Alte modificări ale pedepsei. Art.585 NCPP. Decizia nr. 186/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 186/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 24-09-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 186/CO
Ședința publică de la 24 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. I. M.
Grefier A. B.
Ministerul Public este reprezentat de procuror A. S., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află judecarea contestației formulată de contestatorul C. A., împotriva deciziei penale nr.347 din data de 29.07.2015 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: contestatorul personal în stare de deținere, asistat de avocat din oficiu D. C..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, contestatorul depune la dosar concluzii scrise.
Instanța pune în discuție, admisibilitatea căii de atac.
Apărătorul din oficiu al contestatorului solicită respingerea excepției inadmisibilității căii de atac.
Procurorul pune concluzii de respingere a contestației, ca inadmisibilă, hotărârea Tribunalului T. era definitivă.
Contestatorul, având cuvântul solicită reducerea pedepsei.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1117/14.05.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, prima instanță, în temeiul art. 587 N.C.pr.pen., cu aplicarea art. 6 N.C.pen. cu referire la art. 59 și urm. din C.pen., a respins cererea de liberare condiționată a petentului condamnat C. A., deținut în P. Timișoara, și a acordat petentului condamnat posibilitatea reînnoirii cererii după data de 01.04.2016.
În temeiul art. 275 alin. 2 N.C.pr.pen., a obligat petentul la plata sumei de 200 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare, suma de 100 lei, reprezentând onorariul avocat oficiu, urmând a se achita din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 04.05.2015 sub nr._, petentul condamnat C. A. a solicitat să fie liberat condiționat din executarea pedepsei de 14 ani închisoare aplicată de Tribunalul D. prin sentința penală nr.188/2014.
Petentul a arătat că motivele pentru care solicită să fie liberat condiționat le va indica în fața instanței.
Sub aspectul probatoriului instanța a administrat, în temeiul art. 100 alin.2 C.p.p., proba cu înscrisuri.
Din procesul-verbal al comisiei de propuneri pentru punerea în libertate condiționată nr. J2/_/28.04.2015 rezultă că persoana condamnată a început executarea pedepsei la data de 11.10.2005, că aceasta urmează să expire la data de 10.10.2019, iar pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate trebuie să execute 3/4 din pedeapsă, respectiv 3834 zile, din care, în cazul în care muncește 426 zile sunt considerate ca executate pe baza muncii prestate și 3408 zile efectiv executate.
De la data de 11.10.2005 până la data de 28.04.2015 petentul condamnat Capra A. a executat un nr. de 3487 zile și i se consideră ca executate ca urmare a muncii prestate un nr. de 351 de zile. Rezultă un total de 3838 zile câștigate și executate.
Petentul condamnat este recidivist și se află la prima analiză.
Instanța a reținut că la dosarul cauzei a fost depusă și o caracterizare privind comportamentul condamnatului pe perioada detenției, din cuprinsul acesteia rezultând că pe parcursul executării pedepsei petentul condamnat a avut conduită oscilantă. A fost sancționat disciplinar de două ori, sancțiuni ridicate ulterior prin raport de recompensare. A mai fost recompensat cu suplimentarea unor drepturi de 33 de ori. A participat la programe de reintegrare socială. A desfășurat activități productive începând cu luna noiembrie 2005 până în anul 2012, având și perioade în care nu a lucrat. Activitatea desfășurată a fost în regie proprie. Începând cu luna august 2012 nu a mai desfășurat activități productive.
Propunerea Comisiei a fost în sensul admiterii cererii de liberare condiționată.
Asupra legii aplicabile, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art. 5 alin. 1 din Codul penal, "în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă". Or, în cazul situațiilor tranzitorii, faptelor penale săvârșite sub imperiul vechii legi, mai favorabile, urmează să le fie aplicabile dispozițiile acelei legi, care ultraactivează într-o asemenea situație.
Având în vedere situațiile tranzitorii, determinate de succesiunea în timp a mai multor legi penale în aceeași materie, se constată că dispozițiile art. 59-60 din Codul penal, prin care este reglementată instituția liberării condiționate, au fost supuse modificării prin dispozițiile art. 99-106 din Noul Cod penal, care spre deosebire de vechea reglementare, impun condamnatului să facă dovada că a îndeplinit integral obligațiile civile stabilite, astfel că dispozițiile legii vechi apar ca fiind mai favorabile.
Legiuitorul a stabilit că la analiza oportunității liberării condiționate a unui deținut instanța va lua în considerare disciplina acestuia și existența dovezilor temeinice de îndreptare, tocmai pentru a constata dacă scopul pedepsei, a fost realizat prin intermediul pedepsei aplicate.
