civilă D. M. D. și în temeiul art. 397 alin.1, art. 86 CPP, raportat la art. 49 alin.1 și art.50 alin.1 din Legea nr.136/1995 a fost obligată partea responsabilă civilmente . Vienna Insurance Group SA, în limitele contractului de asigurare, la plata către partea civilă a sumei de 2400 de lei și 7350 euro, echivalent în lei la data plății, cu titlu de daune materiale, precum și a sumei de 20.000 euro reprezentând daune morale, echivalent în lei la data plății. Respinge, în rest, cererea.
În baza art.19, art.25, art.86 și art.397 alin.1 CPP, raportat la art. 1357 și urm. cod civil a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. Municipal de Urgență Timișoara, și în temeiul art. 397 alin.1, art. 86 CPP raportat la art.50 alin.1, art.55 alin.1 din Legea nr.136/1995, cu referire la art. 313 alin.1 din Legea 95/2006 a fost obligată partea responsabilă civilmente . Vienna Insurance Group SA la plata către această parte civilă a sumei de 3162,80 lei.
În baza art. 276 alin.1 și alin. 2 CPP raportat la art. 26 alin.1 lit. d) din Ordinul C.S.A. nr. 5/2010 a fost obligată partea responsabilă civilmente . Vienna Insurance Group SA la plata sumei de 1000 lei reprezentând onorariu apărător ales, către partea civilă D. D. M..
În baza art. 4 și 7 alin. 1 din Legea 76/2008, s-a dispus prelevarea, de la inculpatul M. G., de probe biologice, în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, cu îndeplinirea obligației de informare prevăzută de art. 5 alin. 5 al Legii nr. 76/2008.
În temeiul art.274 alin.1 CPP a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Timișoara a reținut că la data de 17.10.2011, în jurul orei 0600 inculpatul M. G. conducea ansamblul de vehicule format din autotractorul marca Iveco cu nr. de înmatriculare_ și semiremorca marca Cometto cu nr. de înmatriculare_ pe drumul comunal ce face legătura dintre loc. C. și DN69. În momentul în care a ajuns la intersecția cu DN 69 a efectuat manevra de viraj dreapta pentru a pătrunde pe ND 69 fără a se asigura în mod corespunzător, ocupând ambele benzi de circulație cu semiremorca și întrând în coliziune cu autoturismului marca Seat cu nr. de înmatriculare_ condus de partea vătămată D. D. M. care circula pe DN69 având direcția de deplasare Timișoara - A.. S-a mai reținut că în urma accidentului partea vătămată D. D. M., conducătorul autoturismului marca Seat a suferit o vătămare care a necesitat pentru vindecare un număr de 70 de zile de îngrijiri medicale, că partea vătămată prezintă infirmitate fizică prin afectarea funcției masticatorii, prin pierderea prematură a unităților dentare, prin anestezia labială inferioară bilaterală permanentă. De asemenea, s-a reținut că partea vătămată prezintă asimetrie facială prin ptoza labială inferioară dreapta.
Prima instanță a reținut că inculpatului M. G. și părții vătămate D. D. M., conducătorii auto implicați în eveniment, li s-au recoltat probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, rezultatul fiind negativ.
Din Certificatul medico-legal nr. 1589/31.10.2011 emis de I.M.L. și raport de constatare medico – legală nr. 2699/31.10.2011 s-a constatat pe baza actelor medicale și a examinării fizice că la data examinării partea vătămată prezenta leziuni traumatice ce pot data din 17.10.2011, pot fi rezultatul lovirii cu sau de corpuri dure și că leziunile necesită pentru vindecare un număr de 55 zile de îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor în condițiile în care nu survin complicații.
Din Raportul de expertiza medico–legală nr. 2867/06.01.2012 emis de I.M.L. Timișoara s-a reținut că s-a constatat pe baza actelor medicale și a examinării fizice că la data examinării partea vătămată D. D. M. prezenta numeroase leziuni traumatice ca urmare a traumatismului suferit la data de 17.10.2011 și că leziunile necesită pentru vindecare un număr de 65 de zile de îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor în condițiile în care nu survin complicații.
Din concluziile expertizei medico-legale finalizate prin raportul de primă expertiză medico-legală cu examinarea persoanei nr. 378/21.03.2014, prima instanță a reținut că partea vătămată D. D. M. a suferit leziuni traumatice care au necesitat 70 de zile de îngrijiri medicale dacă nu survin complicații. De asemenea, s-a stabilit că partea vătămată prezintă sechele posttraumatice și infirmitate fizică prin afectarea funcției masticatorii prin pierderea unităților dentare și prin anestezia labială inferioară. În finalul concluziilor se arată că se poate vorbi despre un prejudiciu estetic prin asimetria facială, dar nu se impune intervenția chirurgicală de corecție.
Urmare a concluziilor expertizei, a fost dispusă efectuarea unui supliment de expertiză medico-legală (data redactării:08.05.2014) din care prima instanță a reținut că partea vătămată prezintă infirmitate fizică prin afectarea funcției masticatorii, prin pierderea prematură a unităților dentare, prin anestezia labială inferioară bilaterală permanentă. De asemenea, partea vătămată prezintă asimetrie facială prin ptoza labială inferioară dreapta .
S-a constatat că fiind audiat în faza de urmărire penală, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei în modalitatea reținută mai sus însă a mai arătat că s-a asigurat înainte de a efectua manevra de virare dreapta. A efectuat manevra de virare încadrându-se pe banda a II-a a sensului de deplasare iar în momentul în care se afla cu autotractorul pe banda a II-a a sensului, într-o poziție oarecum paralelă cu axul drumului, a auzit un zgomot puternic ce provenea de la semiremorcă iar în momentul următor a văzut în oglinda lateral dreapta față că un autoturism intrase pe sub remorcă după care și-a continuat deplasarea pe o distanță de aproximativ 200 de m. A parcat imediat pe dreapta în afara părții carosabile și s-a îndreptat către autoturism pentru a acorda primul ajutor și deoarece conducătorul autoturismului era rănit, a sunat la 112.
Totodată s-a reținut că audiat fiind și în faza cercetării judecătorești, inculpatul a arătat că își menține declarațiile date în faza de urmărire penală, reiterând faptul că a efectuat manevra de virare la dreapta, aproximativ în 30 de secunde, după ce în prealabil s-a asigurat, ocupând ambele benzi ale drumului, aceasta fiind de altfel singura posibilitate ca urmare a gabaritului tractorului cu remorcă și configurația șoselei. De asemenea, în declarația dată, inculpatul a arătat că la momentul efectuării virajului dinspre A. veneau autoturisme și că, în opinia sa, impactul autoturismului cu autotrenul a avut loc și ca urmare a faptului că partea vătămată circula cu o viteză peste limita legală, acest lucru împiedicând partea vătămată să observe girofarele amplasate pe tractor și pe semiremorcă care se aflau în funcțiune la acel moment .
