Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1443/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Curtea de Apel TIMIŞOARA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 1443/2012 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 17-10-2012

Dosar nr._ operator 2711

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 1443/R

Ședința publică din 17 octombrie 2012

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: C. I. M.

JUDECĂTOR: F. P.

GREFIER: I. S.

Ministerul Public este reprezentat de procuror A. S. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de P. DE PE L. J. CHIȘINEU CRIȘ, asigurătorul . GROUP S.A. și părțile civile M. A. M., B. A. L., M. A. E., M. S., M. A. I., S. M. F., M. V. M. și M. M. L. împotriva sentinței penale nr. 50 din 17.05.2012, pronunțată de J. Chișineu Criș în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apărătorul ales pentru inculpatul intimat B. Janos, avocat S. A. din cadrul Baroului București, apărătorul ales al părților civile recurente, avocat M. P. din cadrul Baroului A. și interpretul autorizat de limbă maghiară G. E. A., lipsă fiind inculpatul intimat, reprezentantul părții responsabile civilmente intimată C. ES T. K., părțile civile recurente și reprezentantul asiguratorului . Group SA.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Apărătorul ales pentru inculpatul intimat depune la dosar o adeverință medicală în limba maghiară și tradusă în limba română, din care reiese imposibilitatea inculpatului intimat de a se prezenta la termenul de judecată din motive de sănătate.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și, potrivit art. 385¹³ C.p.p., acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.

Reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea recursului parchetului, întrucât prima instanță, la momentul condamnării inculpatului, a aplicat acestuia o pedeapsă în afara limitelor prevăzute de lege pentru infracțiunea prev. de art. 178 alin. 2 C.p., în condițiile în care pedeapsa prevăzută în codul penal pentru această infracțiune este de la 2 ani la 7 ani, iar în cazul aplicării disp. art. 320¹ C.p.p., limitele pedepsei se reduc cu o treime, adică de la 1,4 ani la 4,8 ani, ori instanța de fond a aplicat inculpatului pedeapsa de 8 luni închisoare fără a reține vreo circumstanță atenuantă în favoarea acestuia. Concluzionând, pentru acest motiv solicită admiterea recursului formulat, casarea sentinței primei instanțe, și, rejudecând, condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de ucidere din culpă în limitele prevăzute de lege, pedeapsă pe care să o contopească cu pedeapsa aplicată pentru cealaltă infracțiune, prev. de art. 89 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 rep.

Apărătorul ales pentru părțile civile recurente solicită admiterea recursului formulat, casarea sentinței penale atacate și, în rejudecare, modificarea laturii penale și civile a cauzei, urmând să se rețină pe latură penală culpa exclusivă a inculpatului, care a depășit viteza legală pe sectorul de drum respectiv, și, ca urmare a modificării procentului culpei, să se dispună majorarea pedepsei aplicate acestuia, iar pe latură civilă, să se dispună majorarea cuantumului despăgubirilor materiale și morale acordate ca o consecință a reaprecierii culpei. Solicită totodată instanței de recurs să aibă în vedere și cheltuielile de judecată din faza de urmărire penală și de la prima instanță și, pe cale de consecință, să dispună obligarea inculpatului și a asiguratorului la plata acestora. Solicită acordarea de despăgubiri civile și celorlalte părți civile cărora nu li s-au acordat de către prima instanță, să se aibă în vedere motivele scrise depuse la dosar, cu cheltuieli de judecată.

În ceea ce privește recursul Parchetului de pe lângă J. Chișineu Criș, apărătorul ales pentru părțile civile recurente solicită admiterea acestuia, motivele fiind întemeiate, iar cu privire la recursul asiguratorului, având în vedere că nu este motivat și probabil tinde la reducerea cuantumului despăgubirilor civile acordate, solicită respingerea acestuia.

Apărătorul ales pentru inculpatul intimat solicită respingerea recursurilor formulate în cauză și menținerea sentinței penale atacate, fără cheltuieli de judecată. Depune la dosar concluzii scrise.

Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul cu privire la recursurile părților civile și asiguratorului, formulate pe latură civilă, solicită respingerea acestora, întrucât nu se impune nici majorarea și nici diminuarea despăgubirilor civile acordate.

CURTEA,

Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:

P. sentința penală nr. 50 din 17.05.2012, pronunțată de J. Chișineu Criș în dosarul nr._, în baza art. 178 al. 2 Cod penal cu aplicarea art. 320¹Cod de procedură penală, a fost condamnat inculpatul B. JANOȘ - fiul lui Janoș și I., născut în data de 18.05.1968 în Bekescsaba, Ungaria, domiciliat în Bekescsaba, ., Ungaria, cu domiciliul procesual ales la Cabinet av. A. S. din A., P-ța Catedralei, nr. 1, ..I. nr._-IA, având CNP_, cetățenia maghiară la 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.

În baza art. 89 al. 1 din OUG 195/2002 republicată cu aplicarea art. 320¹Cod de procedură penală a fost condamnat inculpatul B. JANOȘ la 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului.

În baza art. 33 lit. a și 34 lit. b Cod penal au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, inculpatul urmând să execute 2 (doi) ani închisoare.

Pe durata și în condițiile prev. de art. 71 Cod penal au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II- a și b Cod penal.

În baza art. 88 Cod penal a fost scăzută din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la data de 19.12.2011 până la data de 16.02.2012.

În baza art. 160⁵al. 6 Cod de procedură penală s-a dispus încetarea liberării provizorii sub control judiciar pentru inculpat.

În baza art. 81, 82, 71 al. 5 Cod penal a fost suspendată condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatului și a pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare de 4 ani.

În baza art. 359 Cod de procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 și 84 Cod penal a căror nerespectare atrage revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 14 și 346 Cod de procedură penală a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de către părțile civile și în consecință:

A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente societatea C. es T. K. și alături de asiguratorul de răspundere civilă K&H A. B. Z.., prin corespondentul său din România . GROUP S.A. la plata următoarelor sume:

- către partea civilă M. A. E. (soția supraviețuitoare a victimei) suma de 879,60 lei despăgubiri materiale și 40.000 lei daune morale,

- către partea civilă M. S. (fiul victimei) suma de 3.975,44 lei despăgubiri materiale și 50.000 lei daune morale,

- către partea civilă M. V. M. (fiul victimei) suma de 40.000 lei daune morale,

- către partea civilă S. M. F. (sora victimei) suma de 20.000 lei daune morale.

Au fost respinse în rest pretențiile părților civile susmenționate.

A fost respinsă acțiunea civilă exercitată de părțile civile: M. A. M., în nume propriu și ca reprezentant al minorului M. V. M., M. A. I. în reprezentarea minorei M. M. L. și B. A. L..

În baza art. 191 Cod de procedură penală a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 4000 lei cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 193 al. 2 Cod de procedură penală a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 1000 lei reprezentând cheltuieli judiciare către părțile civile M. A. E., M. S., M. A. I. și S. M. F. (către fiecare câte 250 lei).

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:

P. rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. Chișineu-Criș nr. 810/P/2011, înregistrat la J. Chișineu-Criș la data de 08.02.2012, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul B. Janoș, pentru săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpă și părăsirea locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție, prev. de art. 178 alin. 2 Cod penal și art. 89 alin. 1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

P. rechizitoriu în sarcina inculpatului s-au reținut următoarele:

La data de 19.12.2011, organele de poliție din cadrul IPJ A. - Serviciul Rutier s-au sesizat din oficiu cu privire la comiterea infracțiunilor de ucidere din culpă și părăsirea locului accidentului fără încuviințarea poliției, fapte prevăzute și pedepsite de art. 178 alin. 2 Cod Penal și art. 89 alin. 1 din OUG 195/2002 rep. de către numitul B. Janoș.

La data de 19.12.2011 în jurul orelor 19⁰⁰, inculpatul B. Janoș, cetățean maghiar, conducând autotrenul format din cap-tractor marca Scania, cu nr. de înmatriculare KAD-428 și semiremorca marca Krone, cu nr. de înmatriculare XXF-838 pe DN 79A, pe banda nr. 1 a sensului Chișineu Criș – Punctul de Trecere a Frontierei Vărșand, la km 125 + 800 ( pe raza localității Vărșand) l-a accidentat mortal pe numitul M. A.. După producerea accidentului inculpatul a părăsit locul faptei fără încuviințarea organelor de poliție.

Accidentul rutier, precum și părăsirea locului accidentului de către inculpat au fost semnalate organelor de poliție de către martorul ocular Butur B. M. apelând numărul telefonic de urgență 112.

Conducătorul autotrenului care a produs accidentul a fost identificat în persoana inculpatului B. Janos și a fost depistat de către organele Poliției de Frontieră din PCTF Vărșand. Acestea din urmă, fiind alertate de către IPJ A., l-au depistat pe inculpat pe sensul de ieșire din țară din Vama Vărșand, în urma examinării semiremorcii autoutilitarei, care prezenta în diverse locuri mai multe urme și țesuturi de culoare brun-roșcat asemănătoare sângelui.

Autoutilitara și semiremorca au fost fotografiate, ocazie cu care s-au recoltat, cu ajutorul unui bețișor farmaceutic steril, urme biologice de sânge.

