Cerere de contopire a executării pedepselor. alte modificări de pedepse. Art.449 C.p.p.. Decizia nr. 1503/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1503/2012 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 31-10-2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 1503/R
Ședința publică de la 31 Octombrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. P.
Judecător C. I. M.
Judecător F. P.
Grefier A. B.
Ministerul Public este reprezentat de procuror A. S., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de P. DE PE L. T. T., împotriva sentinței penale nr. 274 din 8 august 2012 pronunțată de T. T. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă condamnatul intimat personal, în stare de arest, asistat de avocat din oficiu I. A..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, acordă cuvântul în recurs.
Procurorul pune concluzii de admitere a recursului, pentru motivele arătate în scris, prin memoriul depus la dosar, casarea sentinței penale atacate, care este nelegală, și trimiterea cauzei spre rejudecare, prin greșita menținere a stării de arest a condamnatului, în baza art.350 C.p.p., precum și lipsa rolului activ al primei instanțe, în conformitate cu prevederile art.4 C.p.p., în vederea lămuririi cauzei sub toate aspectele, în condițiile în care de la dosarul cauzei lipseau înscrisuri semnificative și absolut necesare, respectiv cazierul judiciar al condamnatului, sentințele penale de condamnare și altele.
Apărătorul din oficiu al condamnatului solicită, respingerea recursului declarat de procuror, menținerea hotărârii primei instanțe, care este legală și temeinică, contopirea pedepselor fiind aplicată în mod corect.
Condamnatul, având cuvântul, arată că lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 274/PI/08.08.2012, pronunțată de T. T. în dosarul nr._, în temeiul art.449 al. 1 lit. a C.p.p., a fost admisă cererea de contopire a pedepselor formulată de petentul condamnat K. C..
S-a constatat că infracțiunile pentru care a fost condamnat petentul la pedepsele de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală 1059/26.05.2010 pronunțată in dosar_/55/2009 a Judecătoriei A. rămasă definitivă prin decizia penală nr. 271/A/05.10.2010 a Tribunalului A. și pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală 173/31.03.2011 a Tribunalului A. rămasă definitivă prin decizia penală nr.112/A/27.06.2011 a Curții de Apel Timișoara sunt concurente.
În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b C.pen., au fost contopite pedepsele mai sus arătate în pedeapsa cea mai grea aceea de 3 ani închisoare care a fost sporită cu 6 luni condamnatul urmând a executa pedeapsa rezultantă de: 3 ani și 6 luni închisoare,
În baza art.71 alin.2 Cod penal i-au fost interzise condamnatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza II și lit.b Cod penal.
În baza art. 350 C.p.p. a fost menținută starea de arest a condamnatului.
În baza art. 36 al. 3 C.pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv pe perioada 22.06.2009 – 19.08.2009 și perioada executată din 11.08.2011 la zi.
S-a dispus anularea mandatelor de executare a pedepsei închisorii: nr. 376/2011 din 04.08.2011 emis de T. A. și nr. 1160/2010 din data de 25.10.2010 emis de Judecătoria A. și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii conform sentinței de față.
In temeiul art. 192 alin 3 cod procedură penală cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înaintată acestei tribunalului la data de 09.07.2012, în dosar înregistrat sub numărul_, condamnatul K. C. a solicitat contopirea pedepselor ce i-au fost aplicate prin sentințele 1059/26.05.2010 a Judecătoriei A. și 173/31.03.2011 a Tribunalului A., arătând în motivare că faptele pentru care a fost condamnat prin cele două hotărâri sunt concurente.
Din studiul copiilor mandatelor de executare a pedepselor depuse la dosar de către Penitenciarul Timișoara, prima instanță a reținut următoarele:
Petentului condamnat i-au fost aplicate pedepsele de 1 an și 6 luni închisoare prin sentința penală 1059/26.05.2010 pronunțată in dosar_/55/2009 a Judecătoriei A. rămasă definitivă prin decizia penală nr. 271/A/05.10.2010 a Tribunalului A. și pedeapsa de 3 ani închisoare prin sentința penală 173/31.03.2011 a Tribunalului A. rămasă definitivă prin decizia penală nr.112/A/27.06.2011 a Curții de Apel Timișoara.