Din declarația martorului propus prin rechizitoriu și încuviințat, B. M. C., prima instanță a reținut că în octombrie 2011, în jurul orei 06.00 în timp ce se deplasa dinspre Timișoara înspre A., a observat în fața sa la o distanță de 200 m o mașină iar apoi, după ce a oprit, a observat un ansamblu cap tractor cu semiremorcă care încercase să vireze spre A. ocupând ambele benzi ale sensului de deplasare, capul tractor fiind ieșit putin și pe contrasens. De asemenea martorul a arătat că la un moment dat a sesizat o sclipire, ulterior realizând că respectiva sclipire se produsese în urma desprinderii tavanului autoturismului pe care îl zărise printre puntea față și puntea spate a remorcii capului tractor. Martorul a confirmat existența unui girofar funcțional pe capul tractor, girofar pe care însă nu l-a observat din mașina pe care o conducea, cum nu a observat ca pe remorca capului tractor să existe benzi reflectorizante.
Din declarația martorului asistent propus prin rechizitoriu și încuviințat M. D. Ralph, prima instanță a reținut faptul că a ajuns la locul producerii accidentului la 10 minute după consumarea evenimentului, autoturismul marca SEAT aflându-se în șanțul drumului cu partea vătămată aflată în autoturism. De asemenea, martorul asistent a precizat că atât pe partea laterală a remorcii, pe toată lungimea acesteia, cât și pe capul tractor, se afla amplasată bandă reflectorizantă de culoare albă, curată, dar și două girofaruri aflate în funcțiune, atât pe remorcă cât și pe capul tractor.
S-a mai reținut ă martorul propus prin rechizitoriu și încuviințat de instanță P. F. E., în declarația dată în fața instanței a făcut vorbire despre faptul că se afla în spatele ansamblului cap tractor condus de inculpat, la aproximativ 5-10 m, iar, la momentul în care capul tractor era pe banda a doua a sensului de mers spre A., a observat că o mașină mică, posibil marca Matiz de culoare albă, s-a oprit pe același sens de mers, chiar în fața remorcii, după care, a văzut o altă mașină mică care, fără să frâneze, s-a lovit de remorcă, după care aceasta a trecut pe sub remorcă, a rulat încă 200-250 m după care s—a oprit în șanțul de pe marginea drumului. De asemenea martorul a arătat că ansamblul cap tractor și remorca aveau girofar în stare de funcționare dar și benzi albe reflectorizante amplasate pe întreg ansamblul, benzi vizibile care reflectau lumina. Instanța nu va reține din declarația martorului partea referitoare la existența unui autoturism Matiz de culoare albă care s-ar fi oprit pentru a face loc trecerii autotrenului condus de inculpatul M. G.. Prima instanță a reținut că existența acestui autoturism nu este confirmată de nici una dintre probele administrate în cauză. Nici procesul-verbal de cercetare la fața locului, nici martorul B. M. C. nu fac vorbire despre existența vreunei alte mașini staționate pe DN 6 la momentul producerii accidentului. Relevant este și faptul că în declarația dată în faza de urmărire penală, martorul P. F. E. nu a menționat nici el autoturismul Matiz care ar fi staționat pe DN 6. Considerând că nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă din dosar, instanța de fond a înlăturat partea din declarația martorului P. F. E. dată în fața instanței care se referă la autoturismul marca Matiz de culoare albă staționat pe DN 6 la locul impactului.
Din raportul de expertiză Tehnico Judiciară Auto efectuat în faza de urmărire penală prima instanță a reținut că s-a stabilit că starea de pericol a fost creată în momentul în care inculpatul M. G. a început manevra de virare spre dreapta, pătrunzând pe DN 69 și datorită gabaritului ansamblului condus a ocupat ambele benzi de circulație. În momentul în care autotractorul se afla pe banda a II-a de circulație, iar semiremorca avea o poziție oblică față de axul drumului, se apropia autoturismul marca Seat condus de partea vătămată. Starea conflictuală se produce în momentul în care autoturismul marca Seat ajunge în dreptul semiremorcii, chiar între axele față și spate ale acesteia și trece pe sub remorcă.
S-a mai reținut că prin raportul de expertiză s-a stabilit că accidentul putea fi evitat numai de inculpatul M. G., conducătorul autotrenului, numai dacă nu ar fi început manevra de virare la dreapta până în momentul în care era sigur că pe DN 69 nu circulau autovehicule la mică distanță. Accidentul nu putea fi evitat de numitul D. D. M., deoarece acesta nu a avut nici timpul și nici spațiul necesar pentru a evita impactul. Totodată, s-a reținut că prin același raport de expertiză s-a mai stabilit că inculpatul a încălcat prevederile art. 35 alin. 1 din OUG 195/2002, republicată - „Participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice ori private”; art. 54 alin. 1 din OUG 195/2002, republicată - „Conducătorul de vehicul care execută o manevră de schimbare a direcției de mers, de ieșire dintr-un rând de vehicule staționate sau de intrare într-un asemenea rând, de trecere pe o altă bandă de circulație sau de virare spre dreapta ori spre stânga sau care urmează să efectueze o întoarcere ori să meargă cu spatele este obligat să semnalizeze din timp și să se asigure că o poate face fără să perturbe circulația sau să pună în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic” și art. 173 lit. b) din OUG 195/2002, republicată - „Este interzisă circulația autovehiculelor cu mase și/sau gabarite depășite când vizibilitatea este redusă”.
Cu privire la partea vătămată prima instanță a reținut că s-a stabilit că a încălcat dispoziția legală prevăzută de art. 48 din OUG 195/2002, republicată - „Conducătorul de vehicul este obligat să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță”.
Din raportul de expertiză criminalistică nr. 159/10.12.2014 întocmit de Laboratorul Județean de Expertize Criminalistice Timișoara, prima instanță a constatat că în concluzii s-au stabilit că: dinamica accidentului s-a produs în modalitatea reținută și prin actul de sesizare al instanței; nu se pot stabili, pe baza unui calcul analitic pertinent, vitezele inițiale de deplasare a autovehiculelor; pentru o accelerație a autovehiculului de 0,75 m/s2, durata manevrei efectuată de către numitul M. G. din momentul pornirii de pe loc a autotractorului marca IVECO și până la momentul impactului a fost de 8,8 secunde; nu se poate stabili, pe baza unei expertize criminalistice, distanța de vizibilitate a inculpatului sau a părții vătămate, respectiv distanța de la care partea vătămată putea sesiza prezența autotractorului cu semiremorcă pe carosabil.