În aceste condiții, organele de poliție au întocmit un proces-verbal de cercetare la fața locului, în prezența a doi martori asistenți (unul dintre aceștia fiind G. F.), a inculpatului B. Janos și a unui interpret. Totodată a fost întocmită o schiță a accidentului și o planșă fotografică.

Accidentul s-a produs în localitatea Vărșand, la km 125+800 (în fața Școlii Generale Vărșand), pe partea carosabilă a drumului (banda 1 a sensului de mers Chișineu Criș – Vărșand), pe timpul nopții, carosabil uscat și iluminat public vizibilitatea era normală, neexistând condiții atmosferice deosebite.

Cu ocazia cercetării la fața locului au fost identificați doi martori oculari și anume Butur B. M. (14 ani), care a și sesizat organele de poliție apelând nr. 112, și M. E. C. (15 ani).

Din declarațiile celor doi martori (ambele fete au fost audiate în prezența unuia dintre părinți) rezultă următoarea stare de fapt: cei doi martori se aflau pe trotuar, în dreptul Școlii Generale din loc. Vărșand, când au observat victima că traversează partea carosabilă „în patru labe”. Martorii s-au deplasat spre victimă cu intenția de a o ajuta să se ridice și să traverseze drumul, dar din direcția P. către PTF Vărșand se apropia un autotren, care avea aprinse luminile de întâlnire. Martorii precizează că i-au făcut semn conducătorului autotrenului să încetinească și să oprească întrucât victima se afla pe carosabil, aprinzând lumina telefoanelor mobile și gesticulând cu acestea, dar acesta nu a oprit și a lovit victima. Martorii menționează că inculpatul a oprit camionul, s-a dat jos din cabină uitându-se înspre victimă, moment în care martorul M. C. a strigat la acesta „să vină să vadă ce a făcut, că a călcat un om”, după care a urcat în cabina autocamionului accelerând către PTF Vărșand.

Observând cele întâmplate, martorii s-au deplasat la magazinul alimentar din apropiere pentru a solicita ajutor vânzătorului. Cei doi martori au mai făcut o . precizări importante și anume că semiremorca camionului avea culoare roșie, iluminatul public funcționa la acea oră, iar camionul avea aprinsă faza de întâlnire a farurilor.

Din verificările organelor de poliție rezultă că inculpatul este posesor al permisului de conducere, pentru categoriile B, BE și CE, ._ eliberat de autoritățile maghiare.

Inculpatului i s-a recoltat o probă de sânge la orele 20:50 (19.12.2011) în vederea stabilirii alcoolemiei. Potrivit buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 1462/22.12.2011 inculpatul nu era sub influența băuturilor alcoolice, rezultatul fiind negativ.

Fiind audiat de către organele de urmărire penală, inculpatul la început a avut o atitudine nesinceră, după care și-a recunoscut infracțiunile comise.

Cu ocazia aducerii la cunoștința acestuia a învinuirii, B. Janoș a declarat că, în timp ce conducea autocamionul susmenționat în localitatea Vărșand, din cauza neatenției a observat prea târziu „ceva negru” pe carosabil, a frânat, dar din păcate l-a lovit. Acesta declară că a fost convins că a lovit un câine. Oprind autovehiculul, inculpatul arată că s-a dat jos din cabină și s-a îndreptat spre victimă, dar când a ajuns la jumătatea semiremorcii s-a întors și a plecat înspre vama Vărșand, unde a fost depistat de către organele de poliție.

După ce s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva învinuitului B. Janos, acestuia i s-a luat o declarație, ocazie cu care a făcut următoarele precizări: inculpatul este angajat în calitate de conducător auto (profesionist) la societatea comercială C. es T. K. Ujkigyos (Ungaria) din anul 2010, societate care se ocupă cu transporturi rutiere de mărfuri; autocamionul pe care-l conducea inculpatul este proprietatea societății la care este angajat; la data de 19.12.2011 inculpatul a efectuat mai multe transporturi de materiale de construcții de la societatea pentru care lucrează, mai exact din Bekescsaba în România (S., Pâncota); fiind contactat telefonic de către șeful său, care i-a cerut să se întoarcă la sediu, inculpatul a schimbat traseul inițial, astfel că din localitatea Chișineu Criș a pornit înspre Vărșand cu destinația Ungaria; acesta arată că, în loc. Vărșand, în timp ce se deplasa pe banda 1 a sensului de mers către PTF, cu o viteză de aproximativ 50-55 km/h, având aprinse luminile de întâlnire, i-a atras atenția o lumină albă pe marginea drumului, moment în care a simțit că a lovit „ceva, un câine de talie mare”; inculpatul precizează că după ce a oprit autocamionul a verificat bara din față a acestuia să vadă dacă nu este lovită, pe urmă s-a deplasat către victimă, dar când a ajuns la jumătatea camionului „s-a întors fără niciun motiv în cabină”.

Inculpatul a recunoscut că în subconștientul său, și-a dat seama că a lovit ceva mai mare decât un câine, presupunând că este un om. Astfel, acesta menționează că s-a speriat cu privire la consecințele pe care le va avea de suferit, așa că a luat decizia să plece de acolo în Ungaria.

Potrivit raportului medico-legal de necropsie nr. 384/26.01.2012, moartea numitului M. A. a fost violentă și datează din 19.12.2011, leziunile traumatice ale victimei s-au putut produce în condițiile unui accident rutier, iar alcoolemia acesteia în momentul decesului a fost de 0,80 gr/1000 ml sânge.

Pentru a se stabili dinamica producerii accidentului și pentru a elucida toate aspectele necesare finalizării anchetei, în cauză s-a dispus o expertiză tehnică auto la data de 20.12.2011. Expertului P. I.,din cadrul Biroului Local de Expertize de pe lângă Tribunalul A. i s-a pus la dispoziție dosarul cauzei, inclusiv diagrama tahograf a autocamionului inculpatului.

Potrivit raportului de expertiză tehnică auto întocmit la data de 04.01.2012, expertul a concluzionat următoarele:

Cu privire la dinamica producerii accidentului, inculpatul, din cauza neatenției, sesizează târziu prezența victimei pe partea carosabilă, care se angajase în traversare pe mâini și genunchi, fiind îmbrăcată în haine de culoare închisă. Deși a acționat frâna, inculpatul oprește autotrenul la aproximativ 39-40 m după ce a trecut peste victimă.

Autotrenul a fost condus în loc. Vărșand cu 78-80 km/h, cu mult peste viteza maximă admisă de lege, iar în momentul impactului viteza autotrenului era de 55 km/h. În momentul sesizării pericolului de către conducătorul auto, autotrenul se afla cu 27,7 m înainte de locul impactului și la doar 9 m după marcajul trecerii pentru pietoni. Conducătorul autotrenului putea evita accidentul prin frânare dacă ar fi condus cu o viteză de 42 km/h. Accidentul putea fi evitat și de către victimă dacă nu se afla în stare de ebrietate, dacă nu umbla pe mâini și genunchi fiind îmbrăcat în haine de culoare închisă și dacă ar fi traversat pe marcajul de trecere existent în zonă.

Expertul tehnic a anexat raportului și o lucrare a unor experți criminaliști din cadrul I. N. E. C. București, ale cărei concluzii sunt următoarele: în poziție ortostatică, pietonul îmbrăcat în haine de culoare închisă poate fi observat de la 28-29 m, iar cel îmbrăcat în haine de culoare albă de la 32 m; faza de întâlnire asigură o distanță frontală de vizibilitate de cca. 30 m.

În rechizitoriu se mai arată că inculpatul B. Janos a produs din neglijență accidentul de circulație din care a rezultat moartea victimei M. A., urmare a nerespectării dispozițiilor legale (art. 48 și 49 din OUG 195/2002 rep., art. 121 alin. 1, art. 123 lit. h din Regulamentul de Aplicare a OUG 195/2002 rep.) și a măsurilor de prevedere pentru exercițiul profesiei de conducător auto.

Potrivit art. 49 din OUG 195/2002 „limita maximă de viteză în localitate este de 50 km/h”, iar art. 48 din același act normativ prevede că, „conducătorii de vehicule trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în siguranță”.

Pe lângă faptul că inculpatul circula în localitate și era obligat să respecte măcar viteza legală de 50 km/h (art. 49 din OUG 195/2002 rep., art. 121 alin. 1 din Regulamentul de Aplicare a OUG 195/2002 rep.), inculpatul a întâlnit următoarele indicatoare și marcaje rutiere:

1. indicator de presemnalizare „Atenție Copii”, la aproximativ 92 metri de prima urmă de frânare a accidentului. Potrivit art. 123 lit. h din același regulament, conducătorul auto avea obligația să reducă viteza la 30 km/h.

2. indicatorul și marcajul „Trecere pietoni”,la aproximativ 40 metri de prima urmă de frânare a accidentului. Și la întâlnirea acestui indicator, inculpatul avea obligația să reducă viteza de deplasare a autotrenului.

3. de asemenea conducătorul de autovehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță (art. 48 din OUG 195/2002 rep.).

Dacă fapta de ucidere a victimei s-a produs ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale și implicit a fost săvârșită din culpa, părăsirea locului accidentului de către inculpat, fără încuviințarea organelor de poliție, a fost săvârșită cu intenție.

