Omorul calificat (art.189 NCP). Decizia nr. 571/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 571/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 27-05-2015 în dosarul nr. 365/108/2015
Dosar nr._ Operator 2711
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 571/A
Ședința publică din data de 27.05.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: F. P.
JUDECĂTOR: F. M. C. FLORENȚA
GREFIER: O. IOȚCOVICI
Ministerul Public- P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara este reprezentat de procuror M. V..
Pe rol se află judecarea apelului declarat de inculpatul H. I. A. împotriva sentinței penale nr. 160 din 29.04.2015, pronunțată de Tribunalul A. în dosar_ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest preventiv, asistat de avocat din oficiu A. P., cu delegație pentru asistență juridică obligatorie la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța îi pune în vedere inculpatului că dispozițiile art. 420 alin 4 C.pr.pen. instituie ascultarea sa în fața instanței de apel, dar beneficiază în continuare de dreptul de a nu da nicio declarație și îi aduce la cunoștință drepturile și obligațiile prevăzute de art. 420 alin 4 rap. la art. 378, art, 108 și art. 83 C.pr.pen. Inculpatul este de acord să dea o declarație în fața instanței de apel, aceasta fiind atașată la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Avocatul din oficiu al inculpatului solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care instanța e apel să dispună schimbarea încadrării juridice, respectiv tentativă la infracțiunea de omor calificat în tentativă la infracțiunea de omor simplu., argumentând că inculpatul a avut discernământul diminuat la momentul comiterii faptei.
Procurorul pune concluzii de respingere a apelului, arătând că în mod corect a fost calificată fapta comisă de inculpat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită să se aibă în vedere că s-a apărat și că a recunoscut comiterea faptei.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 160 din data de 29 aprilie 2015, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul A., în baza art. 386 Cod procedură penală, a respins cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu, formulată de apărătorul inculpatului, din tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 raportat la art. 189 alin. 1 lit. f Cod penal, în tentativă la omor, prevăzută de art. 32 raportat la art. 188 Cod penal – în cazul victimei H. I. și lovire și alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. 1 Cod penal – în cazul victimei H. F. O..
În baza art. 386 Cod procedură penală, a schimbat încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu, din tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 raportat la art. 189 alin. 1 lit. f Cod penal, în tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 raportat la art. 189 lit. f, cu aplicarea art. 199 alin. 1 Cod penal.
În baza art. 32 raportat la art. 189 lit. f, cu aplicarea art. 199 alin. 1 Cod penal, a condamnat inculpatul H. I. A., la 8 ani închisoare, pentru tentativă la omor calificat.
În baza art. 189 alin. 1 teza finală, raportat la art. 67 alin 2 Cod penal, a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, h și i Cod penal, pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei închisorii.
Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 65 Cod penal, a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, h și i Cod penal, ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 72 Cod penal, a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și a arestării preventive, începând cu 16.01.2015, până la zi.
În baza art. 399 alin. 1 Cod procedură penală, a menținut măsura arestării preventive dispusă față de inculpat.
În baza art. 109 alin. 1, raportat la art. 108 lit. a Cod penal, a obligat inculpatul să urmeze tratament medical până la însănătoșire.
În baza art. 7 alin. 1 și 2, raportat la art. 5 alin. 5 și art. 4 din Legea nr. 76/2008, a dispus prelevarea de probe biologice, în vederea introducerii profilului genetic al inculpatului în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, a obligat inculpatul la plata sumei de 1.400 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a constatat următoarele:
Prin rechizitoriul întocmit la data de 6 februarie 2015, în dosarul nr. 880/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul A., înregistrat la Tribunalul A. la data de 9 februarie 2015, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul H. I. A., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32, raportat la art. 189 alin. 1 lit. f Cod penal.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut, în esență, că, în seara zilei de 12.12.2014, inculpatul H. I. A. le-a aplicat mai multe lovituri cu o sabie tatălui său – H. I. și fratelui său – H. F. O., generându-le leziuni care au necesitat 35-40, respectiv 6-8 zile de îngrijiri medicale.