Astfel cum rezultă din mandatul de executare a pedepsei nr. 376/2011/04.08.2011 aflat la fila 9 dosar, faptul că petentul a comis faptele pentru care i s-a aplicat pedeapsa de 3 ani închisoare descrisă în mandatul mai sus arătat în perioada martie – iunie 2008. De asemenea, din mandatul de executare nr. 1160/2010/25.10.2010 rezultă faptul că petentul condamnat a fost arestat în perioada 22.06._09, pentru faptele comise și pentru care a fost judecat prin sentința penală 1059/26.05.2010 pronunțată in dosar_/55/2009 a Judecătoriei A. rămasă definitivă prin decizia penală nr. 271/A/05.10.2010 a Tribunalului A. . În ambele mandate de executare a pedepselor se regăsește trecută săvârșirea faptelor în stare de recidivă postexecutorie, astfel că prima instanță a constatat că pedepsele aplicate prin cele două hotărâri judecătorești s-au dispus pentru fapte concurente.
Potrivit art. 33 lit. a C.p. „Concurs de infracțiuni există: a) când două sau mai multe infracțiuni au fost săvârșite de aceeași persoană, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele. Există concurs chiar dacă una dintre infracțiuni a fost comisă pentru săvârșirea sau ascunderea altei infracțiuni”.
Constatând existența concursului de infracțiuni între faptele pentru care s-au aplicat pedepsele prin cele două hotărâri judecătorești mai sus arătate, prima instanță a găsit întemeiată cererea formulată de către condamnat, admițând-o, iar în baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b C.pen., a contopit pedepsele mai sus arătate în pedeapsa cea mai grea aceea de 3 ani închisoare pe care a sporit-o cu 6 luni condamnatul urmând a executa pedeapsa rezultantă de, 3 ani și 6 luni închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza II și lit.b Cod penal.
În baza art. 350 C.p.p. s-a menținut starea de arest a condamnatului, iar în baza art. 36 al. 3 C.pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv pe perioada 22.06.2009 – 19.08.2009 și perioada executată din 11.08.2011 la zi.
S-a dispus anularea mandatelor de executare a pedepsei închisorii: nr. 376/2011 din 04.08.2011 emis de T. A. și nr. 1160/2010 din data de 25.10.2010 emis de Judecătoria A. și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii conform sentinței de față.
Împotriva sentinței penale nr. 274 din 8 august 2012 pronunțate de T. T. în dosarul nr._ din 09.07.2012 a declarat recurs în termen P. DE PE L. T. T., înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara – Secția Penală sub nr._ din 17.09.2012.
Pentru motivarea recursului procurorului, la dosar a fost depus un memoriu, prin care s-a solicitat casarea sentinței și rejudecarea cauzei, arătându-se că sentința este nelegală deoarece: nu are aplicabilitate textul art. 350 C.p.p., în cauză nefiind inculpat, ci condamnat; instanța nu a avut rol activ, pronunțând sentința doar pe baza copiilor mandatelor de executare a pedepselor închisorii, în condițiile în care se impune prezența la dosar a hotărârilor de condamnare și a fișei de cazier judiciar, pentru a se cunoaște datele faptelor (care nu este conținută de unul din mandate) și ale rămânerii definitive a hotărârilor, precum și dacă s-au aplicat pedepse complementare sau măsuri de siguranță.
Verificând sentința atacată prin prisma motivului de recurs invocat și a celor care se analizează din oficiu conform art. 3859 alin. 3 C. proc. pen., precum și examinând întreaga cauză sub toate aspectele conform art. 3856 alin. 3 C. proc. pen., Curtea constată, pentru considerentele ce urmează, că recursul este fondat în privința greșitei omisiuni a aplicării pedepsei complementare, cauza urmând a fi rejudecată sub acest aspect, care se circumscrie cazului de casare de la pct. 172 din alin. (1) al art. 3859 C. proc. pen. (hotărârea este contrară legii sau prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii).