Coroborând probele administrate în cauză (procesul-verbal de cercetare la fața locului, schița locului faptei, planșa fotografică, declarațiile martorilor oculari și a inculpatului, expertiza tehnică auto), rezultă fără echivoc culpa conducătorului auto, a inculpatului B. Janos în producerea accidentului de circulație soldat cu moartea numitului M. A., urmare a nerespectării dispozițiilor legale în domeniul circulației rutiere.

S-a mai arătat în continuare în rechizitoriu că din materialul probator aflat la dosar rezultă și culpa victimei M. A. în producerea accidentului, culpă constând în trecerea drumului prin alt loc decât cel semnalizat prin marcaje și indicatoare (art. 72 din OUG 195/2002), trecere pe care a efectuat-o pe mâini și genunchi, mai mult acesta se afla sub influența băuturilor alcoolice(alcoolemie de 0,80) în momentul producerii accidentului.

S-a concluzionat că accidentul s-a produs pe fondul culpelor concurente, alături de culpa inculpatului a contribuit și culpa victimei; neavând loc o compensare a culpelor, adică răspunderea penală a inculpatului nu este înlăturată de intervenția culpei victimei, ci aceasta va avea importanță la individualizarea judiciară a pedepsei precum și la reducerea despăgubirilor civile acordate victimei în raport cu gravitatea culpelor concurente.

La uciderea din culpă comisă de inculpat se mai adaugă și faptul că acesta a părăsit locul accidentului dorind astfel să se sustragă răspunderii penale.

Cu privire la forma de vinovăție în cazul producerii accidentului, s-a apreciat că inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale, nu l-a acceptat, socotind fără temei că nu se va produce. Practic inculpatul a evaluat necorespunzător împrejurările concrete, apreciindu-le greșit și superficial.

În cauză a fost întocmit și un proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare care constituie mijloc de probă.

P. declarația dată în fața instanței la data de 23.02.2012 (f. 102), inculpatul B. Janoș a recunoscut săvârșirea faptei așa cum a fost aceasta descrisă în rechizitoriu și a solicitat ca judecarea cauzei să se facă exclusiv pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în temeiul art. 320¹Cod de procedură penală.

Analizând probele administrate în cauză în cursul urmăririi penale și în cursul judecății: proces-verbal de sesizare din oficiu (f. 8 ); rezoluție de începere a urmăririi penale (f. 6,7); proces-verbal de CFL, schiță și planșă foto (f. 10-27); declarații martori: Butur B., M. C. și G. F. (f. 78-82 ); raport de expertiză tehnică auto, expertiza tradusă (f. 37); buletin de examinare clinică și buletin de analiză alcoolemie (f. 86); raport medico-legal de necropsie (f. 69); diagrama tahograf (f. 31); copii documente (f. 87); adrese constituire părți civile (f. 74); declarațiile inculpatului B. Janos (f. 89-94, 106); fișă cazier judiciar (f. 95); proces-verbal de aducere la cunoștință a învinuirii (f. 91); proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare (f. 9); ordonanța de punere în mișcare a acțiuni penale, proces-verbal de aducere la cunoștință (f. 110, 105); proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală (f. 118); declarația inculpatului dată în fața instanței (f. 9, 109); cerere de constituire de parte civilă (f. 103-106); certificat deces (f. 102); copii acte stare civilă (f. 108-113); chitanțe și facturi (f. 114-122); traduceri legalizate cărți internaționale de asigurare autovehicule (f. 126-128); adresă B.A.A.R. (f. 131, 183); certificat constatator (f. 144); factură traducere (f. 145); memoriu inculpat (f. 146); adresă demersuri B.A.A.R. (f. 163-166); declarațiile martorilor audiați la instanță: Debreczeni E. (f. 126); răspunsul Biroului Național Carte V. din Ungaria (f. 184); centralizator și chitanțe privind cheltuielile de judecată a părților civile (f. 201-205); practică judiciară (f. 206) și concluzii scrise (207-209), instanța de fond a reținut următoarele:

În fapt:

Având în vedere prevederile art. 320¹Cod procedură penală, precum și declarația inculpatului, instanța de fond a ținut seama de probatoriul administrat în faza de urmărire penală și și-a însușit în totalitate starea de fapt descrisă în rechizitoriu și reprodusă în aliniatele precedente, față de poziția inculpatului de recunoaștere integrală a faptelor în modalitatea descrisă în actul de sesizare al instanței.

Astfel s-a reținut că inculpatul B. Janoș este angajat în calitate de conducător auto (profesionist) la societatea comercială C. es T. K. Ujkigyos (Ungaria) din anul 2010, societate care se ocupă cu transporturi rutiere de mărfuri. Autocamionul format din tractorul marca Scania, cu numărul de înmatriculare KAD-428 și semiremorca marca Krone, cu numărul de înmatriculare XXF-838 pe care-l conducea inculpatul este proprietatea societății la care este angajat și la data de 19.12.2011 era asigurat la societatea de asigurare K&H A. B. Z..

La data de 19.12.2011 inculpatul s-a deplasat cu autocamionul având numărul de înmatriculare mai sus menționat din localitatea Chișineu Criș spre Vărșand cu destinația Ungaria. Ajungând pe DN 79 A, pe banda nr. 1 a sensului Chișineu – Criș -PTF Vărșand, inculpatul la km 125 + 800 m, în localitatea Vărșand, l-a accidentat mortal pe numitul M. A., care se afla pe carosabil sprijinit în mâini și genunchi și care avea în sânge o îmbibație alcoolică de 0,80 gr/1000 ml sânge.

După producerea accidentului, inculpatul a părăsit locul faptei, fără încuviințarea poliției, fiind depistat ulterior in PCTF Vărșand, pe sensul de ieșire din țară.

Din expertiza efectuată rezultă în mod cert că: „Accidentul putea fi evitat de către conducătorul autotrenului prin frânare dacă ar fi condus cu o viteză de 42 km/h. Accidentul putea fi evitat de către victimă dacă nu era sub influența alcoolului și dacă nu umbla pe mâini și genunchi, pe partea carosabilă și se angaja să traverseze pe marcajul de trecere existent în zonă. Conducătorul auto a perceput ceea ce a lovit, dovadă fiind faptul că după impact a oprit autovehiculul”.

Deși era iarnă, pe timpul nopții, condițiile meteo-rutiere erau bune, carosabilul uscat și iluminat public, vizibilitatea era normală, neexistând condiții atmosferice deosebite. Pe acel segment de drum, circulația se desfășoară pe două sensuri. În acel moment se foloseau luminile de întâlnire.

Din verificările organelor de poliție rezultă că inculpatul este posesor al permisului de conducere, pentru categoriile B, BE și CE, ._ eliberat de autoritățile maghiare.

Inculpatului i s-a recoltat o probă de sânge la orele 20:50 (19.12.2011), în vederea stabilirii alcoolemiei. Potrivit buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 1462/22.12.2011, inculpatul nu era sub influența băuturilor alcoolice, rezultatul fiind negativ.

În drept:

Faptele inculpatului B. JANOS (cetățean maghiar) care, în calitate de conducător auto profesionist, la data de 19.12.2011 în jurul orelor 19:00, conducând autotrenul format din cap-tractor marca Scania, cu nr. de înmatriculare KAD-428 și semiremorca marca Krone, cu nr. de înmatriculare XXF-838 pe DN 79A, pe banda nr. 1 a sensului Chișineu Criș – Punctul de Trecere a Frontierei Vărșand, la km 125 + 800 (pe raza localității Vărșand) l-a accidentat mortal pe numitul M. A., urmare a nerespectării dispozițiilor legale și a măsurilor de prevedere pentru exercițiul profesiei de conducător auto, după care a părăsit locul accidentului fără încuviințarea organelor de poliție, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de ucidere din culpă prevăzută și pedepsită de art. 178 alin. 2 Cod Penal și părăsirea locului accidentului fără încuviințarea poliției prevăzută și pedepsită de art. 89 alin. 1 din OUG 195/2002 rep., aflate în concurs real, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 33 lit. a Cod penal.

Acțiunea penală a fost pusă în mișcare împotriva inculpatului la data de 20.12.2011 ora 11:00, ocazie cu care a fost audiat în prezența unui apărător din oficiu și a unui interpret autorizat de limbă maghiară (G. E.).

Față de inculpat au fost luate următoarele măsuri preventive:

- la data de 19.12.2011, învinuitul a fost reținut de către organele de poliție pentru 24 de ore, de la 19.12.2011 ora 21:30 până la 20.12.2011 ora 21:30, conform ordonanței de reținere;

- înăuntrul termenului de reținere, împotriva acestuia a fost pusă în mișcare acțiunea penală fiind și audiat după care a fost prezentat instanței cu propunere de arestare preventivă pentru 29 de zile. P. încheierea nr. 18/P din 20.12.2011, instanța a admis propunerea Parchetului și a dispus arestarea preventivă a inculpatului pentru 29 de zile, în perioada 20.12.2011 ora 16:30 până la data de 17.01.2012 ora 16:30;

- la data de 11.01.2012 s-a propus prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpatului pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 17.01.2012 până la data de 15.02.2012. J. Chișineu Criș, prin încheierea nr. 2/P din 13.01.2012 a admis propunerea Parchetului și a dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpatului pe o perioadă de 30 de zile.

- prin încheierea de ședință de la data de 13.02.2012, rămasă definitivă la data de 16.02.2012 prin decizia penală nr. 64R/16.02.2012 pronunțată de Tribunalul A. s-a dispus liberarea provizorie a inculpatului, inculpatul fiind pus în libertate la data de 16.02.2012, așa cum rezultă din nota telefonică aflată la fila 207 din dosar.