Analizând probele administrate în cauză, în cursul urmăririi penale, respectiv: proces-verbal de sesizare din oficiu (f. 3); procesul verbal de cercetare la fața locului (cu toate anexele, schițele, planșele foto (f. 9-26); rapoarte medico-legale cu examinarea persoanei (f. 31-42, 49-52); raport de expertiză medico-legală psihiatrică (f. 46-48 ); declarații persoane vătămate (f. 53-66); declarații martori (f. 67-68, 83-92); declarație suspect/inculpat (f.94-95, 97-98); înscrisuri (f. 112-115); fișă cazier judiciar (f. 116-119) și în cursul fazei de judecată, respectiv: înscrisuri medicale (f. 27-30, 64, 80-85), declarație inculpat (f. 70), declarații martori (f. 71, 72, 86) instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpatul H. I. A. locuiește în localitatea Ineu, .. 79, împreună cu familia, respectiv mama, tata și fratele său. Acesta nu este angajat în câmpul muncii, fiind pensionat de boală din anul 2012, întrucât suferă de un anumit grad de handicap psihic, respectiv retard mintal ușor și tulburări de comportament legate de consumul de alcool, astfel că i-a fost interzis consumul de băuturi alcoolice. În aceste împrejurări inculpatul, nu are un loc de muncă stabil, dar prestează uneori munci ocazionale la diverse persoane din localitate, de la una dintre acestea primind, în cursul anului 2013, o sabie pe care o folosea de obicei la pescuit și cu care tăia vegetația pentru a avea acces la apă.
În decursul anilor, relațiile dintre inculpat și părinții săi au fost destul de tensionate, existând și alte situații când inculpatul, aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, i-a agresat și i-a amenințat cu moartea.
În seara zilei de 12.12.2014, în jurul orelor 19,00 inculpatul H. I. A. s-a întors acasă de la un consătean, unde a muncit în ziua respectivă și unde a consumat câteva pahare cu țuică.
Ajuns acasă, a intrat în camera părinților, în care se afla mama sa, iar la scurt timp a intrat în cameră și tatăl său, moment în care, între acesta și inculpat, a început o ceartă, amândoi aflându-se sub influența alcoolului.
În acest context, inculpatul l-a amenințat pe tatăl său că îl va „tăia” cu o sabie pe care o are în cameră, împrejurare în care mama inculpatului, de teamă, a părăsit casa, deplasându-se în apropiere la o vecină.
Întrucât cearta dintre cei doi a continuat, inculpatul s-a deplasat în camera sa, de unde a luat sabia pe care a primit-o în cursul anului 2013, așa cum s-a arătat anterior, pe care o ținea sub covor, după care a revenit în camera în care se afla tatăl său și a început să-l lovească cu sabia la întâmplare, peste tot corpul, astfel că tatăl inculpatului, în tendința de a se apăra, a fugit în curte, fiind însă urmat de inculpat, care a continuat ., victima apărându-se cu mâinile de loviturile primite, însă la un moment dat a căzut la pământ, pierzându-și cunoștința.
În aceste împrejurări inculpatul a abandonat sabia în curtea casei și s-a deplasat la un vecin, martorul C. G., căruia i-a relatat cele petrecute, spunându-i totodată că l-a omorât pe tatăl său, context în care martorul s-a deplasat la locuința inculpatului, unde l-a găsit pe tatăl acestuia plin de sânge, astfel că l-a transportat la Spitalul orașului Ineu.
Inculpatul s-a deplasat la un bar din localitate, unde a mai consumat o bere, după care s-a reîntors acasă, întâlnindu-se în fața casei cu fratele său, persoana vătămată H. F., cu care a început să se certe, astfel că inculpatul a luat sabia din curte, de unde a lăsat-o și a început să-l lovească și pe acesta, lezându-l în zona feței, a piciorului stâng și a spatelui.
După incident inculpatul a lăsat sabia pe niște butoaie care se află în stradă și a intrat în locuință, unde s-a culcat, fiind depistat la scurt timp de către organele de poliție.
Conform raportului de expertiză medico-legală întocmit persoanei vătămate H. I., acesta a suferit leziuni în următoarele regiuni: occipitală, antebraț drept cu fractură deschisă, antebraț stâng, față dorsală mână stângă și deget 2 mână stângă cu secțiune tendon flexor profund si tendon extensor. Leziunile suferite de acesta au putut fi produse cu un obiect vulnerant dur, de tip contondent-tăietor, necesită 35-40 zile de îngrijiri medicale, iar conform criteologiei medico-legale viața victimei nu a fost pusă în pericol.
