Propunere de arestare preventivă a inculpatului. Art. 149 ind 1. C.p.p.. Încheierea nr. 1452/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 1452/2012 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 17-10-2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._ operator 2711
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 1452/R
Ședința publică din data de 17 octombrie 2012
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: C. I. M.
JUDECĂTOR: F. P.
JUDECĂTOR: F. P.
GREFIER: I. S.
Ministerul Public este reprezentat de procuror A. S. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de P. DE PE LÂNGĂ T. T. împotriva încheierii penale nr. 100/CC din data de 29.09.2012, pronunțată de T. T. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul intimat Bărburescu V. asistat de apărătorul ales, avocat C. C. din cadrul Baroului T..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatându-se depus la dosar, prin registratura instanței, la data de 16.10.2012, motivul de recurs formulat de P. de pe lângă T. T., după care:
Apărătorul ales pentru inculpatul intimat depune la dosar împuternicirea avocațială . nr._ și copia încheierii nr._ eliberată de OCPI T. – Biroul de cadastru și Publicitate Imobiliară Timișoara și comunicarea acesteia către inculpat.
În vederea ascultării inculpatului conform art. 150 C.p.p., instanța aduce la cunoștința acestuia dispozițiile art. 70 alin. 1 și 2 C.p.p., inclusiv dreptul de a nu face declarații în legătură cu fapta, iar inculpatul arată că este de acord să dea declarație în cauză, sens în care instanța procedează la luarea unei declarații inculpatului intimat, aceasta fiind consemnată în proces-verbal și atașată la dosar în filă distinctă.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și, potrivit art. 38513 C.p.p., acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de admitere a recursului declarat de către parchet, întrucât consideră că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru a se dispune arestarea preventivă a inculpatului, în cauză fiind incident temeiul prev. de art. 148 alin. 1 lit. f C.p.p.. Precizează de asemenea că, în speță, gravitatea faptei comise de către inculpat rezidă din prejudicierea bugetului de stat cu o sumă foarte ridicată; inculpatul a derulat acte evazioniste pe o perioadă lungă de timp de 4-5 ani, continuând și după așa-zisa cesionare a societății în urma inspecției fiscale; mai mult, inculpatul a recunoscut că nu deține documente de proveniență pentru stocuri importante de mărfuri de profil și că intenționa să le comercializeze pe piață în condițiile în care cunoștea că este învinuit de evaziune fiscală, fapta fiind comisă așadar în forma agravată. Reprezentanta Ministerului Public apreciază, de asemenea, că și persoana inculpatului este relevantă în speță, întrucât acesta nu a colaborat cu organele de control fiscal, ci a încercat să îngreuneze verificările financiar-contabile și să transfere responsabilitatea în sarcina altei persoane, recurgând în acest scop la cesionarea societății în perioada în care inspecția fiscală a fost suspendată, a încheiat un proces-verbal fictiv de predare a evidenței contabile către noul administrator pentru a nu mai putea fi continuată inspecția. Nu în ultimul rând, învederează instanței de recurs că inculpatul prezintă antecedente penale în condițiile în care a comis infracțiuni la regimul circulației rutiere, astfel că se poate reține că nu este o persoană integrată în societate.
Concluzionând, reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea recursului formulat, casarea încheierii atacate și, rejudecând, luarea măsurii arestării preventive pe o perioadă de 29 de zile, în cauză fiind incident temeiul prev. de art. 148 alin. 1 lit. f C.p.p.
Apărătorul ales pentru inculpatul intimat solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de către parchet, întrucât soluția instanței de fond este temeinică și legală. În motivarea concluziilor expuse învederează instanței de recurs faptul că, inițial, propunerea de arestare preventivă a inculpatului s-a întemeiat pe disp. art. 148 lit. b și f C.p.p., iar ulterior, în sala de judecată, a fost schimbat acest temei, alunecând spre lit. f a aceluiași articol, în condițiile în care s-a apreciat că inculpatul a prezentat un pericol concret pentru ordinea publică. Precizează, totodată, că prejudiciul pretins este mare într-adevăr, activitatea infracțională s-a desfășurat pe parcursul a mai mulți ani, dar aceasta constituie cea mai simplă formă de evaziune fiscală. Solicită a se avea în vedere că inculpatul a recunoscut faptele încă de la începutul urmăriri penale, iar cesionarea părților sociale ale societății s-a efectuat înainte să existe un dosar penal pe numele inculpatului. Solicită a se avea în vedere inclusiv principiul proporționalității, în sensul de a se aprecia dacă interesul societății în arestarea inculpatului primează față de interesul acestuia de a fi judecat în stare de libertate. Arată că astăzi nu este, așadar, în interesul parchetului și a organelor fiscale arestarea preventivă a inculpatului, cu atât mai mult cu cât nu a existat nicio opoziție din partea inculpatului să se întreprindă cercetările întocmite. De asemenea, menționează că în cazul luării măsurii arestării preventive față de inculpat la acest moment, o măsură dură, prejudiciul pretins de către organele fiscale nu mai poate fi recuperat; de altfel, precizează că prejudiciul a fost stabilit în grabă, iar acesta este mult prea are față de cel stabilit în activitatea infracțională. În ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta inculpatul, precizează că, în opinia sa, fapta comisă de către inculpat nu este de o periculozitate extremă, inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică cu atât mai mult cu cât nici nu este prea inteligent, nu are niciun fel de comportament din care să rezulte că ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, ori de câte ori a fost chemat la organele fiscale și la organele de urmărire penală acesta s-a prezentat fără probleme.