S-a mai rținut că în raportul de expertiză criminalistică s-a concluzionat că întrucât în condițiile reținute nu există suficiente elemente în vederea efectuării unei analize pertinente a posibilităților de evitare a producerii accidentului de către numitul D. M. D., se apreciază doar că acesta ar fi putut preveni producerea evenimentului rutier prin corelarea permanentă a vitezei de deplasare cu distanța de vizibilitate frontală de care a dispus în orice moment, respectiv reducerea vitezei de deplasare a autoturismului la o valoare care să-i permită să oprească în interiorul spațiului de vizibilitate frontal disponibil în orice moment. De asemenea, în concluziile raportului s-a reținut fără echivoc faptul că inculpatul M. G. ar fi putut preveni evenimentul rutier dacă, înainte de a pătrunde în intersecție, ar fi acordat prioritate de trecere autovehiculului marca SEAT condus de partea vătămată, care se deplasa pe drumul prioritar.
Cu privire la legea penală aplicabilă prima instanță a reținut că la data săvârșirii faptelor (17.10.2011) acestea reprezentau infracțiunea prevăzută de art. 184 alin. 2, 4 CP din 1968. În cursul judecării cauzei, la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare CP din 2009, potrivit cu care fapta săvârșită de inculpat este prevăzută și pedepsită de art. 196 alin. 2 și 3 CP, cu raportare la art. 194 alin. 1 CP. Legea veche prevedea ca sancțiune pentru săvârșirea infracțiunii pedeapsa cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani. Legea nouă (art. 196 alin. 3 CP din 2009) prevede ca sancțiune pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani. Având în vedere că instanța de fond nu a considerat suficientă aplicarea unei pedepse cu amenda în prezenta cauză, raportarea la legea penală mai favorabilă în concret s-a făcut prin luarea în considerare a modalităților de individualizare judiciară a executării pedepsei. Din compararea dispozițiilor art. 81 și urm. CP din 1968 s-a reținut că instituția suspendării condiționate a executării pedepsei este mai favorabilă decât instituțiile prevăzute de dispozițiile art. 83 și urm. CP din 2009, respectiv, art. 91 și urm. CP din 2009, raportat la faptul că instituția suspendării condiționate a executării pedepsei, spre deosebire de cele două instituții menționate din noul Cod penal, nu presupune îndeplinirea de către condamnat a unor măsuri de supraveghere. În consecință, instanța de fond a judecat prezenta cauză prin raportare la dispozițiile legii penale în vigoare la data săvârșirii infracțiunii, Codul penal din 2009.
S-a constatat că în drept, fapta inculpatului M. G. care la data de 17.10.2011, în jurul orei 0600 în timp ce conducea ansamblul de vehicule format din autotractorul marca Iveco cu nr. de înmatriculare_ și semiremorca cu nr. de înmatriculare_ pe drumul comunal ce face legătura dintre loc. C. și DN69 în momentul în care a ajuns la intersecția cu DN 69 a efectuat manevra de viraj dreapta pentru a pătrunde pe ND 69 fără a se asigura în mod corespunzător, ocupând ambele benzi de circulație cu semiremorca și întrând în coliziune cu autoturismului marca Seat cu nr. de înmatriculare_ condus de partea vătămată D. D. M. cauzând părții vătămate o vătămare care a necesitat pentru vindecare un număr de 70 de zile de îngrijiri medicale și a produs părții vătămate infirmitate fizică întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. 2 și 4 CP din 1968.
Cu privire la latura obiectivă s-a reținut că elementul material al infracțiunii a constat în efectuarea de către inculpatul M. G., în data de 17.10.2011, în jurul orei 6,00, la intersecția dintre drumul comunal ce face legătura dintre localitatea C. și DN 69 și DN 69 a manevrei de virare la dreapta, fără a se asigura în mod corespunzător, ocupând ambele benzi de circulație cu semiremorca autotrenului marca Iveco pe care îl conducea, iar urmarea imediată a fost reprezentată de vătămarea produsă părții vătămate D. D. M. care a necesitat spre vindecare un număr de 70 de zile de îngrijiri medicale. Totodată, partea vătămată D. D. M. a suferit o infirmitate fizică ce constă în afectarea funcției masticatorii, prin pierderea prematură a unităților dentare și prin anestezia labială inferioară bilaterală permanentă.
Privitor la legătura de cauzalitate, prima instanță a apreciat că din ansamblul probator aflat la dosarul cauzei reiese că în antecedența cauzală a faptei au existat două acțiuni culpabile: prima, cea mai relevantă raportat la concluziile expertizei tehnice auto și a expertizei criminalistice, a fost reprezentată de acțiunea inculpatului de efectuate a unui viraj de pe un drum secundar pe un drum principal, fără a se asigura în mod corespunzător. A doua acțiune culpabilă a fost reprezentată de modalitatea în care partea vătămată, D. D. M., a condus autoturismul marca Seat. Potrivit raportului de expertiză criminalistică nr. 159/10.12.2014 la punctul 5.2. „Stabilirea priorităților de prevenire” se menționează că partea vătămată nu a respectat obligația conducătorilor de vehicule de a adapta viteza de deplasare a vehiculului la condițiile de drum astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță, prin aceasta înțelegându-se inclusiv frânarea și oprirea în situația apariției unui obstacol. De altfel, s-a reținut că acestea erau și constatările făcute de expertul tehnic care, în suplimentul la raportul de expertiză tehnică judiciară auto menționa că suita de indicatoare rutiere anterioare locului impactului și vizibilitatea de la data producerii accidentului necesitau o conduită în trafic care să permită efectuarea oricăror manevre în condiții de siguranță. Astfel, instanța de fond a reținut în antecedența cauzală a faptei atât acțiunea inculpatului, cât și acțiunea părții vătămate, prevalență având acțiunea culpabilă a inculpatului, potrivit concluziilor raportului de expertiză criminalistică, pct. VI. 5 aliniatul 2, potrivit cu care „evenimentul rutier putea fi prevenit, în primul rând, de către numitul M. G., dacă, înainte de a pătrunde în intersecție, ar fi acordat prioritate de trecere autovehiculului marca SEAT care se deplasa pe drum prioritar”.
Cu privire la latura subiectivă s-a constatat că fapta a fost săvârșită din culpă simplă, astfel cum este aceasta definită de art. 19 alin. 1 pct. 2 lit. b) CP din 1968.
Cu privire la reținerea dispozițiilor art. 184 alin. 4 CP din 1968, instanța de fond a reținut în sarcina inculpatului încălcarea dispozițiilor prevăzute de art. 35 alin. 1, art. 54 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.
