Abandonul de familie. Art.378 NCP. Decizia nr. 1183/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1183/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 17-11-2015
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 1183/A
Ședința publică de la 17 noiembrie 2015
Completul constituit din:
Președinte: D. V.
Judecător: F. I.
Grefier: A. S.
Ministerul Public este reprezentat de procuror C. M. U., din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Timișoara.
Pe rol se află judecarea apelul declarat de inculpatul N. E. V. împotriva Sentinței penale nr. 98/15.09.2015 pronunțată de Judecătoria M. Nouă în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsă inculpatul N. E. V., pentru lipsă vătămată N. M. L. prin reprezentant legal N. M. S. lipsă se prezintă apărător din oficiu, avocat B. M., din cadrul Baroului T., care depune la dosar delegație pentru asistentă juridică obligatorie nr._/13.11.2015.
Procedura de citare este legal îndeplinita.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța întreabă părțile dacă au cereri prealabile.
Părțile prezente la dezbateri arată că nu mai au alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra apelului formulat.
Apărătorul din oficiu al părții vătămate solicită respingerea apelului formulat de inculpat ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea ca nefondat a apelului formulat de inculpat și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală, arătând că la o examinare din oficiu a hotărârii apelată nu se identifică motive de nelegalitate, iar inculpatul nu a indicat în scris motivele apelului.
C.
Deliberând asupra cauzei penale, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 98 din data de 15.09.2015 pronunțată de Judecătoria M. Nouă în dosar nr._, în baza art.396 al.1 și 2 s-a dispus condamnarea inculpatului N. E.-V., fără antecedente penale, la șase (6) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.378 al.1 lit. c) Cod Penal „abandon de familie”.
În baza art.398 raportat la art.274 al.1 CPP a obligat inculpatul N. E.-V. la plata cheltuielilor avansate de stat în cuantum de 300 lei.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria M. Nouă nr. 359/P/2014 din 28.01.2015, s-a pus în mișcare acțiunea penală și s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului N. E. V. pentru săvârșirea infracțiuni de abandon de familie, faptă prev. de art. 378 al.1 lit.c Cod penal.
În expozitivul rechizitoriului a fost reținută următoarea situație de fapt:
În data de 19.06.2014 numita N. M. S. reprezen tant legal al minorului N. M. L. a sesizat organle de cercetare penala, asupra faptului că înculpatul nu a achitat pensia de întreținere către minor astfel cum a fost obligat prin sentința civilă nr.11/15.01.2013 a Judecătoriei M. Noua având o restanță de 2000 lei la data depunerii plângerii.
Din cercetările efectuaste în cauză se confirmă situația de fapt și de drept semnalată de către reprezentantul legal al minorului.
Inculpatul a fost audiat în cauză, prin comisie rogatorie, recunoaște datele și împrejurările săvârșirii faptei motivând atitudinea sa prin aceea că nu are un loc de muncă, luându-și angajamentul că în cel mai scurt timp va achita restanța.
Pentru dovedirea acestei situații de fapt, au fost propuse prin rechizitoriu următoarele mijloace de probă :plângere și declarații reprezentant legal; sentința civilă nr.11/2013; declarații inculpat; ordonanța nr.247/2013 și comisie rogatorie.
Prin încheierea de ședință din data de 21.04.2015 instanța de fond a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 359/P/2014 din data de 28.01.2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria M. Nouă și a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpatul L. C..
Analizând întregul material probator administrat atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească, prima instanță, a constatat în fapt următoarele:
În data de Judecătoria M. Nouă a pronunțat Sentința Civilă nr.11 din dosar nr._ prin care s-a stabilit în sarcina inculpatului N. E.-V. obligația de a achita pensia de întreținere în cuantum de 150 lei lunar pentru minorul N. M.-L., începând cu data introducerii acțiunii, respectiv 03.10.2012 și până la majoratul minorului. Prin aceeași hotărâre s-a dispus ca domiciliul minorului să fie stabilit la numita N. M.-S., mama minorului și soția inculpatului.