Inculpatul intimat, având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului declarat în cauză.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 100/CC din data de 29.09.2012, pronunțată de T. T. în dosarul nr._, în baza art. 1491 alin. 9 C.p.p. raportat la art. 143 C.p.p., art. 136 al. lit. d C.p.p., art. 148 alin. 1 lit. b, f C.p.p., a fost respinsă propunerea formulată de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă T. T. privind arestarea preventivă a inculpatului Bărburescu V..
În baza art. 1491 alin. 12 rap. la art. 146 alin. 111 și art. 1451 C.p.p. s-a dispus față de inculpatul BĂRBURESCU V. - fiul lui I. și A., născut la 29.01.1957 în localitatea Racovița, jud. T., domiciliat în Timișoara, ., .. A, ., posesor CI . nr._, CNP_, cetățenie română, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 29.09.2012.
În baza art. 1451 alin. 2 C.p.p. raportat la art. 145 alin. 11 și 12 C.p.p. a fost obligat inculpatul Bărburescu V. ca, pe durata obligării de a nu părăsi țara, să respecte următoarele îndatoriri:
- - să se prezinte la organele de urmărire penală sau la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
- - să se prezinte la organul de poliție în a cărui rază teritorială locuiește, desemnat cu supravegherea, conform programului de supraveghere ce va fi întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
- - să nu schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată;
- - să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;
- - să nu se apropie de martorii K. I. L., D. P. O., U. G., I. D. C. și să nu comunice direct sau indirect cu respectivele persoane;
- - să nu desfășoare activități de comerț în calitate de administrator sau delegat al vreunei societăți comerciale sau în calitate de persoană fizică.
În baza art. 145 alin. 22 C.p.p. s-a atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor care îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
În baza art. 145 alin. 21 C.p.p. la data rămânerii definitive a prezentei încheieri, câte o copie certificată de pe încheiere s-a dispus a se comunica inculpatului, secției de poliție în a cărei rază teritorială locuiește acesta, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul, organelor de frontieră, precum și altor instituții, în vederea asigurării respectării obligațiilor care îi revin.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin referatul Parchetului de pe lângă T. T., înregistrat pe rolul Tribunalului T. la data de 29.09.2012 sub număr unic de dosar_, s-a solicitat luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul Bărburescu V., pentru o perioadă de 29 de zile, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 al. 2 lit. c din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 al. 2 C.p.
În motivarea propunerii, s-a arătat că prin rezoluția din data de 18.09.2012 a fost începută urmărirea penală față de inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. 2 lit. c din Lg. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p., reținându-se în fapt că în perioada 2007-2011 a înregistrat în evidența contabilă a societății cheltuieli care au la baza operațiuni nereale, respectiv facturi fictive emise în numele . Mioveni-J_, . SRL Pitești-J_ ; . SRL-J_ Pitești; . Târgoviște-J_, . SRL Pitești – J_ ; . SRL Pitești -J_ ; . SRL L.-J_ ; . 2005 SRL Pitești -J_ ; . SRL Câmpulung -J_ și . Cucuieți –J_, în scopul diminuării bazei impozabile, cauzând un prejudiciu bugetului de stat în sumă totală de 3.853.467 lei, din care TVA în sumă de 2.147.012 lei și impozit pe profit în sumă de 1.706.455 lei.
Acest prejudiciu a fost stabilit de către organele de control fiscal din cadrul DGFP T. - Activitatea de Inspecție Fiscală, cu ocazia inspecției fiscale efectuate în perioada 18.10._12 la ., care are ca obiect principal de activitate comerțul cu ridicate al pieselor și accesoriilor auto.