Întrucât petentul condamnat este recidivist, a fost sancționat disciplinar, a mai beneficiat de liberare condiționată, fiind liberat condiționat dintr-o infracțiune săvârșită cu violență, dar nu a înțeles finalitatea acestei instituții, săvârșind o infracțiune mai gravă, de viol, instanța a apreciat că pedeapsa nu și-a atins scopul, aceea ca petentul să nu mai săvârșească noi infracțiuni, astfel că durata din pedeapsa aplicată executată până în prezent, chiar dacă depășește trei pătrimi, nu este suficientă să îndeplinească scopul pedepsei, acela de prevenție și corecție, fiind justificată și necesară executarea în continuare a pedepsei de către petentul condamnat.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 587 C.p.p., cu aplicarea art. 6 C.pen. cu referire la art. 59 și urm. din vechiul C.pen., reținând că perioada detenției condamnatul a săvârșit două abateri disciplinare, instanța a respins ca neîntemeiată cererea de liberare condiționată formulată de petentul condamnat, stabilind că cererea va putea fi reînnoită după data de 01.04.2016, acest termen fiind suficient pentru ca petentul să dea dovezi de îndreptare.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație petentul C. A., cererea acestuia fiind înregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de 12.06.2015 sub același număr de dosar.
Cererea nu a fost motivată în scris.
Prin decizia penală nr.347 din data de 29.07.2015 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în baza art.4251 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p., a fost respinsă contestația declarată de contestatorul condamnat C. A. împotriva sentinței penale nr.1117/14.05.2015 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._, ca nefondată.
În baza art.275 alin.2 C.p.p., a fost obligat contestatorul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
S-a dispus plata sumei de 130 lei din fondurile MJ către Baroul T. reprezentând onorariu avocat din oficiu.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Examinând sentința contestată atât prin prisma motivelor invocate oral, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, tribunalul a constatat că prezenta contestație este nefondată, sentința Judecătoriei Timișoara fiind temeinică și legală.
Așa cum a arătat și prima instanță, și tribunalul a reținut că, în conformitate cu disp. art. 59 C.p. din 1969 – aplicabil prin raportare la disp. deciziei nr.214/1997 a Curții Constituționale și alin.15 alin.2 din C.R., pentru a se putea dispune liberarea condiționată este necesar să fie îndeplinite în mod cumulativ condițiile prevăzute de acest text legal, respectiv: petentul să fi executat fracția de pedeapsă prevăzută de lege (2/3 în cazul pedepsei care nu depășește 10 ani și 3/4 în cazul pedepsei mai mari de 10 ani), să fie stăruitor în muncă, disciplinat și să dea dovezi temeinice de îndreptare; totodată, mai este necesar a se ține seama și de antecedentele penale ale petentului. Acordarea beneficiului liberării condiționate nu intervine deci în mod automat în momentul împlinirii fracției prevăzute de lege, ci este necesar să existe probe în sensul corijării comportamentului de către persoana condamnată și a reeducării acesteia, care să convingă instanța ca scopul pedepsei a fost atins chiar prin executarea parțială a acesteia.
Or, în cauză, tribunalul a apreciat, la fel ca și prima instanță, că înscrisurile de la dosar nu evidențiază faptul că inculpatul a manifestat un comportament de natură a justifica liberarea condiționată a acestuia la momentul îndeplinirii fracției prevăzute de lege de ¾ din pedeapsă, neexistând suficiente dovezi în sensul unei evoluții corespunzătoare a conduitei care să convingă că scopul pedepsei - acela de prevenție, de corecție, precum și de reeducare a fost deja atins – chiar fără executarea integrală a pedepsei. În acest sens, tribunalul a avut în vedere comportamentul oscilant manifestat de petent pe parcursul executării acestei părți din pedeapsă, respectiv alternanța unui comportament exemplar – evidențiat de cele 35 recompense acordate, cu un comportament pasiv (lipsa oricăror recompense în intervale lungi de timp, chiar pe parcursul mai multor ani: ianuarie 2010-martie 2012, martie 2012 – martie 2014), sau chiar contrar regulilor de conviețuire în mediul penitenciar (evidențiat de cele două sancțiuni suferite în anii 2008 și 2010), lipsa de implicare a acestuia în programe educative un interval foarte lung de timp – primul program efectuat fiind în anul 2012 în condițiile în care petentul a început executarea pedepsei în anul 2005, precum și lipsa de stăruință în muncă în condițiile în care din august 2012 nu mai prestează niciun fel de activități lucrative.