Prin Ordonanța din data de 22.01.2014 emisă de P. de pe lângă Judecătoria M. Nouă în dosar nr.247/P/2013 s-a dispus scoaterea de sub urmărirea penală a inculpatului deoarece acesta a invocat că la acel moment realiza venituri sporadice din activități sezoniere.
Prin plângerea penală din 09.09.2014 numita N. M.-S. a solicitat tragerea la răspundere a inculpatului deoarece în continuare acesta nu achită pensia alimentară pentru minor.
Inculpatul a fost audiat în cauză prin comisie rogatorie în faza de urmărire penală la data de 03.11.2014 și a precizat că va achita pensia de întreținere la zi în momentul în care va realiza din nou venituri.
În drept, fapta inculpatului de a nu achita pensia de întreținere în cuantum de 150 de lei lunar pentru minorul N. M.-L. este prevăzută de art.378 al.1 lit. c) Cod Penal „abandon de familie”.
Elementul material ce intră în latura obiectivă a infracțiunii săvârșite de inculpat constă în omisiunea inculpatului de a achita pensia de întreținere la care a fost obligat prin hotărâre judecătorească cu rea-credință din momentul introducerii acțiunii civile și până în prezent.
Urmarea imediată a săvârșirii faptei este crearea unei stări de pericol pentru valoarea socială ocrotită de lege, respectiv pentru relațiile sociale ce impun întreținerea copilului minor de către părinte.
Legătura de cauzalitate rezultă din însăși materialitatea faptei, nefiind necesară dovedirea ei.
În ceea ce privește latura subiectivă, prima instanță a reținut că fapta a fost săvârșită cu intenție directă, inculpatul cunoscând consecințele faptei sale.
Deoarece a fost reținută existența tuturor elementelor constitutive ale infracțiunii pentru inculpatul a fost trimis în judecată, prima instanță s-a aplecat asupra elementelor de individualizare a pedepsei ce urmează a fi stabilită.
Conform art.378 al.1 „săvârșirea de către persoana care are obligația legală de întreținere, față de cel îndreptățit la întreținere, a uneia dintre următoarele fapte: … c) neplata, cu rea-credință, timp de 3 luni, a pensiei de întreținere stabilite pe cale judecătorească, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă”.
Conform art.74 Cod Penal instanța trebuie să ia în calcul împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natură și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșiri și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
După cum rezultă din fișa de cazier a inculpatului N. E.-V., acesta nu a mai suferit condamnări.
De asemenea, instanța de fond a ținut cont și de faptul că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei în faza de urmărire penală.
Pentru aceste motive prima instanță a stabilit pedeapsa minimă în sarcina inculpatului N. E.-V., respectiv șase (6) luni închisoare.
În ceea ce privește modalitatea de aplicare a pedepsei, prima instanță a constatat că, deși reprezentatul Ministerului Public a solicitat amânarea aplicării pedepsei, în cauză nu sunt îndeplinite condițiile pentru această soluție.
Prin Sentința Civilă nr.11 pronunțată de Judecătoria M.-Nouă la data de 15.01.2013 în dosar nr._ s-a reținut că „pârâtul nu s-a interesat niciodată de minor”.
De asemenea, inculpatul a beneficiat deja de clemență, fiind dispusă scoaterea de sub urmărire penală prin Ordonanța din data de 22.01.2014 emisă de P. de pe lângă Judecătoria M. Nouă în dosar nr.247/P/2013.
Faptul că inculpatul a avut venituri sporadice din activități sezoniere, după cum a declarat la prima plângere, sau că nu este angajat, după cum a declarat în prezentul dosar, nu prezintă nicio importanță.
Obligația de întreținere de 150 lei la care a fost obligat inculpatul a fost stabilită raportat la venitul minim pe economie, tocmai pentru că inculpatul nu realiza venituri nici la momentul pronunțării hotărârii civile.
Rațiunea unei astfel de dispoziții este aceea că dacă o persoană care nu are venituri are posibilitatea să se întrețină, atunci aceasta are și posibilitatea să ofere întreținere unui copil.