S-a arătat că din procesul-verbal nr. 110/06.04.2012 al DGFP T. rezultă că în perioada 2007-2011 . a efectuat achiziții de piese de schimb de la societățile antemenționate fără ca acestea să declare livrări de bunuri către . prin declarația cod 394 privind livrările/prestările și achizițiile efectuate pe teritoriul României, iar controalele încrucișate declanșate la acești furnizori nu au putut fi efectuate întrucât nu funcționează la sediul declarat, cu excepția . SRL, al cărui administrator a declarat ca nu a livrat mărfuri către ., iar obiectul de activitate principal al firmei este reciclarea materialelor neferoase, reciclări de paleți din lemn.
Toate plățile efectuate către furnizorii sus-menționați au fost efectuate doar in numerar și in aceeași zi sunt emise in numele unui furnizor chiar si 5 facturi, tocmai pentru a nu depăși pragul de 5.000 lei, situație în care plata contravalorii mărfii trebuia efectuată în contul bancar al furnizorului, la care inculpatul nu avea acces.
O altă situație care confirmă faptul că facturile în cauză sunt fictive rezultă și din fisa clienților neachitați, potrivit căreia in perioada iunie 2011 – septembrie 2011 in evidenta contabila a . au fost înregistrate un număr de 161 facturi emise in numele ., dar niciuna nu figurează achitata, mărfurile presupus livrate de acest furnizor fiind în valoare de 790.110, fiind necredibil faptul că un furnizor ar fi livrat zilnic mărfuri cu facturi diferite (într-o zi sunt emise până la 6-7 facturi), fără să încaseze contravaloarea niciuneia dintre aceste facturi.
A mai arătat procurorul că, deși inspecția fiscală la . nu a fost finalizată, Bărburescu V. a cesionat părțile sociale numitului K. I. L., recurgând inițial la majorarea capitalului social pentru a-l primi pe acesta ca asociat al sau și ulterior i-a transferat diferența de părți sociale, pentru a nu fi altfel obligat, conform legii, la depunerea la ORC T. a hotărârii asociaților pentru a fi publicată în MO și transmisă și DGFP T., care ar fi putut face opoziție la cesiunea părților sociale întrucât societatea era în inspecție fiscală. De asemenea, s-a arătat că nici nu a predat acestuia actele contabile ale . SRL, însă că a prezentat organelor de control din cadrul DGFP T. un proces- verbal în acest sens din data de 22.02.2012, urmărind astfel să transfere responsabilitatea activităților infracționale în perioada in care a administrat societatea in sarcina numitului K. I. L. și astfel să zădărnicească aflarea adevărului, simulând predarea evidentei contabile, a mijloacelor fixe ale societății către noul administrator, în condițiile in care parte din acestea au fost identificate cu ocazia perchezițiilor domiciliare efectuate în data de 28.09.2012.
Totodată, s-a arătat că, cu ocazia perchezițiilor efectuate, a fost identificată o cantitate importantă de piese de auto, accesorii auto precum B și produse de mentenanță și întreținere auto care sunt suficiente pentru funcționarea unui magazin în domeniu, pentru care învinuitul nu a putut prezenta acte de proveniență, existând suspiciunea că aceste produse sunt rezultate din stocurile de marfă ale ., existente la data cesiunii, care potrivit documentelor aflate la dosar sunt în valoare de 235.473 lei.
Din cercetările efectuate în cauză, referitor la modul de lucru al inculpatului a rezultat că inculpatul obișnuia să achiziționeze mărfuri fără factură, iar ulterior pentru a da o aparentă legalitate activităților desfășurate în numele . și pentru a putea justifica livrările de marfa către clienții firmei, își înregistra in evidenta contabila facturi fictive in care preturile de cumpărare erau stabilite de acesta, astfel încât TVA aferentă livrărilor de produse să fie egală sau uneori mai mică decât TVA aferentă achizițiilor și astfel TVA de plata datorată bugetului de stat, determinată ca diferența între TVA colectată (aferentă livrărilor) si TVA deductibila (aferentă achizițiilor) să fie foarte mică sau uneori negativă, adică trebuia sa-i fie restituită de la bugetul statului (a se vedea declarațiile cod 394 privind livrările/prestările și achizițiile efectuate pe teritoriul României taxele pe care urma să le plătească bugetului). Totodată, a mai rezultat că inculpatul a continuat sa achiziționeze și să vândă pe piața piese auto fără documente de proveniență.