Sub aspectul laturii penale, cu ocazia analizării probațiunii administrate în cauză, instanța de fond a stabilit culpa comună (în proporție de 50% inculpatul, 50% victima) în producerea accidentului de circulație care a avut drept consecință decesul unei persoane aceasta fiind săvârșită din culpă, conform art. 19 alin. 1 pct. 2 lit. b Cod penal.

Pentru a stabili existența culpei concurente a victimei la săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, instanța de fond a avut în vedere faptul că victima se afla pe partea carosabilă, într-un alt loc decât cel semnalizat prin marcaje și indicatoare, sprijinit pe mâini și genunchi, în condițiile în care era îmbrăcat cu haine de culoare închisă pe timp de noapte. Potrivit lucrării anexate la raportul de expertiză tehnică judiciară pietonul îmbrăcat în haine de culoare închisă poate fi observat de la 28-29 m, or instanța de fond a avut în vedere faptul că victima nu se afla în poziție verticală, fiind sprijinit pe mâini și genunchi, situație în care vizibilitatea acestuia scade.

Potrivit dispozițiilor art. 72 al. 4 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice ˝pietonii surprinși și accidentați ca urmare a traversării prin locuri nepermise, la culoarea roșie a semaforului destinat acestora, sau a nerespectării altor obligații stabilite de normele rutiere poartă întreaga răspundere a accidentării lor, în condițiile în care conducătorul vehiculului respectiv a respectat prevederile legale privind circulația prin acel sector˝.

Având în vedere faptul că inculpatul la rândul său nu a respectat prevederile legale privind circulația pe sectorul de drum pe care a avut loc accidentul, nesocotind dispozițiile art. 48 și 49 din OUG 195/2002, prima instanță a reținut în proporție egală culpa inculpatului și a victimei la săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.

La stabilirea și aplicarea sancțiunii pentru inculpat, instanța de fond a ținut seama, în baza art. 52, 72 Cod penal, de gradul de pericol social al faptei sale, de rezultatul produs, respectiv uciderea din culpă a unei persoane, de atitudinea inculpatului care a recunoscut și a regretat fapta comisă, de faptul că inculpatul nu are antecedente penale, făcându-se și aplicarea art. 320¹Cod procedură penală.

Ca urmare a celor de mai sus, văzând că prin fapta sa inculpatul a cauzat decesul unei persoane, instanța de fond a condamnat inculpatul în baza art. 178 al. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 320¹Cod procedură penală, la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.

În baza art. 89 al. 1 din OUG 195/2002 republicată cu aplicarea art. 320¹Cod de procedură penală, având în vedere că infracțiunea a fost săvârșită cu intenție, instanța de fond a condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului.

Având în vedere că inculpatul a săvârșit faptele pentru care a fost cercetat în prezenta cauză înainte de a fi condamnat pentru vreuna dintre ele sau pentru săvârșirea altei fapte prevăzute de legea penală, prima instanță, în baza art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal raportat la art. 33 lit. a Cod penal, a contopit pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta sentință, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

În ce privește individualizarea executării pedepsei, s-a constatat că în condițiile în care inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei și nu are antecedente penale, având în vedere că inculpatul a fost arestat preventiv în cauză de la data de 19.12.2011 până la data de 16.02.2012 și că de la data de 16.02.2012 fiind eliberat provizoriu sub control judiciar i s-a interzis să părăsească limita teritorială a județului A., în condițiile în care inculpatul este cetățean maghiar cu domiciliul în Ungaria, instanța apreciază că scopul pedepsei poate fi atins și fără executare efectivă.

Pe durata și în condițiile prev. de art. 71 Cod penal a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II- a și b Cod penal.

În baza art. 81, 82, 71 al. 5 Cod penal a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatului și a pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare de 4 ani.

În baza art. 359 Cod de procedură penală a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 și 84 Cod penal a căror nerespectare atrage revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

Întrucât inculpatul a fost arestat preventiv în baza art. 88 Cod penal, instanța de fond a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la data de 19.12.2011 până la data de 16.02.2012, dată la care inculpatul a fost pus în liberare provizorie sub control judiciar conform încheierii din data de 13.02.2012, pronunțată de J. Chișineu Criș în dosar nr._, rămasă definitivă la data de 16.02.2012 prin decizia penală nr. 64 R din 16.02.2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, în urma respingerii recursului declarat de P. de pe lângă J. Chișineu-Criș și totodată a dispus în baza art. 160⁵al. 6 Cod de procedură penală încetarea liberării provizorii sub control judiciar pentru inculpat.

Sub aspectul laturii civile, părțile civile M. A. E. (soția victimei), M. S. (fiul victimei), M. A. I. (fiul victimei), M. A. M., M. V. M., M. M. L., B. A. L. și S. M. F. au solicitat obligarea inculpatului la plata daunelor morale și materiale provocate în solidar cu partea responsabil civilmente și alături de asigurator.

Astfel, soția victimei decedate M. A., partea civilă M. A. E. s-a constituit parte civilă cu suma de 600.000 euro, cu titlul de daune morale provocate de decesul soției, și daune materiale în sumă de 879,63 lei (f. 103 dosar instanță) și dobânda legală începând cu data decesului victimei și până la achitarea efectivă a despăgubirilor.

Fiul victimei decedate M. A., partea civilă M. S. s-a constituit parte civilă cu suma de 600.000 euro, cu titlul de daune morale provocate de decesul tatălui, și daune materiale în sumă de 15.075,44 lei (f. 103-104 dosar instanță), la care se adaugă dobânda legală începând cu data decesului victimei și până la achitarea efectivă a despăgubirilor.

N. victimei decedate M. A., partea civilă M. A. M. s-a constituit parte civilă cu suma de 300.000 euro, cu titlul de daune morale și dobânda legală începând cu data decesului victimei și până la achitarea efectivă a despăgubirilor.

Nepotul victimei decedate M. A., partea civilă M. V. M. s-a constituit parte civilă cu suma de 250.000 euro, cu titlul de daune morale și dobânda legală începând cu data decesului victimei și până la achitarea efectivă a despăgubirilor.

Fiul victimei decedate M. A., partea civilă M. A. I. s-a constituit parte civilă cu suma de 600.000 euro, cu titlul de daune morale și dobânda legală începând cu data decesului victimei și până la achitarea efectivă a despăgubirilor.

Nepoata victimei decedate M. A., partea civilă M. M. L. s-a constituit parte civilă cu suma de 250.000 euro, cu titlul de daune morale și dobânda legală începând cu data decesului victimei și până la achitarea efectivă a despăgubirilor.

Partea civilă B. A. L. (partenera de viață a fiului M. A. I.) s-a constituit parte civilă cu suma de 300.000 euro, cu titlul de daune morale și dobânda legală începând cu data decesului victimei și până la achitarea efectivă a despăgubirilor.

S. victimei decedate M. A., partea civilă S. M. F. s-a constituit parte civilă cu suma de 300.000 euro, cu titlul de daune morale și dobânda legală începând cu data decesului victimei și până la achitarea efectivă a despăgubirilor.

Instanța de fond a reținut că la data producerii accidentului inculpatul conducea autovehiculul proprietatea C. es T. K., cu sediul în Ungaria (încredințat de aceasta în vederea exercitării atribuțiilor de serviciu) în timp ce se întorcea de la o societate, astfel că instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1373 din Noul Cod Civil, specifice răspunderii civile a comitenților pentru faptele prepușilor, ca formă a răspunderii civile pentru fapta altei persoane, respectiv a părții responsabile civilmente C. es T. K., cu sediul în Ungaria, pentru fapta inculpatului, urmând să oblige partea responsabilă civilmente la acoperirea prejudiciului în solidar cu inculpatul.

Astfel, la momentul săvârșirii faptei ilicite între inculpat și partea responsabilă civilmente exista un raport de prepușenie, izvorât din contractul de muncă încheiat de inculpat cu societatea menționată, fapta fiind săvârșită în exercitarea funcțiilor încredințate, în cadrul normal al acestora, respectiv prin conducerea mijlocului de transport al C. es T. K., cu sediul în Ungaria, în timpul programului de lucru, potrivit scopului căruia acesta i-a fost încredințat. Potrivit art. 1373 din Noul codul civil, comitenții sunt responsabili de prejudiciul cauzat de prepușii lor, în funcțiile ce li s-au încredințat.

De asemenea, instanța de fond a reținut în soluționarea acțiunii civile faptul că inculpatul, la momentul accidentului, se afla la volanul unui autovehicul care era asigurat de K&H A. B. Z.., conform poliței de asigurare valabilă în perioada 01.10._12 și pentru care Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România a desemnat ca și corespondent pe . GROUP S.A. cu sediul în București.

În condițiile Legii nr. 136/1995 art. 41, asiguratorul este obligat să plătească despăgubiri pentru prejudiciul cauzat de asigurat terțelor persoane păgubite. Conform art. 42 drepturile persoanelor păgubite se vor exercita împotriva celor răspunzători de producerea pagubei, asiguratorul putând fi chemat în judecată în limitele obligațiilor ce-i revin.