După cum rezultă din declarațiile inculpatului, acesta a avut venituri foarte mici sau chiar deloc în ultimii trei ani. Totuși, în această perioadă inculpatul a reușit să se întrețină.
În același timp, minorul N. M.-L. a beneficiat de întreținere doar din partea mamei sale, numita N. M.-S..
Prima instanță a mai reținut totodată și dezinteresul de care dă dovadă inculpatul față de procesul penal. Deși a fost citat în repetate rânduri atât în faza de urmărire penală cât și cea de judecată, inculpatul nu s-a prezentat niciodată.
Mai mult, inculpatul și-a schimbat domiciliul efectiv la care locuiește fără să aducă la cunoștința organelor de urmărire penală acest lucru, contrar dispozițiilor art.108 al.1 lit. b) CPP.
În ipoteza în care inculpatul nu avea venituri pentru a efectua deplasarea la M.-Nouă, deși nu a invocat acest aspect, atunci instanța de fond a apreciat că inculpatul putea lua legătura telefonic sau pe cale poștală și să comunice acest lucru. De asemenea, s-a reținut de către prima instanță că inculpatul a lua la cunoștință de această situație de la mama sa, dovadă în acest sens fiind procesul-verbal de aducere la îndeplinire a mandatului de aducere pentru termenul din 01.09.2015.
Deoarece inculpatul a sfidat atât obligațiile dispuse prin hotărârea civilă cât și solicitările venite din partea instanței penale și a beneficiat deja de clemență în primul dosar penal pentru aceeași faptă, prima instanță a apreciat că se impune executarea pedepsei ce urmează să fie stabilită.
De vreme ce inculpatul nu a asigurat sub nicio formă întreținerea minorului timp de 3 ani de zile, aplicarea pedepsei minime nu va afecta situația minorului.
Chiar și în aceste condiții, inculpatul poate să dovedească că nu este sfidător nici față de minor și nici față de instanță, dacă achită suma restantă până la rămânerea definitivă a sentinței, situație în care poate beneficia de amânarea sau suspendarea pedepsei aplicate.
În baza art.398 raportat la art.274 al.1 CPP a obligat inculpatul la plata cheltuielilor avansate de stat în cuantum de 300 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termenul legal, inculpatul, fără ca acesta să indice motivele de apel.
Apelul este fondat.
În sarcina inculpatului a fost stabilită, prin Sentința civilă nr. 11/15.01.2013 pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria M. Nouă (definitivă și irevocabilă la data de 14.02.2013 prin neapelare), obligația de plăti o pensie lunară de întreținere în cuantum de 150 lei, în favoarea fiului său minor N. M. L. (născut la data de 20.04.2012), începând cu data de 03.10.2012 și până la majoratul minorului.
Potrivit art. 278 alin. (3) teza a II a din vechiul Cod de procedură civilă (aplicabil în raport de data introducerii acțiunii civile – 03.10.2012 și dispozițiile art. 24 din noul Cod de procedură civilă) sentința civilă menționată era executorie de drept (în privința plății pensiei de întreținere) de la data pronunțării – 15.01.2013; prin urmare, începând cu data de 15.01.2013 inculpatul avea obligația de a plăti lunar pensie de întreținere în favoarea fiului său minor.
Este de menționat că intervalul 15.01.2013 – 01.04.2013 nu face obiectul prezentului dosar întrucât o plângere prealabilă anterioară formulată de mama minorului (N. M. S.), vizând acest interval de timp, a fost soluționată de către parchet prin Ordonanța de scoatere de sub urmărire penală pronunțată la data de 22.01.2014 în dosarul nr. 247/P/2013 (f. 22 dup) – această soluție de netrimitere în judecată nefiind infirmată sau desființată.