Conform raportului de expertiză medico-legală întocmit persoanei vătămate H. F. O., acesta a suferit leziuni in regiunea perietală, parieto-occipitală, frontală stângă, orbitară dreaptă, aripă nazală stângă și regiunea anterioară a coapsei stângi. Leziunile suferite de acesta au putut fi produse cu un obiect vulnerant dur de tip contondent-tăietor, necesită 6-8 zile de îngrijiri medicale, iar conform criteriologiei medico-legale viața victimei nu a fost pusă în pericol.
În drept, s-a reținut că potrivit art.189 alin. 1 lit. f Cod penal, „Omorul săvârșit în vreuna dintre următoarele împrejurări: f) asupra a două sau mai multor persoane - se pedepsește cu detențiune pe viață sau închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi.” iar tentativa se pedepsește, conform art. 32 alin. 1 Cod penal:„Tentativa constă în punerea în executare a intenției de a săvârși infracțiunea, executare care a fost însă întreruptă sau nu și-a produs efectul.”
În egală măsură a fost avut în vedere articolul 199 Cod penal: „Dacă faptele prevăzute în art. 188, art. 189 și art. 193 - 195 sunt săvârșite asupra unui membru de familie, maximul special al pedepsei prevăzute de lege se majorează cu o pătrime.”
Față de textele legale precitate, s-a concluzionat că fapta inculpatului H. I. A., de a le aplica mai multe lovituri cu o sabia tatălui și fratelui său – H. I. și H. F. O. - vizând o zonă vitală cum este capul, urmărind ori cel puțin acceptând drept rezultat uciderea acestora, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32, rap la art. 189 alin. 1 lit. f, cu aplicarea art. 199 Cod penal.
De asemenea, s-a apreciat că, deși în rechizitoriu nu s-a reținut incidența dispozițiilor art. 199 Cod penal, raportat la calitatea de membri de familie a persoanelor asupra cărora au fost săvârșite actele de agresiune, se impune reținerea lor, sens în care s-a schimbat încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu, urmând a se face aplicarea art. 199 Cod penal, cu consecința majorării maximului special al pedepsei cu o pătrime.
Cu privire la cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat, prin apărător, din tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 raportat la art. 189 alin. 1 lit. f Cod penal, în tentativă la omor, prevăzută de art. 32 raportat la art. 188 Cod penal – în cazul victimei H. I. și lovire și alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. 1 Cod penal – în cazul victimei H. F. O., instanța de fond a reținut următoarele:
S-a reținut că, ceea ce deosebește infracțiunea de loviri sau alte violențe de tentativa de omor, este poziția subiectivă a inculpatului față de acțiunile care constituie latura obiectivă a infracțiunii.
În acest sens, s-a constatat că, în timp ce, în cazul infracțiunii prevăzute de art. 193 Cod penal, făptuitorul acționează, din punct de vedere subiectiv, cu intenția de a lovi victima sau să-i cauzeze o vătămare corporală, în cazul tentativei la omor, făptuitorul acționează cu intenția de a suprima viața victimei.
S-a reținut însă că intenția poate fi directă sau indirectă, potrivit art. 19 alin. 1 Cod penal („Fapta este săvârșită cu intenție când infractorul: a) prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârșirea acelei fapte; b) prevede rezultatul faptei sale și, deși nu-l urmărește, acceptă posibilitatea producerii lui.”)
În raport cu aceste dispoziții, s-a considerat că pentru stabilirea poziției subiective, trebuie să se țină seama de următoarele: împrejurările concrete în care a fost comisă fapta și, în special, în raport cu instrumentul folosit, în speță sabia, instrument apt să producă moartea; regiunea corpului lovită, în speță zonele descrise în rapoartele de expertiză medică-legale, descrise mai sus, leziuni care ar fi putut cauza decesul; intensitatea loviturilor – având în vedere zonele lovite și dimensiunea sabiei, fiind suficiente pentru a pune în primejdie viața persoanelor vătămate; urmarea care s-ar fi putut produce – moartea.
Având în vedere cele de mai sus, precum și starea de fapt reținută, s-a apreciat că inculpatul, deși nu a acționat cu intenția directă de a ucide, în momentul în care a folosit sabia a putut prevedea rezultatul faptei sale și chiar dacă nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.
În raport cu aceste considerente, precum și cu starea de fapt reținută de instanță, cererea de schimbarea a încadrării juridice, a fost respinsă.