Asiguratorul răspunde pentru prejudiciul cauzat de inculpat în baza unei răspunderi civile contractuale ce derivă din contractul de asigurare obligatorie a autoturismului reglementat de Legea 136/1995, sau prin efectul legii când răspunde Biroul de Asigurări Naționale pentru autoturismul care nu are o asigurare valabilă; în acest sens este și Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 1/2005, care arată că răspunderea asiguratorului este o răspundere proprie contractuală a acestuia și nu în solidar cu inculpatul, el neavând calitatea de parte responsabilă civilmente. Cităm în acest sens „așa fiind, din analiza dispozițiilor legale și a principiilor de drept la care s-a făcut referire, rezultă că în cazul producerii unui accident de circulație având ca urmare cauzarea unui prejudiciu pentru care s-a încheiat un contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă, coexistă răspunderea civilă delictuală bazată pe art. 998 din Codul civil a celui care fapta sa a cauzat efectele păgubitoare cu răspunderea contractuală a asiguratorului întemeiată pe contractul de asigurare încheiat în condițiile reglementate prin Legea 136/1995”.

Analizând pretențiile civile formulate în cauză, prin prisma dispozițiilor legale aplicabile, a înscrisurilor de la dosar și a probelor administrate, instanța de fond a constatat următoarele:

Daunele morale sunt cele rezultate din atingerea unui interes patrimonial al părții civile și cuprinde atât pierderea suferită, cât și beneficiul nerealizat, în ambele cazuri însă acest prejudiciu trebuie să aibă un caracter cert și să fie dovedit de către părți.

Instituția daunelor morale constituie o reparare morală a faptei ilicite, iar cel ce a săvârșit-o trebuie să răspundă atât pe plan social, prin executarea sancțiunii penale cât și pe plan individual, prin repararea prejudiciului cauzat părții vătămate.

În ceea ce privește daunele morale, instanța are obligația să aprecieze în raport cu gravitatea și importanța prejudiciului creat. Aceste daune urmează a fi stabilite în așa fel încât valoarea lor să aducă o satisfacție morală, dar ele să nu ducă la o îmbogățire fără justă cauză.

Pierderea soțului, respectiv a tatălui și a fratelui părților civile le-a produs acestora o traumă psihică greu de depășit, astfel încât cererea acestora de acordare a daunelor morale este întemeiată. Din acest punct de vedere, instanța de fond a apreciat că daunele morale se evaluează în manieră individuală, față de fiecare parte civilă, după cum individuală este și încercarea sufletească a rudelor victimelor unei fapte infracționale.

Suferința produsă prin pierderea soțului, a tatălui și a fratelui este incomensurabilă, părțile având dreptul la o reparație morală. Totuși, este de principiu că stabilirea indemnizației, deci a sumei de bani ce are rolul de a repara prejudiciul moral suferit, se face în funcție de gravitatea acestui prejudiciu, dar și în conformitate cu principiul echității.

Cuantumul acestei indemnizații trebuie să fie just, rațional și echitabil, astfel încât să asigure, în concret, o compensare suficientă, iar nu exagerată a prejudiciului moral suferit și trebuie să țină seama inclusiv de culpa concurentă a victimei.

Potrivit prevederilor art. 1357 și 1371 din noul cod civil, cel care cauzează altuia un prejudiciu este obligat să-l repare, autorul prejudiciului răspunzând chiar pentru cea mai ușoară culpă, însă în situația în care victima a contribuit la cauzarea prejudiciului, cel chemat să răspundă va fi ținut numai pentru partea de prejudiciu pe care a pricinuit-o. P. urmare, instanța de fond a acordat despăgubirile morale numai în proporție de 50% față de despăgubirile pe care le-ar fi acordat dacă victima nu ar fi contribuit la cauzarea prejudiciului.

În baza art. 14 și 346 Cod de procedură penală a admis în parte acțiunea civilă formulată de către părțile civile și în consecință:

A obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente societatea C. es T. K. și alături de asiguratorul de răspundere civilă K&H A. B. Z.., prin corespondentul său din România . GROUP S.A. la plata următoarelor sume:

Către partea civilă M. A. E. (soția supraviețuitoare a victimei) a acordat suma de 879,60 lei despăgubiri materiale și 40.000 lei daune morale. La stabilirea despăgubirilor civile instanța de fond a avut în vedere faptul că pretențiile reprezentând despăgubiri materiale au fost probate prin facturile și chitanțele aflate la filele 114-119 din dosar. Restul daunelor solicitate instanța de fond le-a respins ca neîntemeiate, iar dobânda legală solicitată a respins-o, deoarece, potrivit dispozițiilor art. 1535 din noul cod civil, daunele moratorii se datorează numai pentru plata cu întârziere a sumelor de bani, or sumele datorate în baza prezentei hotărâri judecătorești devin scadente la data la care hotărârea devine definitivă și nu de la data producerii prejudiciului.

Către partea civilă M. S. (fiul victimei) a acordat suma de 3.975,44 lei despăgubiri materiale și 50.000 lei daune morale. La stabilirea daunelor materiale instanța de fond a avut în vedere faptul că pretențiile reprezentând despăgubiri materiale au fost probate prin facturile și chitanțele aflate la filele 114-119 din dosar. Suma reprezentând monumentul funerar prima instanță nu a acordat-o deoarece, potrivit art. 1532 cod civil, la stabilirea daunelor se ține seama și de prejudiciile viitoare atunci când acestea sunt certe. Or până la data pronunțării hotărârii, partea civilă nu a făcut dovada ridicării unui monument funerar (martorii nu au cunoștință, iar acte doveditoare nu s-au depus) și nici nu s-a putut reține ca certă ridicarea unui monument funerar pe viitor.

La aprecierea daunelor morale instanța de fond a avut în vedere inclusiv traumele psihice pe care le-a suferit partea civilă care, potrivit declarațiilor martorilor, s-a prezentat la locul săvârșirii faptei imediat după producerea accidentului și singur a adunat trupul tatălui său de pe asfalt.

Către partea civilă M. A. I. (fiul victimei) a acordat suma de 40.000 lei daune morale, având în vedere criteriile mai sus expuse.

Către partea civilă S. M. F. (sora victimei) a acordat suma de 20.000 lei daune morale, în baza criteriilor deja expuse mai sus.

A respins în rest pretențiile părților civile susmenționate.

A respins acțiunea civilă exercitată de părțile civile: M. A. M., în nume propriu și ca reprezentant al minorului M. V. M., M. A. I. în reprezentarea minorei M. M. L. și B. A. L..

Potrivit dispozițiilor art. 1391 cod civil, în caz de deces, instanța va putea acorda despăgubiri pentru durerea încercată, ascendenților, descendenților, fraților, surorilor și soțului, precum și oricărei alte persoane care ar putea dovedi existența unui asemenea prejudiciu.

Din probele propuse în cauză de părțile civile și administrate de instanță, nu s-a făcut dovada prejudiciului suferit de părțile civile M. A. M., M. V. M., M. M. L. și B. A. L..

În privința minorului M. V. M., în vârstă de 1 an la data decesului victimei M. A., nu s-a putut reține existența unei suferințe psihice care să justifice o reparație morală, în condițiile în care minorul are părinți și locuiește la aceștia în A., vizitele la bunic fiind sporadice, de sărbători, așa cum declară martorul Debreczeni E..

M. A. M., în calitate de noră a defunctului, nu a făcut dovada unei grave suferințe psihice de natură să atragă acordarea de despăgubiri. Instanța de fond nu a negat tristețea pe care o împărtășește partea civilă cauzată de decesul socrului său, însă între starea de tristețe și suferința psihică generată de decesul soțului, a fratelui sau a unui părinte există o mare deosebire. Instanța de fond a apreciat că starea de suferință psihică generatoare de despăgubiri morale este de cele mai multe ori de la sine înțeleasă în cazul soțului, a fratelui sau a unui copil, în timp ce toate celelalte persoane care pretind existența unui astfel de prejudiciu moral trebuie să îl probeze prin mijloace solide de probă.

Din declarațiile martorilor audiați în cauză rezultă că partea civilă M. A. M. se înțelegea bine cu defunctul și se vizitau de sărbători, însă aceste declarații nu probează deosebita durere sufletească a părții civile care să necesite o reparație pecuniară. Starea de tristețe și părere de rău la decesul unei persoane îi încearcă și pe unchi, mătuși, verișori, vecini sau prieteni, acest lucru însă nu justifică acordarea unor despăgubiri.

Minora M. M. L. provine dintr-o căsătorie anterioară a fiului defunctului și a fost încredințată spre creștere și educare mamei sale. Din declarațiile martorei Debreczeni E. instanța de fond a reținut că minora în vârstă de 13 ani nu a fost văzută în Vârșand la bunici, aceștia întâlnindu-se cu minora în Socodor sau în A. la fiu. Astfel din declarațiile martorei instanța de fond a reținut că minora nu a păstrat o relație apropiată cu bunicul patern, prima instanță neputând reține din probele administrate existența unei suferințe psihice care să justifice o reparație morală.

Nici în privința părții civile B. A. L., din probele administrate în cauză instanța de fond nu a putut reține existența unei suferințe psihice de natură să justifice o reparație morală, împrejurarea că aceasta se înțelegea bine cu defunctul nefiind de natură să provoace traume psihice ireparabile.