Intervalul de timp ce urmează a fi avut în vedere în prezentul dosar este cel cuprins între 01.04.2013 – 15.09.2015 (data pronunțării soluției de către prima instanță) – raportat la caracterul continuu al infracțiunii și la împrejurarea că din punct de vedere juridic pronunțarea unei soluții de condamnare (în primă instanță, chiar nedefinitivă) are ca efect epuizarea activității infracționale comisă până în acel moment (această soluție este admisă de majoritatea doctrinei și practicii judiciare).
Analiza materialului probator relevant conduce la concluzia că în intervalul 01.04.2013 – 15.09.2015 (28 de luni) inculpatul nu a plătit pensia de întreținere stabilită pe cale judecătorească în favoarea fiului său minor, neplata datorându-se relei – credințe a acestuia.
Astfel, cu ocazia audierii sale în faza de urmărire penală (f. 13 verso dup) inculpatul recunoaște că în cursul anului 2013 a luat cunoștință de Sentința civilă nr. 11/15.01.2013 a Judecătoriei M. Nouă prin care a fost obligat la plata pensiei de întreținere și că până la data audierii sale (03.11.2014) nu a plătit vreo parte din suma totală datorată; pentru a justifica neplata pensiei de întreținere inculpatul a invocat faptul că în ultima perioadă de timp nu a avut un loc de muncă stabil și nici nu cunoștea numărul de telefon al soției sale astfel încât nu a putut afla unde se află domiciliul ei și al copilului; precizează că nici în prezent (data audierii) nu realizează venituri și își ia angajamentul că în momentul în care va realiza venituri să achite suma restantă precum și să plătească la zi pensia lunară de întreținere.
Recunoașterea inculpatului, în sensul că nu a achitat nicio sumă din pensia de întreținere, se coroborează cu declarația martorei N. M. S. (mama minorului, f. 10 verso dup) care confirmă această împrejurare precum și faptul că inculpatul a invocat ca justificare lipsa unor venituri constante.
Inculpatul, legal citat atât în fața primei instanțe (inclusiv prin emiterea unui mandat de aducere) cât și în fața instanței de apel, nu s-a prezentat la judecată și nici nu a făcut dovada plății integrale sau parțiale a debitului acumulat până în prezent – corespunzător intervalului de timp care face obiectul prezentului dosar (4.200 lei; 150 lei x 28 de luni).
În legătură cu apărările invocate de inculpat, care se circumscriu în esență ideii că neplata nu este urmarea relei – credințe (prin urmare, ar lipsi forma de vinovăție prevăzută de textul de incriminare – intenția), C. le apreciază nefondate: inculpatul, în vârstă de 35 de ani, este apt de muncă – prin urmare, nu există vreun impediment de ordin fizic sau psihic pentru ca acesta să presteze o activitate lucrativă; inculpatul nici nu a invocat și, cu atât mai puțin, nu a făcut dovada că ar fi întreprins vreun demers pentru a se angaja în muncă; pe de altă parte, inculpatul nu susține că ar fi fost lipsit în totalitate de venituri ci doar că nu obținea „venituri stabile” – or, în condițiile în care acesta a obținut anumite venituri care i-au permis să se întrețină până în prezent, neplata totală a pensiei de întreținere timp de 28 de luni nu poate fi explicată decât în temeiul relei – credințe a acestuia; împrejurarea că acesta nu cunoștea adresa de domiciliu a soției este contrazisă chiar de declarația acestuia dată în faza de urmărire penală – inculpatul recunoaște că încă din cursul anului 2013 a luat cunoștință de sentința civilă, sentință în dispozitivul căreia se precizează adresa soției sale, adresă pe care aceasta nu și-a schimbat-o – dovadă este faptul că în plângerea prealabilă adresată organelor de urmărire penală (f. 9 dup) aceasta indică același domiciliu; de altfel, nici domiciliul inculpatului nu s-a schimbat de la data pronunțării sentinței civile, în dispozitivul acesteia menționându-se aceeași adresă ca cea avută în vedere de organele de urmărire penală și instanțele de judecată învestite cu soluționarea prezentului dosar penal.