La individualizarea pedepsei, conform art. 72 CP., prima instanță a avut în vedere persoana inculpatului, în special faptul că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, astfel cum reiese din fisa de cazier judiciar a acestuia, precum și împrejurările și urmările faptei, respectiv cauzarea de leziuni părții vătămate vindecabile în 70 de zile de zile îngrijiri medicale dar și cu producerea unei infirmități fizice constând în afectarea funcției masticatorii, prin pierderea prematură a unităților dentare, prin anestezie labială inferioară bilaterală permanentă.
Cu privire la atitudinea inculpatului, s-a reținut că acesta a avut o atitudine sinceră, a recunoscut și regretat săvârșirea faptei.
Prin urmare, prima instanță a aplicat pedepse inculpatului conform dispozitivului sentinței penale pronunțate.
În privința pedepsei accesorii, instanța de fond a reținut că prin hotărârea pronunțată în cauza Hirst contra Marii Britanii, 06.10.2005, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că interzicerea generală și nediferențiată a dreptului de vot al deținuților, indiferent de durata pedepsei principale și independent de natura și gravitatea infracțiunii pe care a comis-o și de situația lor personală, este incompatibilă cu art.3 din protocolul 1 la convenție și prin urmare, nu a interzis inculpatului decât dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prev. de art.64 lit. a) teza a II-a și b) CP din 1968, reținând că față de natura infracțiunii nu se impune și interzicerea dreptului de a alege, prev. de art.64 lit. a) teza I CP.
Totodată a analizat interzicerea dreptului prev. de art.64 lit. c) CP., în contextul faptei săvârșite de inculpat, constatând că față de natura acesteia, nu se impune interzicerea dreptului de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii, având în vedere că acesta nu s-a folosit la săvârșirea faptei de nici una din situațiile prevăzute de acest text legal.
Prin urmare, în temeiul art.71 CP din 1968., prima instanță a interzis inculpatului drepturile prevăzute la art.64 lit. a) teza a II-a și b) CP din 1968.
Cât privește individualizarea executării pedepsei, față de cuantumul acesteia, de persoana inculpatului, lipsa antecedentelor penale ale acestuia, de periculozitatea socială a acestuia, s-a apreciat că reeducarea sa, precum și scopul sancționator și de prevenție generală al pedepsei pot fi atinse chiar fără executare în regim de detenție și prin urmare, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilind în sarcina inculpatului un termen de încercare cu durata de 3 ani și atrăgându-i atenția asupra dispozițiilor art. 83 din CP din 1968.
Suspendând executarea pedepselor principale, instanța de fond a dispus în temeiul art. 71 alin.5 CP din 1968, suspendarea și a pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepselor închisorii.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a ., s-a reținut că în motivarea excepției s-a arătat că societatea, deși este cea la care a fost încheiată polița de asigurare a remorcii autotractorului condus de inculpat la data producerii accidentului nu are calitate procesuală pasivă în condițiile în care în cazul unui ansamblu tractor-remorcă/semiremorcă răspunderea aparține vehiculului tractor în măsura în care remorca/semiremorca este atașată acestuia. În drept, excepția a fost motivată conform art. 51 din Ordinul nr. 5/2010 al CSA privind asigurarea obligatorie de răspundere pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, în vigoare la data producerii accidentului.
Instanța de fond a reținut din starea de fapt împrejurarea că inculpatul M. G. conducea la momentul producerii accidentului un ansamblu rutier compus din autotractorul marca Iveco și o semiremorcă marca Cometto.
Totodată, s-a reținut că potrivit art. 51 alin. 1 din O. nr. 5/2001 al CSA, asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente a remorcilor/semiremorcilor are acoperire doar dacă acestea nu sunt atașate unui vehicul tractor. Potrivit aliniatului 2, în cazul în care evenimentul se produce în timp ce remorca/semiremorca este atașată vehiculului tractor, răspunderea aparține vehiculului tractor. Potrivit aliniatului 4, despăgubirea va fi suportată de asigurătorului vehiculului tractor în cazul în care remorca/semiremorca este atașată, în situația în care vehiculul tractor este identificat și asigurat. În cauza de față, asigurătorul vehicului tractor este identificat în persoana . Vienna Insurance Group SA. În consecință, aceasta va purta răspunderea pentru prejudiciul cauzat și prin urmare a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a părții responsabile civilmente . Reasigurare SA, cu sediul în București, P-ța Charles de Gaulle, nr. 15, sector 1.
Cu privire la latura civilă a cauzei, analizând răspunderea pentru fapta proprie a inculpatului, constată că, raportat de data săvârșirii faptei (17.10.2011), s-a constatat că în cauză sunt incidente dispozițiile art.1357 și următoarele din Noul Cod Civil, care precizează că cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, autorul prejudiciului răspunzând pentru cea mai ușoară culpă.
Instanța de fond a reținut că existența faptei ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul sunt dovedite în cauză, astfel cum s-a reținut cu ocazia analizării laturii penale. Instanța consideră că în prezenta cauză există o culpă comună în producerea prejudiciului, în proporție de 66% (inculpată) – 33% (partea civilă), raportat la cele reținute de instanță la motivarea laturii penale a cauzei.
Cu privire la solicitarea părții civile D. D. M. de obligare a inculpatului la plata de daune materiale în cuantum de 43.100 de lei și 22.600 de euro, instanța de fond a reținut, cu privire la diferența de comision nerealizat de 12.000 de lei datorat accidentului survenit, că în dovedirea pretențiilor a fost depus un înscris intitulat: „act adițional nr. 269/01.07.2011” prin care angajatorul părții civile se obliga să plătească acesteia un comision în valoare netă de 12.000 de lei la finele fiecăror șase luni în cazul realizării unor vânzări minime în cuantum de 640.000 de lei. Cu privire la acest înscris, instanța constată că nu are dată certă conform art. 278 alin. 1 C. pentru a putea fi opozabil terților. Mai mult, s-a considerat că nu este vorba de un prejudiciu cert în condițiile în care el depindea de îndeplinirea sau neîndeplinirea unei condiții, aceea a efectuării de vânzări de o anumită valoare dintr-un produs determinat. Or, prima instanță a considerat că nu s-a făcut dovada caracterului cert al prejudiciului pretins, în condițiile în care nu există nici o probă care să dovedească faptul că partea civilă izbutea efectuarea în mod constant și indubitabil a vânzării cantității de produse necesare pentru activarea clauzei privitoare la comisionul de încasat. În aceste condiții nu se poate vorbi nici despre pierderea unei șanse de care face vorbire art. 1385 alin. 4 CC, având în vedere că reparația în această ipoteză trebuie să fie proporțională cu probabilitatea obținerii avantajului. Prin urmare, prima instanță a respins acordarea cu titlu de daune materiale a diferenței de comision nerealizat.