Cât privește reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art. 75 alin. 1 lit. a Cod penal, constând în săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate-tatăl inculpatului, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă, s-a observat că, pentru existența acestei circumstanțe trebuie îndeplinite două condiții: infracțiunea să fie săvârșită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții; starea de tulburarea sau emoție să fi avut drept cauză o provocare din partea persoanei vătămate, iar în speță, nu s-a dovedit că au fost îndeplinite aceste condiții.
În opinia primei instanțe, chiar dacă martorii audiați în cauză fac referire la starea conflictuală existentă între inculpat și tatăl său, la împrejurarea că persoana vătămată a fost cea care a inițiat conflictul pe fondul căreia s-a produs fapta, nu rezultă că ar fi întrunite condițiile stării de provocare.
Astfel, instanța de fond a constatat că inculpatul, în declarația dată în fața acesteia (f. 70), a declarat că recunoaște parțial fapta, în sensul că l-a lovit cu sabia doar pe tatăl său, după care și-a pierdut controlul, a aruncat sabia și a ieșit din curte, ducându-se la barul din apropierea casei lor, unde a băut o bere. La bar a venit și fratele său, care a început să „se lege” de el, iar după o scurtă ceartă acesta a plecat spre casă. Inculpatul mai susține că nu l-a lovit pe fratele său cu sabia, ci că acesta și-a provocat singur rănile, menționând următoarele: „cred că fratele meu s-a lovit singur cu sabia ca sa mă bage pe mine în pușcărie.”
S-a constatat că inculpatul nu contestă că și-a lovit tatăl cu sabia, aspect confirmat și de martorul C. Ghegrhe (f. 86), vecin cu inculpatul, care a declarat că inculpatul a venit acasă la el și i-a spus că și-a omorât tatăl, martorul fiind persoana care l-a dus pe tatăl inculpatului la spital, cu mașina personală, iar în ce-l privește pe fratele inculpatului, martorul a declarat că nu l-a văzut în seara respectivă.
În opinia primei instanțe, este greu de crezut că o persoană – în speță fratele inculpatului, și-ar putea provoca singură leziuni cu sabia, în regiunea perietală, parieto-occipitală, frontală stângă, orbitară dreaptă, aripă nazală stângă și regiunea anterioară a coapsei. Aceste leziuni, în diferite zone, denotă lovituri la întâmplare, pe care o persoană, chiar cu un handicap mental, nu și le-ar putea crea.
În acest context, s-a remarcat că, deși atât inculpatul, cât și fratele său, dețin certificare de încadrare în grad de handicap, nici unul din ei nu au discernământul abolit.
Totodată, s-a constatat că inculpatul a fost evaluat psihiatric cu privire la fapta comisă, iar din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică, întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală A. (f. 46.48 u.p.), rezultă că prezintă tulburări de comportament legate de consumul de alcool, retard mental ușor, iar în raport cu fapta comisă, a avut diminuată capacitatea de apreciere critică a faptei și a consecințelor acesteia, acționând cu discernământ diminuat, nu însă abolit.
În egală măsură, s-a avut în vedere discuțiile purtate cu inculpatul în fața instanței au fost coerente, concluzionându-se că în perioada de arest, în lipsa consumului de alcool, comportamentul său este unul normal.
S-a mai remarcat faptul că, la urmărire penală inculpatul a declarat că l-a lovit cu sabia și pe fratele său, dar nu își amintește în ce zonă a corpului.
De asemenea, s-a avut în vedere declarația dată de mama inculpatului, H. M. F., care audiată în calitate de martor, a declarat în faza de urmărire penală (f.87-88) că a fost prezentă doar la începutul certei dintre inculpat și tatăl său, ambii fiind în stare de ebrietate și că martora a arătat că în momentul în care inculpatul și-a amenințat tatăl că îl va tăia cu sabia, ea a plecat de acasă și s-a deplasat spre o familie vecină, căreia i-a cerut să se deplaseze acasă la familia sa, să vadă dacă „nu cumva este scandal”, susținând că ea nu a mai mers acasă de frică. Martora a mai declarat că, pe fondul consumului de alcool de către soț și a problemelor de handicap ale fiilor ei, în familie au loc dese scandaluri și că a menționat: „fiul meu A. (inculpatul) în mai multe rânduri i-a agresat atât pe soțul meu, cât și pe fratele său, F. O..”