Astfel, potrivit art. 35 alin. 1 C. pen., dacă pentru una dintre infracțiunile concurente s-a stabilit și o pedeapsă complementară, aceasta se aplică alături de pedeapsa închisorii.
În cauză, prin sentința penală nr. 173/31.01.2011 a Tribunalului A. s-a aplicat condamnatului (pe atunci, inculpat) K. C. pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 2 ani a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b și c C. pen., cu excepția dreptului de a alege.
Însă, prima instanță a omis să aplice pedeapsa complementară alături de pedeapsa închisorii.
Celelalte motive de recurs sunt nefondate, după cum se va arăta în continuare.
Prima instanță a făcut aplicarea art. 350 C. proc. pen. din motive practice, respectiv din necesitatea de a oferi un temei juridic pentru păstrarea condamnatului în locul de detenție până la emiterea noului mandat de executare a pedepsei închisorii în urma anulării celor anterioare. De altfel, demersul procurorului în acest sens este fără utilitate, eventuala înlăturare a aplicării dispozițiilor art. 350 C. proc. pen. neavând efect asupra soluției primei instanțe.
Nu se impunea prezența la dosar a fișei de cazier judiciar a condamnatului sau a celor 2 hotărâri de condamnare. Mandatele de executare a pedepselor închisorii conțin suficiente date pentru soluționarea cererii de contopire. Deși din mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 1160/2010 din 25.10.2010 emis de Judecători A. în baza sentinței penale nr. 1059/26.05.2010 a acestei instanțe nu rezultă data săvârșirii faptei, se poate stabili cu certitudine că infracțiunea respectivă a fost comisă înaintea rămânerii ca definitivă a sentinței penale nr. 173/31.03.2011 a Tribunalului A..
Trebuie remarcat faptul că, alături de instanța de judecată, și procurorul este obligat să aibă rol activ în desfășurarea procesului penal. Or, în cauză, procurorul de ședință de la prima instanță a arătat că nu mai are probe de solicitat și că lasă soluția la aprecierea instanței, pentru ca apoi același procuror să declare recurs reproșând tribunalului că nu a făcut demersuri pentru atașarea la dosar a hotărârilor de condamnare și a fișei de cazier judiciar.
Curtea mai observă că în cauză nu sunt incidente alte motive de recurs ce pot fi luate în considerare din oficiu potrivit art. 3859 alin. 3 C. proc. pen.
Pentru considerentele de mai sus, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. va fi admis recursul declarat de P. DE PE L. T. T. împotriva sentinței penale nr. 274 din 8 august 2012 pronunțate de T. T. în dosarul nr._ din 09.07.2012, va fi casată sentința penală recurată și, rejudecându-se cauza, în baza art. 36 alin. 2 rap. la art. 35 alin. 1 C. pen. va fi aplicată pedeapsa complementară a interzicerii condamnatului, după executarea pedepsei rezultante principale, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.; se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Văzându-se dispozițiile art. 192 alin. 3 și ale art. 189 alin. 1 C. proc. pen., vor rămâne în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta în recurs și se va dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T. a sumei de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 38515 alin. 1 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., admite recursul declarat de P. DE PE L. T. T. împotriva sentinței penale nr. 274 din 8 august 2012 pronunțate de T. T. în dosarul nr._ din 09.07.2012.
Casează sentința penală recurată și, rejudecând cauza:
În baza art. 36 alin. 2 rap. la art. 35 alin. 1 C. pen., aplică pedeapsa complementară a interzicerii condamnatului, după executarea pedepsei rezultante principale, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
În temeiul art. 192 alin. 3 C. proc. pen., rămân în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta în recurs.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T. a sumei de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 31 octombrie 2012.
Președinte, F. P. | Judecător, C. I. M. | Judecător, F. P. |
Grefier,
A. B.
RED: FP/09.11.2012.
Dact: A.B. 2 exempl/05 Noiembrie 2012
Primă instanță: T. T.
Jud: P. I..
| ← Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1588/2012.... → |
|---|
