Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340 NCPP. Decizia nr. 46/2016. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 46/2016 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 19-01-2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:CATIM:2016:040._
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr.46/A
Ședința publică de la 19 ianuarie 2016
Completul constituit din:
Președinte: D. V.
Judecător: F. I.
Grefier: A. S.
Ministerul Public este reprezentat de procuror S. A. I., din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Timișoara.
Pe rol se află judecarea apelul declarat de petenta apelantă C. S. M. împotriva Sentinței penale nr. 2315 din data de 01 octombrie 2015 pronunțată de J. Timișoara în dosar nr._
Dată fără citarea părților.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care,
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au avut loc în ședința publică din 12.01.2016, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a stabilit termen pentru pronunțare la data de 19.01.2016, când, în aceeași compunere a hotărât următoarele:
C.
Deliberând asupra cauzei penale, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2315 din data de 01 octombrie 2015 pronunțată de J. Timișoara în dosar nr._, în temeiul art. 341 alin. 6 lit. a C. proc. pen., a fost respinsă ca tardivă plângerea împotriva ordonanței de clasare a Parchetului de pe lângă J. Timișoara emisă la data de 19.01.2015, în dosarul nr. 7785/P/2014 și a ordonanței de respingere a plângerii emisă de P.-procurorul Parchetului de pe lângă J. Timișoara, la data de 22.04.2015 în dosarul nr. 199/II/2/2015, formulată de petenta C. S. M..
În baza art. 275 alin. 2 C. proc. pen., a obligat petenta la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunța astfel, J. Timișoara a constatat că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 07.09.2015 sub numărul_, petenta C. S. M. a formulat plângere împotriva ordonanței de clasare a cauzei din data de 19.01.2015 dispusă în dosarul nr. 7785/P/2014 al Parchetului de pe lângă J. Timișoara și a ordonanței emisă de P.-procurorul Parchetului de pe lângă J. Timișoara la data de 22.04.2015 în dosarul nr. 199/II/2/2015.
În motivarea plângerii petenta a arătat că nu au fost respectate drepturile persoanei vătămate în sensul că nu a fost citată procedural niciodată și nici informată cu privire la stadiul soluționării dosarului, că nu a avut posibilitatea prezentării înscrisurilor justificative, că întregul probatoriu a fost exclus și tratat cu superficialitate și că nu au fost consemnate probele administrate. Mai arată că au existat probe din care să rezulte presupunerea rezonabilă că făptuitoarea S. V. a săvârșit o . fapte penale derivate din același raport contractual motiv pentru care nu se poate aprecia că faptele nu ar exista sau că acestea ar fi fost săvârșite cu nevinovăția prevăzută de lege, fiind săvârșite în formă continuată și fără un minimal respect față de dispozițiile legale. În continuare susține că nu au fost respectate prevederile art. 316 alin. 1 N.c.p.p., că referatul organelor de cercetare penală nu a fost anexat ordonanței de clasare, că nu au fost respectate dispozițiile art. 264 N.c.p.p. de către procurorul de caz, că martorii nu au fost identificați de către petentă, că declarațiile acestora conțin grave omisiuni, că nu au fost luate în considerare probele administrate depuse la dosarul cauzei. Cu privire la contractul înregistrat cu nr._/21.05.2014 la A.J.F.P. T., petenta a precizat că nu conține elementele necesare de identificare ale proprietarului și al sarcinilor ce îl grevează, că nu este identificat prin număr de carte funciară și/sau număr cadastral și că în cuprinsul foii de proprietate și a foii de sarcini, s-a constatat că o fost înscrisă o interdicție în favoarea FNGCIMM și BCR SA, situație din care rezultă nulitatea de drept a contractului de închiriere sau a încheierii unui contract de comodat. În continuare consideră că înșelăciunea făptuitoarei S. V. este evidentă. Petenta mai arată că „neajunsurile” au fost remediate de făptuitoarea S. V. în absența acesteia, deși deținea în folosință imobilul și a atenționat să nu efectueze nicio remediere, îmbunătățire decât în prezența acesteia și de către organele abilitate, că situația înregistrării unui contract de închiriere nevalid a fost sesizată AJFP T. dar acestea au rămas nesoluționate până la această dată, precum și OCPI T.. În continuare solicită să se ia în considerare perioada de împiedicare în formularea plângerii către J. Timișoara în termenul de 20 de zile de la comunicare, respectiv din data de 20.05.2015, soluție înmânată petentei, repunerea în termen de la data încetării motivelor întemeiate, medicale, aferente perioadei 2014 și a celor aferente intervalului de timp 11.03._15 și 01.04._15; notificarea B. C. I. comunicată petentei anterior primei date scadente a chiriei, respectiv 22.05.2014, după incidentele grave și nerespectarea obligațiilor contractuale de către făptuitoarea S. V., notificare care a fost transmisă nelegal.