Pe de altă parte, s-a ținut cont de situația că în fața primei instanțe, martora și-a menținut declarația din faza de urmărire penală, însă la întrebarea procurorului în legătură cu altercația dintre inculpat și fratele său a răspuns: „băiatul cel mic mi-a spus că l-a lovit inculpatul, dar eu nu cred, cred că el s-a tăiat singur” (f. 71 verso), iar la întrebarea pusă de apărătorul inculpatului, dacă inculpatul i-a amenințat cu moartea, a răspuns: „deși am fost amenințați de inculpat cu moartea, nu am luat în considerare amenințarea, știind că nu este reală.”
Prima instanță a avut în vedere și de faptul că martora C. F. L., sora inculpatului, nu a fost prezentă la incidentul dintre părți, iar declarația dată în fața instanței de fond se bazează, aproape în totalitate, pe relatările mamei sale. Astfel, s-a reținut că martora a arătat că ține legătura telefonic cu mama sa, de aproximativ două ori pe săptămână, ocazie cu care mai află ce se petrece în familia lor. În opinia primei instanțe, sunt relevante sunt afirmațiile martorei: „nu au existat altercații așa grave ca acum, iar inculpatul mai amenința în perioadele în care nu-și lua medicamentele, amenințările nu erau reale, ci doar jignire, eventual mai profunde. Între inculpat și fratele nostru nu știu să fi fost altercații sau disensiuni grave, ci doar mici incidente ca între frați.” De asemenea, s-a reținut că martora a mai afirmat că mama ei i-a spus că scandalurile din familie sunt determinate de faptul că tatăl lor, H. I., crede că soția sa, H. M. F., are o relație intimă cu inculpatul. Observând că această afirmație nu este susținută de vreo altă probă, nu a fost luată în considerare de prima instanță.
Constatând, dincolo de orice dubiu, că faptele pentru care inculpatul H. I. A. a fost trimis în judecată există, constituie infracțiune și au fost săvârșite de inculpat, instanța de fond a pronunțat condamnarea acestuia, rezolvând acțiunea penală potrivit dispozițiilor art. 396 alin. 2 Cod procedură penală.
La stabilirea pedepsei, prima instanță a ținut seama de dispozițiile art. 74 Cod penal, privitor la criteriile generale de individualizare a pedepsei, respectiv gravitatea infracțiunii săvârșite, periculozitatea infractorului, evaluată în conformitate cu împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
În concret, s-a reținut că inculpatul este tânăr, nu este cunoscut cu antecedente penale, și-a câștigat, până la momentul săvârșirii faptelor, existența prin mijloace licite – prestând diverse activități la persoanele din localitate, beneficiază de sprijinul mamei și surorii sale, a recunoscut comiterea faptelor, cu unele nuanțări. De asemenea, instanța constată că inculpatul are grad de handicap accentuat, pe fondul afecțiunilor psihiatrice, din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică rezultând că prezintă retard mental ușor, iar raportat la fapta comisă, a avut diminuată capacitatea psihică de apreciere critică și a consecințelor acestei fapte, față de care a acționat cu discernământ diminuat.
Având în vedere toate considerentele de mai sus, referitoare la persoana inculpatului, la stabilirea pedepsei, instanța de fond s-a orientat spre minimul special prevăzut pentru tentativa la omor calificat.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, inculpatul H. I. A..
Examinând apelul formulat de inculpat, prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, instanța apreciază că este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Starea de fapt reținută de prima instanță este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul cercetării judecătorești și în faza de urmărire penală, inculpatul a recunoscut parțial săvârșirea faptelor.
Astfel, s-a reținut că în seara zilei de 12.12.2014, inculpatul H. I. A. le-a aplicat mai multe lovituri cu o sabie tatălui său – H. I. și fratelui său – H. F. O., generându-le leziuni care au necesitat 35-40, respectiv 6-8 zile de îngrijiri medicale.
Instanța de apel constată că încadrarea juridică dată faptei este corectă, în cauză fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 32 C.p. raportat la art. 189 lit. f și art. 199 C.p.
Este adevărat că inculpatul a recunoscut doar parțial săvârșirea faptelor, declarând că nu l-a lovit cu sabia și pe fratele său.
Declarațiile inculpatului sunt contrazise de înscrisurile medicale aflate la dosarul cauzei, din care rezultă natura leziunilor suferite atât de către tatăl său, cât și de fratele său. Astfel că aceste lovituri au fost produse de un corp contondent-tăietor, parte din leziuni fiind în zona capului în cazul ambelor persoane vătămate. Nu pot fi reținute apărările inculpatului că fratele său și-a produs singur aceste leziuni cu o sabie. Se reține că inculpatul a recunoscut faptul că a avut o ceartă cu fratele său și s-a dus în curte să recupereze sabia, iar leziunile fratelui său nu se puteau produce așa cum a arătat inculpatul, respectiv că acesta s-a tăiat în sabie, în timp de inculpatul fugea după el.