Cu privire la suma de 800 de lei lunar începând cu data producerii accidentului (octombrie 2011) până în luna octombrie 2013, în total 19.200 de lei, sume reprezentând prestația stabilită conform Contractului de prestări servicii încheiat cu prestatorul D. G., prima instanță a reținut că, în urma declarației martorului D. G., în concluziile pe fond partea civilă a arătat, oral, că nu mai insistă în pretinderea lor. Oricum, prima instanță a reținut că din declarația menționată a reieșit că martorul a efectuat lucrări în gospodăria părții civile, atât înainte, cât și după accidentul de circulație. Însă, deși după accident, a prestat o activitate suplimentară, el nu a fost remunerat în plus pentru această activitate, fiind plătit cu aceleași cantități de produse agricole ca pentru activitatea desfășurată anterior accidentului.
În consecință, raportat la probatoriul administrat și la poziția părții civile din concluziile orale, instanța de fond a respins acordarea sumei de 19.200 reprezentând prestația stabilită conform Contractului de prestări servicii încheiat cu prestatorul D. G..
Cu privire la suma de 700 de lei lunar începând cu luna producerii accidentului și până în octombrie 2012, în total 8400 de lei, reprezentând contravaloarea hranei speciale datorată masticației insuficiente, prima instanță a constatat că din probele administrate în cauză, reiese că partea civilă a suferit vătămări grave care i-au afectat masticația. Din declarația martorei Bița M. și a martorului C. S. A. reiese că partea civilă s-a hrănit cu paiul. Însă, nu reiese din probatoriul administrat, nici din declarațiile martorilor, nici din bonurile fiscale depuse la dosar existența unor alimente diferite de alimentele consumate în mod obișnuit de o persoană. Faptul că partea civilă a fost nevoită să consume alimente în formă lichidă pentru o perioadă de timp nu duce la concluzia că a avut nevoie de o alimentație specială. Or, modalitatea de ingerare a alimentelor la care a fost obligată partea civilă în urma vătămărilor suferite poate fi avută în vedere la acordarea daunelor morale, ca parte a disconfortului (suferinței) prilejuit de accident, dar nu va fi luată în vedere de instanța de judecată la stabilirea daunelor materiale. În consecință, instanța de fond a respins acordarea sumei de 8400 de lei, reprezentând contravaloarea hranei pe perioada necesară vindecării părții civile.
În ceea ce privește suma de 250 de lei lunar începând de la data producerii accidentului (octombrie 2011) până în aprilie 2012, în total 1500 de lei reprezentând contravaloarea medicației și a consultațiilor medicale, s-a reținut că din probe reiese existența acestor cheltuieli. Având în vedere că a fost reținută culpa comună prima instanță a acordat suma de 1000 de lei reprezentând contravaloarea medicației și a consultațiilor medicale.
Cu privire la suma de 12.000 de euro, reprezentând costul reconstrucției osoase și a danturii, s-a constatat că în dovedire au fost depuse înscrisuri care fac dovada efectuării unei consultații în vederea reconstrucției osoase și a danturii la un cabinet specializat, din înscrisurile depuse reieșind că suma la care se va ridica acest complex de intervenții este de 10.875 de euro. S-a mai reținut că în cazul intervențiilor necesare refacerii danturii, existența prejudiciului suferit este indubitabilă, cuantumul la care se ridică acest prejudiciu putând fi apreciat în momentul de față, conform înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, înscrisurile medico-legale vorbind despre vătămările suferite de aparatul masticator al părții civile, iar înscrisurile ce provin de la „Dentcof” referindu-se la refacerea vătămărilor evidențiate în înscrisurile medico-legale. Prin urmare, prima instanță a acordat suma de 7350 de euro, reprezentând costul reconstrucției osoase și a danturii, ținând cont, și în acest caz, de culpa comună reținută în cauză.
În ceea ce privește suma de 10.000 de euro reprezentând contravaloarea operațiilor de refacere a construcției simetrice a feței, prima instanță a constatat că din probele administrate nu reies costurile necesare efectuării acestor intervenții chirurgicale. Neputând evalua întinderea prejudiciului, instanța de fond nu a acordat suma de 10.000 de euro solicitată pentru efectuarea acestor operații.
Cu privire la sumele de 2000 de lei și 600 de euro, contravaloarea bunurilor distruse în urma accidentului, s-a constatat că din probele administrate reiese că telefonul HTC distrus în accident aparține angajatorului părții civile. Nefiind un prejudiciu suferit de partea civilă, instanța de fond a respins solicitarea referitoare la acordarea sumei reprezentând contravaloarea telefonului. Chiar dacă nu există înscrisuri sau declarații de martori din care să reiasă contravaloarea obiectelor de îmbrăcăminte și încălțăminte purtate de partea civilă la data producerii accidentului, în temeiul unor prezumții simple, conform art. 379 C., instanța de fond le-a acordat, raportat la culpa comună reținută în cauză.
De asemenea, prima instanță a respins restul pretențiilor civile materiale ca neîntemeiate.
Cu privire la solicitarea de obligare a inculpatului la plata de daune morale prima instanță a reținut că prin săvârșirea infracțiunii, părții civile D. D. M. i-au fost produse de către inculpat prejudicii morale constând în suferințele cauzate de vătămarea suferită.
La aprecierea cuantumului daunelor morale instanța de fond a avut în vedere vârsta persoanei vătămate, durata de timp și îngrijirile de care a avut nevoie pentru a se recupera, gravitatea vătămărilor suferite precum și modul de viață avut de aceasta anterior accidentului.
Astfel, prima instanță a apreciat că, prin raportare la probele administrate în cauză că prejudiciul moral suferit de către aceasta este evident. Din expertizele medico-legale efectuate în cauză a fost reținut ansamblul vătămărilor suferite de partea civilă. Plăgile multiple, consecință a infracțiunii, au generat părții civile suferințe fizice și un evident disconfort în viața de zi cu zi. Instanța de fond a reținut declarațiile martorilor audiați pe latură civilă, Bița M. și C. S. A., potrivit cu care partea civilă a fost nevoită să se alimenteze cu paiul pentru o perioadă de timp estimată de martori la o lună de zile. Ulterior, dificultățile de masticație au continuat, provocând părții civile o scădere a confortului vieții zilnice. În plus, s-a constatat că în urma infracțiunii partea civilă a rămas cu o asimetrie vizibilă a feței, toate acestea producând în continuare suferințe care se reflectă asupra psihicului părții civile.
În ceea ce privește suma solicitată cu titlu de daune morale, instanța de fond a reținut că acestea sunt greu de cuantificat, greutate care rezidă mai ales din imposibilitatea de a le privi ca pe o compensare a suferințelor părților civile. Astfel, în privința întinderii prejudiciului moral, prima instanță a apreciat, în raport cu împrejurările comiterii faptei și urmările acesteia, reținând și practica judiciară în domeniu, că suma solicitată de partea civilă cu titlul de daune morale este exagerat de mare, deturnând în opinia instanței, rațiunea răspunderii civile delictuale pentru daune morale de la scopul său, transformând-o într-o cale de îmbogățire fără justă cauză.