Parchetul de pe lângă J. Timișoara nu a depus note scrise în cauză.
Pentru termenul de judecată din data de 01.10.2015, intimata S. V. a depus note scrise, prin care a solicitat respingerea plângerii formulate de petentă, primul motiv fiind acela că plângerea este tardivă, iar cel de-al doilea motiv vizează netemeinicia plângerii, intimata apreciind că procurorul a dispus în mod corect clasarea cauzei, aspectele menționate de petentă în plângere vizând contractul de închiriere și neavând legătură cu infracțiunile reclamate.
Analizând actele și lucrările dosarului, judecătorul de Cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Timișoara a reținut următoarele:
La data de 16.05.2014, numita C. S. M. a formulat plângere penală împotriva numitei S. violeta, pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune,. Prev. de art. 244 alin. 1 C. pen., amenințare, prev. de art. 206 C. pen., șantaj, prev. de art. 207 C. pen.,hărțuire, prev. de art. 208 alin. 2 C. pen., violare de domiciliu, prev. de art. 224 C. pen.,furt calificat, prev. de art. 229 alin. 2 lit. b C. pen., distrugere, prev. de art. 253 C. pen., fals în declarații prev. de art. 326 C. pen. și tentativă de tulburare de posesiu, prev. de art. 256 C. pen.
Prin ordonanța din data de 18.09.2014 emisă de către PMT Timișoara – Secția 4, s-a dispus începerea urmăririi penale cu privire la săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu prev. de art. 224 alin. 1 C.p. și furt prev de art. 228 alin. 1 C.p. cu privire la numita S. V..
Prin referatul din data de 03.10.2014 emis de către Poliția municipiului Timișoara – Secția 4 Poliție, s-a propus clasarea cauzei având ca obiect săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu prev. de art. 224 alin. 1 C.p. și furt prev de art. 228 alin. 1 C.p. cu privire la numita S. V., conform art. 16 alin. 1 lit. b C.p.p.
Prin ordonanța Parchetului de pe lângă J. Timișoara din data de 19.01.2015 în dosarul nr. 7785/P/2014 s-a dispus clasarea cauzei cu privire le plângerea penală formulată de numita C. S. M. pentru tragerea la răspunderea penală a numitei S. V. sub aspectul săvârșirii infracținilor de violare de domiciliu prev. de art. 224 alin. 1 C.p. și furt prev de art. 228 alin. 1 C.p., înșelăciune prev. de art. 244 C.p., amenințare prev.de art. 206 C.p., santaj prev de art. 207 C.p., hărțuire prev de art. 208 C.p., distrugere prev de art. 253 C.p., fals în declarații prev de art. 326 C.p. și tulburare de posesie prev. de art. 256 C.p., procurorul de caz reținând că fapta de furt nu există, iar pentru celelalte infracțiuni rec lamate de petentă, nu susnt întrunite elementele constituțile ale infracțiunilor.
Prin ordonanța din data de 22.04.2015 emisă în dosarul nr. 199/II/2/2015 al Parchetului de pe lângă J. Timișoara s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de numita C. S. M. împotriva Ordonanței din dosarul nr. 7785/P/2014 din data de 19.01.2015 al Parchetului de pe lângă J. Timișoara. În motivare s-a arătat că soluția pronunțată de procuror a fost temeinică și legală, că în mod corect s-a dispus clasarea cauzei în temeiul art. 315 alin. 1 lit. b C.p.p. raportat la art. 16 alin. 1 lit. a și b C.p.p. cu privire la plângerea formulată de numita C. S. M. privind tragerea la răspunderea penală a numitei S. V. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de violare de domiciliu, înșelăciune, șantaj, hărțuire, distrugere, fals în declarații și tulburare de posesie.