Astfel, în mod constant s-a stabilit că elementul subiectiv al infracțiunii de tentativă de omor, trebuie dedus din următoarele criterii obiective: împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, intensitatea loviturii, numărul loviturilor, regiunea corpului în care a fost aplicată lovitura precum și aceea vizată de făptuitor, obiectul contondent, consecințele cauzate și raporturile dintre autor și victimă.
Lovirea persoanelor vătămate cu o sabie (instrument apt de a ucide), într-o zonă vitală a corpului (capul) de mai multe ori și cu intensitate, demonstrează că inculpatul a urmărit suprimarea vieții victimelor, sau cel puțin a acceptat acest deznodământ, iar împrejurarea că rezultatul letal nu s-a produs se datorează unor împrejurări independente de voința acestuia.
În ce privește sancțiunea aplicată, instanța de apel apreciază că prin sentința penală atacată s-a făcut o corectă individualizare judiciară a pedepsei raportat la criteriile generale de individualizare reglementate de prevederile art. 74 C.pen., Astfel potrivit acestor dispoziții „stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială
Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte. Prima instanță a avut în vedere și împrejurarea că inculpatul are discernământul diminuat raportat la faptele comise
Prin urmare, instanța de apel, apreciază că se impune menținerea pedepsei 8 ani închisoare, fără a reține în cauză circumstanțe atenuante, reținând că în cauză nu au fost identificate elemente care să poată fi reținute drept circumstanțe atenuante judiciare, respectiv împrejurări legate de fapta comisă care, dacă ar fi luate în considerare reduc gravitatea faptei sau periculozitatea inculpatului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special este în măsură să corespundă unei juste individualizări.
Pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor în formă calificată, asupra unor membrii de familie cu executare în regim de detenție este în măsură să asigure reeducarea inculpatului și prevenirea comiterii de noi fapte penale.
În aplicarea dispozițiilor art. 74 C.pen, prima instanță a efectuat o analiză și evaluare completă a circumstanțelor personale ale inculpatului, a condițiilor producerii faptei și consecințele acesteia. În acest sens, se reține că infracțiunea de tentativă de omor în general denotă un pericol social ridicat, aducând atingere celei mai importante valori sociale, dreptul la viață al individului, sancțiunea aplicată fiind conformă gravității faptei.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a executării pedepsei, având în vedere cuantumul acesteia, rezultă că se impune executarea pedepsei în regim de e detenție.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 421 pct.1, lit. b C.pr.pen., va respinge apelul declarat de inculpatul H. I. A. împotriva sentinței penale nr. 160 din 29.04.2015, pronunțată de Tribunalul A. în dosar_ .
În baza art. 424 alin 2 și 3 C.pr.pen rap. la art. 399 alin 1 C.pr.pen și 72 C.pen va menține starea de arest a inculpatului H. I. A. și va deduce în continuare arestul preventiv din 29.04.2014 la zi.
În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen., va obliga inculpatul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
De asemenea, va dispune plata sumei de 200 lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T. cu titlu de onorariu avocat oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct.1, lit. b C.pr.pen., respinge apelul declarat de inculpatul H. I. A. împotriva sentinței penale nr. 160 din 29.04.2015, pronunțată de Tribunalul A. în dosar_ .
În baza art. 424 alin 2 și 3 C.pr.pen rap. la art. 399 alin 1 C.pr.pen și 72 C.pen menține starea de arest a inculpatului H. I. A. și deduce în continuare arestul preventiv din 29.04.2014 la zi.
În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen., obligă inculpatul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
Dispune plata sumei de 200 lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T. cu titlu de onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.05.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
F. P. F. M. C. FLORENȚA
GREFIER,
O. IOȚCOVICI
Red. F. P./26.06.2015
Tehnored.O.I. 5 ex- 04.06.2015
Prima instanță– Tribunalul A. - jud. M. C.
| ← Întrerupere executare pedeapsă/contestaţie (art.592 NCPP).... | Conducere fără permis (art.335 NCP). Decizia nr. 492/2015.... → |
|---|