Având în vedere gravitatea faptei săvârșită de către inculpatul BĂRBURESCU V., ce rezidă din prejudicierea bugetului de stat cu o sumă de 3.853.467 lei, (aproximativ 856.312 euro, din care TVA dedus nelegal în sumă de 477.113 euro), activitatea infracțională fiind derulată pe o perioadă de 4 – 5 ani, continuând și după așa-zisa cesionare a societății în urma inspecției fiscale (așa cum rezultă din stocuri importante de mărfuri de profil identificate cu ocazia perchezițiilor cu referire la care inculpatul recunoaște că nu deține documente de proveniență și intenționa să le comercializeze pe piață), precum și faptul că acesta a simulat predarea evidenței contabile și a mijloacelor fixe ale societății către noul administrator, iar cu ocazia perchezițiilor efectuate au fost identificate documente care atestă evidențe contabile duble, există presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunea reținută în sarcina sa, iar având în vedere nevoia socială de a suprima asemenea acțiuni, deosebit de grave, s-a considerat că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol social concret pentru ordinea publică.
Astfel, în aprecierea pericolului pentru ordinea publică nu poate fi făcută abstracție de gravitatea faptei, iar sub acest aspect existența pericolului public poate rezulta și din însăși pericolul social al infracțiunii de care este învinuit inculpatul, de reacția publică la comiterea unor astfel de fapte, de posibilitatea comiterii chiar a unor fapte asemănătoare de către alte persoane în lipsa unor reacții corespunzătoare față de cei care au comis acest gen de fapte. Starea de pericol pentru ordinea publică, spre deosebire de pericolul social concret al faptei, presupune o rezonanță a acelei fapte, o afectare a echilibrului social firesc, o dezaprobare publică, condiții care se regăsesc în cazul de față prin raportare la toate elementele cauzei.
Aceste fapte au fost stabilite prin: proces-verbal întocmit de DGFP T., declarații martori, verificări efectuate la ORC T. și la administrațiile fiscale teritoriale, Administrația Financiară a municipiului Timișoara, facturi.
Prin ordonanța din 29.09.2012 s-a pus în mișcare acțiunea penală pentru infracțiunea sus-menționată.
S-a mai indicat că în cauză sunt întrunite condițiile prev. de art. 136, 146 și 148 alin. 1 lit. b, f C.proc.pen., în sensul că inculpatul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin cesionarea societății pe durata în care inspecția fiscală a fost suspendată, a simulat predarea evidenței contabile către noul administrator pentru a nu mai putea fi continuate verificările fiscale, precum și faptul că a comis o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, constând în aceea că fapta este deosebit de gravă și pedepsită cu închisoare de la 2-8 ani.
În probațiune s-a atașat dosarul nr. 363/P/2012 al Parchetului de pe lângă T. T..
În ședința din camera de consiliu, reprezentanta pachetului a arătat că nu susține temeiul de arestare prev. de art. 148 lit. b C.p.p., ci își fundamentează propunerea doar pe dispozițiile art. 148 lit. f C.p.p.
Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Prin ordonanța nr. 363/P/2012 din data de 29.09.2012 a Parchetului de pe lângă T. T. a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de inculpatul Bărburescu V. pentru infracțiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. 2 lit. c din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p., reținându-se că în perioada 2007-2011, a înregistrat în evidenta contabilă a societății . cheltuieli care au la baza operațiuni nereale, respectiv facturi fictive emise în numele . Mioveni-J_, . SRL Pitești-J_ ; . SRL-J_ Pitești; . Târgoviște-J_, . SRL Pitești – J_ ; . SRL Pitești -J_ ; . SRL L.-J_ ; . 2005 SRL Pitești -J_ ; . SRL Cîmpulung -J_ și . Cucuieți –J_, în scopul diminuării bazei impozabile, cauzând un prejudiciu bugetului de stat în sumă totală de 3.853.467 lei, din care TVA în sumă de 2.147.012 lei și impozit pe profit în sumă de 1.706.455 lei.
Totodată, față de inculpat s-a luat măsura preventivă a reținerii pentru o perioadă de 24 de ore.
Legiuitorul român, prin intermediul normelor prevăzute în codul de procedură penală, a condiționat luarea unei măsuri preventive privative de libertate în cadrul procesului penal de îndeplinirea cumulativă a trei condiții de fond: să existe probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală; fapta respectivă să fie sancționată de lege cu pedeapsa închisorii; să fie prezent cel puțin unul dintre temeiurile de arestare, expres și limitativ prevăzute de art. 148 C. proc. penală.