Potrivit art. 340 alin. 1 C. proc. pen., persoana a cărei plângere împotriva soluției de clasare sau renunțare la urmărire penală, dispusă prin ordonanță sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere în termen de 20 zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.
Dacă plângerea nu a fost rezolvată în termenul prevăzut de art. 338, dreptul de a face plângere poate fi exercitat oricând după împlinirea termenului de 20 zile în care trebuia soluționată plângerea, dar nu mai târziu de 20 zile de la data comunicării modului de rezolvare.
Analizând lucrările dosarului, prima instanță a constatat că plângerea adresată Judecătoriei Timișoara, formulată de petenta C. S. M. împotriva ordonanței de respingere a plângerii, emisă de prim procurorul Parchetului de pe lângă J. Timișoara, a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 07.09.2015.
Potrivit dovezii de comunicare a ordonanței prim-procurorului nr. 199/II/2/2015 din data de 22.04.2015, aceasta a fost comunicată petentei C. S. M. la data de 20.05.2015, care a semnat personal dovada de primire a comunicării (fila 71 dosar instanță).
Prima instanță a reținut că termenul de 20 zile prevăzut de art. 340 C. proc. pen. este un termen procedural, ce se calculează potrivit dispozițiilor art. 269 C. proc. pen. De asemenea, acest termen este unul de decădere și numai cu respectarea lui instanța poate proceda la soluționarea pe fond a plângerii formulate,astfel cum a reținut și Înalta Curte de Casație și Justiție, în decizia nr. 15/2009, emisă în soluționarea unui recurs în interesul legii, cu privire la natura termenului de 20 zile reglementat de codul de procedură penală anterior, pentru introducerea plângerii împotriva ordonanței prim-procurorului (rațiunea deciziei menținându-și valabilitatea și în prezent).
Acest termen începe să curgă de la data comunicării ordonanței prim - procurorului Parchetului de pe lângă J. Timișoara către petentă, respectiv 20.05.2015, astfel cum rezultă din dovada de comunicare atașată la dosar. În consecință, ultima zi în care putea fi formulată plângere conform art. 340 C. proc. pen., de către petentă, a fost 10.06.2015.
Față de cele expuse mai sus, prima instanță a constatat că plângerea formulată de petenta C. S. M. împotriva ordonanței de clasare a Parchetului de pe lângă J. Timișoara emisă la data de 01.09.2014, în dosarul nr._/P/2012 și a ordonanței de respingere a plângerii emisă de P.-procurorul Parchetului de pe lângă J. Timișoara, la data de 05.12.2014 în dosarul nr. 2627/II/2/2014 este tardivă.
În plângerea împotriva ordonanței de clasare și a ordonanței de respingere a plângerii, petenta a invocat, totodată, imposibilitatea formulării prezentei plângeri în termenul legal, din cauza unor probleme de sănătate, conform înscrisurilor medicale depuse la dosar.
Judecătorul de cameră preliminară a apreciat că cererea de repunere în termenul de 20 zile de formulare a plângerii nu este admisibilă, întrucât instituția repunerii în termen nu este prevăzută în mod expres în cazul procedurii reglementate de art. 340 C. proc. pen.
Faptul că repunerea în termen nu operează în materia procedurii privind soluționarea plângerii împotriva soluției de clasare/renunțare la urmărire penală rezultă din faptul că în momentul în care legiuitorul a dorit să consacre acest beneficiu pentru un participant la procesul penal, a reglementat în mod expres această instituție de drept procesual penal, așa cum este cazul repunerii în termenul de formulare a căii de atac a apelului, în acest sens fiind și jurisprudența în materie.
Astfel, prin decizia nr. 1370/11.04.2008 (ale cărei considerente își mențin temeinicia și sub imperiul noii legislații procesual penale), Înalta Curte de Casație și Justiție a decis că în materia introducerii plângerii în termenul de 20 zile de la data comunicării rezoluției procurorului ierarhic superior nu poate opera analogia cu alte drepturi procesuale (dreptul la apel), fiecare cale de atac fiind reglementată distinct, iar instituția repunerii în termenul de apel operează numai în cadrul acestei căi ordinare de atac. În cazul plângerii formulate potrivit art. 2781 C. proc. pen. (instituție ce se găsește reglementată în dispozițiile art. 340 din noul cod de procedură penală) nu a fost prevăzută posibilitatea repunerii în termenul de a formula plângere, neputând opera prin analogie.