În baza art. 191 Cod de procedură penală a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 4000 lei cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 193 al. 2 Cod de procedură penală a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 1000 lei reprezentând cheltuieli judiciare către părțile civile M. A. E., M. S., M. A. I. și S. M. F. (către fiecare câte 250 lei). Cheltuielile sunt dovedite de părțile civile cu chitanțele depuse la dosar (f.202, 203 dosar) și reprezintă onorariu avocat. Instanța de fond nu a acordat cheltuieli de judecată la nivelul celor solicitate de către părțile civile, având în vedere că pretențiile acestora nu au fost admise decât în parte. Cuantumul onorariului datorat de părțile civile pentru prestația domnului avocat nu a fost redus, a fost diminuată doar suma pe care inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente a fost obligată să o achite părților civile.

Împotriva acestei sentințe, au formulat recurs P. DE PE L. J. CHIȘINEU CRIȘ, asigurătorul . GROUP S.A, părțile civile M. A. E., M. S., M. A. I., S. M. F., M. V. M., M. M. L., M. A. M. și B. A. L..

În memoriul cuprinzând motivele de recurs, procurorul arată că sentința penală recurată este nelegală sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate pentru infracțiunea de ucidere din culpă deoarece inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracțiunea prevăzută de art. 178 alin. 2 C.pen pentru care limitele de pedeapsă sunt de la 2 la 7 ani, iar limitele reduse conform art. 320¹ alin. 1 și 7 sunt de la 1 ani și 4 luni la 4 ani și 8 luni, astfel încât în lipsa reținerii circumstanțelor atenuante pedeapsa de 8 luni închisoare este nelegală

În memoriul cuprinzând motivele de recurs, părțile civilă M. A. E., M. S., M. A. M., M. V. M., Mărgăuana A., Mărgăuana M. luisa, B. A. L. și S. M. F. au solicitat:

- pentru partea civilă M. A. E. (soția supraviețuitoare) majorarea daunelor morale acordate de prima instanță cel puțin la suma de 50.000 euro, majorarea daunelor morale acordate de prima instanță cel puțin la suma de 50.000 euro, obligarea la plata dobânzii legale pentru sumele aprobate cu titlu de daune materiale și morale, obligarea la suma de 1450 lei, cheltuieli judiciare;

- pentru partea civilă M. S. (fiul victimei) majorarea cuantumului daunelor materiale acordate până la suma de 15.075,44 lei, majorarea daunelor morale acordate de prima instanță cel puțin la suma de 50.000 euro, obligarea la plata dobânzii legale pentru sumele aprobate cu titlu de daune materiale și morale, obligarea la suma de 1450 lei, cheltuieli judiciare;

- către partea civilă M. A. I. (fiul victimei) majorarea daunelor morale acordate de prima instanță cel puțin la suma de 50.000 euro, obligarea la plata dobânzii legale pentru sumele aprobate cu titlu de daune morale, obligarea la suma de 1450 lei, cheltuieli judiciare;

- către partea civilă S. M. F. (sora victimei) majorarea daunelor morale acordate de prima instanță cel puțin la suma de 50.000 euro, obligarea la plata dobânzii legale pentru sumele aprobate cu titlu de daune morale, obligarea la suma de 500 lei, cheltuieli judiciare;

- admiterea acțiunilor civile formulate în cadrul procesului penal de către M. A. M. (nora victimei), M. V. M. (nepotul victimei), Mărgăuana M. L., (nepoata victimei) și B. A. L. (nora victimei) și obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente și alături de asigurător la plata a câte 25.000 euro către cele două nurori ale victimei a câte 25.000 euro către nepoții victimei.

- plata cheltuielilor judiciare efectuate în recurs.

În motivarea recursului formulat, părțile civile au arătat că prima instanță a reținut culpă comună în proporție de 50%, acordând astfel daune morale în proporție de 50%. Susțin că, în producerea accidentului, inculpatul a avut o culpă exclusivă întrucât potrivit raportului de expertiză, inculpatul ar fi putut evita accidentul dacă ar fi condus cu 42 km/h. or în zona respectivă, inculpatul avea obligația de a circula cu 30 km/h, iar dacă ar fi circulat cu această viteză, accidentul ar fi putut fi evitat, fiind astfel evident că locul pe unde a traversat victima este indiferent. Apreciază că nu are relevanță alcoolemia victimei întrucât, prin aceasta nu s-a încălcat nici o dispoziție legală.

Solicită ca în cazul în care instanța de recurs reține o culpă a victimei, aceasta să fie una redusă în proporție de 10%.

Se impune majorarea cuantumului despăgubirilor acordate indiferenta dacă se modifică sau nu proporția culpelor, deoarece ele au fost acordate într-un cuantum mult prea mic, decesul victimei în condiții atât de tragice și neașteptate a lăsat urme de neșters, trauma psihică suferită fiind greu de depășit.

În conformitate cu dispozițiile art. 1391 alin. 2 C.civ., se impune a fi acordate daune morale și părților civile M. A. M. (nora victimei), M. V. M. (nepotul victimei), M. M. L., (nepoata victimei) și B. A. L. (nora victimei). Arată că, chiar și în situația în care vizitele nepoților au fost sporadice, iar minorul V. M. avea doar vârsta de 1 an, pe viitor acesta va fi lipsit de prezența în viața sa a bunicului patern, iar minora M. L. a ținut legătura cu bunicii paterni chiar dacă a fost încredințată mamei în urma divorțului părinților săi.

Referitor la daunele materiale solicitate de partea civilă M. S. se arată că în mod greșit au fost respinse despăgubirile reprezentând contravaloarea monumentului funerar întrucât din probatoriul administrat rezultă că familia victimei a întreprins toate cele necesare pentru respectarea tradiției, acesta lucru fiind de natură a forma convingerea instanței că partea civilă intenționează să ridice un monument funerar, însă pentru a efectua lucrarea trebuie să treacă un anumit timp de la înhumare.

În ceea ce privește plata dobânzilor, părțile civile susțin că sunt aplicabile dispozițiile ar. 1381 C.civ și, din moment ce dreptul la reparație se naște din momentul decesului victimei, dobânda se datorează tot de la aceeași dată.

Referitor la cheltuielile de judecată, părțile menționează că prima instanță a redus cheltuielile la 250 lei pentru fiecare parte civilă motivând că au fost reduse întrucât acțiunea civilă a fost admisă în parte, însă consideră că potrivit textului de lege, cheltuielile se pot menține și în cuantumul solicitat, mai ales că nu au fost exagerate și priveau atât faza de urmărire penală cât și judecata. M. arată că la plata cheltuielilor de judecată trebuia obligat și asigurătorul nu numai partea responsabilă civilmente în conformitate cu dispozițiile art. 50 din Legea 136/1995.

Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit dispozițiilor art. 385⁶ alin.1 și 3 C.pr.pen, Curtea constată următoarele:

Instanța de recurs reține că prima instanță a stabilit corect starea de fapt pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, reținând aplicabilitatea dispozițiilor art. 320¹ C.pr.pen întrucât inculpatul a învederat instanței înainte de citirea actului de sesizare că recunoaște săvârșirea faptelor descrise prin actul de inculpare și a solicitat ca judecarea cauzei să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Astfel, s-a reținut că data de 19.12.2011 în jurul orelor 19:00, inculpatul B. JANOȘ a condus autotrenul format din cap-tractor marca Scania, cu nr. de înmatriculare KAD-428 și semiremorca marca Krone, cu nr. de înmatriculare XXF-838 pe DN 79A, pe banda nr. 1 a sensului Chișineu Criș – Punctul de Trecere a Frontierei Vărșand, iar la km 125 + 800 (pe raza localității Vărșand) l-a accidentat mortal pe numitul M. A., în timp ce acesta traversa drumul prin loc nepermis și aflându-se sprijinit pe mâini și picioare, inculpatul nerespectând dispozițiile legale și măsurile de prevedere pentru exercițiul profesiei de conducător auto, după care a părăsit locul accidentului fără încuviințarea organelor de poliție.

Instanța de recurs va reține și culpa victimei în proporție de 50% la producerea accidentului de circulație, astfel cum a stabilit prima instanță având în vedere că acesta, aflat sub influența băuturilor alcoolice, traversa . decât trecerea de pietoni și mergând pe mâini și în genunchi în momentul producerii accidentului.

Potrivit art. 72 alin. 4 din OUG 195/2002 „Pietonii surprinși și accidentați ca urmare a traversării prin locuri nepermise, la culoarea roșie a semaforului destinat acestora, sau a nerespectării altor obligații stabilite de normele rutiere poartă întreaga răspundere a accidentării lor, în condițiile în care conducătorul vehiculului respectiv a respectat prevederile legale privind circulația prin acel sector.”

Astfel, instanța de recurs reține că inculpatul nu a respectat limita de viteză pe sectorul de drum unde s-a produs accidentul astfel încât să poată controla vehiculul în orice situație.

Totuși, având în vedere împrejurarea că victima se afla sub influența băuturilor alcoolice și traversa drumul public prin loc nepermis aflându-se într-o poziție nefirească pentru traversare, adică în genunchi și pe mâini, în mod corect s-a reținut și culpa acestuia în proporție de 50%.

În acest sens, critica părților civile referitoare reținerea culpei exclusive a inculpatului în săvârșirea faptei nu poate fi primită. De asemenea, Curtea apreciază că nu poate fi reținută nici culpa inculpatului într-o proporție mai mare la producerea accidentului, având în vedere cele descrise anterior referitor la comportamentul victimei în trafic.