Toate aceste împrejurări, analizate prin raportare și la perseverența infracțională de care condamnatul a dat dovadă, acesta aflându-se în prezent în executarea unei pedepse aplicate pentru infracțiuni foarte grave – viol și tâlhărie, fapte ce au fost săvârșite după ce anterior a mai executat o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru o infracțiune de tâlhărie, chiar în cursul termenului de liberare condiționată acordat raportat la acea condamnare, precum și la faptul că contestatorul se află la prima analiză, iar regula o reprezintă executarea integrală a pedepsei, liberarea condiționată fiind excepția, evidențiază cu claritate că în mod corect prima instanță a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile cerute cumulativ de art. 59 C.p., perioada efectiv executată nefiind suficientă pentru a realiza scopul pedepsei, acela de prevenție, de corecție, fiind justificată și necesară executarea în continuare a pedepsei de către petentul condamnat; pe cale de consecință, în mod corect, prima instanță, în temeiul art.587 C.p.p., a respins cererea de liberare condiționată ca neîntemeiată.
Totodată, prin raportare la durata pedepsei de executat, la durata deja executată, la perseverența infracțională, la comportamentul contestatorului pe durata pedepsei și la condițiile neîndeplinite la această analiză, s-a constatat că în mod corect a apreciat prima instanță că se impune fixarea unui termen de rediscutare a cererii mai lung - după data de 01.04.2016, acest interval de timp fiind necesar și suficient pentru a asigura reeducarea inculpatului și a corija comportamentul antisocial de care acesta dă dovadă.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.4251 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p. contestația declarată în cauză a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva deciziei penale nr.347 din data de 29.07.2015 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ a formulat contestație contestatorul C. A. înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 10.08.2015, sub nr._ .
În motivarea contestației s-a solicitat de către contestator, reducerea termenului de rediscutare stabilit de către prima instanță, pe care îl consideră mult prea aspru în condițiile în care a muncit, are multe recompense și a participat la programe educaționale. I-a fost încălcat dreptul la un proces corect și echitabil, urmând ca cererea sa de librare condiționată să fie judecată conform dispozițiilor art.59 – 60 alin.1 V C.p. deoarece a fost arestat și condamnat după legea veche. Mai arată că, îndeplinește toate condițiile liberării condiționate, a depășit fracția obligatorie de liberare condiționată.
Din analiza încheierii contestate, prin prisma motivelor invocate și analizate din oficiu, potrivit art.4251 alin.4 raportat la art.587 alin.3 C.p.p., Curtea reține următoarele:
Prin art.129 din Constituția României, revizuită, cu referire la art.126 din legea fundamentală, a fost statuat principiul potrivit căruia părțile interesate pot apela la protecția juridică a drepturilor subiective încălcate, oferită imparțial de către instanțele competente, în cadrul sistemului procesual penal, prin care a fost reglementat și dreptul exercitării căilor de atac.
Prin urmare, revin persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesuale penale, aceleași pentru subiecții de drept aflați în situații identice.
Aceleași exigențe, exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern, prin legea procesuală.
Or, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordine de drept.
Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art.126 din Constituția României.
Potrivit dispozițiilor art.4251 alin.7 C.p.p.:” Contestația se soluționează prin decizie, care nu este supusă niciunei căi de atac. „
În cauză, contestatorul a uzat de calea de atac a contestației la o decizie pronunțată în contestație neprevăzută de textul de lege menționat, astfel încât o nouă cale de atac introdusă de petent și neprevăzută de lege în enumerarea limitativă, este inadmisibilă.
Pentru aceste considerente, în baza art. 4251 alin.7 pct.1 lit.a C.p.p. raportat la art.587 alin.3 C.p.p. va respinge ca inadmisibilă contestația declarată de contestatorul C. A. împotriva deciziei penale nr.347 din data de 29.07.2015 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. va obliga pe contestator la plata sumei de 230 lei, cheltuieli judiciare către stat în contestație.
Va dispune plata sumei de 130 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu din contul Ministerului Justiției în contul Baroului T.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 4251 alin.7 pct.1 lit.a C.p.p. raportat la art.587 alin.3 C.p.p. respinge ca inadmisibilă contestația declarată de contestatorul C. A. împotriva deciziei penale nr.347 din data de 29.07.2015 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă pe contestator la plata sumei de 230 lei, cheltuieli judiciare către stat în contestație.
Dispune plata sumei de 130 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu din contul Ministerului Justiției în contul Baroului T.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 24.09.2015.
Președinte,
C. I. MartinGrefier,
A. B.
RED:CIM/29.09.2015
Dact: A.B. 2 exempl/05 Octombrie 2015
Primă instanță: Tribunalul T.
Jud: Țira A.C
| ← Mandat european de arestare. Sentința nr. 152/2015. Curtea de... | Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340... → |
|---|