Potrivit art. 378 alin. (1) lit. c) Cod penal constituie infracțiunea de abandon de familie „neplata, cu rea-credință, timp de 3 luni, a pensiei de întreținere stabilită pe cale judecătorească” care se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
Fapta inculpatului care în intervalul 01.04.2013 – 15.09.2015 (28 de luni), cu rea – credință, nu a achitat pensia de întreținere stabilită în sarcina sa prin Sentința civilă nr. 11/15.01.2013 pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria M. Nouă, întrunește elementele de tipicitate ale infracțiunii prevăzute de art. 378 alin. (1) lit. c) Cod penal.
În ce privește individualizarea pedepsei, C. apreciază, în raport de intervalul mare de timp în care inculpatul nu și-a executat obligația (2 ani și 4 luni), de vârsta minorului îndreptățit la întreținere (3 ani) – neexecutarea întreținerii acoperind exact perioada în care minorul are cea mai mare nevoie de susținerea materială a părintelui -, că pedeapsa închisorii reprezintă alternativa corespunzătoare gradului de pericol social concret al infracțiunii și periculozității inculpatului.
C. urmează să rețină în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă legală prevăzută de art. 75 alin. (2) lit. b) Cod penal – „împrejurările legate de fapta comisă, care diminuează gravitatea infracțiunii sau periculozitatea infractorului” – în raport de cuantumul modic al pensiei de întreținere neplătite de inculpat (4200 lei) -, și să facă aplicarea art. 76 alin. (1) Cod penal în sensul reducerii pedepsei închisorii la minimul special redus cu 1/3 – 4 luni închisoare.
În ce privește individualizarea executării pedepsei aceasta urmează să fie menținută în forma dispusă de prima instanță (privare de libertate), având în vedere că infracțiunea s-a epuizat sub imperiul noului Cod penal iar inculpatul, deși fără antecedente penale, nu s-a prezentat în fața primei instanțe sau în fața instanței de apel pentru a preciza dacă este de acord să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității (nefiind astfel posibilă adoptarea soluției amânării aplicării pedepsei sau de suspendare sub supraveghere a executării).
Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct. 2) lit. a) Cod procedură penală va admite apelul declarat de inculpatul N. E. V. împotriva Sentinței penale nr. 98/15.09.2015 pronunțată de Judecătoria M. Nouă în dosarul nr._ .
Va desființa în parte sentința apelată, numai sub aspectul duratei pedepsei principale aplicate inculpatului.
Rejudecând în aceste limite:
Va face aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) raportat la art. 76 alin. (1) Cod penal și va reduce durata pedepsei principale de la 6 luni la 4 luni închisoare.
Va menține în rest sentința apelată.
În baza art. 275 alin. (3) Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina statului.
Va dispune plata sumei de 195 lei din fondurile MJ în contul Baroului T., onorariul avocatului desemnat din oficiu în apel pentru asistența persoanei vătămate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 421 pct. 2) lit. a) Cod procedură penală admite apelul declarat de inculpatul N. E. V. împotriva Sentinței penale nr. 98/15.09.2015 pronunțată de Judecătoria M. Nouă în dosarul nr._ .
Desființează în parte sentința apelată, numai sub aspectul duratei pedepsei principale aplicate inculpatului.
Rejudecând în aceste limite:
Face aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) raportat la art. 76 alin. (1) Cod penal și reduce durata pedepsei principale de la 6 luni la 4 luni închisoare.
Menține în rest sentința apelată.
În baza art. 275 alin. (3) Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina statului.
Dispune plata sumei de 195 lei din fondurile MJ în contul Baroului T., onorariul avocatului desemnat din oficiu în apel pentru asistența persoanei vătămate.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 17.11.2015.
Președinte Judecător
D. V. F. I.
Grefier
A. S.
Red. F.I./03.12.2015
Tehnored. A.S./23.11.2015/5ex/
Judecătoria M.-Nouă: C. C.
| ← Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 1188/2015. Curtea de Apel... | Mandat european de arestare. Sentința nr. 184/2015. Curtea de... → |
|---|