Prin urmare, instanța s-a apreciat că acordarea sumei de 20.000 euro daune morale reprezintă o reparație justă și echitabilă a prejudiciului moral suferit de partea civilă, cuantum stabilit prin raportate la culpa comună a părții civile cu a inculpatului la producerea prejudiciului moral.
Cu privire la persoana care va fi obligată la plata acestor daune, instanța de fond a reținut că la momentul producerii accidentului soldat cu vătămarea corporală a părții civile, inculpatul conducea un autotren cu remorcă. Autotractorul era asigurat pentru răspundere civilă delictuală la . Vienna Insurance Group SA, în condițiile art.51 din Legea nr.136/1995. Din analiza dispozițiilor Capitolului 3 al Legii nr. 136/1995, referitor la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule (art. 48-59), se deduce că răspunderea civilă contractuală a asigurătorului pentru plata despăgubirilor cuvenite persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, ori avarierea sau distrugerea de bunuri, are un caracter prioritar în raport cu răspunderea civilă delictuală a celui asigurat de răspundere civilă în temeiul unui contract de asigurare. Astfel, atunci când, în lipsa unei convenții între asigurat, asigurător și persoana păgubită, se pune problema stabilirii despăgubirilor pe calea unei hotărâri judecătorești, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de autovehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită direct împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia și numai în subsidiar și în mod excepțional, dacă întinderea răspunderii asigurătorului, determinată în conformitate cu clauzele contractului de asigurare și cu normele speciale care stabilesc limita maximă a despăgubirilor de asigurare, excede nivelul despăgubirilor stabilite de instanță ca fiind dovedite și cuvenite, poate fi angajată răspunderea civilă delictuală a asiguratului pentru diferența dintre limita maximă a despăgubirilor de asigurare, stabilită prin Ordin al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor și nivelul despăgubirilor în concret determinat de instanță.
Prin urmare s-a reținut că, în condițiile existenței și valabilității contractului de asigurare, răspunderea civilă a inculpatului este subsidiară răspunderii asiguratorului, în sensul că partea civilă urmează să fie despăgubită de asigurator în limita sumei asigurate și numai pentru diferență se va angaja răspunderea inculpatului.
În aceleași condiții s-a reținut că răspunderea angajatorului . este și ea subsidiară răspunderii asigurătorului, partea civilă urmând a fi despăgubită în limita sumei asigurate și numai pentru diferență urmând a se angaja răspunderea angajatorului.
În cauza de față, instanța de fond a reținut că valoarea despăgubirilor ce vor fi acordate părților civile nu depășește limita maximă a despăgubirilor de asigurare și prin urmare a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă D. M. D., și a obligat partea responsabilă civilmente . Vienna Insurance Group SA, la plata către partea civilă a sumei de 2400 de lei și 7350 euro, echivalent în lei la data plății, cu titlu de daune materiale, precum și a sumei de 20.000 euro reprezentând daune morale, echivalent în lei la data plății. Va respinge, în rest, cererea.
Cu privire la daunele materiale solicitate de partea civilă S. C. Municipal de Urgență Timișoara instanța de fond a reținut că din situația de fapt mai sus-prezentată, reiese că, urmare a faptei inculpatului a rezultat vătămarea părții civile care a fost internată în S. C. Municipal de Urgență Timișoara, aceasta necesitând îngrijiri medicale care au ocazionat cheltuieli suportate de către furnizorul de servicii medicale constituit ca parte civilă, cheltuieli dovedite prin decontul de plată, în cauză fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale a inculpatului privitoare la faptă, prejudiciu, raportul de cauzalitate și vinovăția acestuia. Prin urmare, a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. Municipal de Urgență Timișoara, și a obligat partea responsabilă civilmente . Vienna Insurance Group SA la plata către această parte civilă a sumei de 3162,80 lei.
Împotriva sentinței penale nr. 582/19.03.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ au declarat apeluri, în termen legal, partea civilă D. D. M. și partea responsabilă civilmente ., criticând-o ca netemeinică.
În motivele de apel formulate de partea civilă D. D. M., hotărârea primei instanțe a fost criticată ca netemeinică și nelegală sub aspectul soluționării laturii civile a procesului penal. Astfel, s-a criticat reținerea culpei comune, respectiv proporția de 33% pentru partea civilă ca fiind nejustificată raportat la încălcarea prevederilor art. 35 al. 1 din OUG 195/2002 republicată, și anume „participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice ori private”; s-a arătat că inculpatului îi aparține culpa majoră, acesta încălcând art. 54 al. 1 din OUG 195/2002 republicată, în sensul că a executat o manevră de schimbare a direcției de mers fără să se asigure că o poate face, punând în pericol siguranța participanților la trafic și dispozițiile art. 173 lit. b din OUG 195/2002 republicată, care interzice circulația autovehiculelor cu mase și/sau gabarite depășite când vizibilitatea este redusă. În același sens, s-a învederat că în raportul de expertiză criminalistă se menționează că nu există suficiente elemente în vederea efectuării unei analize pertinente a posibilităților de evitare a producerii accidentului rutier de către partea civilă, apreciindu-se doar că ar fi putut corela permanent viteza de deplasare a autoturismului la o valoare care să îi permită să-l oprească în orice moment, iar această concluzie a expertului nu poate determina stabilirea unei culpe de 33% în producerea evenimentului rutier. Totodată, s-a susținut că în privința inculpatului s-a constatat fără echivoc că ar fi putut preveni evenimentul rutier dacă, înainte de a pătrunde în intersecție, ar fi acordat prioritate autovehiculului condus de partea civilă care se deplasa pe drum prioritar; precum și că încălcarea dispozițiilor legale privind circulație pe drumurile publice de către acesta au fost determinante în producerea evenimentului rutier. Pe cale de consecință, partea civilă a criticat reducerea pretențiilor formulate raportat la procentul de 33%; s-a susținut că reducerea despăgubirilor morale la suma de 20.000 euro față de suma de 200.000 euro cu care s-a constituit parte civilă este vădit neîntemeiată întrucât a rămas pe viață și cu titlu permanent cu o infirmitate fizică prin afectarea funcției masticatorii, prin pierderea prematură a unităților dentare și prin anestezia labială inferioară bilaterală permanentă și de asemenea, chipul său prezintă asimetrie facială prin proteza labială inferioară dreaptă. Partea civilă a mai susținut că respingerea în totalitate a sumei de 10.000 euro reprezentând contravaloarea operațiilor de refacere a construcției simetrice a feței este nejustificată, apreciind că suma este oportună și reală întrucât a suferit o infirmitate fizică, iar operațiile de refacere a construcției simetrice a feței se impun pentru redarea funcției masticatorii, prin înlocuirea unităților dentare lipsă și prin înlăturarea anesteziei labială și inferioară bilaterală permanente, aceste operații de refacere fiind condiționate și de vindecarea în timp a leziunilor produse urmare accidentului rutier. Referitor la respingerea acordării cu titlu de daune materiale a diferenței de comision nerealizat, s-a arătat că la societatea la care a fost încadrat uzanța era acordarea acestui comision de 12.000 lei la finele fiecăror 6 luni, însă nu l-a putut realiza din cauza accidentului suferit, iar dovada plății unui astfel de comision este probat prin înscrisul depus la dosar în fața primei instanțe.