Odată cu ratificarea de către România în 1994 a Convenției Europene a Drepturilor Omului, la acestea s-a adăugat și condiția conformității dreptului intern cu exigențele art. 5 paragraf 1 lit. c al Convenției, precum și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dată în aplicarea acesteia.
În privința primei condiții necesare în luarea măsurii arestării preventive, instanța constată că, atât prin raportare la dreptul intern – existența unor probe sau indicii temeinice cu privire la săvârșirea de către inculpat a unei fapte prevăzute de legea penală – cât și prin raportare la disp. Convenției Europene – existența unor motive verosimile de a bănui că persoana care urmează să fie privată de libertate a săvârșit o infracțiune – aceasta apare ca fiind îndeplinită în privința inculpatului, raportat la probele administrate în cauză și față de încadrarea juridică reținută prin ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale.
Sub acest aspect, trebuie subliniat că, așa cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele Brogan și Murray contra Marea Britanie, luarea măsurii arestării preventive față de o persoană nu presupune ca autoritățile să dispună de probe suficiente pentru a formula acuzații încă din momentul arestării. În consecință, chiar și legiuitorul român a prevăzut faptul că pentru a se putea dispune luarea măsurii arestului preventiv față de o persoană este suficientă existența unor indicii temeinice că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, indicii care, potrivit dispozițiilor art. 681 C.p.p. sunt definite ca fiind orice date din care rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte de urmărire penală a săvârșit fapta.
În consecință, spre deosebire de condamnare, când instanța de judecată trebuie să dovedească fără echivoc vinovăția inculpatului, iar hotărârea de condamnare să se întemeieze pe probe, la luarea măsurii arestului preventiv sunt suficiente și anumite date care să conducă către o concluzie plauzibilă că persoana în cauză este posibil să fi săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, care poate sau nu să fie o infracțiune. Rolul detenției preventive este tocmai acela de a permite clarificarea sau, dimpotrivă, înlăturarea suspiciunilor care planează asupra unei persoane, persoană care, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, în baza prezumției de nevinovăție, este considerată nevinovată.
Or, în prezenta cauză, instanța de fond a considerat că există indicii cu privire la posibilitatea ca inculpatul Bărburescu V. să fie implicat în comiterea unei fapte prevăzute de legea penală și sancționate cu închisoare mai mare de 4 ani, indicii care să convingă un observator independent că persoana în cauză este posibil să fi comis acea faptă.
Instanța de fond a avut în vedere în acest sens în primul rând procesul-verbal nr. 110/06.04.2012 al DGFP T., din care reiese că în urma controlului efectuat la ., a rezultat că în perioada 2007-2011 inculpatul, în calitate de administrator al acelei societăți, a efectuat achiziții de piese de schimb de la mai multe societăți comerciale, fără ca în realitate aceste achiziții să existe, în contextul în care cea mai mare parte a acelor societăți nu sunt funcționale, DGFP stabilind un prejudiciu cauzat statului în acest mod în sumă de 3.853.467 lei (TVA – 2.147.012 lei și impozit pe profit - 1.706.455 lei). Concluziile acestui raport se coroborează cu informațiile furnizate de ORC, cu facturile fiscale și celelalte documente contabile de la dosar, precum și cu declarațiile martorilor D. P. O., U. G., din care rezultă că marea majoritate a societăților comerciale care figurează ca vânzător al produselor respective în realitate nu se mai aflau în stare de funcțiune la momentul respectiv, precum și că inculpatul obișnuia să achiziționeze marfă fără factură, pe care o achita în numerar. Totodată, relevante în acest sens apar și împrejurările că toate plățile către presupușii furnizori erau efectuate doar în numerar, precum și faptul că pentru același furnizori sunt emise chiar și 7 facturi în aceeași zi – pentru a nu se depăși pragul de 5000 lei – situație în care plata contravalorii mărfii ar fi trebuit făcută prin bancă. De asemenea, relevantă este și împrejurarea că, de exemplu, în ceea ce privește ., aceasta apare în fișa clienților neachitați ai . cu un număr de 161 facturi, valoarea mărfurilor presupus livrate fiind de 790.110 lei, fiind puțin credibil ca un furnizor să fi livrat zilnic mărfuri cu facturi diferite fără a i se fi achitat nici măcar contravaloarea uneia dintre acestea. În același timp, instanța de fond a apreciat ca relevante în acest sens și declarația martorului K. I. L., care a arătat că nu a semnat procesul-verbal conform căruia ar fi preluat de la inculpat actele contabile ale societății, care se coroborează cu aspectele evidențiate de procesele-verbale întocmite ca urmare a perchezițiilor efectuate, din care rezultă că în imobilele folosite de inculpat au fost descoperite documente de evidență contabilă ale ., precum și o ștampilă rotundă a societății.
Nu în ultimul rând, prima instanță a avut în vedere chiar și declarațiile inculpatului, care, deși nu a recunoscut în mod expres situația de fapt reținută în sarcina sa, a precizat totuși atât în fața procurorului, cât și în fața instanței, că recunoaște că a lucrat greșit și este conștient de ceea ce a făcut.
A doua condiție: pentru fapta săvârșită, legea să prevadă pedeapsa închisorii, este de asemenea îndeplinită, pentru infracțiunea prev. de art. 9 alin. 1 lit. c, al. 2 din Lg. 241/2005 reținută în sarcina inculpatului legea prevăzând pedeapsa închisorii de la 2 la 8 ani (limitele urmând a se majora cu încă doi ani) – legea internă fiind mai severă decât dispozițiile Convenției care nu condiționează dispunerea arestării de gravitatea pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârșită.
În ceea ce privește cea de-a treia condiție cerută de lege, respectiv existența vreunuia dintre cazurile prev. de art. 148 C.p.p., instanța de fond a constatat însă că aceasta nu este îndeplinită în speță.
Astfel, instanța de fond a constatat că propunerea de arestare preventivă, așa cum a fost precizată, a fost întemeiată pe cazul prevăzut de art. 148 alin. 1 lit. f C.p.p., respectiv pedeapsa aplicabilă pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este închisoarea mai mare de 4 ani și lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, reliefat de natura infracțiunii săvârșite, gradul de pericol social concret al acesteia, prejudiciul mare cauzat bugetului de stat, durata îndelungată a derulării activității infracționale, conduita inculpatului – privind cesiunea părților sociale și continuarea actelor de comerț.
Or, prima instanță a constatat că, deși prima condiție cerută de art. 148 lit. f C.p.p., cea privind cuantumul pedepsei, este îndeplinită în cauză, nu se poate însă reține ca fiind îndeplinită și cea de-a doua condiție prevăzută de art. 148 alin. 1 lit. f C.p.p. – neexistând probe sau indicii temeinice în sensul că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Sub acest aspect, tribunalul a reținut că, prin raportare la jurisprudența CEDO, precum și la cea națională, criteriile și elementele care trebuie avute în vedere în analiza existentei "pericolului pentru ordinea publică", având în vedere că această noțiune nu este definită în legislație, se referă la reacția publică declanșată din cauza faptelor comise, starea de nesiguranță ce ar putea fi generată prin lăsarea sau punerea în libertate a acuzatului, precum și la profilul personal al acestuia, fiind necesar a se face o distincție clară între starea de pericol pe care o reprezintă lăsarea inculpatului în libertate și pericolul social al faptei săvârșite. Totodată, trebuie subliniat că pericolul pentru ordinea publică la care se face referire nu este prezumat, ci trebuie dovedit, în special dacă este vorba de riscul ca inculpatul să comită o nouă infracțiune sau de reacția publică declanșată de faptele comise.
În acest sens, tribunalul a avut în vedere Hotărârea pronunțată în cauza Letellier împotriva Franței, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că este posibilă arestarea preventivă a unei persoane pe rațiuni de rezonanță socială negativă a faptelor și reacția opiniei publice, însă doar în situații excepționale, respectiv dacă anumite fapte, prin gravitatea lor deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, ar suscita o atingere adusă ordinii publice și lăsarea în libertate ar tulbura în mod real ordinea publică.
Comiterea de infracțiuni, chiar de o anumită gravitate – reflectată de exemplu prin natura și cuantumul sancțiunii, nu constituie, prin ea însăși temei pentru privarea de libertate a învinuitului sau inculpatului în forma detenției preventive.
Or, raportat atât la împrejurările concrete de săvârșire a faptei, cât și la profilul personal al inculpatului, instanța de fond a apreciat că nu există indicii care să reliefeze existența unei periculozități sociale a inculpatului sau o asemenea tulburare a ordinii publice încât să justifice privarea acestuia de libertate.
Infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, raportat la care a fost formulată propunerea de arestare preventivă, nu reprezintă o infracțiune comisă cu violență, astfel încât prin natura sa nu poate fi considerată ca fiind în măsură să determine o tulburare serioasă a ordinii sociale, o stare de temere a acesteia, iar pe de altă parte, nu există nicio probă în sensul că lăsarea în libertate a inculpatului ar determina o reacție negativă din partea societății într-o asemenea manieră încât să justifice o privare de libertate a acestuia. Mai mult, raportat la faza în care se află prezentul dosar - faza de urmărire penală – etapă procesuală nepublică, precum și la împrejurările concrete de săvârșire a faptei -, este greu de crezut că fapta de care este bănuit inculpatul a ajuns la cunoștința opiniei publice și că aceasta ar fi scandalizată.