Față de cele expuse mai sus, prima instanță a respins ca tardivă plângerea împotriva ordonanței de clasare a Parchetului de pe lângă J. Timișoara emisă la data de 19.01.2015, în dosarul nr. 7785/P/2014 și a ordonanței de respingere a plângerii emisă de P.-procurorul Parchetului de pe lângă J. Timișoara, la data de 22.04.2015 în dosarul nr. 199/II/2/2015, formulată de petenta C. S. M. și în temeiul art. 275 al. 2 C. proc. pen., potrivit căruia cheltuielile judiciare avansate de stat vor fi suportate de persoana căreia i s-a respins plângerea sau contestația, a obligat petenta la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel petenta C. S. M., solicitând desființarea sentinței atacate și în rejudecare admiterea plângerii formulate împotriva ordonanței de clasare a cauzei din data de 19.01.2015 dispusă în dosarul nr. 7785/P/2014 al Parchetului de pe lângă J. Timișoara
În expunerea pe larg a motivelor de apel, petenta arată că la judecata în primă instanță procedura de citare cu ea nu a fost legal îndeplinită, cu toate că și-a indicat adresa de e-mail nu a fost citată corespunzător, apreciind astfel că, procedura de citare nu s-a făcut cu respectarea art. 262 alin. 2 C.pr. pen.; motiv pentru care invocă excepția incidentelor procedurale, conform art. 263 C.pr. pen.; excepția nulității potrivit art. 280 și art. 282 alin. 1, alin. 2 și alin. 5 lit.a) C.pr. pen. și excepția de neconstituționalitate privind dispozițiile art. 34 alin. 5 și art. 344 alin. 1 C.pr. pen. Arată petenta că prima instanță a respins plângerea formulată invocând tardivitatea, cu toate că repunerea în termen poate fi solicitată în orice stadiu al procesului penal dacă se constată o întârziere determinată de o cauză temeinică. Consideră că probele reprezintă chintesența oricărui proces penal și se impunea analizarea probatoriului, atât de către prima instanță, cât și de către organele de cercetare penală, în vederea aflării adevărului.
Intimata Sacui V., prin notele depuse la dosar a solicitat respingerea apelului și respingerea plângerii formulată de petentă împotriva ordonanței de clasare a cauzei din data de 19.01.2015 dispusă în dosarul nr. 7785/P/2014 al Parchetului de pe lângă J. Timișoara. Apreciază că hotărârea pronunțată de J. Timișoara este temeinică și legală, iar afecțiunile medicale invocate de petentă nu justifică tardivitatea formulării plângerii. .
La termenul de judecată din data de 12.01.2016, instanța, în temeiul art. 10 din Legea nr. 255/2013, constată ca fiind apel calea de atac formulată de intim, s-a invocat excepția inadmisibilității căii de atac formulată de petentă.
Deliberând asupra inadmisibilității căii de atac a apelului invocată de procuror, C. reține:
Potrivit dispozițiilor art. 341 alin. 6 și 8 C.pr.pen., încheierea prin care s-a respins plângerea ca tardivă, inadmisibilă sau nefondată este definitivă, adică nu este supusă niciunei căi ordinare de atac.
Potrivit art. 421 pct. 1 lit. a C.pr.pen., apelul este inadmisibil când se exercită împotriva unei hotărâri nesusceptibilă de apel.
În speța de față se constată că sentința pronunțată de J. Timișoara este, potrivit art. 341 alin. 8 C.pr.pen., definitivă, împotriva acestei hotărâri nemaiputând fi exercitată calea de atac a apelului.
Prin urmare, instanța reține că apelul formulat de petentă este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 1 lit. a Cod procedură penală, respinge apelul declarat de petenta C. S. M., împotriva încheierii penale nr. 2315 din data de 01.10.2015 pronunțată de J. Timișoara în dosarul nr._, ca inadmisibil.
Menține sentința atacată.
În baza art. 275 alin. 2 Cpp obligă petenta la 100 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 19.01.2016.
Președinte Judecător
D. V. F. I.
Grefier
A. S.
Red. D.V./27.01.2016
Tehnored. A.S./22.01.2016/5ex
J. Timișoara: G. R. G.
| ← Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 1361/2015.... | Anulare/reducere amendă. Art.284 NCPP. Decizia nr. 1359/2015.... → |
|---|