Cât privește reducerea daunelor morale, s-a învederat că prejudiciul moral suferit este consecința unei afectări a integrității corporale și chiar a unei afectări emoționale demonstrate prin aceea că fizicul feței sale are o înrâurire negativă asupra psihicului copilului său care este la o vârstă fragedă și care, din cauza asimetriei feței sale, a avut perioade când l-a respins pur și simplu; că tot din cauza aspectului asimetric al feței și al durerilor suportate, au fost momente în care partea civilă l-a respins pe copil la jocul cu mingea pentru a evita unele lovituri necontrolate din partea acestuia; iar pe lângă prejudiciul estetic suferit, a suferit și un prejudiciu de agrement deoarece în situația actuală nu mai poate participa la activități sportive, respectiv la meciurile de fotbal la care participa în mod obișnuit, ca și amator. De asemenea, s-a arătat că din cauza infirmității permanente dobândite urmare accidentului suferit și a sensibilităților faciale, nu i se mai permite să fie activ și chiar să participe deloc la desfășurarea activităților agricole care îi confereau nu doar un confort material, ci și unul psihologic prin prezența în natură. S-a mai arătat că instanța de fond nu a ținut seama că prejudiciul corporal cu consecința infirmității a adus atingere atât sănătății sale fizice cât și psihice prin suportarea tratamentelor medicale și chirurgicale care au condus la diminuarea câștigului de la locul de muncă, ceea ce a determinat ca în prezent să renunțe la vechiul loc de muncă la care era obligat să se deplaseze zilnic cu autoturismul; precum și faptul că infirmitatea produsă urmare a evenimentului rutier, i-a creat o stare de spaimă la o navetă în afara orașului ceea ce i-a afectat puterea de muncă și disponibilitatea pentru deplasarea în afara orașului.
Partea responsabilă civilmente . nu a formulat motive de apel nici în scris și nici oral în fața instanței de apel.
Analizând apelurile declarate în cauză, prin prisma motivelor invocate de părți și din oficiu, conform art. 417 alin. 2 C.p.p., instanța constată că sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
În prealabil, instanța constată că în raport cu limitele caracterului devolutiv al apelului este sesizată să analizeze numai aspectele ce vizează reținerea culpei părții civile în producerea accidentului și modul de soluționare al laturii civile, celelalte împrejurări de fapt și de drept nefiind contestate de nici unul dintre apelanți dobândit caracter de putere de lucru judecat.
Instanța de apel constată că stabilirea culpei concurente a părții civile în producerea accidentului în procent de 33 % a fost corect efectuată. Astfel, trebuie avut în vedere faptul că în stabilirea corectă a antecedenței cauzale, se impune analizată ponderea fiecărei contribuții umane sau împrejurare din nexul cauzal la producerea rezultatului, a legăturii concrete pe care contribuțiile au avut-o la producerea acestuia, prin folosirea criteriul sine qua non, izolându-se ipotetic fiecare aspect, spre a se determina caracterul necesar sau înlesnitor al fiecăruia. Probele invocate de partea civilă în sensul că ar conduce la culpa exclusivă a inculpatului în producerea accidentului sau o culpă proprie mai mică, îl contrazic. Astfel, în raportul de expertiză criminalistică nr. 159/10.12.2014 s-a arătat la punctul 5.2. „Stabilirea priorităților de prevenire”, așa cum în mod temeinic a reținut și Judecătoria Timișoara, că partea vătămată nu a respectat obligația conducătorilor de vehicule de a adapta viteza de deplasare a vehiculului la condițiile de drum astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță, prin aceasta înțelegându-se inclusiv frânarea și oprirea în situația apariției unui obstacol. Totodată, în suplimentul la raportul de expertiză tehnică judiciară auto efectuat în cursul urmăririi penale sunt prezentate indicatoarele rutiere amplasate anterior locului producerii accidentului (indicatorul de avertizare „intersecție cu un drum fără prioritate la dreapta” și panouri succesive pentru „curbă deosebit de periculoasă”) care impuneau o obligație în plus de adaptare a vitezei de deplasare la condițiile de drum. Mai mult, relevante sunt și aspectele din declarația părții civile dată în cursul urmăririi penale (. M nr._): „La un moment dat într-o curbă la dreapta având în vedere direcția mea de deplasare, înainte de intersecția cu centura ocolitoare a municipiului Timișoara, probabil de pe un drum lateral ce se intersectează cu DN 69, a ieșit un tir care mi-a apărut brusc în față, acesta tracta o semiremorcă pe care era transportat un prefabricat de beton ce era nevizibil, semiremorcă ce se afla perpendicular pe axul drumului național 69, atât pe banda unu cât și pe banda doi. Observând foarte târziu semiremorca respectivă, datorită apariției bruște a acesteia și faptului că nu era semnalizată pe partea lateral stângă, am încercat să evit impactul cu aceasta, dar singura mea posibilitate a fost aceea de a intra cu autoturismul pe sub semiremorca respectivă (…) Din câte îmi amintesc semiremorca autotractorului respectiv nu avea montate pe partea lateral stânga lumini de semnalizare care să atenționeze prezența sa pe partea carosabilă sau un girofar cu lumină de culoare galbenă pe partea stângă, singurul lucru puțin vizibil de la o distanță foarte mică a fost banda reflectorizantă de mici dimensiuni care era montată pe partea lateral stângă fără a putea preciza dacă pe autotractor sau semiremorcă. Din câte cunosc la intersecția DN 69 cu drumul lateral de unde probabil a ieșit autotractorul și semiremorca cu care am intrat în coliziune, estre montat „STOP”, iar în momentul producerii accidentului eu circulam cu o viteză de 90-95 km/h”. Pe de altă parte, martorii B. M. C., M. D. Ralph și P. F. E. au contrazis susținerile părții civile, relatând că pe partea laterală a remorcii, pe toată lungimea acesteia, era bandă reflectorizantă de culoare albă, iar pe capul tractorului și pe remorcă în spate erau două girofaruri în stare de funcționare, gradul de echipare a autotractorului și remorcii putând fi constatate și din fotografiile judiciare efectuate în cauză. Prin urmare, senzația avută de partea civilă că autotractorul a apărut brusc în fața sa nu se datorează numai modului de efectuare a manevrei de către inculpat, ci și lipsei atenției solicitată de condițiile de deplasare și vitezei neadaptate la acestea. Așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, culpa principală și determinantă în producerea accidentului revine inculpatului M. G., dar la urmările produse a contribuit și conduita persoanei vătămate în proporție de 1/3.