Totodată, în ceea ce privește profilul personal al inculpatului, trebuie observat că acesta este o persoană bine integrată în societate, a manifestat un comportament procesual corect și a colaborat cu organele de poliție, prezentându-se la chemarea acestora în vederea audierii, nesustrăgându-se de la cercetări și nedistrugând mijloacele de probă, deși învinuirea i s-a adus la cunoștință în data de 25.09.2012, iar ulterior a fost reținut în data de 28.09.2012.
În consecință, raportându-se și la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care în cauza Wemhoff împotriva Germaniei a statuat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală, instanța de fond a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă niciun pericol pentru ordinea publică.
În același timp, instanța de fond a mai reținut și faptul că măsurile preventive au un caracter de constrângere, prin ele încercându-se împiedicarea inculpatului să desfășoare anumite activități care s-ar putea răsfrânge negativ asupra desfășurării procesului penal. Această caracteristică a măsurilor preventive rezultă chiar din dispozițiile art. 136 C.p.p., unde se arată că acestea se iau pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la urmărire penală, judecată sau executarea pedepsei.
Or, în prezenta cauză, organele de urmărire penală nu au motivat scopul pentru care se impune arestarea preventivă a inculpatului. Nu există nicio dovadă că lăsarea acestuia în libertate s-ar răsfrânge negativ asupra desfășurării procesului penal în condițiile în care, pe de o parte, a recunoscut fapta săvârșită, iar, pe de altă parte, raportat la natura infracțiunii reținute în sarcina acestuia, probatoriul – bazat aproape în exclusivitate din înscrisuri – nu ar putea fi în niciun fel influențat de inculpat, respectivele documente contabile aflându-se deja la dispoziția organelor judiciare. Pentru aceleași argumente, instanța de fond a apreciat că nu s-ar putea reține nici existența vreunui pericol cu privire la alterarea unor mijloace de probă de către inculpat în ipoteza judecării sale în stare de libertate, cu atât mai mult că nu a făcut acest lucru nici în intervalul de timp de când a luat cunoștință de învinuirea care i se aduce și până la momentul reținerii.
Ca atare, raportat la aceste considerente, precum și la dispozițiile art. 136 Cod procedură penală și art. 5 al. 3 din CEDO, tribunalul a apreciat că în cauză scopul măsurilor preventive poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatului, respectiv prin aplicarea măsurii obligării de a nu părăsi țara, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1451, art. 145 Cod procedură penală și art. 143 alin. 1 Cod procedură penală, existând probe și indicii temeinice privind comiterea de către inculpat a infracțiunii pentru care este cercetat, și fiind necesară luarea acestei măsuri pentru a asigura prezența acestuia în fața organelor de urmărire penală, atunci când va fi chemat.
S-a apreciat, totodată, că obligațiile pe care, potrivit art. 145 alin. 11 Cod procedură penală, inculpatul este obligat să le respecte sunt apte a asigura normala desfășurare a procesului penal, precum și prevenirea săvârșirii de eventuale noi fapte de acest gen, nerespectarea acestora cu rea-credință dând posibilitatea luării măsurii arestării preventive.
În ceea ce privește temeiul de arestare prev. de art. 148 lit. b C.p.p., deși procurorul a arătat în mod expres că nu îl susține, instanța de fond a făcut precizarea că acesta nu ar putea fi reținut în speță, neexistând indiciu în sensul că inculpatul încearcă să zădărnicească aflarea adevărului, împrejurările la care s-a făcut referire, petrecute în cursul lunii februarie 2012, neputând fi relevante în acest sens în contextul în care nu exista niciun fel de sesizare a organelor judiciare penale cu privire la săvârșirea de către inculpat a unei infracțiuni.
- Împotriva încheierii penale nr. nr. 100/CC din 29 septembrie 2012 pronunțată de T. T. în dosarul nr._ din 29.09.2012 a declarat recurs P. DE PE LÂNGĂ T. T., înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara – Secția Penală sub nr._ din 02.10.2012.