În ceea ce privește încadrarea juridică, faptele comise de către inculpat întrunesc elementele constitutive al infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 178 alin. 2 Cod Penal și art. 89 alin. 1 din OUG 195/2002.

În mod corect prima instanță a reținut aplicabilitatea art. 3201 C.pr.pen., fiind îndeplinite condițiile legale în acest sens, întrucât inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor așa cum au fost reținute în actul de sesizare al instanței, așa cum cer disp. art. 320¹ C.pr.pen.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, prima instanță în mod corect s-a raportat la criteriile generale de individualizare reglementate de prevederile art. 72 C.pen., respectiv gradul de pericol social al faptei comise, persoana inculpatului, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, modul de comitere a faptei.

În ceea ce privește însă cuantumul sancțiunii aplicate pentru infracțiunea de ucidere din culpă, Curtea reține că pedeapsa aplicată inculpatului ca urmare a reducerii limitelor prevăzute de lege cu o treime s-a stabilit sub minimul special, deși în favoarea inculpatului nu au fost reținute circumstanțe atenuante. Astfel pentru infracțiunea prevăzută de art. 178 alin. 2 C.pen. limitele de pedeapsă reduse cu o treime conform art. 320¹ alin. 7 C.pr.pen. sunt de la 1 an și 4 luni la 4 ani și 8 luni, pedeapsa aplicată de prima instanță de 8 luni închisoare fiind sub minimul special, în cauză fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C.pr.pen.

Potrivit dispozițiilor art. 52 C.p. pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului; scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.

Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte.

Instanța de recurs reține că pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și proporțională cu gravitatea faptelor comise.

Astfel, Curtea reține că limitele de pedeapsă ale infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, reduse cu o treime conform art. 320¹ alin. 7 C.pr.pen., sunt de la 1 an și 4 luni la 4 ani și 8 luni, că infracțiunea este săvârșită din culpă, că inculpatul nu are antecedente penale, a avut o atitudine sinceră încă din timpul urmăririi penale, iar în producerea accidentului o parte din culpă aparține și victimei.

Aceste criterii de individualizare conduc la concluzia că inculpatului i se poate aplica pentru infracțiunea de ucidere din culpă o pedeapsă cu minimul special de 1 an și 4 luni, menținând pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de părăsire a locului accidentului și beneficiul suspendării condiționate.

Fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C.pr.pen., recursul procurorului apare ca fiind fondat și va fi admis, cu consecința casării sentinței penale recurate și, rejudecând:

Se va decontopi pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală recurată în pedepsele componente de:

- 8 luni pentru infracțiunea prev. de art. 178 alin. 2 C.pen.

- 2 ani pentru infracțiunea prev. de art. 89 alin. 1 din OUG 195/2002

Va majora pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 178 alin. 2 C.pen la 1 (unu) an și 4 (patru) luni închisoare.

In baza art.33 lit. a și 34 lit. b C.pen., va contopi pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, inculpatul urmând să execute:

- 2 (doi) ani închisoare și va menține celelalte dispoziții al sentinței penale recurate

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, sentința penală recurată a fost criticată în recurs de către părțile civile pentru motivele mai sus arătate.

Referitor la daunele materiale solicitate de partea civilă M. S., acesta a susținut că în mod greșit au fost respinse despăgubirile reprezentând contravaloarea monumentului funerar întrucât din probatoriul administrat rezultă că familia victimei a întreprins toate cele necesare pentru respectarea tradiției, acesta lucru fiind de natură a forma convingerea instanței că partea civilă intenționează să ridice un monument funerar, însă pentru a efectua lucrarea trebuie să treacă un anumit timp de la înhumare.

Potrivit art. 1385 C.civ prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel. Se vor putea acorda despăgubiri și pentru un prejudiciu viitor dacă producerea lui este neîndoielnică.

Față de aceste dispoziții legale, Curtea reține că în mod corect, prima instanță a respins cererea de acordare a daunelor materiale constând în ridicarea unui monument funerar de vreme ce partea civilă nu a dovedit că a ridicat monumentul funerar, nici că o asemenea lucrare ar fi în curs de executare.

Referitor la cuantumul daunelor morale solicitate de părțile civile M. A. E., M. S., M. A. I. și S. M. F., Curtea reține că în cazul accidentelor de circulație soldate cu victime, daunele morale sunt consecințele negative de natură nepatrimonială cauzate unei persoane, prin fapta ilicită și culpabilă a altei persoane care constau în atingeri aduse personalității fizice, psihice și sociale, prin lezarea unui drept nepatrimonial, prejudiciu a cărui reparare prin compensare bănească urmează regulile răspunderii civile delictuale.

Literatura juridică a definit dauna morală sau prejudiciul moral astfel: dauna morală constă în atingerea adusă valorilor care definesc personalitatea umană, valori care se referă la existenta fizică și psihică a omului, la sănătate și integritate corporală, la cinste, demnitate, onoare, la prestigiu social și profesional, precum și a altor valori .

În absența unor criterii legale pe baza cărora să se poată realiza o cuantificare obiectivă a daunelor morale, acestea sunt stabilite de instanța de judecată în raport cu consecințele negative suferite de părțile civile, importanța valorilor lezate acestora, în ce măsură au fost lezate aceste valori, intensitatea și consecințele traumei fizice și psihice suferite, în ce măsură le-au fost afectate situația familială, socială.

Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 2617 din 9 iulie 2009 pronunțată în recurs, referitor la despăgubirile ce reprezintă daune morale, a statuat că despăgubirile pentru daune morale se disting de cele pentru daune materiale prin faptul că acestea nu se probează, ci se stabilesc de instanța de judecată prin evaluare. În acest scop, pentru ca evaluarea sa nu fie una subiectivă ori pentru a nu se ajunge la o îmbogățire fără just temei, în cazul infracțiunilor contra persoanei este necesar să fie luate în considerare suferințele fizice și morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta săvârșită de inculpat, precum și de toate consecințele acesteia, așa cum rezultă din probe administrate. Înalta Curte a mai apreciat că întinderea răspunderii civile delictuale nu este limitată de posibilitățile de plată ale inculpatului, principiul aplicabil fiind cel al reparării integrale a prejudiciului material și moral cauzat prin fapta săvârșită.

De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală, prin Decizia nr. 1179 din 11 februarie 2011, referitor la acordarea daunelor morale statuează principiul judecării în echitate. Astfel, atât instanțele naționale, cât și Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu operează cu criterii de evaluare prestabilite, ci judecă în echitate, procedând la o apreciere subiectivă a circumstanțelor particulare ale cauzei, în funcție de care se stabilește întinderea reparației pentru prejudiciul suferit.

Despăgubirile reprezentând daunele morale trebuie să fie rezonabile, aprecierea și cuantificarea acestora să fie justă și echitabilă, să corespundă prejudiciului moral real și efectiv suferit de părțile civile, în așa fel încât să nu se ajungă la o îmbogățire fără just temei a celui îndreptățit să pretindă și să primească daune morale, dar nici să nu fie derizorii.

Este unanim acceptat că, în timp ce drepturile patrimoniale au un conținut economic, evaluabil în bani, ce poate determina cuantificarea prejudiciului material, drepturile personale nepatrimoniale au un conținut care nu poate fi exprimat material, având în vedere că ele vizează componente ale personalității umane. Cu toate acestea, despăgubirea bănească acordată pentru repararea unui prejudiciu nepatrimonial fiind, prin însăși destinația ei – aceea de a ușura situația persoanei lezate, de a-i acorda o satisfacție, o categorie juridică cu caracter special, nu poate fi refuzată, din cauza imposibilității, cu totul firești, de stabilire a unei concordanțe valorice exacte între cuantumul său și gravitatea prejudiciului la a cărui reparare este destinată să contribuie.

Repararea daunelor morale este și trebuie să fie înțeleasă într-un sens mai larg, nu atât ca o compensare materială, care fizic nici nu este posibilă, ci ca un complex de măsuri nepatrimoniale și patrimoniale, al căror scop este acela ca, în funcție de particularitățile fiecărui caz în parte, să ofere părților civile o anumită satisfacție sau ușurare, pentru suferințele îndurate, în speța de față prin pierderea intempestivă a soțului, respectiv tatălui părților civile.

În privința cuantumului daunelor morale, instanța este în drept să aprecieze în raport de consecințele, pe orice plan, suferite de partea civilă. În concret, repercusiunile de ordin moral asupra părților civile, rude apropiate ale victimei (soția și copiii persoanei decedate) sunt confirmate probele administrate în cauză, reținându-se că acestea au fost afectate de deces.

Cuantificarea valorică, materială trebuie admisă printre măsurile de reparare a prejudiciilor morale, în virtutea acelorași rațiuni, pentru care sunt admise și așa-zisele mijloace adecvate de natură nepatrimonială, adică pentru faptul că, deși nu compensează nimic, în sensul propriu al termenului, aceasta poate oferi persoanei lezate o anumită compensație pentru răul suferit, o anumită satisfacție sau ușurare a suferințelor suportate, care poate fi nu atât un efect al cuantumului sumei acordate – deși nici acest aspect nu este de neglijat – cât al simplului fapt că despăgubirea i-a fost recunoscută și acordată.