Referitor la daunele materiale, instanța de apel constată că în mod corect s-au acordat de către Judecătoria Timișoara sumele de 2400 lei și 7350 euro, în raport cu probatoriul administrat, dar și cu culpa de 66% a inculpatului. Partea civilă a criticat în apel acordarea doar a sumei de 1.000 lei în loc de 1.500 lei cât s-a solicitat cu titlu de valoarea medicației și consultațiilor medicale; a sumei de 7.350 euro costul reconstrucției osoase și a danturii, în loc de 12.000 euro cât a fost solicitat; sumei de 1.400 lei în loc de 2.000 lei și 600 euro contravaloarea bunurilor distruse în accident; neacordarea sumei de 10.000 euro contravaloarea operațiilor de refacere a construcției simetrice a feței și sumei de 12.000 lei cu titlu de comision nerealizat la finele fiecărei perioade de 6 luni. În ce privește acordarea doar a sumei de 1000 lei în loc de 1500 lei cu titlu de contravaloare a medicamentelor și consultațiilor medicale se constată că reducerea este justificată de procentul de culpă reținut în sarcina părții civile (33%); aceeași fiind și situația sumei de 7.350 euro care a fost determinată în raport cu costul de 10.875 euro probat cu înscrisurile de la filele 31 - 33 dosar judecătorie și procentul culpei proprii a părții și a sumei de 1400 lei pentru bunurile distruse în accident, cu înlăturarea contravalorii telefonului mobil care nu aparținea părții civile. De asemenea, instanța de apel reține că și soluția de respingere a cererilor de acordare a sumelor de 10.000 euro contravaloarea unor operații de refacere a construcției simetrice a feței, respectiv de 12.000 lei cu titlu de comision nerealizat la finele fiecărei perioade de 6 luni, este întemeiată. Astfel, prejudiciul trebuie să fie cert și actual, or valoarea operațiilor de refacere a construcției simetrice a fetei nu îndeplinește aceste condiții. Din rapoartele de expertiză medico-legală cu examinarea persoanei efectuate în cauză (nr. 372/21.03.2014 al Institutului de Medicină Legală Timișoara) rezultă că există un prejudiciu estetic prin asimetria facială datorată ptozei labiale inferioare dreapta, dar că se recomandă tratament complex de specialitate stomatologic și ulterior intervenția chirurgicală de corecție. În apel, partea civilă nu a depus documente în sensul că la această dată intervenția chirurgicală ar fi pe cale de a se realiza și nici costurile exacte ale acesteia, astfel că cererea sa vizează un prejudiciu eventual și viitor, care se poate solicita la momentul producerii sale. Referitor la comisionul nerealizat în cuantum de 12.000 lei, instanța de control judiciar își însușește considerentele Judecătoriei Timișoara privind inopozabilitatea înscrisului intitulat „act adițional nr. 269/01.07.2011” pentru lipsa datei certe și caracterului de probabilitate al venitului, depinzând de anumite condiții, împrejurări neînlăturate de probele depuse în apel și apărările părții civile care au constat doar în aceea că era „o uzanță” la nivelul angajatorului său.
În ce privește daunele morale acordate părții civile D. D. M., instanța de apel apreciază că suma de 20.000 euro este una rezonabilă, reflectând atât suferințele părții civile, necesitatea de a preîntâmpina o îmbogățire fără just temei, dar și procentul de culpă proprie (în absența acestuia cuantumul fiind de 30.000 euro). Evaluarea daunelor morale, chiar atunci când existența lor este evidentă, de regulă nu se poate face prin folosirea unor criterii obiective, sumele stabilite cu titlu de prejudiciu moral trebuind însă să aibă strict efecte compensatorii, fără a se transforma în amenzi excesive pentru autorii daunelor și nici în venituri nejustificate pentru persoanele vătămate. Astfel, în cauză sunt avute în vedere următoarele împrejurări: în urma accidentului, partea civilă a suferit leziuni care au determinat 70 zile de îngrijiri medicale; i s-a cauzat o infirmitate fizică prin afectarea funcției masticatorii, prin pierderea prematură a unităților dentare, prin anestezie labiala permanentă și asimetrie facială prin ptoza labiala inferioara dreaptă; a suferit un prejudiciu estetic, care conform opiniei medicilor poate fi însă înlăturat, dar, în mod evident, presupune anumite traume fizice și psihice. Faptul că partea civilă a rămas cu anumite temeri în urma accidentului și că nu mai desfășoară unele dintre activitățile sale de agrement, că viața socială și de familie a suferit anumite restrângeri în perioada următoarea accidentului, că derularea firească a activităților zilnice a fost perturbată, este de netăgăduit. Pe de altă parte, se impune a se avea în vedere că instanța este obligată să se raporteze la jurisprudența în materie, la nivelul de trai al colectivității, astfel încât să stabilească cu titlu de daune morale o sumă care să păstreze un grad de rezonabilitate, să nu se transforme într-un mijloc de îmbogățire fără just temei. Având în vedere toate aceste aspecte, instanța de apel constată că nu se impune a fi modificată suma stabilită de Judecătoria Timișoara prin majorarea cuantumului ei, astfel cum a solicitat partea civilă.
Referitor la apelul declarat de partea responsabilă civilmente ., se constată că prin sentința penală atacată nu s-a dispus nicio obligație în sarcina acesteia și că nu există nici un aspect care să conducă la vreo nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii în speță.
Față de considerentele anterior expuse, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. se vor respinge ca nefondate apelurile declarate de partea civilă D. D. M. și partea responsabilă civilmente . împotriva sentinței penale nr. 582/19.03.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. va fi obligată fiecare parte apelantă la plata a câte 200 lei, cheltuieli judiciare către stat în apel, constându-se culpa procesuală în declararea unor căi de atac nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondate apelurile declarate de partea civilă D. D. M. și partea responsabilă civilmente . împotriva sentinței penale nr. 582/19.03.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă fiecare parte apelantă la plata a câte 200 lei, cheltuieli judiciare către stat în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 11.06.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
L. ANI B. A. N.
Grefier,
C. U.
Red.- L.B. – 22.06.2015
Tehnored- .C.U.-26.06.2015
Prima inst.: Jud. N. C. –Judecătoria Timișoara
| ← Acord de recunoaştere a vinovăţiei. Art.483 NCPP. Decizia nr.... | Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... → |
|---|