Pentru motivarea recursului procurorului s-a depus la dosar un memoriu, prin care s-a solicitat casarea încheierii atacate și luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul intimată BĂRBURESCU V., arătându-se că: inculpatul a desfășurat o activitate infracțională gravă, continuând practicile ilicite de comerț și după sesizarea organelor judiciare; inculpatul a cesionat firma și a simulat predarea evidenței contabile și a stocurilor de marfă, a mijloacelor fixe ale societății; bugetul de stat a fost prejudiciat cu o sumă foarte mare, respectiv 3.853.467 lei (aproximativ 865.312 euro, din care TVA dedus nelegal de 477.113 euro); actele evazioniste s-au derulat pe o durată lungă, de 4-5 ani; inculpatul încearcă să îngreuneze verificările financiar-contabile; inculpatul are antecedente penale, săvârșind anterior infracțiuni la regimul circulației rutiere.
Analizând încheierea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate și a celor ce se analizează din oficiu potrivit art. 38510 alin 2 și 3 C. proc. pen., precum și examinând întreaga cauză (în privința măsurii preventive) sub toate aspectele conform art. 3856 alin. 3 C. proc. pen., Curtea constată, pentru considerentele ce urmează, că recursul este nefondat.
Prima instanță a dispus în mod justificat luarea față de inculpatul intimat BĂRBURESCU V. a măsurii preventive constând în obligarea de a nu părăsi țara, raportat la indiciile existente cu privire la activitatea infracțională reținută în sarcina lui.
Este adevărat că în prezent, în contextul crizei economice, există o preocupare pentru protejarea bugetului de stat, evaziunea fiscală reprezentând un fenomen care a luat amploare și care necesită luarea de măsuri ferme. Însă, aceste măsuri nu trebuie să treacă de limite rezonabile și să fie proporționale cu scopul urmărit.
Potrivit art. 136 alin. 8 C. proc. pen., alegerea măsurii preventive ce urmează a fi luată se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura.
Așadar, circumstanțele personale joacă un rol important în luarea unei măsuri procesuale preventive.
Instanța de recurs consideră, în acord cu prima instanță, că nu există probe sau indicii că lăsarea inculpatului în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În prezent nu există date certe că măsura arestării preventive este singura opțiune procesuală față de intimat. Chiar dacă prejudiciul adus bugetului de stat prin fapta imputată inculpatului este foarte ridicat, pe de o parte cuantumul acestuia a fost stabilit, până în acest moment procesual, doar prin constatările organului fiscal, parte în cauză, iar pe de altă parte, nu poate constitui unicul criteriu de apreciere a pericolului concret pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică lăsarea inculpatului în libertate.
Se mai remarcă lipsa indiciilor în sensul că inculpatul s-ar sustrage de la procesul penal.
De asemenea, instanța de recurs consideră că obligațiile stabilite în sarcina inculpatului prin încheierea recurată sunt în măsură să asigure buna desfășurare a procesului penal (ex. să nu se apropie de martorii K. I. L., D. P. O., U. G. și I. D. C. și să nu comunice direct sau indirect cu respectivele persoane; să nu desfășoare activități de comerț în calitate de administrator sau delegat al vreunei societăți comerciale sau în calitate de persoană fizică).
În consecință, este legală și temeinică soluția primei instanțe de luare a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara.
Având în vedere cele expuse, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins ca nefondat recursul declarat de P. DE PE LÂNGĂ T. T. împotriva încheierii penale nr. 100/CC din 29 septembrie 2012 pronunțată de T. T. în dosarul nr._ din 29.09.2012.
Văzându-se dispozițiile art. 192 alin. 3 C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
În temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b C. pr. pen. respinge recursul declarat de P. de pe lângă T. T., împotriva încheierii penale nr. 100/CC din data de 29.09.2012, pronunțată de T. T. în dosar_, ca nefondat.
În baza art. 192 alin. 3 C. pr. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.10.2012.
PREȘEDINTE, C. I. M. | JUDECĂTOR, F. P. | JUDECĂTOR, F. P. |
GREFIER,
I. S.
Red. F.P./17.10.2012
Tehnored. I.S. – 2 ex./30.10.2012
Primă instanță: jud. A.C. Țira – T. T.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._ operator 2711
MINUTA ÎNCHEIERII PENALE NR. 1452/R
În temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b C. pr. pen. respinge recursul declarat de P. de pe lângă T. T., împotriva încheierii penale nr. 100/CC din data de 29.09.2012, pronunțată de T. T. în dosar_, ca nefondat.
În baza art. 192 alin. 3 C. pr. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.10.2012.
PREȘEDINTE, C. I. M. | JUDECĂTOR, F. P. | JUDECĂTOR, F. P. |
| ← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 1520/2012. Curtea de... | Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1443/2012. Curtea... → |
|---|