Întrucât, în sarcina victimei s-a reținut un procent de culpă de 50%, în mod corespunzător trebuiesc diminuate despăgubirile pentru daune morale cuvenite părților civile.

Raportat la aceste indicii, Curtea apreciază ca reprezentând o despăgubire rezonabilă suma de 10.000 euro pentru părțile civile M. A. E., M. A. I. și S. M. F. și M. S., motiv pentru care recursul acestor părți civile apare ca fiind fondat și va fi admis ca atare.

În ceea ce privește acțiunea civilă formulată de părțile civile M. V. M. și M. M. L., nepoții de fiu ai victimei, Curtea reține că potrivit art. 1391 Cod Civil: „Instanța judecătorească va putea, de asemenea, să acorde despăgubiri ascendenților, descendenților, fraților, surorilor și soțului, pentru durerea încercată prin moartea victimei, precum și oricărei alte persoane care, la rândul ei, ar putea dovedi existența unui asemenea prejudiciu.

Curtea reține că în cauză se cuvine a fi acordate daune morale și nepoților victimei întrucât chiar dacă întâlnirile dintre nepoți și bunicul lor – victima accidentului erau sporadice, pierderea suferită este evidentă, aceștia fiind lipsiți pe viitor de dragostea oferită de bunicul lor, de sprijinul moral de care bunicii sunt capabili, viața relevând ca nepoții, de regula, au nevoie de afecțiunea, sprijinul, îndrumarea acestor categorii de rude apropiate, afecțiunea dintre bunici și nepoți fiind consecința directă a legătorii de sânge și morale a familiei.

Față de aceste considerente și având în vedere dispozițiile legale mai sus enunțate, Curtea reține că suma de 5000 lei pentru fiecare nepot reprezintă o despăgubire rezonabilă pentru prejudiciu moral, motiv pentru care recursul părților civile apare ca fondat, urmând a obliga inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente societatea C. ES T. K. și alături de asiguratorul de răspundere civilă K&H A. B. Z.., prin corespondentul său din România . GROUP S.A. la plata părțile civile M. V. M. și M. M. L. a sumei de 5.000 euro pentru fiecare, cu titlu de daune morale.

Curtea reține că în mod corect, prima instanță a respins cererea de acordare a dobânzilor legale deoarece sumele datorate în baza prezentei hotărâri judecătorești devin scadente la data la care hotărârea devine definitivă și nu de la data producerii prejudiciului.

În ceea ce privește acțiunea formulată de părțile civile M. A. M. și B. A. L., Curtea reține că în mod corect prima instanță a respins acțiunea civilă întrucât așa cum s-a arătat, dacă între victima și soția, copii și respectiv nepoții se prezumă că au existat relații de afecțiune, sprijin moral și material reciproc, bazate pe legăturile de sânge și morale ale familiei, în ceea ce privește pe aceste părți civile, respectiv nora victimei și partenera de viață a unuia din fiii victimei, aceste relații de afecțiune și atașament profund care să justifice o traumă de natură a genera necesitatea reparării unu prejudiciu moral trebuie dovedite, or în speță nu s-a făcut dovada unor astfel de suferințe.

Curtea reține, că asigurătorul de răspundere civile nu a depus un memoriu privind motivele de recurs, dar prezumând că în privința acestuia critica poate viza latura civilă și procentul de culpă reținut în sarcina inculpatului, Curtea pentru motivele mai sus arătate apreciază că recursul asigurătorului este nefondat.

În ceea ce privește cheltuielile judiciare suportate de părțile civile a căror acțiune a fost admisă în parte, Curtea reține că este adevărat că potrivit dispozițiilor art. 193 alin. 2 C.pr.pen., cheltuielile judiciare pot fi acordate total sau parțial, însă trebuie avut în vedere că aceste cheltuieli nu au fost exagerate, au privit atât faza de urmărire penală, cât și faza de judecată și au fost dovedite prin înscrisurile depuse la filele 202-204 (dosar pi). Acestea reprezintă onorariu avocat, fiind justificate de munca depusă cu privire la acțiunea civilă de către apărătorul părților civile.

Potrivit art. 49 al. 1 din Legea nr. 136/1995, așa cum era în vigoare la data accidentului „Asigurătorul acordă despăgubiri pentru prejudiciile de care asigurații răspund, în baza legii, față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, precum și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil”, potrivit art. 50 al. 1, „Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuieli de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea sau distrugerea de bunuri.”

Având în vedere considerentele expuse, precum și dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea va obliga inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente și alături de asiguratorul de răspundere civilă K&H A. B. Z.., prin corespondentul său din România . GROUP S.A la plata sumelor de 1.450 lei reprezentând cheltuieli judiciare către partea civilă M. A. E., 1450 lei către partea civilă M. S., 1.450 lei către partea civilă M. A. I. și 500 lei către parte civilă S. M. F..

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2, 192 alin. 3 și ale art. 189 C.pr.pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

În temeiul art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b C.pr.pen., respinge recursurile declarate de asigurătorul . GROUP S.A și părțile civile M. A. M. și B. A. L. împotriva sentinței penale nr. 50 din 17.05.2012, pronunțată de J. Chișineu Criș în dosar_, ca nefondate.

În temeiul art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d C.pr.pen., admite recursul declarat de P. de pe lângă J. Chișineu Criș și părțile civile M. A. E., M. S., M. A. I., S. M. F., M. V. M. și M. M. L. împotriva sentinței penale nr. 50 din 17.05.2012, pronunțată de J. Chișineu Criș în dosar_ .

Casează sentința penală recurată și, rejudecând:

Decontopește pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală recurată în pedepsele componente de:

- 8 luni pentru infracțiunea prev. de art. 178 alin. 2 C.pen.

- 2 ani pentru infracțiunea prev. de art. 89 alin. 1 din OUG 195/2002

Majorează pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 178 alin. 2 C.pen la 1 (unu) an și 4 (patru) luni închisoare.

In baza art.33 lit. a și 34 lit. b C.pen., contopește pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, inculpatul urmând să execute:

- 2 (doi) ani închisoare.

Majorează cuantumul daunelor morale acordate părților civile M. A. E., M. S., M. A. I. și S. M. F. la suma de 10.000 euro pentru fiecare:

În baza art. 14, art. 346 C.pr.pen., admite în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile M. V. M. și M. M. L.

Obligă inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente societatea C. ES T. K. și alături de asiguratorul de răspundere civilă K&H A. B. Z.., prin corespondentul său din România . GROUP S.A. la plata părțile civile M. V. M. și M. M. L. a sumei de 5.000 euro pentru fiecare, cu titlu de daune morale.

Respinge în rest pretențiile părților civile M. V. M. și M. M. L..

În baza art. 193 al. 2 C.pr.pen., obligă inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente și alături de asiguratorul de răspundere civilă K&H A. B. Z.., prin corespondentul său din România . GROUP S.A la plata sumelor de 1.450 lei reprezentând cheltuieli judiciare către partea civilă M. A. E., 1450 lei către partea civilă M. S., 1.450 lei către partea civilă M. A. I. și 500 lei către parte civilă S. M. F..

Menține în rest dispozițiile sentinței penale recurate.

În baza art. 192 alin. 2 C.pr.pen. obligă asigurătorul și părțile civile M. A. M. și B. A. L. la plata a câte 200 lei fiecare, cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs iar în baza art. 192 alin. 3 C.pr.pen., parte din cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Dispune plata sumei de 50 lei din fondurile Ministerului Justiției către interpretul de limbă maghiară G. E. A..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 17.10.2012.

PREȘEDINTE,

C. I. M.

JUDECĂTOR,

F. P.

JUDECĂTOR,

F. P.

GREFIER,

I. S.

Red. F.P./16.11.2012

Tehnored. I.S. - 2 ex./24.10.2012

Primă inst.: J. Chișineu Criș – jud. R. Ș.

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA PENALĂ

Dosar nr._ operator 2711

MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 1443/R

Casează sentința penală recurată și, rejudecând:

Decontopește pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală recurată în pedepsele componente de:

- 8 luni pentru infracțiunea prev. de art. 178 alin. 2 C.pen.

- 2 ani pentru infracțiunea prev. de art. 89 alin. 1 din OUG 195/2002

Majorează pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 178 alin. 2 C.pen la 1 (unu) an și 4 (patru) luni închisoare.

In baza art.33 lit. a și 34 lit. b C.pen., contopește pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, inculpatul urmând să execute:

- 2 (doi) ani închisoare.

Majorează cuantumul daunelor morale acordate părților civile M. A. E., M. S., M. A. I. și S. M. F. la suma de 10.000 euro pentru fiecare:

În baza art. 14, art. 346 C.pr.pen., admite în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile M. V. M. și M. M. L.

Respinge în rest pretențiile părților civile M. V. M. și M. M. L..

Menține în rest dispozițiile sentinței penale recurate.

Dispune plata sumei de 50 lei din fondurile Ministerului Justiției către interpretul de limbă maghiară G. E. A..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 17.10.2012.

PREȘEDINTE,

C. I. M.

JUDECĂTOR,

F. P.

JUDECĂTOR,

F. P.

← Propunere de arestare preventivă a inculpatului. Art. 149 ind...		Infracţiuni la alte legi speciale. Decizia nr. 1494/2012.... →

Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1443/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1443/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA